Poetul George Bacovia (pseudonimul lui Gheorghe Vasiliu) s-a născut la 4 septembrie 1881, la Bacău. Studiile elementare și secundare le-a făcut în orașul natal, absolvind tot aici liceul în anul 1903. A urmat apoi Facultatea de Drept din Iași, luându-și licența în 1911.
După căsătoria cu Agatha Grigorescu, în 1928, s-a stabilit, începând din 1933, în București. Bolnav fiind, nu va profesa avocatura, deși era înscris, din 1911, în baroul din Bacău. A fost învățător, profesor suplinitor, ajutor de contabil, funcționar, consilier cultural, bibliotecar, copist la Ministerul Instrucțiunii Publice (din 1916), precum și funcționar la Ministerul Muncii în perioada 1916-1921, după care a demisionat din cauza bolii.
În anul 1915 a editat, în colaborare, revista ”Orizonturi noi” din Bacău, iar mai târziu, din 1925, a devenit director al revistei ”Ateneul cultural”
A debutat la 30 martie 1899, la vârsta de 18 ani, în revista ”Literatorul” a lui Al. Macedonski cu poezia ”Și toate”, scrisă cu un an înainte și semnată V. George. Între anii 1903-1904 a frecventat cenaclul lui Macedonski, unde a citit pentru prima oară poeziile ”Plumb” (1903) și ”Nervi de toamnă” (1904).
Editorial a debutat cu volumul ”Plumb” (1916), pentru care a obținut Premiul Ministerului Artelor în 1923. A continuat cu volumele: ”Scântei galbene” (1926), ”Bucăți de noapte” (proză, 1926), ”Cu voi…” (1930), ”Comedii în fond” (1936), ”Stanțe burgheze” (1946). George Bacovia ne-a lăsat bine-cunoscutele poezii ”Decembre”, ”Lacustră”, ”Cuptor”, ”Nervi de primăvară”, ”Nervi de toamnă”, ”Amurg violet”, ”Alb”, ”Vocale”, ”Marș funebru” ș.a.
Stilul poetic original, tonalitatea distinctă a versurilor sale, care creează așa-numita atmosferă bacoviană, de o copleșitoare dezolare, limbajul precis, tăios, sobru, ironic uneori, l-au impus pe Bacovia în rândul simboliștilor, el depășindu-și epoca, fiind considerat, de fapt, unul dintre marii precursori ai poeziei române moderne.
A colaborat cu versuri la mai multe reviste, precum ”Astra”, ”Versuri”, ”Flacăra”, ”Românul literar”, ”Noua revistă română”, ”Gândirea”. A primit Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie (1925), precum și Premiul Național pentru Poezie (1934, ex aequo cu Tudor Arghezi).
”Poezia lui Bacovia a fost socotită, în chip curios, ca lipsită de orice artificiu poetic, ca o poezie simplă, fără meșteșug (E. Lovinescu, A. Maniu). Și tocmai artificiul te izbește și-i formează în definitiv valoarea (…)”, scrie George Călinescu în ”Istoria literaturii române de la origini până în prezent” (ediția a II-a, Editura Minerva, București, 1982). ”Din modelele franceze, Bacovia și-a făcut, lucrul este evident, o existență proprie, susținută de un sentimentalism fundamental și în genere de capacitatea de a trăi personal toate aspectele împrumutate. Asocierea ninsoarei grandioase în căderea ei molcomă cu mișcarea alburie a imaginilor pe ecranele de cinematograf ar fi singură o dovadă de acuitatea simțurilor. Poezia bacoviană provoacă incertitudini, trezind aci entuziasme, aci o firească rezervă pentru manierismul ei patetic (. ..)”, mai scrie criticul literar.
”Poezia lui Bacovia pleacă neîndoios din simbolism, mai ales din Rollinat, Corbiere, Laforgue, din Poe sau Baudelaire. Există totuși diferențe importante. Simboliștii, care redescoperă, împotriva afectivității romantice și a artizanatului parnasian, poezia de cunoaștere, scriu, de fapt, o poezie de concepție, deghizată. Sinestezia, ”corespondențele” baudelairiene sunt adeseori procedee intelectuale. Culorile, sunetele, vocalele sunt tratate ca noțiuni. La Bacovia conceptele se topesc ca zahărul în ceai, păstrându-și doar aroma sau gustul, se resorb în substanța însăși a lirismului. Rareori un poet a fost mai substanțial decât Bacovia. Totuși conștiința nu lipsește, fie că o numim artificiu, fie altfel, căci, folosindu-se de recuzita simbolistă, Bacovia o exploatează oarecum din exterior, cu o distanță ce merge de la ironia imperceptibilă la parodie(…)”, se arată în ”Dicționarul scriitorilor români” (Editura Fundației Culturale Române, București, 1995).
George Bacovia a murit la 22 mai 1957, în locuința sa din București.
Poeta Agatha Grigorescu-Bacovia (1895-1981) este autoarea unor lucrări de memorialistică în care reconstituie viața sa și a soțului său, George Bacovia: „Bacovia. Viața poetului”(1962), „Poezie sau destin. Viața poetei” (1971), „George Bacovia. Ultimii săi ani” (1981).
Teatrul municipal din Bacău poartă numele poetului. Tot la Bacău este organizat anual Festivalul literar „Toamnă Bacoviană”. În septembrie 2011 a avut loc Concursul internațional literar ”Toamnă bacoviană”, manifestare prilejuită de împlinirea a 130 de ani de la nașterea poetului George Bacovia. Tot în 2011 Banca Națională a României a pus în circulație, în scop numismatic, o monedă din argint dedicată aniversării a 130 de ani de la nașterea poetului.
În 2014 Romfilatelia a scos emisiunea de mărci poștale „Scriitori și pagini de colecție”, cu patru timbre pe care sunt reprezentate portretele lui Ion Creangă,Vasile Alecsandri, George Coșbuc și George Bacovia. Timbrul cu portretul lui George Bacovia ilustrează, de asemenea, și primele două strofe ale poeziei „Decembrie”.
AGERPRES
