– programul de modernizare IAR 99 Șoim, care va fi demarat în scurt timp, va asigura Bazei 95 Aeriene Bacău perspectiva operării unor aeronave adaptate cerințelor câmpului de luptă actual

Prezent la sfârșitul săptămânii în garnizoana Bacău, Mihai Fifor, ministrul Apărării Naționale, a vizitat Baza 95 Aerienă Erou Căpitan Aviator “Alexandru Șerbănescu”.

I-au fost alături Gabriel Vlase, vicepreședintele Camerei Deputaților, senatorul Dragoș Benea, Sorin Brașoveanu, președintele Consiliului Județean Bacău și Cosmin Necula, primarul municipiului Bacău. Cu toții au participat la o întâlnire cu echipa de comandă a Bazei 95 Aeriene, dar și cu șefii și comandanții structurilor militare care funcționează în garnizoană.

Întâlnirea s-a ținut cu ușile închise, presa nefiind acreditată să participle la discuții. În schimb, Mihai Fifor a consemnat pe rețelele de socializare câteva concluzii după vizita în Bacău, declarându-se mulțumit de bunul mers al misiunilor militarilor băcăuani. Totodată, ministrul apărării a fost informat cu privire la problemele întâmpinate în ceea ce privește încadrarea cu personal, condițiile de muncă și de viață.

“Am constatat excelenta relaționare a unităților militare cu administrația locală băcăuană, ceea ce aduce avantaje tuturor. O discuție foarte interesantă am avut cu personalul Bazei. Am fost impresionat de maturitatea și motivația tinerilor piloți, ale căror principale întrebări au vizat legate de planurile de viitor ale ministerului în zona investițiilor în tehnica de luptă și infrastructura bazei. Lucrurile stau foarte bine în acest domeniu. Alocările bugetare consistente asigurate de Guvernul României în anvelopa procentului de 2% din PIB permit, în sfârșit, derularea unor ample investiții în echipamente moderne, Forțele Aeriene fiind printre principalii beneficiari. Programul de modernizare IAR 99 Șoim, care va fi demarat în scurt timp, va asigura Bazei 95 perspectiva operării unor aeronave adaptate cerințelor câmpului de luptă actual”, declară Mihai Fifor, ministrul Apărării Naționale.

La finalul întrevederii cu șefii și comandanții structurilor militare din garnizoana Bacău, ministrul Apărării i-a asigurat pe aceștia și întreg personalul militar de sprijinul său și al echipei pe care o conduce la vârful ministerului.

„Casa Satului și Tradițiilor” din Motoșeni a găzduit, ieri, evenimentul francofon „Chemins de l’union”, parte a proiectului-pilot „Un altfel de sprijin pentru dezvoltarea zonelor rurale defavorizate din Valea Zeletinului – promovarea învățării și consolidării limbii franceze în vederea dezvoltării comunitare, în contextul extinderii relațiilor de colaborare cu Franța”.

Este un „proiect de suflet” al deputatul Ionel Floroiu, fiind demarat de acesta în perioada în care era vicepreședinte al Consiliului Județean (CJ). „Concret, elevii și profesorii din comunele Motoșeni, Colonești, Stănișești și Răchitoasa au primit șansa de a învăța limba franceză de la dascălii din Franța, dar și să viziteze această țară în mai multe rânduri”, explică Ionel Floroiu.

Partenerii Consiliului Județean Bacău în susținerea acestui „altfel de sprijin” sunt Asociația Amitié Roumaine Saint-Leu-la-Forêt și primăriile comunelor Colonești, Motoșeni, Răchitoasa și Stănișești.

Acțiunea de vineri, 11 mai, a însemnat o nouă și minunată întâlnire între francezii din Saint-Leu-la-Forêt și românii de pe Valea Zeletinului, care i-au primit cu pâine și sare.

Cel mai important moment s-a produs pe scena „Casei Satului și Tradițiilor” din Motoșeni, unde copiii talentați ai școlilor din cele patru comune și profesorii lor au sugerat pașii realizați spre înfăptuirea Statului Unitar Român prin spectacolul „Chemins de l’union”, care cuprins scenete, cântece și dansuri tradiționale românești.

Spectatori le-au fost Sébastien Meurant, senator de Val d’Oise, Raluca Moulinier, președinta Asociației Amitié Roumaine Saint-Leu-la-Forêt, Marie Christine Baptendier, viceprimar, responsabil de cultură, asociații culturale și înfrățiri, Arnaud Vandamme, viceprimar, responsabil de dezvoltarea comercială și acțiuni economice, și Michèle Codron, director de cabinet al primarului localității Saint-Leu-la-Forêt.

Au apreciat talentul copiilor și i-au aplaudat, alături de francezi, Dorian Pocovnicu, prefect la vremea demarării proiectului, Silviu Pravăț, vicepreședintele actual al CJ Bacău, și primarii celor patru comune. După spectacol, oaspeții au fost invitați să viziteze Mânăstirea Răchitoasa și Primăria Colonești.

Evenimentul francofon de vineri se dorește a fi un preludiu la SAISON FRANCO-ROUMAINE 2019.

Direcția de Asistență Socială a Municipiului Bacău a sărbătorit astăzi, în Parcul Catedralei, împreună cu ONG-urile și cluburile partenere, Ziua Internațională a Familiei. Astfel, prin acest eveniment s-a dorit petrecerea timpului liber în familie, împreună cu părinții și copii, desfășurând diferite activități.

Această sărbătoare a fost organizată în avans, Ziua Internațională a Familiei a fiind proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 20 septembrie 1993, ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai a fiecărui an și reflectă importanța pe care comunitatea internațională o acordă familiilor. O.N.U. a ales pentru 2018 sologanul „Familii și societăți incluzive”.

Mai multe detalii de la acest eveniment aflați din ediția de luni, 14 mai, a cotidianului Deșteptarea.

Pentru că această zi importantă pentru asistenții medicali a căzut în weekend, elevii nivelului postliceal, viitori asistenți medicali, de la Colegiul „Mihai Eminescu”, au sărbătorit în avans de vineri 11 mai.

Astfel, elevii coordonați de cadrele didactice din cadrul catedrei de nursing Țintaru Anca, Crăciun Ionela, Tarcău Geanina, Frunză Nicoleta, Ghinea Flavia, Antoce Adriana și Mirea Claudia, au sărbătorit Ziua Internațională a Asistentului Medical în holul mare al colegiului.

Activitățile au cuprins momente artistice, diseminarea proiectului „Dăruim zâmbete și iubire” în parteneriat cu Asociația Lumina Bacău și sesiunea de referate „Laureați ai premiului Nobel pentru medicină și descoperirile lor”.

La final, toți cei prezenți au serbat cu preparate pregătite de elevi și multă voie bună.

Primul workshop „Dezvoltarea competențelor antreprenoriale”, organizat de Societatea Antreprenorială Studențească a Departamentului Servicii pentru elevi, studenți și absolvenți a avut loc, pe 9 mai, la Universitatea „George Bacovia”. Manifestarea este un proiect lansat la recentul Târg național al firmelor de exercițiu din Bacău, la care instituția de învătământ superior băcăuană a oferit zece vouchere de participare la o simulare de proces antreprenorial.

La workshop au venit elevi ai Colegiul Economic „Ion Ghica”, din Bacău, împreună cu profesorii lor. „Vrem, ne-a spus conf. univ. dr. Mihai Căprioară, să facem educație altfel, tocmai pentru a arăta că antreprenoriatul este despre acțiune, despre fapt și despre alte tipuri de capacități pe care elevii le pot dezvolta. Pe elevi i-am pus în situația unei licitații publice. I-am împărțit pe șase echipe și au concurat pentru premii simbolice, dar totul înseamnă noi experiențe de «educație altfel», cu vizite la firme în care se fac afaceri, pentru a vedea faptic cum este organizată acolo munca”.

Elevii au optat de la început ce rol au vrut să joace în acest exercițiu. S-au ales antreprenori și angajați și au participat la o licitație al cărui obiect a fost o ofertă pentru construirea unui „Turn de iluminat”. „Obiectul licitației, ne-a declarat lect. univ. dr. Gabriela Fotache, directoarea Departamentului Servicii pentru elevi, studenți și absolvenți, a fost unul simbolic, iar noi chiar l-am supranumit «Turn de iluminat minți creatoare». Astfel, încercăm să schimbăm un pic forma în care se predau cunoștințe elevilor și studenților, e o învățare prin joc. Și nu am avut surpriza ca pe parcursul a patru ore elevii să se plictisească, ceea ce este un mare câștig la noile generații”.

Participanții au avut resurse limitate pentru licitația lansată, deci pe care au fost nevoiți să le gestioneze bine, au făcut oferte de preț, iar la final s-a stabilit și ce profit au obținut în urma ofertelor.
Departamentul Servicii pentru elevi, studenți și absolvenți de la Universitatea „Bacovia” include și Centrul de consiliere și orientare în carieră – deschis inclusiv pentru elevii care vor da admitere la facultate – și societatea Alumni – care se ocupă de absolvenții universității.

„Workshopul este o învățare experențială care noi credem că prinde foarte bine la tineri. Ne-am orientat spre elevii de liceu, pentru că ei vor fi viitorii noștri studenți. Le oferim astfel experiențe care îi vor ajuta mai târziu să-și aleagă și cariera. Am avut și mulți nehotărâți, care nu știau încă ce vor să devină, dar aici au identificat competențe pe care le au, dar nu le-au descoperit încă”.
Lect. univ. Gabriela Fotache

Au mai rămas doar câteva zile până la Gala Premiilor Comunității Băcăuane, organizată de FSC Bacău și găzduită de „Levisticum”.
Băcăuanii au nominalizat online organizațiile, instituțiile, companiile și persoanele considerate drept cele mai implicate, anul trecut, în viața comunității. După ce s-a încheiat această etapă, jurații au evaluat și au notat, în baza unor criterii clar definite, proiectele și activitățile desfășurate de acestea.

Ca și la edițiile trecute ale Galei FSC, trei sunt secțiunile pentru care s-au făcut nominalizări: instituții/organizații, firme/companii și persoane fizice.

La categoria „Instituții și organizații”, finaliștii (în ordine alfabetică) sunt Asociația „Lumina”, care a înființat hospice-ul pentru copiii cu boli incurabile, Asociația „Mi-e drag acasă!”, cu proiectul „Omul de zăpadă”, inițiat și coordonat de soprana Gabriela Iștoc, și Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu”, cu proiectul „Sadoveanu”.

Cei trei finaliști ai secțiunii „Persoană fizică” sunt Andreas Kuemin, cu proiectul „Amenajarea spațiului de terapii în aer liber”, Dragoș Fînaru – „Shape the Future” („Făurește-ți viitorul”) și Simona Boghiu, DGASPC Bacău, cu proiectul „Infrastructura socială comunitară pentru persoane adulte cu dizabilități”.

La categoria „Firme și companii”, intră în finală Cora Bacău, nominalizată pentru proiectul „Luna inimilor deschise”, ISSCO, pentru implicarea în multiple proiecte ale comunității, și Kaufland Bacău, cu proiectul „Renovare centru educațional și teren de joacă – Podu Turcului”.

Pentru „Premiul de excelență”, nominalizările sunt făcute de jurați. În baza punctelor obținute, finaliștii acestei ediții sunt Adrian și Dragoș Pavăl, proprietarii companiei DEDEMAN, Ioan Măric, pictor băcăuan, și Teodora Balaș, elevă a Colegiului „Ferdinand I”, delegat al României la Consiliul Europei pe probleme de tineret.

Gala Premiilor Comunității Băcăuane are drept obiectiv strângerea de fonduri pentru susținerea programelor sociale destinate copiilor și bătrânilor săraci, dar și premierea acelor proiecte și acțiuni care „au vizat dezvoltarea comunității locale, rezolvarea unor probleme de interes general, ajutorarea semenilor aflați în nevoie și sprijinirea categoriilor defavorizate.”

„M-am străduit, realmente, să trăiesc ca şi cum frica nu ar exista, chiar dacă am resimţit-o destul de des. Trebuie să rămânem liberi, să nu devenim robi ai fricii. Adevărul este că toţi aceşti ani au reprezentat pentru mine un bun exerciţiu, în fond. Mi-am spus: trebuie să trăiesc ca şi cum Securitatea nu ar exista”… Este mărturisirea tulburătoare a Doinei Cornea, Doamna Demnității, sinteza unei ființări doldora de uman. Iată și câteva mărturisiri ale unor personalități, după trecerea în eternitate a Doinei Cornea…

Poetul, universitarul Liviu Antonesei, disident, îmi spune: „Chiar dacă îi cunoșteai vârsta, chiar dacă știai toate încercările prin care a trecut, unele cumplite, o asemenea veste oricum te doare cumplit. Ce poți să spui, să scrii? Nu poți spune nimic în afară de «Dumnezeu s-o odihnească!» De multă neodihnă a avut parte Doina Cornea, așa cum Seniorul Corneliu Coposu a rămas așa și după ce ne-a părăsit. RIP, Doamnă Doina Cornea! (…) Am cunoscut-o în 1995 sau 1996, când mi-a dăruit o dactilogramă a traducerii Dumisale din cartea interviu a lui Claude-Henri Rocquet cu Mircea Eliade. După evenimente, ne-am mai văzut de câteva ori, servind amândoi de decor în conducerea provizorie a țării. Din care am plecat cam odată, după contramanifestațiile feseniste din ianuarie și anunțul privind participarea frontului în alegeri…”

Scriitorul, publicistul Dorin Tudoran, disident, pornind de la gândul că trăim într-o „lume de care ne plângem, dar pe care o merităm”, o lume pe care disidenta din Cluj n-a acceptat-o, adaugă amar: „Pe Doina Cornea, n-am meritat-o. Nu pe ea trebuie s-o plângem azi, ci pe noi”.

Publicistul Bogdan Stoicescu nuanțează, comentând trecerea în neființă a Doinei Cornea: „O splendidă apoftegmă a unuia dintre Sfinții Părinți ai Pustiei, spune așa: «Nașterea omului e pentru alții. Moartea e numai a lui!» Dumnezeu s-o odihnească și s-o ocrotească!”
Mihaela Grancea, profesor universitar, aruncă accente și asupra disidenței post-decembriste: „Nu am cunoscut-o, deși mi-am dorit. Într-un fel, știam că este aproape, la Cluj. Când am vrut să-i iau un interviu, acum câțiva ani, am înțeles că nu oferă așa ceva. Odată, am văzut-o, acum douăzeci de ani, în fața U.B.B. Era înconjurată de studenți și avea o mină fericită. O respect enorm, nu numai pentru disidență, ci mai ales pentru luciditatea de care a dat dovadă în Decembrie ’89. A fost prima voce care ne-a dat de înțeles, public, la TVR, că am intrat într-o capcană. A fisurat climatul de entuziasm revoluționar construit la TVR. Doamna cu băscuță era nedumerită de componența grupului care a alcătuit organismul FSN. Momentul m-a frisonat. Și am respectat-o pentru că nu a participat, în niciun fel, la distribuirea Puterii. A fost o personalitate exemplară”.

Doina Cornea a trecut definitiv în cărțile de istorie zămislite din fiorul autentic al democrației. În „Primul cerc” (1968), Aleksandr Soljenițîn scria: „Cel pe care l-aţi lipsit de toate nu mai este în puterea voastră. El este, din nou, complet liber”. Când ești lipsit samavolnic de libertate, ți se ia totul. Paradoxal, totul în afară de… libertate. Acesta a fost statutul Doinei Cornea. Disidenții autentici ai lumii au trăit ca și cum deja muriseră. Niciun regret, nicio suferință nu puteau să-i mai atingă. Faptul că Doina Cornea a trăit și altfel, ca și cum Frica și Securitatea, aceste mizerii care ne-au bântuit supraviețuirea, nu existau, reprezintă o lecție de civism pe care, din păcate, n-am știut să o apreciem. Ar fi minunat dacă tinerii ar face din această lecție o statuie în inimile lor inocente. Conștiința Doinei Cornea este un reper de excepție în istoria noastră. Un dar pe care națiunile lumii îl primesc atât de rar…

Cum am mai spus-o de câteva ori, sunt o ființă papivoră. Citesc uneori cam tot ce-mi pică în mână, presă, mai ales. Și vreau să aflu mai multe lucruri și despre oamenii de presă pe care-i admir. În vremea visătoarei mele adolescențe, când eram pasionată de cărți, de teatru, film, de istoria artei, dar și de dans, aveam două jurnaliste occidentale preferate, Oriana Fallaci și Francoise Giroud.

Două femei extrem de inteligente, foc de talentate, temperamentale, tipul de passsionaria, amândouă fiind implicate în importante acțiuni politice, mișcări sociale, combătând pentru cauze nobile. Le-am căutat, mai târziu, și cărțile, romanul „Un bărbat” al Orianei Fallaci, tulburându-mă. Și în presa noastră sunt câteva condeie feminine ascuțite, pe care le urmăresc cu atenție. Mai de mult, o citeam cu mult interes pe Ecaterina Oproiu, apoi pe Ileana Mălăncioiu, o „Antigonă” a scrisului, după cum a numit-o G. Grigurcu, cred. Iar de ceva timp, Tia Șerbănescu este jurnalista care-mi satisface gustul pentru ironie, expresie plastică, umor mucalit.

Doamna respectivă este o profesionistă de mare clasă, care a mâncat toată viața presă pe pâine, cum se zice, respectându-și condiția de intelectual creator de puncte de vedere, de atitudine. Are o inteligență tăioasă, e hiperlucidă, onestă și responsabilă, nefăcând niciodată afirmații în gol. Face analize corecte, pune diagnostice exacte, iar stilul ei mă „prinde” de fiecare dată. Deși constatările pe care le face sunt amare, o citesc mereu cu un zâmbet sau chiar râzând cu adevărat, de bine ce le zice. Și fără s-o lungească vreodată, fiindcă rubrica ei se numește, foarte grăitor, Bref. Iar a scrie scurt și cu miez, cu stil, cu câte o poantă plasată la fix, e treabă grea, nu glumă, e artă.

Am înțeles-o pe jurnalistă și mai bine (crescându-mi admirația pentru ea), când am parcurs volumul de convorbiri semnat de Cristian Pătrășconiu, Trântind ușa, în care cunoscuta jurnalistă povestește o mulțime de lucruri interesante din biografia ei profesională. Sunt în carte multe scene memorabile din lumea presei, însoțite de multă culoare și chiar de o atrăgătoare latură anecdotică. Tia Șerbănescu povestește cu har și cu haz, când e cazul, multele ei întâlniri cu mari personalități, cu figuri de prim rang din epoca traversată, începând din adolescență și tinerețe, până în anii de maturitate.

Are privirea ascuțită, sagace, un viu spirit critic și un verb acid. Dar știe să fie și afectuoasă, tandră, când este vorba despre oamenii cu care a avut afinități, când își amintește despre prieteniile ei. Chiar dacă i s-au întâmplat o mulțime de lucruri neplăcute în viață, despărțiri nedorite, nedrepte, care au făcut-o să sufere, de unde și titlul acesta cu ușa trântită, Tia Șerbănescu și-a păstrat seninătatea, calmul, obiectivitatea, și nu s-a înrăit, nu s-a acrit, nu s-a înregimentat, căutând să se pricopsească sau să-și ia vreo revanșă.

Și-a păstrat, cu demnitate, bunul ei cel mai de preț, gândirea liberă, pe cont propriu, și umorul, ca armă imbatabilă împotriva relei-credințe și prostiei. „Prostul dacă nu-i vulgar pare că-i prost în zadar” spune jurnalista, comentând scandalul de la vârful TVR, unde e cocoțată o persoană cu o atitudine incalificabilă față de angajați, și cu un un limbaj de birjar.

Ca persoana respectivă, care crede că jurnaliștilor li s-ar cuveni „pumni în gură” etc, sunt mulți, din păcate. De aceea, e cu atât mai mult demn de respect faptul că mai există oameni de curaj, jurnaliști despre care să se poată spune că își fac profesia, care e una vocațională, cu dedicație, cu onestitate și răspundere civică și morală. Tia Șerbănescu face parte dintre aceștia, puțini, e un spirit liber, un om căruia nu i se poate pune pumnul în gură, de aceea e foarte îndreptățită compararea ei (făcută de Cristian Pătrășconiu) cu „un fel de crucișător moral al presei românești”. Numai că, la starea de lucruri din societatea românească, ar fi nevoie de o escadrilă de „crucișătoare morale”, doar-doar s-o mai curăța ceva.