În perioada 17 – 23 aprilie 2019 s-a desfășurat în Bacău cea de-a XXV-a ediție a Festivalului Internațional al Recitalurilor Dramatice ”Bacău Fest Monodrame”, organizat de Teatrul Municipal ”Bacovia”, cu sprijin financiar oferit de Primăria municipiului Bacău. Au fost șapte zile de evenimente, un program dens, care a inclus spectacole înscrise în concurs, de către actori din România, Republica Moldova, Bulgaria, Serbia și Mongolia, recitaluri extraordinare, susținute de artiști din România și Kosovo, spectacole – lectură, colocvii pe teme de actualitate teatrală, lansări de carte și de reviste, un laborator Cehov, destinat actorilor Teatrului Municipal ”Bacovia”, un atelier de teatru destinat publicului tânăr și matur, și o expoziție de fotografie. Au luat parte la aceste evenimente actori, regizori, critici de teatru, scriitori, pictori, iubitori de artă din țară și din străinătate.
Interacțiunea cu un festival este o experiență subiectivă pentru fiecare dintre participanți și, după un astfel de eveniment, fiecare rămâne cu propriile lecții. Una dintre lecțiile pe care Bacău Fest Monodrame 2019 ne-a oferit-o tuturor, organizatori sau participanți, este Lecția Firescului. Deși ideea de festival implică fast și sărbătoare, Bacău Fest Monodrame 2019 n-a însemnat show-ul artificial pe care îl vedem la televizor, n-au fost artificii și petreceri nocturne, spectacolul a fost pe scenă și în dialogul ideilor, pentru cei care l-au urmărit. A fost o ediție fără ”efecte” aplicate realității, o ediție needitată, nephotoshopată, în care am învățat cât de important este, mai ales în timpurile în care trăim, în care forma (vizualul, aparența, simulacrul) primează în defavoarea fondului (esența, autenticul, substanța), să fim onești cu noi înșine, teatrul cu spectatorii, spectatorii, cu teatrul, fiecare, cu el însuși. Ca o iubire de teatru curată, de Săptămâna Mare.
Și Lecția Firescului a debutat, încă din ajun de festival, de la repetițiile pentru premiera spectacolului ”Gaițele”, în care regizorul Petru Vutcărău (Chișinău) a vorbit în mod repetat actorilor băcăuani despre importanța firescului în teatru, idee dezvoltată de creatorul de teatru basarabean, într-un interviu ce va fi publicat în curând: ”aș încerca să-i fac să înțeleagă cât de important este, atât în viață, dar mai ales în artă, să fii sincer, să înțeleagă fiecare ce înseamnă să fii sincer, să găsești acea punte, acea undă energetică, mai degrabă, prin care comunici cu spectatorul, în așa fel încât el să fie captivat de ceea ce faci și nici pentru o secundă să nu-i trezească jocul tău îndoieli că n-ai fi sincer. Comunicarea cu publicul, cu spectatorul care stă în sală și te urmărește este cea mai importantă în teatru, după mine, cred că actorul anume de asta ar trebui să se preocupe, în primul, și-n primul rând: de partener, și de spectator. Pentru că el, pentru spectator, se face totul”.
A continuat cu lecția de teatru din Laboratorul Cehov, susținut de regizorul rus Aleksandr Anatolici Ogariov (Moscova, Rusia), care le-a vorbit, de asemenea, despre firesc actorilor participanți la atelier, despre cât de important este, în teatru, mai ales, să nu fii declamativ, rezultativ, expozitiv, să fii sens, să îți asumi ceea ce joci, ceea ce trăiești: ”Putem da viață numai printr-o singură modalitate, trebuie ca în locul personajului să ne punem pe noi, ca la Stanislavski, care propune acest ”Dacă ar fi să…”. (…) în momentul în care încercați să vă puneți pe voi înșivă în situațiile date, veți deveni mult mai puțin rezultativi, va conta pentru voi mult mai puțin rezultatul. (…) Artistul rezultativ chiar dacă face asta foarte bine, întotdeauna e ușor de citit, n-are niciun fel de mister. (…) Atunci când actorul se eliberează de responsabilitate, când încetează să mai fie atât de serios, devine adevărat”. Spectacolul – laborator ”Trei surori”, după A.P.Cehov, în regia lui Aleksandr Anatolici Ogariov, pe care actorii băcăuani l-au oferit publicului Bacău Fest Monodrame, după doar cinci zile de laborator, a fost aproape un poem despre firesc, ca formă de asumare a teatrului și a vieții.
Recitalul extrordinar ”Stage Dogs”, oferit publicului Bacău Fest Monodrame de către actorii Marcel Iureș și Florin Piersic Jr., a fost, din nou, o lecție despre autenticitate și firesc în artă și în viață. S-au aruncat în „ochiul uraganului” (cum este numită scena, în textul piesei), fără să se piardă, ca doi „dulăi de scenă”, controland totul, și propriile trăiri si pe cele ale publicului, cu o intensitate fara excese, care ne-a atins în măduva sufletului. Iar publicul i-a aplaudat minute în șir, fără urale, fără emfază, doar o bătaie de aripi continuă, într-o admirație clară, onestă, neezitantă. „Fă-i să râdă, fă-i să uite, dar să nu-i minți niciodată”. „Stage Dogs” a fost „arta poetica” a acestui festival, un cod etic al profesiei, esența a ceea ce ar trebui sau n-ar trebui să fie teatrul. Și de-ar fi fost numai atât, am simțit, ar fi fost destul pentru o ediție de festival.
În Secțiunea ”Mărturisiri” a ediției de anul acesta a festivalului, Teatrul Municipal ”Bacovia” l-a avut ca invitat pe Alexandru Repan, actor al Teatrului ”Nottara” din București, artist cu o carieră de peste 60 de ani în lumea teatrului și a filmului, ceea ce i-ar fi putut da, să spunem, dreptul la o atitudine de vedetă, cumva. A urcat pe scena festivalului cu eleganța și modestia unui lord, vorbind cu onestitate, blândețe și căldură despre teatru, roluri, viață, ponderat în a profita de lumina reflectoarelor ce îi erau dedicate și de adorația celor prezenți. Aproape zgârcit în a-și folosi prea mult ”propriile cuvinte”, ne-a dăruit momente de poezie, lecturând (în opinia sa, poezia nu se recită, se citește) din Bacovia și Shakespeare.
Închei acest decupaj subiectiv de lecții și întâlniri din Bacău Fest Monodrame 2019 cu actrița Rodica Mandache și recitalul său extraordinar ”Republca Melania”, care a avut de asemenea naturalețea unei mărturisiri autentice. Am râs, ne-am emoționat și aproape am uitat că pe scenă era un artist cu zeci de ani de experiență, am crezut, împreună cu ea, că asistăm la o poveste despre viață și singurătate, rostită, jucată, dansată, de o bătrânică mucalitată, din Moldova, într-un decor ca un vis alb.
Nu știu ce înseamnă Bacău Fest Monodrame pentru fiecare băcăuan în parte, dar știu că o tânără din Chișinău, manager cultural și critic de teatru, și-a închiriat un apartament în Bacău pe durata festivalului, pentru a putea beneficia de toate aceste întâlniri, de vreme ce, din motive financiare, organizatorii nu i-au putut asigura cazarea decât pentru două nopți, din șapte.
Și atunci, dacă, totuși, publicul nu a fost pe atât de numeros pe cât ar fi meritat acest festival, în mod firesc ne vom întreba ce este de făcut la ediția viitoare pentru o și mai mare vizibilitate a evenimentului, dar ne putem întreba, la fel de firesc, fiecare, pe noi înșine, dacă am fi făcut gestul acestei tinere pentru a nu rata întâlnirile, ideile, experiențele, emoțiile din Bacău Fest Monodrame. Și este la fel de firesc să ne întrebăm cu onestitate, din când în când: când nu punem ”efecte” realității, cine suntem?
Laura Huiban
