Fiind prigoană mare împotriva creştinilor pe vremea domniei păgânului Antonin, împăratul Romei, acesta a trimis împotriva lor un ighemon oarecare, cu numele Sebastian, ca să-i muncească. Acela, pe când mergea de la Cilicia la Capadocia, a găsit în Comani pe un ostaş bătrân, anume Ermia, alb la păr şi cu legea creştin, crezând într-Unui adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul a toate. Ighemonul i-a zis aceluia: „Am scrisori de la Antonin, împăratul Romei, prin care îmi porunceşte, ca toţi creştinii să aducă jertfe zeilor romanilor; iar de nu vor voi, apoi cu mari şi cumplite munci se vor pedepsi. Deci şi tu, Ermie, jertfeşte zeilor şi vei fi prieten împăratului şi vei avea multă cinste. Ascultă-mă pe mine, ca să nu-ţi muncesc şi sufletul, şi trupul”. Răspuns-a nevoitorul lui Hristos, Ermie: „Eu sunt ostaş al lui Hristos, împăratul Cel ceresc şi fără de moarte, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit; pentru aceea nu mă supun împăratului celui muritor şi păgân, a cărui împărăţie este de puţină vreme, căci împărăţia Domnului nostru Iisus Hristos va petrece în veci şi cel ce crede întrînsul va moşteni viaţa cea veşnică. Eu cred într-Acela şi Aceluia în taină I-am slujit mai întâi, iar acum îi slujesc pe faţă şi nu mă va birui diavolul. Iar tu ai stăpânire peste trupul meu, şi aceasta cu îngăduinţa Dumnezeului meu; iar peste sufletul meu nimeni nu are putere, decât numai singur Dumnezeu, Cel ce poate să-mi dea răbdare şi să mă păzească în veci”.
Acestea auzind ighemonul Sebastian, a zis Sfântului Ermia: „Jertfeşte zeilor, ca să te îndulceşti de bucuria vieţii acesteia!” Sfântul a răspuns: „Ce bucurie îmi va fi, ce îndulcire şi ce viaţă dacă, depărtându-mă de Ziditorul meu, mă voi închina dracilor? Cu adevărat aceasta nu este bucurie, ci mâhnire; nu este îndulcire, ci amărăciune; nu este viaţă, ci moarte veşnică”.
Grăit-a ighemonul: „Te văd că eşti foarte înţelept”. Sfântul a răspuns: „Sunt înţelept întru Domnul Dumnezeul meu, crezând întru Dânsul şi slujindu-I Lui din toată inima, căci pentru El doresc a muri şi a pătimi cu bucurie”. Ighemonul a zis: „Văzând cărunteţile tale şi înţelegerea ta, te cruţ şi te miluiesc”. Sfântul a răspuns: „Nu-mi trebuie milă de la tine, eu caut mila lui Dumnezeu, Care mă va duce la Dânsul; Acela înţelepţeşte pe robii Săi cu Duhul Său cel Sfânt”. Ighemonul a zis: „Alegi mai bine a muri decât a trăi?” Sfântul a răspuns: „Această moarte nu este moarte, ci viaţă veşnică, dacă voi suferi cu răbdare muncile de la tine”. Atunci ighemonul a poruncit să-i sfărâme fălcile cu pietre, să-i zdrobească dinţii şi să-i jupoaie pielea de pe faţă. Şi a grăit sfântul: „Mulţumesc lui Dumnezeu, că darul Domnului meu Iisus Hristos petrece cu mine!”…(doxologia.ro)
„Sunt înţelept întru Domnul Dumnezeul meu, crezând întru Dânsul şi slujindu-I Lui din toată inima.”
