duminică, 14 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2107

Trofeul Simba Invest, la final

Cea de-a 16-a ediție a turneului internațional pentru veterani găzduit de baza SCM Bacău s-a dovedit o reușită

Un turneu reușit. Din toate punctele de vedere. Număr mare de participanți (peste 60), premii consistente (400 lei pentru locul 1), tenis de calitate. Cea de-a 16-a ediție a Trofeului Simba Invest la tenis pentru veterani a ridicat serios ștacheta anul acesta. Inclusiv prin prisma faptului că a devenit turneu de gradul 4 în ierarhia ITF.

„Dacă în urmă cu un an trăiam o mare amărăciune văzând că nu am reușit să adunăm la start decât 30 de amatori de tenis, acum, când am dublat numărul de participanți, nutrim un sentiment de profundă satisfacție. Și sper ca lucrururile să stea și mai bine în 2020. Din păcate, numărul turneelor este în scădere, însă, din fericire, Bacăul reprezintă o enclavă, care continuă să țină steagul sus”, a declarat Cristi Lungu, aflat în dublă ipostază de participant și organizator.

„Eforturile sponsorilor, calitatea turneului și tradiția tenisistică a Bacăului ne mențin în prim-plan. Iar faptul că anul acesta, am avut și doi participanți din Croația și unul din Ungaria a sporit anvergura turneului”, a adăugat directorul Trofeului Simba Invest, Mihai Ciuntea.

Competiția internațională desfășurată de joi și până duminică pe terenurile bazei SCM Bacău a inclus zece categorii de vârstă, de la 35 ani masculin la 70 ani masculin, cu precizarea că anul acesta doamnele au putut evolua la două secțiuni: +35 ani feminin, unde a triumfat croata Adrijana Nedic și +50 ani feminin, unde băcăuanca Clementina Huțu a demonstrat ca titlul național cucerit recent la Galați nu a fost deloc întâmplător.

Cea mai „populată” categorie a fost cea de 55 ani masculin, cu un tablou de 16 care l-a văzut câștigător pe Viorel Dinicu, grație abandonului din finală a ungurului Csaba Nemeth. Să mai notam că patru din tenismenii prezenți la Trofeul Simba Invest vor reprezenta România la Mondialele de luna viitoare din Portugalia (Lisabona și Estoril). Astfel, Viorel Dinicu, Csaba Nemeth (care are și naționalitate română) și Ovidiu Petrescu vor evolua, alături de Octavian Mustăreață, în întrecerea pe echipe, în timp ce la individual vor lua startul Cristian Caragea (+60 ani), Ovidiu Petrescu (+55 ani) și Alexandru Năstasă (+50 ani).

„Vom face o cerere către ITF pentru ca Trofeul Simba Invest să devină turneu de gradul 3. Îndeplinim toate condițiile din acest punct de vedere”
Cristi Lungu, organizator Trofeul Simba Invest

Câștigătorii ediției 2019 a Trofeului Simba Invest

35 ani masculin: 1) Bogdan Cuceu, 2) Berariu Cical, 3) George Vasile.
35 ani feminin: 1) Adrijana Nedic, 2) Maria Carmen Necula, 3) Deconsya Laura Crainic.
40 ani masculin, finala: Eugen Lupeș – Nistor Ursaciuc 6-0, 6-0.
45 masculin, finala: Leonard Dimulescu – Roland Șorodoc 6-0, 6-2. Locul 3: Dragoș Gheorghiu și Ciprian Adam.
50 ani masculin, finala: Cornel Florean- Valentin Muntean 6-4, 7-6. Locul 3: Cristi Lungu și Bogdan Bălănescu.
50 ani feminin: 1) Clementina Huțu, 2) Monalysa Stoenescu, 3) Janeta Vespan.
55 ani masculin, finala: Viorel Dinicu- Csaba Nemeth 0-6, 6-3, 1-0 (abandon), Locul 3: Ovidiu Petrescu și Dumitru Grigore.
60 ani masculin, finala: Cristian Caragea l-a învins pe Mihai Velicu prin neprezentare. Locul 3: Ioan Isciuc și Albin Mimler.
65 ani masculin: 1) Cornel Chirică, 2) Ion Chirvăsuță, 3) Ioan Agachi.
70 ani masculin: 1) Vasile Vespan, 2) Valeriu Ilie, 3) Ghiță Lungu.
Dublu mixt, finala: Maria Carmen Necula/ Florin Popovici Dumbravă- Deconsya Laura Crainic/ Viorel Dinicu 6-4, 6-4.

Aerostar sună adunarea

Retrogradată în Liga a III-a după un singur an petrecut în eșalonul secund, Aerostar Bacău își va relua pregătirile astăzi. Noutățile sunt la ordinea zilei în tabăra „aviatorilor”, care și-au modificat și conducerea tehnică, și componența lotului. Noul antrenor este oneșteanul Daniel Munteanu (40 de ani), aflat la prima sa experiență ca „principal” la acest nivel. Munteanu va fi secondat de cel ce a condus echipa pe finalul stagiunii trecute, Andrei Vatră.

Un nume nou și în ceea ce priveste antrenorul cu portarii: Florin Anton, de la Ceahlăul Piatra Neamț. Referitor la componența lotului, puțini „supraviețuitori” din cei care au dus greul sezonul precedent: Vraciu, Mihălăchioae, Vișinar, Florescu, Horia Ilie și, posibil, Chirilă. Lor li se vor adăuga tinerii existenți deja în lot, jucătorii reveniți dupa perioada de împrumut (Zaharia de la Oțelul si Chirilescu de la Bucovina Rădăuți), dar și o serie de achiziții care se vor materializa pe durata acestei prime săptămâni.

„De fapt, decizia de a ne reuni atât de devreme are la bază și ideea ca prima săptămână să fie una de acomodare și de configurare a lotului, urmând ca de pe 15 iulie să intrăm în plin în procesul de pregătire”, a declarat noul antrenor, Daniel Munteanu, care a declarat pentru „Deșteptarea”: „Am venit la Aerostar cu mult entuziasm. Am realizat că-mi place mai mult să antrenez decât să joc și- slavă Domnului!- am jucat la cel mai înalt nivel în România. Sunt un învingător și doresc să imprim această mentalitate și la nivelul lotului pe care îl voi antrena la Aerostar”.

În condițile în care campionatul Ligii a III-a va începe pe data de 24 august, „aviatorii” vor avea în program mai multe meciuri de verificare, majoritatea adversarelor fiind deja stabilite: Bucovina Rădăuți, Foresta Suceava, CSM Focșani și Sporting Liești.

Jurământul

Motto: „Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.” (1 Corinteni, 10:21).

Cu limitata libertate de opinie (încă nu și de gândire) din România, dacă ești puțin sfios, mai că-ți vine să-ți deranjezi pălăria de pe cap atunci când doar numai te gândești la o instituție din sistemul judiciar românesc. Ți se sugerează mereu, imperativ, că n-ai voie să clintești nici din sprânceană către sentințele acestora, chiar și atunci când greșesc grav. Mai curând cuvântezi ceva împotriva zeilor. În mitologie există și cazuri de zei pedepsiți. În domeniul în fața căruia trebuie să stăm cu pălăria în cumpănă nu există sancțiuni. Aici funcționează doar acel errarehumanum…

Alba-neagra pe care o joacă de ceva timp Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța cea mai înaltă în grad, demonstrează, fără echivoc, faptul că există două cauze: lipsa de profesionalism sau acceptarea influențelor politicului și ale oligarhiei financiare. Tertium non datur… Am zâmbit amar atunci când Curtea Constituțională a Republicii Moldova a jucat alba-neagra, anulând la foc automat decizii pe care le aprobase cu surle și trâmbițe, cu puțin timp în urmă. Povestea cu stabilirea aiurea a acestor completuri de judecată de către Î.C.C.J. aruncă aceeași scârbă în sufletele noastre de plătitori de impozite care chiar mai credem, în naivitatea noastră, în respectarea principiilor Dreptății și Legalității.

Te crucești atunci când auzi voci foarte importante (aflate în activitate și, mai ales, pensionate) ale sistemului nostru judiciar vorbind despre ingerințele scandaloase din sistem. Ai impresia că asculți destăinuiri despre întâmplări din Republica Anomia, cea fără-de-lege, care-și reglează ființarea căutând aiurea oxigen în virtuțile haosului și păcatului.

La medici există jurământul lui Hypocrat. Propun ca în sistemul judiciar să fie rostite, ca jurământ, la debutul în orice funcție și apoi cotidian, minunatele vorbe din motto-ul acestor rânduri.

Patru emisiuni de titluri de stat în luna iulie

Ministerul Finantelor a lansat patru noi emisiuni de titluri de stat pentru populație în Programul Tezaur, cu dobânzi între 3,5 și 5% pe an în funcție de scadență.

Valoarea nominala a unui titlu este 1 leu. Pentru titlurile cu scadența la un an dobânda este 3,5%, pentru cele cu scadența la doi ani 4%, pentru cele pe 3 ani 4,5%, iar pentru titlurile pe 5 ani 5%.

Subscrierile se pot face până pe 31 iulie la subunitățile poștale și prin Trezorerie. În mediul urban subscrierile prin Poșta Română se încheie cu o zi mai devreme, iar în mediul rural cu două zile mai devreme.

Veniturile realizate de persoanele fizice din subscrierea și deținerea de titluri de stat nu se impozitează.

Fondurile obținute din aceste emisiuni vor fi utilizate pentru finanțarea deficitului bugetar și refinanțarea datoriei publice.

Constructori din India pentru drumurile din Săucești

    O investiție în valoare de peste un milion de euro, sumă atrasă de primarul din Săucești prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a ajuns la final. E vorba despre modernizarea a 4,5 kilometri de drum comunal.

    Dar nu aceasta e noutatea, căci în Săucești sunt multe proiecte în curs de implementare, aflate în diferite faze (licitare, contractare etc.), realizate din fonduri proprii sau guvernamentale. Nou este faptul că s-a lucrat cu muncitori din India, ceea ce a stârnit mirarea unora dintre localnici.

    „Firma de construcții care a câștigat licitația – Phoenix Transbac – are 25 de angajați din India, coordonați de un inginer, tot indian. Comunicarea se face cu ajutorul telefonului. Au o aplicație care traduce în timp real tot ceea ce discutăm”, a explicat Valentin Manea, primarul comunei Săucești. Indienii sunt foarte serioși, dar și foarte pretențioși, mai ales în privința alimentației, solicitarea lor fiind clară și foarte fermă: bucătărie indiană, nu europeană.

    Investiția din Săucești a ajuns în faza de recepție, dar indienii nu vor pleca din județ căci firma mai are lucrări antamate, unele dintre ele, cum sunt cele din Motoșeni și Letea Veche, aflate în curs de execuție. Drumul comunal Săucești-Bogdan Vodă, asfaltat de constructorii indieni, asigură accesul spre DN2.

    O fotbalistă din Buhuși, multicampioană internațională

    În urmă cu câteva zile, Federația Română de Fotbal a anunțat că echipele de Liga I vor putea primi licență dintr-o ediție viitoare, doar dacă vor avea și echipă de fotbal feminin. În România există o astfel de mișcare dar care nu este suficient de dezvoltată și nici prea promovată. Cu toate acestea, am descoperit o româncă, jucătoare de fotbal la cel mai înalt nivel, multiplă câștigătoare de trofee, ultima dată fiind campioană în Israel. Ea este Andreea Laiu din Buhuși și astăzi ne aduce povestea ei. (Fl.Ș.)

    „Am început să joc fotbal când eram mică, în fața blocului, cu băieții. Pentru că aveam un nivel social scăzut nu cunoșteam prea mulți fotbaliști ca să pot să spun că aveam un idol. Apoi m-am apucat de handbal timp de un an, după care profesorul de la liceu, domnul Dantz, a organizat prima ediție de fotbal feminin în sală.

    De fapt era ca un turneu de calificare iar eu jucam la echipa Avita Buhuși. Era ca o competiție între licee. Iar noi ne-am calificat și am ajuns în faza națională unde ne-am clasat pe locul II. La acel turneu au fost prezenți mai mulți scouteri de la echipe importante de fotbal, m-au remarcat și apoi am fost contactată.

    M-au sunat de la Târgu-Jiu, de la Constanța, Reșița și Cluj. Am ales să merg la Cluj pentru că aveam o soră mai mare acolo la facultate. Eu eram elevă la liceu aici în Buhuși și în ultimul an m-am mutat cu școala la Cluj acolo unde am jucat fotbal cinci ani timp în care am câștigat cinci campionate naționalr și patru cupe ale României. Pe atunci echipa se numea Clujana, apoi Olimpia iar de anul trecut a fost preluată de U Cluj. În 2008 am fost convocată în lotul național și am jucat în echipa națională de fotbal feminin a României timp de 10 ani.

    Am jucat fie mijlocaș stânga, mijlocaș dreapta, fie atacant. După cei cinci ani de la Cluj am jucat în Cipru la Apollon Limassol timp de cinci ani unde am câștigat cinci campionate, cinci cupe si cinci super-cupe.

    A urmat să joc un an în Norvegia, după care am evoluat în Rusia, Islanda și acum, de patru sezoane, în Israel. În Țara Sfântă, în primul sezon am câștigat cupa, apoi două campionate, iar anul acesta, cu echipa la careactivez acum, am ajuns în finala cupei pe care am pierdut-o pentru că eu am ratat la o fază descisivă în care puteam sa ne desprindem pe tabela de marcaj. Asta e. După ce am terminat sezonul am primit o nouă convocare la națională pentru două amicale cu Serbia, dar am refuzat pentru că am o ofertă să joc pe timp de vară în Brazilia.

    Ar fi o experiență foarte importantă pentru mine. Cu toate acestea eu sunt sub contract pentru încă un an cu echipa din Israel. Am să joc fotbal cât voi putea. Nu este o limită de vârstă și pot să vă dau drept exemplu o jucatoare din echipa Braziliei care a fost prezentă la Mondialul de anul acesta și care are 42 de ani. Sau căpitanul Norvegiei și al Franței care au câte 36 de ani. Deci mai am de jucat.

    Nu m-am gândit ce să fac după ce voi pune ghetele în cui, dar ar fi varianta să fac o Academie, aici acasă, în Buhuși, pentru copii, să-i antrenez și să-i pregatesc pentru performanță. Sunt convinsă că avem mulți copii talentați pe care trebuie să-i descoperim și să-i șlefuim pentru a ajunge pe cele mai mari arene fotbalistice.”

    Ki tanácsot ad a Viorica Dancila?

    Răzvan Bibire

    Un istoric american susține că un agent KGB desconspirat și expulzat de secțiunea specială a Securității i-ar fi spus, cu câțiva ani înainte de 1989 securistului care-l escorta: „Așteptați câțiva ani și o să vă facem să-l împușcăți chiar voi pe Ceaușescu”. O fi, n-o fi adevărat faptul, cert este că de ani de zile trecem printr-un scenariu identic: românii fac câte o pasiune pentru un lider și sfârșesc prin a-i cere gâtul. Au trecut prin asta de la Iliescu, Băsescu, Crin Antonescu, Victor Ponta până la Liviu Dragnea și, cu voia dvs., Viorica Dăncila.

    Actualul premier, care a făcut, la un moment dat, o figură interesantă în Parlamentul European, unde a mers să explice ce se întâmplă în Justiție, nu doar că și-a renegat atitudinea, dar, pe zi ce trece, face pași în direcția opusă. A „uitat” de statul paralel la mitingul împotriva căruia a participat, l-a „adoptat” pe Isărescu, bancherul care a tras multe șuturi în fund PSD-ului, a mazilit eminențele cenușii ale programului economic care au reclădit economia și finanțele țării, i-a urechiat pe liderii partidului care nu s-au declarat de acord cu ea și, nu în ultimul rând, a reușit să introducă limba maghiară în administrație; România urmând să aibă, în mod cât se poate de legal, două sau mai multe limbi oficiale. Poate unele lucruri i se iartă, dar căzutul în genunchi în fața UDMR-ului, care de 30 de ani își urmărește cu sârguință programul, nu va fi un lucru peste care să se poată trece așa ușor.

    Practic, Codul administrativ stabilește că fiecare consiliu local poate decide în ce limba să-și redacteze documentele și să poarte discuțiile cu cetățenii. Ia să vedem ce se va întâmpla în Harghita și Covasna, unde și-așa comunitatea românească abia mai răsuflă! Dar nu e cazul doar cu limba maghiară; același lucru se poate întâmplă și în localitățile în care există alte minorități. Desigur, e doar un alt pas în negarea caracterului unitar al statului român.

    De mulți ani, autoritățile românești nu mai au nici o reacție față de lucrurile care se întâmplă în zonele cu minoritate maghiară compactă. Și unde delegațiile oficiale de la Budapesta sunt un fenomen obișnuit. Inclusiv Justiția se face după interesele ungurești, și aș da ca exemplu disputa comercială dintre doi producători de bere pe marginea unei mărci. Dacă mai țineți minte, procesul deschis de un producător internațional împotriva unui producător local s-a oprit după ce autoritățile maghiare au amenințat că-i vor pune bețe în roate în Ungaria.

    Procesul era în România, între două firme înregistrate în România, dar s-a tranșat la Budapesta pentru că firma acuzată că încălca trade-mark-ul aparține unor etnici maghiari. Și pentru ca lucrurile să fie cât se poate de interesante, se aude că, din toamnă, în școlile din localitățile cu populație ceangăiască, a doua limbă străină va fi înlocuită cu maghiara, care va deveni obligatorie inclusiv pentru elevii români. Și toate acestea doar pentru ca PSD, ghidonat din subterane, să poată rămâne la butoane…

    Așadar, cine o sfătuiește pe Viorica Dăncila? Ne întrebăm într-o limba cu care va trebui să ne obișnuim!

    Street Ball Challange la un nou nivel

      Weekendul trecut Bacăul a găzduit în Piața Tricolorului cea de-a IX-a ediția a Street Ball Challange Baschet 3X3 organizat de Asociația STEP. Față de edițiile precedente, Strett Ball Challange 2019 a constituit o etapă din Liga Națională de Baschet 3X3.

      „Probabil că pasionații de baschet știu deja că acest sport va fi prezent la Olimpiadă. Asta înseamnă că toate punctele acumulate în Liga Națională vor ajuta România să vină cu o reprezentantă la Tokyo, și binențeles că și Bacău Street Ball Challange vine cu un număr de puncte pentru echipele de masculin și feminin”, a explicat Marius Tudor, organizator Street Ball Challange 2019, care a precizat că România are deja rezultate foarte bune la această disciplină menționând un turneu european desfășurat la București și câștigat de reprezentativa noastră masculină.

      Revenind la turneul băcăuan din weekend, Bacău Street Ball Challange 2019 a reunit 64 de echipe împărțite pe cinci categorii de joc: sub 14 ani masculin și feminin, unde s-a jucat și mixt; juniori masculin sub 18 ani; open masculin (20 de echipe) și feminin (15 echipe). Acestora s-a adăugat o competiție unică în România, care este organizata doar în Bacău, categorie de Open Mixt. Pe lângă meciurile oficiale de baschet 3X3 organizatorii au adus și o serie de jocuri și demonstrații, concurs de slam dunk, reprezentații de street dance și arte marțiale precum și alte activități pregătite de voluntari pentru public. De altfel, trebuie precizat faptul că succesul Bacău Street Ball Challange 2019 este datorat și celor 50 de voluntari ai Asociației STEP Bacău care și-au adus aportul la buna desfășurare a tuturor activităților din program.

      „A fost greu din cauza căldurii, dar toți jucăm în aceleași condiții. Ultima dată când am fost la Bacău a fost când am dat BAC-ul cu «olimpicii» de la sport, acum șapte ani. Până acum un an am jucat baschet 5X5 dar din această vară am început pe 3X3 și vreau să continui doar aici pentru că, chiar dacă este mai greu, este mai spectaculos, mai în viteză. Cât despre această competiție, pot să spun că este foarte bine organizată din toate punctele de vedere și sigur voi veni și la edițiile viitoare.”
      Diana Moraru, FCC Baschet Arad

      „La 70 de ani, sunt seniorul acestei competiții și încă mai joc cu cei mai tineri. Am fost prezent la toate edițiile, cei drept nu ca jucător la toate. Prin prezența mea arăt că se poate, că vârsta nu este un impediment pentru a juca baschet, sportul pe care voi continua să-l promovez și sigur voi fi prezent și la edițiile viitoare. Chiar dacă e posibil să nu mai țin ritmul, măcar un demonstrativ tot o să fac.”
      Vladimir Godeanu, seniorul Street Ball Challenge

      Goldovskiy a cesionat creanța la Rafo

      Tribunalul Bacău, unde se judecă cererea de intrare în faliment a societății Rafo Onești, a fixat un nou termen în această cauză, 12 septembrie. Acționarul principal, Iakov Goldovkiy a cesionat creanța Petrochemical Holding GmbH prin care deținea rafinăria din Onești și astfel s-a făcut o modificare în tabelul creditorilor înscriși la masa credală.

      „Sunt șanse reale ca din luna august Rafo să aibă un nou acționar” – spune reprezentantul salariaților de la Rafo, Ion Marian.

      Compania austriacă Petrochemical Holding GmbH administrează din anul 2007, în calitate de acționar principal, societatea Rafo.

      Rafinăria, acum perfect conservată, dar oprită, se află în insolvență, dar principalul creditor, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a cerut tribunalului falimentul societății. Tot ANAF a fost de acord să se mai prelungească judecarea procesului, în eventualitatea apariției unui investitor care să preia rafinăria și care ar putea determina repornirea acesteia.

      În același timp, însă, Rafo este scoasă la vânzare de administratorul judiciar, Casa de Insolvență Transilvania (CITR). Dar CITR a prelungit din nou termenul pentru vânzarea activelor rafinăriei, pe 6 august. Prețul de pornire a procedurii prin vânzare directă anunțată din nou de CITR a rămas 44,625 de milioane de dolari SUA, fără TVA. Casa de Insolvență va putea recepționa, însă, și oferte sub prețul de pornire, dar nu sub valoarea de 29,750 de milioane de dolari. Garanția de participare este de două milioane de dolari și nu este purtătoare de TVA, iar caietul de sarcini costă 20,000 de euro, plus TVA.

      Tabăra ”Pridvorul satului” la Mănăstirea Cașin

        Peste 80 de tineri s-au aflat timp de trei zile în preajma impozantei biserici (”soră geamănă a Goliei din Iași), ridicate în 1655 de voievodul Moldovei Gheorghe Ștefan, la Mănăstirea Cașin, ei participând la prima ediție a Taberei cultural – catehetice ”Pridvorul satului”. Această tabără a fost organizată de către Parohia Mănăstirea Cașin I și Protoieria Onești și a adus în suflet tuturor participanților bucurie duhovnicească, dragostea de jocuri și de cântec precum și un pelerinaj inedit la Monumentul Eroilor și la Biserica Ortodoxă ”Buna Vestire” din localitate. La deschiderea acestei tabere a fost prezent părintele protopop Ioan Bârgăoanu, de la Protoieria Onești, care a adresat calde cuvinte de bun venit și de încurajare. Preotul Gheorghe Leuștean, organizator al acestei tabere, a declarat:”Tinerii învață să se bucure a fi în comuniune, de a fi unul cu celălalt, prin jocuri, competiții sportive, participarea la săvârșirea Sfintei Liturghii.”

        Și animatorii acestei tabere (care au fost din Iași), au apreciat dorința tinerilor de a empatiza mai mult, pentru a se bucura de aflarea unor cunoștințe noi dar și de a socializa și de a participa la activități cultural – catehetice deosebite. Astfel, pe parcursul taberei tinerii au putut participa la ateliere de lucru pe teme de Artă, Educație financiară și au aflat mai multe detalii despre Sfânta Liturghie. Ei s-au bucurat de un frumos spectacol oferit de către Ansamblul folcloric ”Mugurașii mănăstireni” din Mănăstirea Cașin, au urmărit filmul ”Viața Sfântului Luca al Crimeii” și au participat la conferința ”Tânărul și social – media”, ce a fost susținută de inspectorul eparhial Daniel Ionel Marari.

        Dincolo de toate aceste activități, de faptul că participanții taberei au avut corturile instalate în preajma emblematicei biserici ridicate de voievodul Moldovei Gheorghe Ștefan, ei au trăit din plin bucuria de a descoperi și frumusețea acțiunilor de voluntariat. Participant la această tabără Rareș Răileanu a declarat:”Dacă aș avea șansa să mă întorc undeva, cu siguranță primul loc și singurul, de altfel, ar fi fără doar și poate, Mănăstirea Cașin. Mi-am dorit să cunosc noi oameni, noi povești, noi date istorice și să mă cunosc pe mine … M-am simțit așa bine, încât sper ca vara asta, care se anunță lungă și foarte lungă, să aibă măcar o tabără care să mă facă să mă simt cel puțin la fel de bine ca la Mănăstirea Cașin! Un loc cu multă istorie în spate, un loc cu mulți oameni uniți și frumoși, al căror viitor sună bine”. Ion Moraru

        Rezidenţa artistică “Albastru”. Dialog peste timp în Grădina cu statui

        De vreo săptămână, la Centrul de Cultură “George Apostu” nu e linişte! Parcă şi Grădina cu statui a prins viaţă. Marmura, piatra şi fierul au intrat într-un dialog secret cu lemnul. Lemn de stejar, care, în mâinile fermecate ale unor sculptori, prinde conturul imaginat de mintea şi talentul artiştilor Nicolae Nicolae Fleissig (Franţa), Marko Vuksa (Serbia) şi Tung Ming-Chin (Taiwan), sub privirile celor trei extraordinare creaţii ale genialului artist George Apostu, repatriate de puţin timp din Liban. Fierăstraie, dălţi, ciocane, securi…Pe rând şi laolaltă cioplesc, taie cu îndârjire şi şlefuiesc cu migală şi dragoste lemnul din pădurile de unde şi Apostu a creat Laponele, Tată şi Fiu etc.

        Nu-i simplu şi nici comod să te ştii în grădina unde artistul din Stănişeşti şi-a pus definitiv amprenta: nume, prenume, renume.

        La Centrul de Cultură “George Apostu” se desfăşoară a treia ediţie, şi ultima, a programului internaţional de rezidenţe artistice “Albastru”. În anii anteriori, aici au fost invitaţi şi au creat mari artişti din România, Franţa, Spania, Bulgaria, Japonia, sub curatoriatul sculptorului Maxim Dumitraş, fondatorul Muzeului de Artă Comparată de la Sângeorz-Băi, cel care a girat din punct de vedere artistic originalitatea şi autenticitatea celor trei lucrări semnate de George Apostu, donate României, Centrului de Cultură „George Apostu”, de un cetăţean libanez.

        La finalul rezidenţei fiecare dintre cei trei sculptori va lăsa în patrimoniul Centrului de Cultură „George Apostu”, pentru publicul larg, trei opere realizate din lemn de stejar, cu o temă bine definită – Albastru, ce vor îmbogăţi spiritual şi cultural „Grădina cu statui” din muzeul în aer liber al Centrului.
        Prezentarea lucrărilor realizate de cei trei artişti va avea loc odată cu închiderea rezidenţei, în data de 26 iulie, la ora 17.00.

        În sfârşit…se face linişte. La prima mea vizită la locul unde are loc rezidenţa, un spaţiu amenajat chiar acolo unde statuile vor rămâne după finalizare, stau de vorbă cu sculptorul francez de origine română Nicolae Fleissig, un bărbat a cărui vârstă nu-l trădează, amabil, deschis, dispus la un dialog despre artă, artişti, despre prietenul său George Apostu, aşa cum s-a întâmplat şi la ediţia a II-a cu Napoleon Tiron, un alt mare sculptor, a cărui carieră artistică a fost, o perioadă, legată de cea a lui George Apostu.
        S-a întâmplat, ca peste ani, să se întâlnească şi să vorbească arta care i-a unit: sculptura.

        „Pentru a reuşi, în Apus, trebuie să munceşti, să te zbaţi şi să înduri”

        – Român francez, francez român. Vă simt din priviri că şi acum sunteţi în căutare, neastâmpărul, curioziatea se citesc pe chipul dumneavoastră. La început, povestea…

        – Sunt sculptor francez de origine română, cu dublă cetăţenie, născut la Târgu Mureş, am copilărit la Piatra Neamţ, m-am mutat la Bucureşti, după care am plecat în Franţa, ca refugiat politic, pentru că nu eram foarte bun prieten cu Ceauşescu şi nici el cu mine. Am cerut azil politic în Franţa şi nu m-am mai putut întoarce în România, dacă mă întorceam, intram direct în puşcărie, ca trădător de ţară. Spun că sunt sculptor francez, pentru că majoritatea timpului mi-am petrecut-o în Franţa, am plecat la 33 de ani, deci, în ţară am lucrat cam 15 ani, iar acum am 72 de ani.

        – În Franţa aţi avut un suport sau aţi intrat direct în apă?

        – N-am avut niciun suport. Când am ajuns în Gara de Nord din Paris, aveam în buzunar 30 de franci francezi. Am început viaţa de la zero. În România eram un sculptor cunoscut, din aceeaşi generaţie cu George Apostu, Costică Popovici (cel care a realizat statuia lui Bacovia din Bacău – n.n.). Mi-am luat viaţa de la capăt, cu galerii, expoziţii, atelier, am creat un centru de artă, Max Dumitraş a fost în rezidenţă la mine, am lucrat în toată lumea. Asta ar fi, pe scurt, istoria mea, viaţa mea.

        George Apostu, un om şi un artist de talie mondială

        – Mi-aţi spus că aţi mai fost în Bacău, aici, la Centrul „George Apostu”, în rezidenţă la Stănişeşti, la casa unde s-a născut George Apostu. Acum, la rezidenţa „Albastru”, coordonată de prietenul dvs. Max Dumitraş, împreună cu alţi doi sculptori, unul din Serbia şi altul din Taiwan.

        – Am fost invitat aici de Max şi de Geo Popa, aici, la Centrul care poartă numele prietenului meu George Apostu, pe care l-am cunoscut extraordinar de bine, şi în România şi în Franţa. Eram buni prieteni, ne apreciam şi ne respectam reciproc. Un om deosebit, un om cu un suflet mare, cu un talent extraordinar, dublat de o hărnicie aparte, muncitor. Ne-am reîntâlnit în Franţa, el venise la Paris cu un an înainte. După ce am luat decizia să rămân în Franţa, am stat de vorbă cu George o noapte întreagă la el în atelier. I-am spus că eu rămân, însă m-a sfătuit să nu fac acel pas, că este greu, foarte greu, şi multe alte argumente, însă decizia mea era luată. A doua zi, m-am dus direct la Oficiul de imigranţi. Şi am rămas. Şi n-a fost uşor, aşa cum mi-a spus George, pentru că, lumea trebuie să ştie, afară nu sunt câini cu covrigi în coadă, deloc. Trebuie să munceşti, să te zbaţi, să înduri. În Franţa sunt atât de mulţi artişti, astfel că unul în plus nu mai contează. Eu am avut o şansă, am întâlnit un galerist foarte bun, lângă Centrul „Georges Pompidou”. A doua şansă a fost că eram român, şi nu erau foarte mulţi români refugiaţi politic în Franţa pe atunci, acum e plin de români, de toate vârstele şi profesiile, deci, eram român, eram sculptor, cam a doua generaţie după Brâncuşi, a contat enorm.

        – Nu a fost un handicap, faptul că veneaţi după Brâncuşi?

        – Nu, handicap poate să fie când sunt confuzii, nu era nicio confuzie cu Brâncuşi, Brâncuşi este Brâncuşi, ceilalţi sunt artişti care-şi caută drumul lor. Ce a făcut Brâncuşi? A deschis un drum, însă, în acelaşi timp l-a închis. Astăzi, dacă intri pe drumul lui Brâncuşi, nu poţi să faci decât Brâncuşi, însă ce a făcut Brâncuşi a fost deschiderea spre arta modernă în lume, este o viziune despre sculptură, Brâncuşi este o întreagă filosofie, nu este un ţăran din Gorj care s-a apucat de tăiat lemne, nu, e mult mai departe, foarte departe de această apreciere care a dominat o vreme.

        Preşedintele Mitterrand mi-a cumpărat o lucrare

        – Cât i-a luat sculptorului Nicolae Fleissing pentru a se adapta şi a se realiza în arta pariziană, să trăiască pe picioarele lui?

        – Cam trei ani, nu mi-a trebuit foarte mult. V-am spus de norocul meu cu acea galerie, care m-a luat în primire, a avut încredere în mine, a văzut ce lucrez, mi-a propus o primă expoziţie în galeria lui. Din prima mea expoziţie s-a vândut tot. Pentru un artist, pentru un galerist, este enorm. Unde mai pui, că întâmplător, Francois Mitterrand era în zonă, a intrat în galerie şi mi-a cumpărat o lucrare. Vă daţi seamă, s-a auzit în breaslă, drumul meu era deschis.

        – Cum vă simţiţi în Bacău, la Centrul care poartă numele prietnului dumneavoastră, George Apostu?

        – Mai întâi să vă spun că este extraordinar ce a făcut Geo Popa aici, să transforme o casă destinată lui Ceauşescu în Centru Cultural, care să poarte numele lui George Apostu, un mare artist, un mare om, care, ca şi mine, a plecat din ţară din cauza regimului Ceauşescu. Mă uit şi râd în mine, sunt clipe când stau de vorbă cu George. Sunt lucruri extraordinare, care vor rămâne în istorie.

        – Aţi spus că v-aţi găsit drumul artistic, care a fost acel drum?

        – E dificil de spus în două cuvinte. Drumul meu este sculptura. Am lucrat o perioadă în lemn, în metal, apoi numai în marmură şi, mai ales, în granit. Eu am, la ora actuală peste 140 de lucrări monumentale în toată lumea, unele au 60-100 de tone, sunt comenzi, sunt simpozioane. Nu toţi artiştii fac simpozioane (tabere de creaţie li se spune în România – s.n), trebuie să ai o forţă de muncă, idei, imginaţie, o concentrare enormă, într-un timp limitat, o lună – două. O comandă o ai un an, doi ani, depinde de lucrare. În Egipt am făcut trei simpozioane, am lucrat trei ani, într-un an a fost şi Max Dumitraş. De ce facem simpozioane? Răspunsul meu cuprinde oportunitatea de a face lucrări monumentale care să fie plasate într-un loc public, nu în atelier, în atelier ce fac cu ele? De exemplu, cum este acest simpozion din Bacău, de la Centrul „George Apostu”, lucrări mici, timp limitat la 26 de zile, lemn, este perfect, iar bucuria noastră este că lucrările vor fi expuse în aer liber, în calea privitorului. Eu am venit din trei motive: este o chestiune de patriotism să vin să lucrez în ţara mea, a doua, pentru că este respect pentru George Apostu, mă simt extraordinar să lucrez la…Centrul „George Apostu”. Al treilea motiv este că sunt bun prieten cu Max Dumitraş, cu care am lucrat în multe locuri împreună, eu i-am fost un fel de profesor lui Max. La Sângeorz Băi, unde are el Muzeul de Artă Comparată, eu am făcut primul simpozion. Acum face el, organizează şi conduce un astfel de simpozion, cu o temă generoasă, frumoasă: ALBASTRU.

        Publicul poate dialoga cu artiştii

        – Cum se desparte un artist de lucările lui? În atelier, mai stai un timp cu ele, la simpozioane eşti obligat să le părăseşti.

        – Ştiţi cum! Cum te desparţi de un copil când s-a făcut mare, se însoară şi pleacă de acasă, îşi face viaţa lui, familia lui. Nu? Aici, lucrările o să aibă o altă viaţă, este o viaţă publică, nu este închisă, ea discută cu celelalte lucrări, cu publicul, trăiesc. Asta este bucuria unui artist. Simpozionul de la „Apostu” este foarte bine organizat, invitaţii sunt de calitate, artişti cunoscuţi în ţările lor, în lume. Vom avea ocazia să vedem oraşul, galeriile de artă, muzeele, vom merge la Moineşti, locul de unde a plecat Tristan Tzara, la Tescani, la Enescu, mari artişti care au plecat şi au creat în Franţa, au rămas pe veci în Franţa.

        – Ştiu că trebuie să creaţi trei opere de artă, care vor rămâne aici, să îmbogăţească noul spaţiu creat special pentru acest proiect. Ce v-aţi propus să lucraţi?

        – Mi-a plăcut ideea de la început, ca temă şi ca execuţie. Eu voi face trei lucrări suspendate, care vor ocupa spaţiul, nefiind în legătură cu pământul, cum sunt şi cele trei ale lui Max.
        Şi aş mai spune ceva, şi numai presa poate să facă cunoscută dorinţa noastră. În Franţa sunt multe ateliere deschise sau sunt anumite zile în care artiştii lasă uşile deschise, să vină publicul. Ne-am bucura dacă în aceste zile, până pe 26 iulie, ar veni elevi de la Liceul de Artă, de la alte şcoli, oameni amatori de artă, să vadă cum lucrăm, cum se lucrează, să participe un timp cu noi la ceea ce vrem să facem, apoi, la vernisaj, să vadă lucrările gata. Transmiteţi rugămintea noastră publicului băcăuan, noi îl aşteptăm cu drag.

        –––––––––

        La fel ca în ediţiile anterioare ale rezidenţei, proiectul are ca suport sprijinul oferit de către Direcţia Silvică Bacău – RNP Romsilva, instituţie care a pus la dispoziţie masa lemnoasă din stejar.
        După închiderea celor trei ediţii de rezidenţă artistică de sculptură “Albastru”, Centrul de Cultură „George Apostu” are în vedere realizarea unei galerii permanente de artă plastică „Albastru”. Finanţat de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, programul are menirea de creare a unui nou fond artistic care va mobila un nou spaţiu expoziţional.
        Programul cultural pentru anul 2019 al Centrului de Cultură „George Apostu” se desfăşoară sub genericul „Identitate, alteritate, spirit european”.

        * * *

        Nicolae Fleissig – Franţa

        S-a născut în România, la Târgu-Mureş, în 1948. În 1973, a absolvit Universitatea de Arte din Bucureşti, secţia sculptură. Trăieşte în Franţa, din anul 1982. A debutat cu o expoziţie individuală în Bucureşti, în 1973. Au urmat apoi, în cei 46 de ani de activitate, aproape 90 de expoziţii individuale, în 11 ţări (Franţa, Luxemburg, Andorra, Spania, Belgia, Turcia, Germania, Japonia, Danemarca, SUA şi România), participarea la expoziții colective şi simpozioane de sculptură în 25 de ţări. Peste 120 de sculpturi monumentale pot fi admirate în toate colţurile lumii. Sculptorul Nicolae Fleissig a primit, din partea Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare din Târgu Jiu, Premiul Naţional „Brâncuşi” 2017, una dintre cele mai valoroase distincţii care se acordă în domeniul sculpturii. Nicolae Fleissig a obţinut acest premiu pentru expoziţia „Versant Aleatoriu”, deschisă la Muzeul Judeţean din Târgu-Jiu, în martie 2017, cu ocazia Coloviilor Brâncuşi.

        Șase băcăuani intră în concurs la Trofeul Național al Electricianului

          Cei mai buni electricieni din țară vin în perioada 9-12 iulie la Iași să concureze pentru Trofeul Electricianului 2019. În echipa de 21 de profesioniști a companiei Delgaz Grid se află și șase electricieni din Bacău.

          Peste 120 de specialiști se vor întrece în exploatarea stațiilor de transformare și a rețelelor de medie și joasă tensiune, PRAM (protecții și automatizări), măsură energie electrică, montare și reparații echipament primar 110 kV și medie tensiune din stații de transformare, montare și reparații instalații de medie tensiune și joasă tensiune (posturi de transformare, linii electrice aeriene și subterane) și defectoscopie linii electrice subterane de medie și joasă tensiune.

          „Competiția revine acasă fiindcă prima ediție, cea din 1977, a avut loc tot la Iași. Le urăm succes participanților și suntem siguri că va fi o ediție de foc, extrem de disputată, în care profesionalismul, responsabilitatea și grija pentru clienți vor fi atributele de bază ale competiției.”
          Csulak Ferenc, directorul general al Delgaz Grid

          S-a încheiat Concursul de alergare montană ,,Legendele Nemirei”

            În Parcul Central din stațiunea Slănic-Moldova a avut loc sâmbătă, 6 iulie 2019, cea de-a treia ediție a Concursului de alergare montană ,,Legendele Nemirei”, o adevărată sărbătoare și aniversare a alergării, a muntelui, a prieteniei, a stării de bine, a poveștilor frumoase și a camaraderiei alergătorilor.

            Peste 250 de participanți au luat startul în probele de cros (14 kilometri) și maraton (aprox. 43 kilometri), care i-au purtat pe potecile masivului ,,Nemira”, într-un cadru natural magnific, pe trasee ce au solicitat din plin aptitudinile alergătorilor.

            Potrivit organizatorilor, competiția se desfășoară în scopul promovării potențialului turistic al zonei, dar și ca destinație pentru turismul activ, sport și agrement.

            De asemenea, concursul are și o componentă caritabilă, astfel că fiecare kilometru alergat la ,,Legendele Nemirei” a însemnat încă o masă caldă pentru copiii ce provin din medii defavorizate și care se află în Centrul pentru servicii sociale ,,Luigi Scrosoppi” din Slănic-Moldova, cartier Cireșoaia. 
              
            Pe parcursul întrecerilor, pe platoul din apropierea liniei de start/finiș, spectatorii au avut ocazia să participe la o serie de activități interactive, respectiv ateliere de jocuri, ateliere de creație, precum și la o tombolă cu premii misterioase oferite dintr-o fântână specială, numită ,,Fântâna norocului”.
            Merituoșilor câștigători le-au fost înmânate medalii, diplome și premii de reprezentanții autorităților locale.

            Iată și clasamentul final, în funcție de gen și vârstă:

            Cros Masculin 18-29 ani
            1. Robert Onesim, 01:17:38; 2. Andrei Sandolache, 01:21:00; 3. Maricel Andronache, 01:24:59
            Cros Feminin 18-29 ani
            1. Laura Chihaia, 01:27:16, 2. Simona Murgeanu, 01:41:13; 3. Eudochia Cojocaru, 01:48:13
            Cros Masculin 30-39 ani
            1. Tihamer Magyari, 01:11:16; 2. Emil-Radu Adămoae, 01:17:27; 3. Radu-Andrei Marcu, 01:18:00
            Cros Feminin 30-39 ani
            1. Ramona Ciuche, 01:28:53; 2. Daniela Vîrza, 01:34:45; 3. Elena Marton, 01:36:30
            Cros Masculin 40+
            1. Adrian Popa, 01:14:11; 2. Raul Rusu, 01:158:13; 3. Ion Buga, 01:20:49
            Cros Feminin 40+
            1. Emilia-Claudia Cristea, 01:26:02; 2. Rodica Bujac, 01:29:52; 3. Simona Slădaru, 01:30:31
            Maraton Masculin 18-29 ani
            1. Silviu-Marian Curuciuc, 05:04:05; 2. Octavian Stoica, 06:07:19; 3. Peter Molnar, 06:09:17
            Maraton Feminin 18-34 ani
            1. Roxana Ciobanu, 06:59:30; 2. Georgiana Modrescu, 07:04:36, 3. Marcela Dorin, 07:20:23
            Maraton Masculin 30-40 ani
            1. Marius-Gabriel Rus, 04:33:42; 2. Radu Milea, 04:46:30; 3. Cătălin Florescu, 04:51:53
            Maraton Feminin 35+
            1. Nicoleta Ciortan, 05:25:08; 2. Alina Lungu, 06:44:07; 3. Elena Avasilichioaiei, 07:33:01
            Maraton Masculin 41-50
            1. Daniel Stroescu, 04:38:21; 2. Ionel Rapotan, 05:32:02; Ionuț Felea, 05:44:03
            Maraton Masculin 51+
            1. Ion Iordănoaia, 06:16:15; 2. Adrian Pavăl, 06:50:29; Joca Benchea, 07:24:05
            Concursul ,,Legendele Nemirei” este organizat de Asociația ,,Prietenii Slănicului”, în colaborare cu Primăria stațiunii Slănic-Moldova și Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău.

            Romulus-Dan Busnea

            Ziua Crucii Roșii Române sărbătorită la Comănești

              Cu ocazia sărbătoririi a 143 de ani de la înființarea Crucii Roșii Române, miercuri, 3 iulie și joi, 4 iulie, subfiliala Comănești a organizat o serie de activități menite să promoveze importanța implicării acesteia în viața comunității locale în diferite aspecte mai puțin plăcute, cum ar fi acordarea primului ajutor unei persoane în caz de risc vital, inundații, incendii sau alunecări de teren, cu urmări deosebit de grave pentru familiile sinistrate.

              Cu sprijinul Primăriei orașului Comănești, voluntari de la Crucea Roșie Bacău – Subfiliala Comănești, au organizat o campanie de testare a sănătății populației, prin care persoane prezente în târgul săptămânal, localnici și angajați din cadrul CAR ,,Prietenia” și CAR ,,Progresul CFR” Comănești, au fost testați gratuit prin măsurarea tensiunii arteriale și măsurarea glicemiei, cu recomandări după caz, pentru menținerea unui stil de viată sănătos. S-a continuat campania „Banca de alimente”, prin care s-au strâns peste 50 de kg de alimente de bază, fructe și dulciuri ce au fost distribuite în aceeași zi la 10 familii nevoiașe. Bunăvoința persoanelor s-a regăsit prin donațiile cu care s-a reușit dotarea subfilialei cu un nou glucometru și a unui aparat de măsurare a tensiunii arteriale.

              Campania încheiată la finalul zilei de 4 iulie a avut beneficiari peste 90 de persoane, care fie au primit alimente, fie s-au testat gratuit pentru depistarea diabetului sau a bolilor de inimă.
              Reprezentanții Subfilialei de Cruce Roșie din Comănești, condusă de Jitaru Narcis – președinte și Carmen Banu – coordonator de voluntari, au sărbătorit succesul campaniei și au promis că vor continua să fie alături de comunitate.

              Ziua de 4 iulie a fost pentru Crucea Roşie Română o zi de sărbătoare. Acum 143 de ani, în 1876, în incinta Spitalului Colțea din București, la iniţiativa mai multor personalități ale vremii a luat ființă Societatea Națională de Cruce Roșie din România. De-a lungul istoriei sale, Crucea Roșie Română şi-a oferit sprijinul ori de câte ori ţara s-a confruntat cu situaţii de război, epidemii sau dezastre. Întreaga activitate se bazează pe voluntariatul a peste 7.000 de persoane de pe tot teritoriul țării, aceasta fiind singura organizație umanitară cu o rețea funcțională de filiale și subfiliale în fiecare județ.

              Romulus-Dan Busnea

              Accident rutier la Ardeoani

                FOTO: Ştefan Gabriel Rusu‎

                Mai multe autoturisme au fost avariate și cel puțin doua persoane au fost rănite într-un eveniment rutier petrecut în comuna băcăuană Ardeoani.

                Din primele relatări, se pare că șoferul unui autoturism inregistrat în județul Olt a intrat într-o depăsire periculoasă și a lovit două autoturisme după care a ajuns într-un șant.

                Politia Rutieră a deschis o anchetă.

                FOTO: Ştefan Gabriel Rusu‎

                Cod Galben de vreme nefavorabilă

                  Administrația Națională de Meteorologie a emis cu puțin timp în urmă o avertizare Cod Galben de vreme nefavorabilă valabilă pentru partea de vest a țării, precum și pentru județele Suceava și Botoșani, valabilă în intervalul orar 12.00 – 18.00.

                  În acest interval, local și temporar, se vor semnala intensificări ale vântului, vijelii, averse ce vor avea și caracter torențial, frecvente descărcări electrice și grindină. Cantitățile de apă vor depăși 20…25 l/mp și pe arii restrânse 40…50 l/mp.

                  Totodată, pentru intervalul 07 iulie, ora 18.00 – 08 iulie, ora 06.00, avertizarea Cod Galben se extinde pentru toată regiunea, în vreme ce sud-vestul țării va fi sub avertizare Cod Portocaliu.

                  Aici, se vor semnala intensificări puternice ale vântului (rafale de peste 80…90 km/h), vijelii, frecvente descărcări electrice, averse torențiale și grindină.

                  Urâtul cel perfid

                  Un important scriitor al zilelor noastre spune că politicienii și mișcările politice au un ideal estetic, acesta fiind kitsch-ul. E un sarcasm, desigur, și nici nu e de mirare din moment ce vine din partea lui Milan Kundera, un prozator de mare forță, superinteligent, cu un stil sofisticat, care cultivă paradoxurile. N-am suportat niciodată kitsch-ul, și sunt extrem de puțini acei politiceni pe care i-am prețuit, cât de cât, deci în doze mici. Sunt alergică la flori de plastic, așadar, la mobilele greoaie, la bibelouri, vitrine, zorzoane, la covoare și covorașe, carpete, mileuri, la suveniruri de prost-gust (nu și la cele care au un oareșice umor), la reproduceri grosiere după opere de pictură, sculptură, la parfumurile fake, dulcegi, înecăcioase, la mușamale puse pe masă, linoleum, la rozul bombon etc. Lista e mult mai lungă însă. Nu sunt snoabă de felul meu, poate am uneori mici accese, ca să zic așa, că fără reproș nu sunt, dar îmi place frumosul simplu și rafinat, creativitatea, imaginația, extravaganța chiar. Asta nu înseamnă însă că aș putea vreodată să neg că arta modernă, mai cu seamă curentul Pop Art, a dus la o dezvoltare a kitsch-ului, mai ales din dorința artiștilor de a provoca, de a șoca. Toate avangardele artistice s-au jucat cu noi și au dat cu tifla comodității burgheze, prejudecăților, au luat în derâdere formele academiste, au sfidat tradiția estetică, exponatele impuse de muzee. Recunosc apoi faptul că anumite obiecte kitsch trezesc amintiri, nostalgii, devenind foarte importante pentru noi, fiindcă inima are mereu alte rațiuni, pe care rațiunea nu le înțelege. Amintirile dau valoare celor mai modeste, mai banale obiecte. Eu am păstrat, de pildă, multă vreme, câteva dintre ornamentele de la bradul de Crăciun pe care-l făceam altădată împreună cu niște ființe dragi din familia mea. Și mă emoționez întotdeauna când copiii mei îmi aduc mici suveniruri din călătorii, din vacanțe, la acestea nu mă uit niciodată cu un ochi critic. Mi-e de-ajuns să știu că s-au gândit la mine.
                  În general, tot ce este încărcat, greoi, artificial, vulgar și strident îmi displace. Repetiția, uniformizarea, la fel. Dar kitsch-ul este un fenomen modern foarte răspândit, care a invadat viața noastră, fiind prezent peste tot. Și având puterea de a se reinventa continuu. Trăim acum într-un timp al exacerbării banalului, urâtului, care se lăbărțează pe toate rețelele de socializare.
                  Revenind la kitsch-ul politic, cred că el este extrem de periculos, nefiind altceva decât cea mai grosolană manipulare. Care transmite mereu semnale de rău augur, împingând oamenii la atitudini extreme, la ură, la intoleranță, la agresivitate. Mesaje false, simulacre de mesaje năvălesc peste noi în spațiul public, iar indivizii needucați, fără cultură, nu știu să aleagă, nu fac diferența între ce este aparent inofensiv, drăguț, simpatic, colorat, „cool” și lucrurile care au o acțiune insidioasă. Care transformă pe un individ în omul-kitsch, cu o percepție denaturată a lucrurilor, un tip care nu crede în nimic și pentru care totul este o parodie.
                  Am tot mai des senzația că urâtul cel perfid, care se insinuează sub toate formele în viața noastră, mai ales sub cea a minciunii, a falsului, îmi fură aerul. Și mă lupt să scap cumva. Nu vreau să-i pic pradă ușoară.

                  Adamas Buhuși, NR 1 în Bulgaria

                  Cum am spus de nenumărate ori, viața e făcută din emoții. E vorba de acele trăiri care îți dau speranță, iar atunci când îți vezi visul împlinit ai senzația că toată lumea este a ta. Exact aceste sentimente au fost trăite, săptămâna trecută, de un grup de copii buhușeni care au participat la o competitie de dans în Bulgaria și pe care au câștigat-o. Și nu oricum: au urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.

                  Formația de dans DanceSport Dreams s-a format în urmă cu doi ani, atunci când a luat ființă Școala de Dans Adamas Buhuși. Atunci, o mână de copii s-au reunit și doar după câteva ore de curs au primit botezul reprezentațiilor evoluând la o sărbătoare a parcului din oraș. De atunci formația s-a consolidat din toate punctele de vedere, a evoluat și a reușit să câștige nenumărate premii la concursuri și festivaluri județene și naționale. Între acestea se numără câștigarea Festivalului Dansului Adamas, locul I la Ray’s Dance Fest Piatra Neamț sau marele trofeu de la Sărbătoarea Artelor Moderne. Nu trebuie uitate nenumăratele evoluții în spectacole care au culminat cu o invitație la emisiunea de televiziune „Festivalul Florilor” realizat de îndrăgita cântăreață Maria Șalaru. Toate acestea au însemnat acumulare de experiență și creșterea valorică a grupului.

                  Un vis… care s-a realizat cu sprijinul autorității locale

                  În urmă cu ceva vreme, instructorul formației a primit o invitație la un concurs internațional în Bulgaria. Totul suna frumos, dar parea un vis greu de realizat. După o consultare cu părinții copiilor s-a luat decizia participării la acest festival. Pentru că efortul financiar ar fi fost mult prea mare s-a solicitat sprijinul Primăriei Orașului Buhuși. Primarul Vasile Zaharia și-a exprimat sprijinul pentru această participare și într-o ședință a Consiliului Local a propus ca orașul să ajute sportivii buhușeni să participe la această competiție. Proiectul a fost aprobat și echipa buhușeană a primit din partea Primăriei Orașului Buhuși și a Consilului Local banii necesari pentru taxa de participare în concurs și pentru deplasare. Părinții au plătit astfel doar cazarea și masa.

                  „Felicitări tinerilor dansatori și instructorilor! Ne bucurăm că am putut să contribuim la acest succes al copiilor din Buhuși și le dorim să strălucească pe cele mai importante ringuri de dans din țară și de peste hotare. Le mulțumesc că au reprezentat cu cinste orașul Buhuși și îi asigur de toată susținerea mea și a Primăriei Buhuși și în viitor.” Ing. Vasile Zaharia, primarul orașului Buhuși.

                  Aventura bulgărească

                  În perioada 29-30 iunie s-a desfășurat la Palatul Culturii și Sporturilor din Varna, Bulgaria, ediția a IV-a a Festivalului Internațional de Dans „Temple of Cybele”, organizat de clubul „Samodiva” din Plovdiv. La acest eveniment au evoluat peste 700 de participanți din Rusia, Republica Moldova, România, Malta și Bulgaria. Festivalul-concurs s-a desfășurat pe mai multe categorii de vârstă și secțiuni. Formația DanceSport Dreams Adama Buhuși a participat la categoria de vârstă Juniori, secțiunea dansurilor Latino cu o coregrafie formată din trei stiluri de dans: samba, cha-cha-cha și jive. După lungi așteptări și emoții, și după ce a fost evaluată concurența, evoluția dansatorilor buhușeni a fost apreciată de juriu care le-au acordat cele mai mari note, clasându-i pe locul I. Sportivii de la DanceSport Dreams Buhuși au fost susținuți de o galerie formată din opt părinți, care s-au făcut auziți pe toată durata dansului. După aflarea rezultatelor, toată delegația buhușeană a fost euforică iar postările de pe site-urile de socializare de la concurs au primit sute de aprecieri și au adus o stare de mândrie în orașul de la poalele Orbicului.

                  S-a mai deschis o ușă…

                  Experiența de la Varna a adus dincolo de rezultat și o omogenizare a membrilor formației care au petrecut trei zile împreună, perioadă în care s-au cunoscut mult mai bine și s-au sudat relațiile dintre ei. Acest concurs le-a dat încredere mai mare și le-a deschis ușa spre alte culmi ale performanței în dansul de formație. Componența formației DanceSport Dreams Adamas Buhuși: Ilina Frigură, Alex Negoiță, Rebecca Damian, Andreea Filimon, Ruxandra Boboc, David Dumitru, Giorgia Cojocaru, Andrei Pușcalău, Ioana Găucan, Fabiana Cojocaru, Aida Smău și Amalia Furtună. Instructori: Florin Ștefănescu și Adriana Mitrea.

                  Cu acest prilej am aflat de la fiecare component de la DanceSport Dreams ce înseamnă dansul pentru ei.

                  Dansul? Ce e ăla dans? Când eram mică, părinții îmi spuneau că nu am ureche muzicală și că nu mă pot mișca pe ritmul muzicii. Mă gândesc că acelea au fost doar niște critici constructive, care m-au ambiționat, arătându-le că de fapt s-au înșelat. Anii au trecut, iar în urmă cu 2 ani mi s-a ivit ocazia de a mă înscrie la Școala de Dans Adamas, care venea pentru prima oară la noi în oraș. M-am înscris și cu ajutorul instructorilor, munca de la antrenamente a început să dea roade și ne-am întemeiat familia DanceSport Dreams, cu care am reușit să câștigăm concursuri și să ne creăm amintiri minunate împreună.
                  Aida Smău

                  Pentru mine, dansul nu este doar o artă, este un mod de a te detașa de lumea exterioară, de a simți cum muzica îți coordonează pașii. Când suntem mici, toți vrem să devenim cântăreți sau dansatori, dar nu tuturor li se îndeplinește visul. Nu doar pentru mine, ci pentru toți membrii DanceSport Dreams, visele au devenit realitate. Munca pe care o depunem la antrenamente a început de mult să-și spună cuvântul, iar trofeele, medaliile, dar, mai ales, aplauzele oamenilor ne răsplătesc eforturile. Toate reușitele sunt datorate mai ales instructorilor care ne îndrumă spre succes. Mulțumesc DanceSport Dreams, a doua mea familie! Ioana Găucan

                  Acum 3 ani mama a venit cu ideea să mă înscriu la dans, pe parcursul verii. Îmi plăcea să dansez, dar pe atunci nu eram prea interesată de asta…Trebuie să recunosc că mă așteptam la alt fel de dans, cum ar fi street dance. Dar am rămas plăcut surprinsă când am văzut cum este dansul sportiv. Cu timpul a început să îmi placă din ce în ce mai mult și să lucrez mai mult, pentru a crește. Însă niciodată nu m-am gândit că voi ajunge să dansez pe o scenă, în fața unei mulțimi de oameni, care mă vor aplauda și voi primi medalii și trofee… Acum pentru mine dansul înseamnă mult mai mult decât un simplu sport, e o pasiune, la care nu voi renunța niciodată. Și împreună cu familia noastră, DanceSport Dreams, vom ajunge departe…
                  Ruxandra Boboc

                  Dansul mă pasionează de când eram mică. Înainte să mă înscriu la cursurile de dans, inventam coregrafii sau le învățăm de pe internet. Nu am crezut niciodată că am să urc pe o scenă și să încep să dansez. Dar acum particip la o mulțime de concursuri și primesc medalii, diplome, trofee, majoritatea cu locul 1. Asta se datorează numai muncii noastre și priceperii și încrederii domnului și doamnei instructor. Se întâmplă uneori să mă visez dansând pe o mare scenă și lumea să mă aplaude furtunos, să devin o dansatoare profesionistă. Dar eu sunt în viața de toate zilele o fetiță modestă și mă mulțumesc cu plăcerea pe care dansul o oferă copilăriei mele.
                  Andreea Filimon

                  Dansul pentru mine, de ceva timp, nu mai este doar un hobby, ci a devenit o pasiune. Niciodată nu m-aș fi gândit că aș fi putut ajunge să câștigăm atâtea trofee și medalii de locul I. Dar aceste medalii și trofee nu au fost obținute numai prin muncă, ci și prin orele de transpirație la sală. Dansul pentru mine este special! Ilinca Frigură

                  Am pășit în lumea dansului cu o oarecare plăcere. La început eram singurul băiat din trupă, dar niciodată nu am avut nici un complex. De la prima repetiție am simțit o schimbare în gândurile mele. Nu credeam ca m-aș putea îndrăgosti efectiv de dans, dar acum totul se vede altfel. Muzica o aud altfel, eu însumi sunt altfel și totul se datorează instructorilor noștri care au știut să mă introducă în lumea dansului, fiind un exemplu pentru mine, mulțumindu-le pe această cale.
                  David Dumitru

                  Eu m- am apucat de dansuri în luna septembrie a anului trecut. Inițial, nu credeam că voi face parte din echipa DanceSport Dreams. Sora mea făcea dansuri din iulie și mă duceam să văd cum sunt antrenamentele. Era o atmosferă foarte primitoare și plăcută și asta m-a făcut să mă apuc de acest hobby. Încă de la primul antrenament am simțit o pasiune pentru dansurile sportive. Cu ocazia aceasta mi-am făcut prieteni noi și m-am dezvoltat eu, ca persoană. Am avut ocazia să fim invitați la un concurs internațional din Bulgaria și pot spune că această experiență ne-a învățat pe toți să fim mult mai muncitori. Am văzut multe stiluri de dans la un nivel mai ridicat, iar acest lucru ne-a mobilizat și ne-a motivat.
                  Fabiana Cojocaru

                  Dansul mă pasiona de când eram mică. Înainte de a face parte din această echipă, învățam cha-cha-cha de pe YouTube, cu speranța de a putea dansa pe scenă, iar lumea să mă aplaude. Nu m-am gândit niciodată că voi merge la atâtea concursuri dintre care unul internațional și că vom evolua așa de mult, câștigând numai locul I. Cu timpul ne-am perfecționat, numărul trofeelor și medaliilor s-a mărit, devenind profesioniști. Am devenit o familie, familia DanceSport Dreams. Amalia Furtună
                  Pasiunea mea a început la 6 ani, când părinții mei m-au înscris la o școală de dans. Am fost acolo 3 ani și jumătate, dar n-am crezut niciodată că voi face dans sportiv. Mă gândesc că aveam doar 6-7 ani și dansul era doar un fel de a-mi umple timpul. Acum muncim din greu, și încet-încet munca noastră dă roade.
                  Rebecca Damian

                  Pentru mine dansul este un mod de a-ți exprima sentimentele. Eu am început dansul acum 1 an. La început nu prea mă descurcam, dar după ce m-am antrenat și mi-am dat silința am reușit performața de a-i face mândri pe antrenori, pe părinți, pe cei din Buhuși și pe mine. Îmi place să dansez mai mult ca orice. Acest hobby mă caracterizează și m-a făcut să am încredere în mine. Îmi place să merg la concursuri și să dau tot ce este mai bun din mine. Mă simt minunat când ne strigă pe locul 1. Nu voi renunța niciodată la această pasiune. Giorgia Cojocaru

                  Pentru mine dansul înseamnă o formă de eliberare. Îmi place foarte mult deoarece sunt o persoană foarte activă și îmi place să fac și altceva. Dansul a început să îmi placă de la 9 ani când am văzut o competiție internațională. Am aflat că dansul este pentru mine când la o petrecere mă rupeam în scheme. De dans m-am apucat de plăcere. Părerea mea este că LUMEA DANSULUI e pentru toți.
                  Andrei Pușcalău

                  Pentru mine, dansul este un sport pe care îl fac din plăcere.
                  Alex Negoiță

                  Încă o tamponare în parcarea Mall-ului

                    La nici doua zile după ce trei mașini au fost avariate în parcarea Arena Mall din Bacău, un incedent similar s-a petrecut astăzi, fiind implicate un Audi cu numere de Italia și un Mercedes cu numere de Bacău.

                    A început Street Ball Challange

                      FOTO: facebook.com/StreetballChallenge

                      Atmosferă de duminică în această dimineață în centrul orașului, semn că băcăuanii au șters-o în weekend fie la mare sau la munte, la pădure, la un grătar sau la ștrand.

                      Doar o gașcă numeroasă de tineri, echipați cu tot ce trebuie, au descins la cea de-a IX-a ediție a turneului Street Ball Challange, cel mai longeviv turneu de baschet 3X3 din estul României, așa cum subliniază reprezentanții Asociației STEP, organizatorii evenimentului.

                      De dimineață au început întrecerile pe echipe, pe categorii de vârstă, au fost și jocuri și alte concursuri iar meciurile vor continua până spre seară, aproape de orele 21.00. Și ziua de duminică va fi plină, competițiile începând de la ora 9.00 dimineață.