„A scrie o monografie a comunei în care ai văzut lumina zilei este o mare responsabilitate, iar reuşita, o onoare şi o mare cinste. Pentru această întreprindere e nevoie de o intensă şi anevoioasă muncă de cercetare şi selectare a informaţiilor existente în arhive, în diverse lucrări bibliografice şi să selectezi esenţialul din memoriile concetăţenilor. Foarte importante sunt şi propriile amintiri şi trăiri în spaţiul şi timpul evoluţiei satelor componente. Profesorul de istorie, Vasile Rotaru, născut în Solonţ, şi-a asumat această frumoasă acţiune şi, după opinia mea, a reuşit să facă cunoscute cele mai importante momente din evoluţia seculară a satelor comunei Solonţ”, scrie în Cuvânt înainte ing. Constantin Ciocan, şi el om al locului, la Monografia „Comuna Solonţ – periplu istoric”, scrisă de prof. Vasile Rotaru, apărută la Editura Rovimed Publishers.
Publicată după mulţi ani de cercetări prin arhivele locale şi zonale, de studiu al unei bibliografii impresionante, monografia răspunde unei nevoi sociale şi „contribuie într-o măsură importantă la stimularea interesului elevilor pentru istorie, dându-le posibilitatea să cunoască direct trecutul şi fenomenele social-politice şi economice caracteristice epocii respective”, afirmă autorul în Introducere. De altfel, prof. Rotaru nu porneşte de pe un teren gol, de istoria locurilor şi faptelor din Solonţ s-au mai ocupat preotul Vasile Procopie în „Monografia bisericii Solonţ”, lucrare de licenţă din 1932, aflată în manuscris, cât şi învăţătorul Nicolaie Mitrofan, care, în cea mai mare parte a lucrării, se ocupă de perioada de după 1950.
De altfel, profesorul Vasile Rotaru nu este la prima ispravă, sub semnătura sa au mai apărut “Istoricul localităţilor din comuna Solonţ”, monografiile şcolilor din comuna natală, Solonţ, Sarata şi Cucuieţi. Istoric fiind, autorul pleacă de la izvoarele scrise, documente aflate în Arhivele Statului Bacău, Institutul de Istorie şi Arheologie Iaşi, studii monografice dedicate judeţului Bacău, alte studii de sinteză ale unor remarcabili istorici români. Vasile Rotaru apelează şi la amabilitatea unor foşti colegi, profesori la Şcoala din Solonţ, dar şi la informaţii oferite de locuitori ai satelor din comună.
Structurată pe cinci capitole: Aşezarea geografică a localităţii, Istoricul localităţilor componente, Viaţa economică şi socială, iar ultimele două capitole tratează Evoluţia Şcolii până la Primul Război Mondial şi Şcoala şi învăţământul în perioada interbelică.
Lucrarea mai cuprinde o serie de anexe, care întregesc imaginea unei localităţi cu o istorie care duce până în secolul XIV şi o evoluţie spectaculoasă, mai ales după descoperirea zăcămintelor de ţiţei pe acest areal, înfiinţarea unor bănci, a unor cooperative, şi fabrici, de gaz, de sticlă. Un rol important în evoluţia satelor din comuna Solonţ l-a avut comerţul cu păcură şi ţiţei, înfiinţarea unor filiale ale unor societăţi care se ocupau cu exploatarea acestui zăcământ, comercializat în toată Moldova, iar mai târziu a fost direcţionat spre export. De fapt acest capitol este plin de informaţii inedite, dublate şi de unele poveşti foarte frumoase despre aceste locuri.
Cum era normal, profesor fiind, capitolele despre învăţământ aduc informaţii bogate din domeniul legislativ, al organizării şcolii, structura de învăţământ, orarele şi materiile, pe ani de studiu. Spre exemplu, la clasele a II-a, din anul şcolar 1921-1922, elevii aveau patru ore de aritmetică, patru ore de gramatică, două de citire, două de scriere, două de compunere, două de istorie, 3 de geografie, trei de lucru manual, una de memorizare (!), apoi cântul, religia, intuiţia făceau şi ele parte din orarul săptămânal.
După cercetări care aduc informaţii încă din anul 1868, prof. Vasile Rotaru publică lista directorilor de şcoli până în anul 2016, printre ei şi Vasile Rotaru, director între anii 1974 – 1988. Tot din acelaşi an, publică şi lista cu învăţătorii şi profesorii care au activat la şcoala din Solonţ, printre ei l-am regăsit pe bunul meu dascăl, Constantin Cucu, pe care l-am iubit şi respectat pentru tot ce ne-a dăruit în anii de şcoală, dar şi alţi profesori, cum au fost Vasile şi Aurica Anghel, Cicerone Postolescu, Teodor Hagimă, de care îmi amintesc cu emoţie şi plăcere.
La sfârşitul monografiei, autorul publică şi „un periplu istoric în imagini”, cu săteni în sărbătoare, grupuri de profesori şi elevi, muncitori petrolişti, sonde, biserici şi şcoli.
Lucrarea nu este mare întindere, însă, după cum mărturiseşte şi autorul, aceasta are drept cauză lipsa unor documente, chiar a unor arhive întregi, cum s-a întâmplat cu cea a Şcolii Solonţ sau a Primăriei, din anumite perioade, însă, cu siguranţă, actuala monogafie reprezintă un punct de plecare pentru realizarea unor alte studii şi publicarea lor în anii ce vin. Realizarea profesorului Vasile Rotaru este una demnă de un dascăl, de un fiu al satului, care s-a străduit să ducă cititorul într-o călătorie în timp, dar şi să lase o frumoasă moştenire şcolii unde a descoperit tainele cunoaşterii şi unde, mai târziu, a fost dascăl şi director, comunei, locuitorilor care trăiesc, se bucură şi muncesc în aceste locuri pline de poveşti, frumuseţi, bogăţii şi cu oameni vrednici, acolo unde îi dorm străbunii.
N.A. Monografia a fost publicată cu contribuţia financiară exclusivă a autorului şi nu a avut parte de o lansare şi prezentare oficială, acolo de unde vin izvoarele monografiei. Lucrarea se găseşte şi la Biblioteca Şcolii Gimnaziale din Solonţ.
Mâncărurile pe bază de pește nu figurează printre preferatele lui Daniel Martin. Din păcate, la Europenele de Înot pentru Juniori de vara trecută, din Finlanda, meniul restaurantului în care serveau masa sportivii se axa în exclusivitate pe pește. „La o zi după ce am terminat concursurile, m-am oprit la primul fast-food din Helsinki. Așa am sărbătorit cele două titluri europene”, povestea, în urmă cu un an, Dani. 
Lucrările de modernizare constau în umpluturi pentru lărgirea platformei drumului, supraînălțări și supralărgiri în curbe, consolidarea cu ziduri de sprijin din beton cu înălțimea elevației de un metru, execuția unui sistem rutier compus din fundație de balast și piatră spartă și din două straturi de mixturi asfaltice.
„Am organizat această primă dezbatere în contextul identificării unor necesități stringente de dezvoltare a interacțiunii structurii urbanistice din Primăria Municipiului Bacău cu publicul, pe fondul apropierii termenelor de actualizare a principalelor documentații urbanistice, respectiv Planul de Urbanism General și Regulamentul Local de Urbanism.Tematicile acestor dezbateri au o adresabilitate largă, fiind vizați cei implicați direct în dezvoltarea imobiliară.”
