La puţin timp după inaugurarea Ansamblului Monumental „România Biruitoare”, din „Parcul Unirii – 1 Decembrie” din Bacău, ecourile evenimentului nu s-au stins. Mii de băcăuani au vizitat monumentul, alte sute, aflaţi în trecere prin oraş, şi-au făcut timp pentru a aduce un omagiu eroilor din Primul Război Mondial, Regelui Ferdinand I şi Reginei Maria, României Întregită. Pentru a completa informaţiile care întregesc istoria naşterii acestui important şi măreţ monument artistic şi istoric, redăm succint discursurile unor importante personalităţi care au participat la momentul inaugural.

Monumentul de for public „România Biruitoare” este dedicat străbunilor noştri care au făcut România Întregită, fiind realizat pentru generaţia actuală şi dăruit generaţiilor viitoare, şi ne-am propus să o aşezăm în calendarul evenimentelor dedicate Centenarului Marii Uniri. Tocmai de aceea, am gândit un monument ale cărui coordonate, fie şi în prezentarea lor crudă, să onoroze misiunea asumată:
Este primul monument din România care îi înfăţişează pe cei doi regi, împreună, în mărime monumentală (2,20 metri şi, respectiv, 2,40 m); este prima reprezentare artistică a României, cel puţin în ultimele trei decenii, iar reprezentarea alegorică (înaltă de 2,70 metri) este situată pe un soclu monolitic din granit, ceea ce, de asemenea, marchează o premieră în ţara noastră.
Aşa cum spunea Stendhal, „Frumuseţea este doar promisiunea fericirii”, iar noi, astăzi, vă facem această promisiune prin talentul şi mâinile sculptorului Radu Ciobanu, din Satu Mare, care a realizat, pentru băcăuani şi pentru toţi românii, o operă de artă de o frumuseţe aparte.
Pentru noi, cei din Asociaţia „Unlimited Connections”, atunci când intram în atelierul «Făurar Art» din Baia Mare, al lui Daniel Pop, şi vedeam cele trei statui, în diferite faze de modelaj şi, mai apoi, de turnare în bronz, simţeam o eliberare de haosul cotidian, păşind într-o atmosferă în care valorile sunt aşezate corect, pe locurile de frunte ce li se cuvin.
Ne dorim ca şi dumneavoastră acest ansamblu monumental să vă transmită o stare de bine, să vă fure un surâs şi să vă stârnească sentimente de mândrie, prin faptul că eroii noştri din Primul Război Modial, sub conducerea regilor întregitori – Ferdinand I şi Regina Maria – au făcut «România Biruitoare»”.
Oana-Elena Radu, preşedinte al Asociaţiei Unlimited Connections Bacău

O operă a creatorilor de vise

„În primul rând aş dori să mulţumesc Majestăţii Sale Principesa Margareta, custodele Coroanei Române şi şeful Casei Regale a României, rectorilor celor trei universităţi principale ale României (Bucureşti, Iaşi şi Cluj Napoca), patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, arhiepiscopului romano-catolic al Bucureștiului şi arhiepiscopului major al Bisericii Române Unite cu Roma, greco-catolică. Mulţumesc oficialilor statului român, reprezentanţilor Preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului. Mulţumesc Asociaţiei Unlimited Connections, Oanei – Elena Radu, preşedintele Asociaţiei Unlimited Connections şi lui Daniel şi Adriana Pop.
Sculptorii care lucrează metalul sunt zei. Mai bine zis, ei evocă zeii. Să nu uităm că, la origine, metalele, în special fierul, erau considerate un dar venit din ceruri. Cronicarii Indiilor şi-au amintit că prin secolul al XVI-lea, noii exploratori ai Americii i-au întrebat pe azteci despre originea unor obiecte de fier. Aceştia au arătat înspre cer. Desigur, era adevărat, necunoscând fierul terestru, aztecii obţineau fierul necesar de la meteoriţi, nu abundent, şi asta făcea ca fierul să fie mai preţios decât aurul.
Aztecii nu ştiau să-l topească şi să-l lucreze, dar a fost sculptat folosind instrumente de flint (silex sau cremene). Culturile ancestrale au folosit metalul (plumb în acest caz), pentru a zidi marile pietre ale construcţiilor lor. Hephaestus grecul, sau Vulcan latinul, zeii şi stăpânii vulcanilor, forjele unde fac bijuterii pentru Nereida Teti, tronul de fildeş şi aur magic unde se odihneşte Hera, arme pentru Ahile şi lanţuri pentru a-l ţine pe Prometeu în Caucaz. Printre nordici, Thor loveşte cu ciocanul său pentru a stârni fulgerul. Printre triburile yorube africane, Ogun sau Gu, zeii fierarilor (frumoasa lor amintire se află în ”Musée de l’Homme” de Paris, care îi tulbură pe cubişti), sunt zeităţi majore. Am putea continua evocarea fierului scandinav, pe Wieland, care şi-a forjat aripile, ca să fugă de regele Skåne, forţându-l să forjeze săbii. Germanicul Siegfried a fost atât de puternic, încât a putut sparge o nicovală dintr-o lovitură de ciocan. Pe scurt, forjatul cu «acel ceva» trimis din spaţiu l-ar face pe stăpânul său, invincibil, aşa cum credeau Cavalerii Mesei Rotunde.
Fierarii sunt asimilaţi în lumea occidentală cu alchimiştii. Ei transformă metalele, materia, cu ajutorul unui foc esenţial. Iubitorii ezoterismului leagă geneza metalelor de planete: Marte este fier; cupru este Venus; Saturn, plumb. Metalul este un material dur şi frumos, poartă în el sufletul tuturor fierarilor din lume, o mitologie şi o tradiţie.
Aduc salutări calde dintr-o ţară, Spania, unde sculptura metalică este venerată, atât cea forjată, cât şi cea turnată. Ea a fost esenţa artei secolului XX. Amintiţi-vă de: Gaudí, González sau Gargallo, Chillida sau Martín Chirino, fără să uitaţi de operele turnate ale lui Picasso.
Ca o poveste de vis, tăcerea se scufundă în puritatea acestor figuri din ansamblul «România Biruitoare». Prestigiosul autor al sculpturilor, Radu Ciobanu, ne întoarce la şcoala creatorilor de vise, cu o vastă experienţă în sculptura monumentală – atât în România, cât şi pe plan internaţional – nu în zadar a realizat
numeroase expoziţii în întreaga lume – a ridicat un extraordinar ansamblu. Ciobanu, legat de ţara din care provine, foloseşte imagini reprezentative, dar îşi declară apartenenţa la lumea modernă, afirmând că maeştrii săi sunt Brâncuşi şi Moore, care apar ca fiind spiritul celor mai moderne lucrări. Mircea Eliade defineşte crezul artistic al lui Brâncuși: «comunicarea Pământ – Cer». Duchamp a sesizat «o tendinţă mistică combinată cu un intelect capabil să dezvolte o idee şi o capacitate de a o reda, extrem de vizibilă» şi explică, de asemenea, proiectul care ne reuneşte.
Pe de altă parte, prietenul meu Daniel Pop, turnător în metal, meşterul şi domnul focului, aşa cum ar spune Eliade, este unul dintre topitorii şi forjorii a căror recunoaştere internaţională m-a făcut să mă întâlnesc frecvent cu el în Spania, în atelierul marelui sculptor, recent decedat, Martin Chirino.
Nu s-ar înţelege, aşa cum a transmis Martin cu entuziasm, munca sculptorului fără colaborarea cu atelierul lui Pop. El a realizat, iată, o lucrare splendidă.
Ciobanu şi Pop au acceptat provocarea imensă de a reprezenta trupul şi, mai ales, enigmele feţelor nobililor voştri regi. Această condiţie tacită pe care o purtăm şi care, misterioasă şi netransmisibilă, este şi un semn suprem care ne constituie. Cel ce ne deosebește, cel pe care nu l-au avut alţii şi cel care nu va dura în realitate după plecarea noastră. Emblema de neînlocuit, dar şi un semn de slăbiciune pentru expunerea sa directă, în lume. Este chipul. Prima întâlnire în relaţia finală cu ceilalţi. Aşa cum lui Genet îi plăcea să-l joace pe Giacometti, absolutul exteriorizat, fără rezerve sau paliative, pentru alţii, dar şi pentru timp-istorie. Ridurile sau cicatricea, netezimea sau crăpăturile, tăcere sau surâs, semnificaţie şi nuditatea fără atribute. Chipul fragil, expus intemperiilor.
Ciobanu şi Pop au fost conştienţi de legitimitatea rădăcinilor, originii lor, originile emoțiilor, materialelor şi miturilor care au constituit identitatea strămoşilor lor.
Acest ansamblu sculptural, această «punere în scenă» este menită să fie, într-adevăr, un centru energetic al oraşului Bacău, un nod energetic extins către nobila Românie, care mi-a amintit de instalarea făcută de Michelangelo a sculpturii închinate lui Marc Aureliu, deasupra Capitoliului.
Rezultatul îl reprezintă câteva imagini: da, «Biruitoare», triumfătoare, pentru că ni-i readuc la viață pe Ferdinand I şi pe Regina Maria.
Acum, este alături de noi acel rege care a ales să domnească ca un bun român. Împreună cu ei, îngerul învingător care reprezintă România. După cum ştiţi, în Cohorta din Los Angeles, două personaje ne privesc în apropiere: cea care veghează asupra pruncului şi cea care conduce oamenii spre viitor, victorie şi progres. Este Îngerul istoriei care, precum cel care încununează Dresda, Frauenkirche, binecuvântează tot ceea ce va să vină. Din metal răsare gloria imaginilor, imitându-l pe Pierre Michon, căci i-am văzut cu adevărat pe Ferdinand şi Maria, fiinţe umane, contemplând aceste sculpturi, iar apoi le-am găsit reflectate într-un film istoric al încoronării regilor, cât entuziasm adevărat, ce pasiune printre oameni, în acea zi, a Încoronării din 1922!
Aduc felicitări din Spania, o ţară care, după cum ştiţi, are o mare tradiţie monarhică dar care «a fost întreruptă de lovitura de stat a generalului Franco şi de cei patruzeci de ani de deznădejde şi cenuşă» cum spunea Antonio Saura. Prin urmare, regii noştri remarcabili au fost esenţiali la moartea dictatorului, reprezentând speranţa atât pentru cei mai tineri spanioli, cât şi pentru cei mai în vârstă, încă marcaţi de frică şi durere şi totuși, de puterea democraţiei. Acest lucru s-a întâmplat atunci când regii noştri au trebuit să-şi asume rolul de garanţi ai unei tinere democraţii apărute în 1975 şi, din fericire, cu bune şi rele, se menţine până în ziua de astăzi. Voi mărturisi, că am avut ocazia ca împreună cu familia regală, să vizitez expoziţii de artă contemporană şi să discut ei. Sprijinul lor pentru arte a fost de necontestat.
Printre sculpturile regilor magnifici ai Spaniei, una dintre preferatele mele este cea realizată de Antonio López, Paco López şi Julio López, care se află în Muzeul Patio Herreriano, a fost, aşa cum spune Miguel Delibes, o lucrare decisivă. Madridul este împânzit de statui ale regilor noştri, ele prezidează Plaza Mayor, împodobesc perimetrul grădinilor Palatului Regal, parcurile şi pieţelor noastre, numărând aproape cincizeci de sculpturi frumoase. Şaptezeci şi unu de portrete ale regilor noştri sunt expuse în Muzeul Prado, iar istoria lor, este istoria noastră.
Regele nostru, Felipe al VI, a afirmat într-un discurs recent, cu ocazia conferirii Medaliilor de Aur ale Meritului în Arte Plastice că ….”«În artă există ceva magic. Este vorba despre un teritoriu totodată exclusiv, cât şi comun. În lumea artei, toţi suntem înfrăţiţi, în timp ce ne simțim în propria noastră individualitate.»
Mă gândeam la această frumoasă călătorie făcută în România cu drag şi vreau să mulţumesc tuturor celor care au făcut-o posibilă, graţie în primul rând, Asociaţiei Unlimited Connections din Bacău.
În faţa acestui ansamblu sculptural realizat de Ciobanu şi Pop, şi închinat marilor regi, m-am gândit la ceea ce este scris la Madrid, în monolitul sub care se crede că este înmormântat pictorul Velasquez: «Glorie lui!»” Iată că şi gloria regilor voştri, atât de buni români, Ferdinand şi Maria, nu a fost îngropată odată cu trupurile lor!”
Alfonso de la Torre, istoric şi critic de artă din Madrid – Spania

„Eroii noştri au pregătit un drum mai bun pentru generaţiile care le-au urmat”

„Monumentul poartă un nume sugestiv: «România Biruitoare». În urmă cu un secol, România Biruitoare a făcut posibilă România Întregită. Iar în fruntea acestei Ţări s-au aflat, atunci, Regele Ferdinand şi Regina Maria, atât de sugestiv reprezentaţi, peste ani, pe ansamblul monumental de lângă noi.
Drumul către întregirea României a fost udat de sângele a mii şi mii de înaintaşi ai noştri, Marea Unire din 1918 fiind posibilă în primul rând prin jertfele ostaşilor români căzuţi pe altarul Patriei în timpul Războiului de Întregire Naţională. România a putut fi Biruitoare în cele din urmă printr-o jertfă comună, printr-o solidaritate exemplară, a combatanţilor şi necombatanţilor, a militarilor şi civililor, a familiilor celor plecaţi pe front. Împreună au făurit România Întregită.
În urmă cu mai bine de un veac, înaintaşi ai noştri au trecut, este adevărat, din viaţa aceasta într-o altă viaţă. Dar ei nu au trecut în nefiinţă, ci în eternitate. Iar jertfa lor nu va fi, niciodată, lăsată uitării. Ei trăiesc în continuare prin noi, urmaşii lor, care ne străduim, atât cât ne stă în putere, să le păstrăm vie memoria. Inclusiv prin intermediul unor monumente de for public, precum cel care se inaugurează astăzi în municipiul Bacău.
Plasarea acestui ansamblu monumental în oraşul Bacău nu a fost nici ea întâmplătoare, în condiţiile în care, în vâltoarea Războiului de Întregire Naţională din 1916-1919, judeţul şi oraşul Bacău au fost spaţii de referinţă.
În anii 1916-1918, pe multe dintre văile, dealurile şi munţii judeţului Bacău s-au desfăşurat încleştări armate de o intensitate deosebită, marcate de numeroase jertfe şi fapte de eroism. Atunci, într-unul din aceste locuri istorice, pe frontul de la Oituz, ostaşii români au strigat pentru prima dată: «Pe aici nu se trece! » Coşna şi Cireşoaia au fost ultime redute în calea armatelor adverse, redute care, prin sacrificiile ostaşilor români, au rezistat eroic.
În orașul Bacău a funcţionat Comandamentul Armatei de Nord în 1916, iar mai apoi Comandamentul Armatei a II-a în 1917 (acesta colaborând activ şi cu Misiunea Militară Franceză), tot aici fiind cantonate şi unităţi militare de rezervă, depozite şi spitale militare, toate acestea făcând ca, deloc întâmplător şi pe drept cuvânt, Bacăul să fie denumit «capitală a rezistenţei şi victoriilor întregirii naţionale».
La Răcăciuni («pe şesul comunei Cleja, ţinutul Bacăului») a rostit regele Ferdinand, în faţa trupelor Armatei a II-a, celebrul său discurs din 22 martie 1917, prin care le-a promis ţăranilor-ostaşi: libertate, dreptul de a putea vota şi de a primi pământ în proprietate.
De pe aerodromul din Mărgineni (din vecinătatea Bacăului) s-a realizat, cu o săptămână înaintea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, istoricul «zbor al Marii Uniri» Bacău-Blaj-Bacău, prin intermediul căruia au fost transportate preţioase documente privind sprijinul guvernului român aflat la Iaşi pentru acţiunile unioniste ale Consiliului Naţional Român din Transilvania, la întoarcere fiind aduse alte importante «plicuri».
Iată doar câteva informaţii istorice, dintre multe altele care ar fi putut fi menţionate, care ne dezvăluie faptul că judeţul şi oraşul Bacău au fost într-adevăr locuri importante, atât în timpul Războiului de Întregire Naţională, cât şi în opera de făurire a Marii Uniri.
Dar ansamblul monumental «România Biruitoare» acoperă, prin menţionarea celor mai însemnate bătălii din timpul Războiului de Întregire Naţională, întregul spaţiu geografic românesc. Şi prin aceasta el este, cu siguranţă, un monument naţional.
Un monument care cinsteşte memoria tuturor soldaţilor români care au luptat pe fronturile Războiului de Întregire Naţională, dând dovadă de curaj, onoare şi loialitate. Patriotismul acestor soldaţi români a fost unul de netăgăduit, iar jertfele lor evidente. Patriotismul lor trebuie respectat şi continuat peste ani prin patriotismul nostru.
Noi, românii, trebuie să fim în vremurile actuale mai uniţi, mai solidari, mai apropiaţi de valorile noastre naţionale, urmând astfel exemplul eroilor noştri de odinioară. Noi, românii, trebuie să ne recăpătăm spiritul de sacrificiu şi dragostea de Ţară, atât de evident manifestate de eroii noşștri.
Există în istoria noastră, a românilor, momente esenţiale, hotărâtoare pentru destinul şi înălţarea Patriei. Multe astfel de momente au fost în timpul Războiului de Întregire Naţională. Există în istoria noastră locuri memorabile, pe care nu ar trebui să le uităm niciodată şi unde ar trebui să trecem mai des, cinstind astfel şi memoria eroilor noştri.
De asemenea, fiecare nou monument de for public închinat eroilor neamului devine implicit şi un loc al păstrării memoriei istorice. Monumentul «România Biruitoare» este un astfel de edificiu care, pe lângă faptul că adună laolaltă amintirea jertfelor tuturor celor care au căzut pe fronturile Războiului din 1916-1919, este închinat şi Ţării pe care aceşti eroi au făurit-o în urmă cu un secol.
România întregită a fost multă vreme doar în visele înaintaşilor noştri, care au făcut tot ce le-a stat la îndemână pentru a o înfăptui. Dacă înaintaşii noştri au făcut posibile România Biruitoare şi România Întregită în vremuri deosebit de grele, noi, cei care trăim în România contemporană, avem datoria de a nu le uita realizările, conştientizând totodată faptul că această Ţară a noastră are nevoie şi astăzi de toți fiii şi de toate fiicele ei, de copii, de tineri, de cei maturi şi de cei vârstnici, pentru că aceştia laolaltă însufleţesc naţiunea română.
Începând din această seară, toţi cei care se vor opri lângă acest monument, vor putea simţi emoţia reîntâlnirii cu proprii strămoşi, participanţi la Războiul de Întregire Naţională şi făuritori ai statului naţional unitar român, creatori ai acestei ţări numite România, în care nu au mai apucat să trăiască. Fiecare dintre noi, dintre dumneavoastră, urmaşi, dar în acelaşi timp şi beneficiari ai jertfelor acestor eroi ai noştri, ne vom putea reculege aici, cinstindu-le astfel memoria.
Să nu uităm faptul că eroii noştri, prin jertfa lor, au pregătit un drum mai bun pentru generaţiile care le-au urmat, inspirându-le, motivându-le, mobilizându-le, determinându-le întru acţiune spre binele comun.
Prin jertfa acestor eroi a putut fi apărată România, a putut fi păstrată demnitatea naţională. Aceşti eroi ne-au predat o adevărată lecţie de viaţă pe care noi, cei din generaţia actuală, trebuie să o conştientizăm în primul rând, să ne inspirăm din ea, iar mai apoi să o ancorăm bine în mentalul colectiv.
Eroii noştri ne-au transmis peste ani o sumă de valori fundamentale pentru care au luptat odinioară, îndeplinindu-şi misiunea vieţii lor prin jertfirea totală pe altarul Patriei. Ei au murit pentru ca noi să putem trăi.
Lângă un monument închinat eroilor, cum este şi acesta, ne descoperim, îngenunchem, ne rugăm. Aici putem înţelege cel mai bine, poate, renunţarea la noi înşine şi dăruirea pentru alţii. Aici putem învăţa că, prin moartea eroilor români, a fost posibilă învierea neamului şi înălţarea Patriei.
Da, ei, eroii noştri, au murit pentru ca noi să putem trăi; da, ei au înfruntat viforul frontului, pentru ca noi să ne putem bucura de adierea păcii. La temelia României stau osemintele tuturor eroilor, pe care trebuie să-i admirăm, să-i respectăm, să-i cinstim şi să-i omagiem aşa cum se cuvine.
De la eroi trebuie noi, românii de azi, să luăm puterea de a lupta în vâltoarea vieţii contemporane, de la eroismul lor trebuie să învăţăm eroismul faptei creatoare, eroismul sincerităţii, eroismul voinţei, al hotărârii, al conştiinţei, al fraternităţii, al solidarităţii naţionale.
«Dacă avem o Ţară (spunea odinioară marele nostru cărturar, istoric şi om politic Mihail Kogălniceanu), o datorăm generaţiilor bătrâne şi tinere; o datorăm prudeţei, energiei, vitejiei şi patriotismului românilor; o datorăm înseşi naţiunii. Faptele noastre eroice devin faptele ării. Eroismul românilor este eroismul Ţării.»
Deloc întâmplător, peste ani, ansamblul monumental «România Biruitoare» este închinat deopotrivă atât eroilor, cât şi Țării pe care aceştia, prin jertfa lor, au făurit-o.
dr. Anton Coşa, istoric, cercetător la Muzeul de Istorie Bacău

Olimpicii băcăuani au dezvelit monumentul

La ceremonialul de dezvelire şi inaugurare a Monumentului “România Biruitoare” au fost invitaţi şi elevi olimpici de la diferite şcoli gimnaziale şi colegii din Bacău, ca o recompensă a strădaniei lor pentru cunoaşterea istoriei României, moment ce va rămâne viu în amintirea lor.
Ei sunt: Sebastian Pintilie, cls. A XII-a, Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” – Biologie, Vlad Dumitru, cls. a X-a, Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” – Istorie, Georgiana Prisecaru, cls. a X-a, Colegiul “Ferdinand I” – Istorie, Teodor Pădureanu, cls. a IX – Chimie, Colegiul Naţional “Ferdinand I”, Viviana Doliş – cls. a XI-a, Colegiul Naţional “Gheorghe Vrănceanu” – Istorie, Andrei-Tudor Hodoroabă, clas. a IX-a, Colegiul Naţional “Gheorghe Vrănceanu” – Istorie, Ilinca Oprea, cls. XI-a – Colegiul Naţional “Gheorghe Vrănceanu” – Istorie, Maria Corlăţean, cls.a XI-a, Colegiul Naţional “Gheorghe Vrănceanu” – Istorie, Mihai Lungu – cls. a X-a, Colegiul Naţional “Gheorghe Vrănceanu – Istorie, Ilinca Spătaru – cls. a VII-a, Şcoala gimnazială nr. 10 – Limba Română, Teodora Smintancă, cls. a VIII-a, Şcoala Gimnazială nr. 10 – Biologie- Germană.

Donaţie de carte
Momentul a activat în mod complex canale de promovare la nivel naţional a mesajelor incluse pe parcursul evenimentului de inaugurare, având în vedere conexiunea evidenţiată între Bacău şi centrul universitar Iaşi, precum şi cu Chiojdeanca, o comună din judeţul Prahova în care s-au născut doi preşedinţi ai Academiei Române, Andrei Rădulescu şi Eugen Simion.
Obiectivul acţiunii „Vitejii României Biruitoare – Judeţul Bacău în Războiul Întregirii Naţionale” a fost servit prin introducerea în programul evenimentului a donaţiei de carte către bibliotecile (şcolară şi comunală) din Chiojdeanca, judeţul Prahova: Cu impact în planul diseminării la nivel naţional, pe canale extracurriculare, a informaţiei de natură educaţionlă privind semnificaţia aparte pe care o are primul război mondial pentru băcăuani, momentul a fructificat produsul unui proiect anterior derulat de Asociaţia Unlimited Connections în asociere cu Consiliul Judeţean Bacău, dedicat Centenarului, şi rezultatele cercetării laborioase pe aceeaşi temă derulate de prof.univ. Ion Solcanu, a cărui prezenţă la dezvelierea monumentului „România Biruitoare” a fost pusă în valoare în mod superior.
În cursul anului 2018, Asociaţia „Unlimited Connections” a editat volumul “România 100 – Băcăuani în Marele Război şi la Marea Unire”, cinstind pe băcăuanii care, prin sacrificiul suprem, au făcut posibilă naşterea României Întregite. Dintre miile de eroi pe care Bacăul i-a dat ţării, s-a făcut remarcat Mihail Văgăonescu, care a luptat cu neştirbit curaj în prima linie la Mărăşti, fiind grav rănit, devenit apoi prefect, deputat şi primar al Bacăului, pe care l-a iubit atât de mult.
În acelaşi timp, la Iaşi au apărut două lucrări ştiinţifice remarcabile dedicate Centenarului, al căror autor este profesorul universitar dr. Ion Solcanu:
“Operațiile şi istoricul Regimentului 9 Vânători în Răsboiul pentru Întregirea «Neamului Românesc» 1916 – 1919” şi “Un erou din Războiul de Întregire a României: Regimentului 9 Vânători”.
Între ofiţerii acestui regiment, a luptat şi a murit eroic la Mărăşeşti locotenetul Văgăonescu Constantin, fratele lui Mihail Văgăonescu.
Prin donaţiile de carte ale Asociaţiei “Unlimited Connections” din Bacău şi prin acelea făcute de dl prof. univ. Ion Solcanu, cei doi fraţi eroi ai familiei Văgăonescu se vor întoarce acasă, în comuna Chiojdeanca din judeţul Prahova.

Necăjiți ori abătuți de câte lucruri triste și de neimaginat se mai întâmplă în lume, tresărim atunci când aflăm de faptele frumoase, demne de evidențiat, pe care ni le prilejuiesc tinerii. Maximilian Cautiș, absolvent în vara acestui an a Școlii Gimnaziale „Ghiță Mocanu” din Onești, a reușit să aducă în sufletele locuitorilor municipiului de pe Trotuș bucuria ca numele orașului să fie rostit cu cea mai mare mândrie, el fiind cel care a reușit cu media cea mai mare, 9.51, la Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza” din Constanța. Pentru această instituție, „călăuzită” de vorbele latine „Ad augusta per augusta”, Maximilian Cautiș are cea mai mare prețuire. Aici elevul din Onești, care dorește ca să urmeze o carieră militară, are colegi din județele Constanța, Brăila, Galați dar și din Suceava și Maramureș.

În clasa a IX a sunt înscriși 120 elevi la acest colegiu militar de prestigiu din Constanța, iar deschiderea festivă a noului an școlar s-a desfășurat cu un ceremonial militar, ce a adus multe emoții și lacrimi de bucurie celor prezenți. Într-un glas elevii care au pășit pentru prima dată la acest colegiu constănțean, au rostit jurământul: „Mă leg să învăț carte, să-mi oțelesc brațul și inima spre a sluji cu destoinicie patria și Armata României! Așa să îmi ajute Dumnezeu!”

La această festivitate Maximilian Cautiș, elevul cu cea mai mare medie la examenul de admitere, s-a putut adresa cadrelor didactice militare cu un pilduitor mesaj în care a menționat: „Descoperim aici o lume nouă, plină de provocări, pentru a sluji cu destoinicie țara. Dumnezeu să ne călăuzească în toate luptele, atât interioare, cât și exterioare!”

Despre succesul obținut de Maximilian Cautiș, prof. Otilia Bârgăoanu, director al Școlii Gimnaziale „Ghiță Mocanu” din Onești , ne-a declarat: „Ne bucură mult faptul că acest absolvent al școlii noastre a obținut cea mai mare medie la concursul de admitere de la Colegiul Național Militar «Alexandru Ioan Cuza» din Constanța. Maximilian Cautiș, ce a avut ca diriginte pe prof. Elena Gabriela Fornica Livada, s-a evidențiat prin medii foarte bune iar la examenul de Evaluare Națională a obținut nota 10 la lucrarea de la Limba română. În clasa a VIII-a, s-a hotărât ca să urmeze cariera militară și faptul că a fost admis primul din toată țara la Colegiul Național Militar din Constanța a adus o mare bucurie pentru profesorii Școlii Gimnaziale Ghiță Mocanu. Este un tânăr silitor, smerit, cu bun simț căruia îi urăm mult succes!”

Societatea Thermoenergy Group SA Bacău a anunțat, printr-un comunicat remis presei dar și Instituției Prefecturii, că este pregătită din punct de vedere tehnic pentru începerea furnizării agentului termic pentru încălzire, având în vedere scăderea temperaturilor exterioare. Acest lucru va fi făcut însă în funcție de solicitări, cu prioritate către creșe, grădinițe și școli. Pentru locatarii care sunt racordați la sistemul centralizat, aceste solicitări se fac prin asociațiile de proprietari, numai că cererile vor fi analizate, iar în cazul în care aceste asociații au debite restante către Thermoenergy, furnizarea căldurii în casele băcăuanilor care mai au datorii se va realiza abia după lichidarea soldului.

Ansamblul Folcloric Profesionist „Busuiocul”, în parteneriat cu Consiliul Judeţean şi Primăria Municipiului Bacău, a organizat, cu prilejul împlinirii a 611 ani de la prima atestare documentară a Bacăului, spectacolul „Rapsodii de toamnă”, un adevărat regal de muzică şi dansuri. Pe o vreme de toamnă bacoviană, sute de băcăuani, iubitori de folclor, au participat duminică, 6 octombrie, începând cu ora 16.00, la Teatrul de Vară „Radu Beligan” la o nouă întâlnire cu minunatele nestemate ale folclorului muzical tradiţional tezaurizate în aproape jumătate de veac de activitate neîntreruptă a acestuia valoros ansamblu şi, totodată, de a reauzi cântece de voie bună din colecția muzicianului Constantin Arvinte, în interpretări inedite.

Timp de apropape două ore, pe scenă au evoluat Grupul „Flori de câmp”, cu frumoasa melodie „Mare-i dealul la Bacău”, soliştii Ştefan Negru, la tilincă, actorul Viorel Baltag, care a reamintit băcăuanilor momente importante din istoria devenirii acestui oraş de pe Valea Bistriţei, a cărui biografie este dominat, în epoca modernă de Enescu, Bacovia, Alecsandri, după care a încântat publicul cu celebra melodie „La Bacău, la Bacău”, într-o variantă adaptată, din care am reţinut versurile: „La Bacău, la Bacău,/ când mă uit înapoi,/ îi văd pe Enescu şi Drăgoi”.
Ca de fiecare dată, dansatorii ansamblului au adus prospeţimea tinereţii şi virtuozitatea artistică cu suite de jocuri mixte moldoveneşti, munteneşti şi ardeleneşti.

Nu au lipsit dansurile de societate, semn că polivalenţa membrilor ansamblului te poate introduce în atmosfera de epocă, amintind de balurile vieneze.
La scenă deschisă au primit aplauze Georgiana Tănase, Daniela Duma, Irina Sabău, Paula Florescu, Florin Popa, Mihaela Farcaş,Georgiana Păduraru, Bogdan Miron, cu frumoasa melodie, care face ca publicul să se ridice în picioare „Doamne, ocroteşte-i pe români!”, ca şi romanţa „Să trăiască!”, care a încheiat spectacolul.
Dirijor, Mihai Gherghelaş, scenariul şi regia au fost semnate de maestrul coregraf Petre Vlase.

1 de 13

Istoria lui a început în neolitic, de când datează primele urme de locuire umană, şi se întinde până în prezent. Bacăul îşi are strămoşii până în comuna primitivă, mai precis în paleoliticul superior, cam 5.000 de ani în urmă. În perimetrul Pieţii Revoluţiei s-a descoperit un racloir de silex negru-vineţiu de formă trapezoidală. Obiect folosit la vânătoare în împrejurimile care atunci erau acoperite de păduri. O altă prezenţă umană în valea localităţii, s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Mărgineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei aşezări din epoca mijlocie a bronzului – Cultura Monteoru. O alta aşezare, de data aceasta, fiind identificată ca aparţinând epocii bronzului târziu. După cucerirea Daciei de către romani, zona a rămas în afara graniţelor Imperiului Roman, ca fiind locuită de Carpi. O altă aşezare din secolele IV-V d.Hr., compusă din şapte locuinţe a fost cercetată în zona Curţii Domneşti. Putem considera că aici era o comunitate sătească autohtonă, continuatoare a comunităţii daco-romane.

1 de 13

Acest document, ne spune Vilică Munteanu, fost director al Arhivelor Statului Bacău, atestă pentru prima oară existenţa localităţilor Bacău, Cernauţi, Iaşi şi Trotuş, oraşe medievale, care, aşa cum demonstrează, fără putinţă de tăgadă, descoperirile în urma cercetărilor arheologice, existau cu mult timp înainte. De asemenea, sunt menţionate localităţi din Ţara Românească (Brăila) și Transilvania (Braşov şi Bistriţa).

Actul a fost scris pe pergament în limba slavonă, cu scrierea semiuncială, cu litere mici, fără spaţii între cuvinte. A fost întărit cu pecetea mare domnească (diametrul de 11 cm) din ceară neagră, care avea în câmpul sigilar simbolul heraldic al Moldovei (capul de bour cu stea între coarne) şi legenda „+ Pecete Io Alexandru voievod, domn Ţarii Moldovei”. Redăm câteva fragmente: „Cu mila lui Dumnezeu, Noi Alexandru Voievod, Domn Ţării Moldovei, facem cunoscut şi cu această carte a noastră, tuturor, care vor căuta la dânsa sau o vor auzi, că am încheiat cu sfetnicii şi oraşenii din târgul Liovului şi cu tot poporul lor şi am făcut aşezământ despre vămi …
… Iar cine va duce postav la Braşov, la vama principală, în Suceava, de grivnă trei groşi, iar în Bacău de grivnă un gros şi jumătate, iar în Trotuş de grivnă un gros şi jumătate…
… Şi spre întăritura tuturor acestora, am poruncit credinciosului nostru, Brateiu logofătul, să scrie şi să atârne pecetea noastră cea mare către această carte a noastră.”

„Fiind acordat negustorilor lioveni, documentul s-a păstrat în arhiva oraşului Lwow şi a fost publicat prima oară, cu unele greşeli, în anul 1846 în Acty zapad Ross. I, iar apoi de E. Kaluzniacki în Dokumenta moldawskie i multanskie z archiwum miasta Lwowa (1878). În prezent, documentul original se păstrează la Ruskii Muzei din Moscova, de unde am primit o copie, care se păstrează la Arhivele Bacău”, ne mai spune Vilică Munteanu, document pe care l-am reprodus mai sus.

„Ţi-ai găsit Bacăul!”

În alte cercetări mai recente, Bacăul a mai îmbătrânit. Cercetătorul Ştefan S. Gorovei demonstrează că Bacăul are actul de naştere între anii 1391-1432, pe timpul domniei lui Petru I Muşat. La 15 aprilie 1400, aflăm ca în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniţi, numiţi mai târziu Cavalerii de Malta.

Între 1472-1491 Ştefan cel Mare a construit la Bacău o Curte domnească spre a-i servi drept reşedinţă fiului său Alexăndrel. În incinta acesteia a fost ridicată biserica Precista, sfinţită la 1 ianuarie 1491. Curtea a fost extinsă ulterior de Bogdan III, alt fiu al lui Ştefan cel Mare. Bacău a fost ales ca loc pentru edificiul domnesc ţinând cont şi de faptul că aici se intersectau principalele drumuri comerciale din centrul şi vestul Moldovei: drumul moldovenesc ce venea dinspre nord pe Valea Siretului şi mergea spre Galaţi, cu ramificaţii spre Ţara Românească; drumurile sării şi păcurii care veneau de la Ocna pe Valea Tăzlăului şi de la Moineşti pe Valea Trotuşului; drumul Oituzului, care ducea în Transilvania. Fiind un important punct vamal, suficient de riguros pentru a se naşte expresia „Ţi-ai găsit Bacăul!”
Dacă la 1821 Bacăul număra puţin peste 1.000 de locuitori, ulterior s-a înregistrat o creştere demografică constantă, astfel că, în perioada interbelică, Bacăul se dezvoltă din punct de vedere urbanistic, fiind, după Bucureşti, al doilea oraş asfaltat din vechiul Regat.

Datorită creşterii demografice dar şi economice, Bacăul este declarat municipiu la 7 decembrie 1929.

Pe 5 Octombrie 2019, de Ziua Internațională a Educației, sub patronajul Asociației Profesorilor de Religie “Sfânta Paraschiva” Bacău, a fost organizat Festivalul de folclor “Și noi suntem fiii satului”, o activitate de celebrare a satului românesc, așa cum ne invită să facem Patriarhia României, prin proclamarea anului 2019 ca An omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari). Festivalul a debutat cu invitația la rugăciune dată de clopotul bisericii maramureșene și de toacă ( elevul George Gafton, de la Școala “George Călinescu “ Onești, apoi a urmat cuvântul dl. dr. Iulian Bucur, de la Complexul Muzeal Iulian Antonescu” Bacău, care a arătat o sumedenie de motive pentru care trebuie să omagiem satul românesc, rolul învățătorului din satul de odinioară în propășirea vieții spirituale a satului românesc. A urmat o suită de cântece și dansuri populare, interpretate de elevi din toate nivelurile de învățământ, de un înalt nivel artistic, atât din județul Bacău, cât și din județul Vaslui. Din partea Școlii noastre, au cântat minunat elevii Borșan Luca, clasa I A și Amariei Vlad, clasa a VIII-a B.

1 de 9

Prof. Teodora Plăeșu
Școala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

Aer curat, tradiție și multă distracție sunt motivele pentru care toți cei aflați în această lună de toamnă în stațiunea Slănic-Moldova și în vecinătatea ei, nu trebuie să rateze Festivalul produselor tradiționale ,,Răvășitul oilor”.

Evenimentul, aflat la cea de-a patra ediție va avea loc pe Muntele Bolovanu, la Ferma ,,Stâna Dacilor”, în perioada 11 – 13 octombrie.

Cei prezenți vor avea ocazia să participe la spectacole folclorice, expoziții de animale, produse tradiționale, obiecte artizanale și sculpturi din lemn, concurs de cai, foc de tabără și totodată, să savureze preparate specifice: bulz ciobănesc, pastramă de oaie, păstrăv afumat, gulaș, miel la ceaun, toateacesteastropite cu vin și rachiu din belșug.
Potrivit organizatorilor, drumul până la fermă se află în plină refacere, astfel că se așteaptă la un număr crescut de participanți față de edițiile anterioare.
În plus, una dintre principalele atracții, respectiv ceata de daci din cadrul Asociației Culturale ,,Geto-Dacii din Moldova”-Filiala Bacău, va oferi un spectacol de reconstituire istorică, spre încântarea publicului, contribuind astfel la atmosfera de veselie și bună dispoziție.

Manifestarea se adresează atât localnicilor cât și turiștilor iubitori de tradiție, care vin să cunoască obiceiurile locale și produsele naturale specifice zonei, puse la dispoziție de crescătorii de animale și micii producători și este organizată anual de Primăria Slănic-Moldova și Ferma,,Stâna Dacilor”, în al doilea weekend al lunii octombrie.

Romulus-Dan BUSNEA

De luni, 7 octombrie, băcăuanii pot subscrie pentru noi emisiuni de titluri de stat destinate exclusiv populației în Programul Tezaur, cu scadențe la 1, 2, și 3 ani și dobânzi anuale de 3,5%, 4%, respectiv 4,5%. Veniturile aferente sunt neimpozabile.

Titlurile de stat pot fi cumpărate, până pe 31 octombrie de la unitățile operative ale Trezoreriei Statului, până la 30 octombrie prin rețeaua de oficii poștale ale Companiei Naționale Poșta Română, din mediul urban, iar până la 29 octombrie din mediul rural.

Sunt eligibile persoanele fizice care au împlinit vârsta de 18 ani la data efectuării subscrierii. A fost eliminată plafonarea sumelor care pot fi investite de persoanele fizice în cadrul acestor emisiuni.
Investitorii au posibilitatea anulării subscrierilor deja efectuate prin depunerea unei cereri doar în perioada de subscriere.

Titlurile de stat sunt în forma dematerializată și au valoarea nominală de 1 leu. Dobânda este plătită la termenele prevăzute în prospectul de emisiune. De asemenea, titlurile de stat emise în Programul Tezaur sunt transferabile și se pot răscumpăra în avans.

În cazul decesului, dreptul de proprietate asupra titlurilor de stat se transferă moștenitorilor, care prezintă documentele legale care le atestă calitatea.

Emiterea titlurilor de stat pentru populație va continua pe tot parcursul anului 2019. În fiecare lună perioada de subscriere va fi de trei săptămâni, iar maturitatea lor va fi stabilită în funcție de interesul manifestat de investitori.

La Editura Magic Print din Onești a apărut cel mai complet ghid turistic al Văii Trotușului. Lucrarea, „Valea Trotușului. Ghid turistic vizual” aparține profesorului Corneliu Stoica, și este a 20-a din panoplia de cărți publicate de autor, toate (cu o singură excepție) la cunoscuta editură oneșteană.

„Valea Trotușului. Ghid turistic vizual” poate fi socotită, practic, o mică enciclopedie turistică ilustrată în care poți găsi informații utile despre geografia zonei, despre istoria și economia ei, despre tradițiile locale, spiritualitate și cultură. Poți descoperi, prin intermediul imaginilor, cele mai interesante locuri, cele mai frumoase biserici și mănăstiri, stațiuni turistice, locuri de mare atracție turistică, rezervații naturale, situri arheologice, muzee și case, dar și personalitățile locului. Sunt date despre natura zonei, despre așezarea geografică, despre relief, climă și rețeaua hidrografică, despre fauna ei. Afli date din istoria trotușeană, despre populație și așezările umane. Despre economia zonei și despre căile de comunicații. Dar și despre castelele trotușene și despre muzee și case memoriale. Inedit, aici un capitol este dedicat și „arheologiei industriale”, marilor aglomerări industriale care astăzi aproape nu mai există.

Ceea ce urmează este efectiv un ghid care poate fi folosit atunci când ai nevoie. Cu date succinte despre fiecare localitate, de la Ghimeș până la Adjud, dar și din Oituz sau Moinești. Este o lucrare care poate interesa și localnicul, dar și vizitatorul străin, pentru că este o prezentare dinamică, bazată pe 1.000 de ilustrații, dar și cu mult material cartografic, cu planurile celor șapte orașe trotușene. Oricine dorește, se poate astfel orienta ușor și poate găsi orice obiectiv turistic din zonă.

De ce era nevoie de un ghid turistic al Văii Trotușului? „Nu prea există multe asemenea ghiduri făcute profesionist, într-o ținută modernă, care să ofere informații pluridisciplinare tuturor celor care ar vizita o anumită zonă – ne-a declarat autorul.La ora actuală nu cunosc un ghid mai complet pentru Valea Trotușului, cu excepția celor tradiționale, dar de la edituri străine (Hachette, Michelin, Lonely Planet)”. Un ghid cu peste 300 de pagini și într-un format care permite lesne să-l porți cu tine.

„Am muncit câteva decenii la această carte. Am lucrat în paralel la mai multe proiecte (enciclopedii, albume, monografii de orașe, micromonografii de biserici, de personalități, de instituții). Colaborez de cel puțin 15 ani cu Editura Magic Print și am devenit un fel de autor de editură. Acum am 69 de ani, sunt profesor de istorie, comăneștean, dar adoptat de orașul stațiune Târgu Ocna.”
Corneliu Stoica

Ansamblul monumental comemorativ de pe Dealul Coșna, dedicat eroilor din Primul Război Mondial, a fost inaugurat sâmbătă, 5 octombrie, cu un ceremonial militar și religios. Proiectul ansamblului monumental aparține Asociației „Prospectorii Istoriei” (API) din Comănești și Asociației „Regimentul 15 Infanterie” (ARI), dar un sprijin important pentru realizare a venit de la Primăria Pârgărești, de la Filiala din Iași a Muzeului Militar „Regele Ferdinand I” și de la Statul Major al Apărării.

La eveniment au fost prezenți atașatul militar al Franței la București două nepoate, Françoise și Genèvieve, ale eroului francez lt. Paul Édouard Berge, căzut eroic în luptele de pe Dealul Coșna la 10 august 1917 în fruntea militarilor din Regimentul 16 Infanterie ,,Suceava”, și o jurnalistă de la publicația franceză L’Indépendant. De asemenea, alături de inițiatorii proiectului, ing. Florin Boșoteanu – președintele Asociației „Prospectorii Istoriei” și Ion Luncanu – președintele Asociației „Regimentul 15 Infanterie” și de primarul Victoria Iulișca au venit, între alții, președintele Consiliului Județean – Sorin Brașoveanu, comandantul Garnizoanei Bacău – comandorul Leonard Baraboi, șeful Direcției Instrucție și Doctrină a Statului Major al Apărării – gr. de brigadă Dragoș-Dumitru Iacob, șefi de unități militare din Bacău, Iași și Miercurea Ciuc, Florin Roman – directorul adjunct al Oficiului Național Cultul Eroilor și directorul Muzeului Militar din Iași – col. (r) Dan Prisăcaru. A fost reprezentată și Filiala Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor.

1 de 13

La deschiderea manifestării a fost citită o listă cu sute de nume ale eroilor căzuți în acest areal de luptă acum o sută de ani. Garda de onoare a prezentat onorul șefului Direcției Instrucție și Doctrină a Statului Major al Apărării, iar intonarea marșurilor și imnurilor de stat ale României și Franței a revenit Muzicii Militare a Garnizoanei Bacău, dar și Grupului vocal „Glasul Bucovinei” al Școlii de Subofițeri de Jandarmi ,,Petru Rareș”.
Scopul manifestării și a semnificației Ansamblului monumental a fost prezentat de Ion Luncanu. „Prima cruce- am aflat – este dedicată memoriei ostașilor români din unitățile militare care au participat la luptele din sectorul Dealul Coșna și zona adiacentă în Războiul de Întregire Națională (cu militari din 18 regimente), iar cea dea doua cruce este înălțată pentru locotenentul erou Paul Édouard Berge”.

După dezvelirea ansamblului monumental, acesta a fost sfințit de un sobor de preoți ortodocși și romano-catolici.
Despre semnificația evenimentului au vorbit Florin Boșoteanu, Victoria Iulișca, col. Ionel Postelnicu – comandantul Școlii de Subofițeri de Jandarmi, atașatul militar al Franței, prof. univ. dr. Petre Otu – președintele Comisiei române de istorie militară, prof. univ. dr. Gheorghe Iacob, de la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, gr. Dragoș-Dumitru Iacob. De asemenea, a fost transmis și un mesaj al IPS Ioachim, arhiepiscopul Romanului și Bacăului. Un discurs emoționant despre memoria lt. Paul Edouard Berge a rostit una dintre nepoatele eroului.
La monument au fost depuse coroane și jerbe de flori și au fost înmânate diplome de merit și diplome de onoare.
După defilarea structurilor militare prezente, a fost reconstituit un moment de luptă de pe Dealul Coșna, realizat de asociațiile „Tradiții Militare”și„Deutsches Freikorps”.

„Bunicule, ce te-a îndemnat să vii aici într-o zi de ianuarie 1917, departe de patria ta, chiar în vremea în care fiul tău urma să se nască în Franța? Te-ai gândit că venind în România pentru a întări armata învinsă la finele lui 1916 și a te devota acestei cauze avea sens și era, poate, mai puțin riscant pentru tine ca tată de familie. Ești un erou, căci ai luptat pentru pace, pentru a opri invadarea României, pentru a apăra pacea și libertatea unui popor. Toate acestea aveau un sens pentru tine și merita să-ți dai viața”.
Françoise și Genèvieve – nepoatele eroului lt. Paul Édouard Berge

Pungile din plastic încep să fie tot mai puțin folosite de comercianți. Deocamdată, doar câteva hipermarket-uri au adoptat măsura înlocuirii pungilor convenționale, din plastic, cu cele biodegradabile, considerate a fi prietenoase cu mediul. Acestea sunt făcute din materii prime reciclabile și, în contact cu agenții externi sau cu solul, își reiau, în timp, circuitul în natură. De reținut că acest tip de pungi este scutit de plata eco-taxei, majorată, în vară, de la 0,10 lei, la 0,15 lei.

Așadar, băcăuanii care au ajuns zilele acestea în unele hypermarket-uri au putut constata că nu mai sunt în raioanele de legume-fructe sau la vitrinele cu produse vrac acele pungi din plastic, fiind înlocuite cu cele ecologice. Cum era de așteptat, marii comercianți au transferat către clienți o parte din costurile cu aceste pungi eco. De altfel, la raftul cu produse agricole și nu numai este vizibil afișul care anunță că punga utilizată are un preț de 10 bani. Iar, oamenii chiar nu pun preț pe acest detaliu, umplând, ca de obicei, pungile cu produsele care prezintă interes pentru ei.

Există, însă, și o variantă pentru cei mai chivernisiți care nu sunt dispuși să plătească și pentru pungile eco de unică folosință: săculeții reutilizabili. La fel de acceptată este și varianta venirii la cumpărături cu sacoșa sau punga reutilizabilă luată de acasă, ca în vremurile de demult.

Ce urmează?

Tredul este, clar, unul orientat spre reducerea drastică a poluării, iar la nivelul comercianților importanți din piața internă deja au fost luate măsuri care să îndeplinească această cerință. De exemplu, marile magazine își încurajează clienții să aducă, în spațiile special amenajate, atât PET-urile, cât și dozele metalice ori sticlele, oferindu-le la schimb… fructe sau legume. Mai mult, hypermarketurile iau în calcul eliminarea caserolelor de la vitrina cu servire asistată, alimentele urmând a fi puse în vasele aduse de acasă de clienți.

Cine are de câștigat?

E limpede că noul val va aduce numai beneficii tuturor. În primul rând, mediului înconjurător, în care, de fapt, trăim cu toții, pungile biodegradabile fiind făcute din amidon de porumb sau din trestie de zahăr. În plus, acestea sunt ușoare și plăcute la atingere. Gospodinele vor aprecia cel mai mult compoziția „respirabilă” a acestor pungi bio, calitate ce permite ca alimentele să poată fi păstrate proaspete un timp mult mai mare.

Deloc de neglijat este și faptul că aceste pungi sunt aproape la fel de ieftine ca și cele convenționale. De exemplu, un cunoscut retailer online din țară comercializează astfel de produse la un preț de sub 25 de bani bucata. Dar, în mod cert, există variante și mai ieftine. De altfel, internetul abundă cu site-uri care comercializează pungi sau sacoșe biodegradabile (produse în țară sau importate), personalizate la cererea clientului. La o comandă fermă, de exemplu, cumpărătorii pot primi oferte cu mult sub 10 bani bucata.

ATENȚIE! Pe piață au ajuns și sacoșe sau pungi așa-zis biodegradabile care nu sunt chiar… biodegradabile. Potrivit standardelor europene, o astfel de sacoșă este considerată biodegradabilă dacă 90% din materia primă se descompune după o perioadă de timp prescrisă și în anumite condiții, în apă, dioxid de carbon sau biomasă.

Nu în ultimul rând, de un avantaj beneficiază și comerciantul care, odată ce va folosi pungile și sacoșele bio, va scăpa de plata eco-taxei (0,15 lei/buc + TVA).

La ultima ședință de consiliu local, viceprimarul Constantin Scripăț a acuzat că 42 de hectare de pământ deținute de municipalitatea băcăuană în zona Aeroportului sunt exploatate de persoane necunoscute, care le cultivă. „Am primit o sesizare că acest teren are alt statut: nu e închiriat, nu e dat în arendă, nici concesionat, dar e cultivat cu porumb, este acolo și o stână, și un aerodrom, a spus Scripăț.

Îl întreb pe secretarul municipiului dacă are cunoștință despre aceia care au ocupat abuziv terenul, pentru că aici nu e vorba doar de niște caș și niște brânză, aici e vorba și de ceva «cașcaval». Dacă domnul secretar nu poate răspunde, solicit să se constituie o comisie de anchetă”. Secretarul Ovidiu Popovici i-a replicat viceprimarului că se află „într-o eroare perpetuă”:

„Secretarul municipiului nu are atribuțiuni în ceea ce privește patrimoniul municipiului, în schimb domnul viceprimar Scripăț a avut trei ani în grijă inventarierea patrimoniului, deci dvs. știați despre acest lucru, dar nu ați luat nici o măsură”.

Relațiile dintre Constantin Scripăț și Ovidiu Popovici nu sunt dintre cele mai cordiale, între cei doi existând un conflict extrem de vizibil. Problema celor 42 de hectare a fost pasată Poliției locale, care va trebui să facă o anchetă și să raporteze situația de fapt pentru a se lua măsuri.