Acasă Blog Pagina 1363

35 de absolvenți au absentat la prima probă a Bacalaureatului

Probele scrise din cadrul sesiunii iunie-iulie 2022 a examenului național de bacalaureat au început luni, 20 iunie, cu proba la Limba și literatura română, unde, în județul Bacău, s-au înscris 3.553 de candidați, 3.518 dintre ei au fost prezenți, au absentat 35 și nu s-a înregistrat nicio eliminare. Reamintim că există candidați din promoțiile anterioare care susțin doar una sau două probe, celelalte fiind promovate și recunoscute în sesiunile precedente.

Toate probele scrise încep la ora 9.00, iar accesul elevilor în săli este permis până la ora 8.30. Fiecare sală de examen, din cele 16 centre organizate la nivel de județ, are în dotare camere funcționale de supraveghere video și audio. Pentru redactarea unei lucrări scrise/rezolvarea subiectelor sunt prevăzute trei ore, calculate din momentul în care s-a încheiat distribuirea subiectelor în sala de examen. Hârtia folosită este doar cea distribuită în sala de examen. În același timp, candidaților le este interzis să comunice între ei sau cu exteriorul, să transmită ori să schimbe între ei foi din lucrare, ciorne, notițe sau alte materiale care ar putea fi utilizate pentru rezolvarea subiectelor, pentru comunicare în interior sau cu exteriorul. Cei surprinși în aceste situații vor fi eliminați din examen, indiferent dacă materialele/obiectele interzise au fost folosite sau nu, indiferent dacă au fost introduse de aceștia ori de alți candidați, de cadre didactice din comisie sau de alte persoane și indiferent dacă ei au primit ori au transmis materialele interzise. Candidații eliminați nu mai au dreptul să participe la acest examen, în următoarele două sesiuni.

Marți, 21 iunie, este programată proba obligatorie a profilului (pe discipline, în funcție de profil: Matematică – unde sunt înscriși 2.324 de candidați și Istorie – unde s-au înscris 1.392 de candidați) iar miercuri, 22 iunie, va avea loc proba la alegere a profilului și specializării. La ultima probă scrisă, cea la Limba și literatura maternă, ce se va desfășura în data de 23 iunie, în județul Bacău nu este înscris niciun candidat.

Afișarea primelor rezultate va avea loc în data de 27 iunie (până la ora 12.00). Contestațiile pot fi depuse/transmise în aceeași zi, în intervalul orar 12.00-18.00, inclusiv prin mijloace electronice. În această situație, candidații completează, semnează și depun/transmit prin mijloace electronice și o declarație-tip în care se menționează faptul că au luat cunoștință că nota acordată ca urmare a soluționării contestației poate modifica, după caz, nota inițială, prin creștere sau descreștere.

Afișarea rezultatelor finale este prevăzută în data de 1 iulie.

Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație publică subiectele și baremul de corectare pentru fiecare probă scrisă, zilnic, la ora 15:00, pe site-ul subiecte.edu.ro.

Hallux valgus (Monturile piciorului)

Dr. George Enescu, medic specialist Ortopedie-Traumatologie, Arcadia

Hallux valgus, cunoscută sub denumirea populară de monturi ale piciorului, reprezintă o deformare complexă ce cauzează durere și dificultate în purtarea încălțămintei. Este o afecțiune ce apare cu predispoziție în cazul persoanelor de sex feminin, fiind determinată de factori intrinseci (predispoziție genetică – 70% din cazuri) sau extrinseci (încălțăminte neadecvată – în principal pantofi cu toc și pantofi înguști).

Monturile piciorului: simptome și diagnostic

Aceasta deformare are implicații complexe asupra anatomiei și biomecanicii piciorului, ajungând prin evoluția sa să implice și restul degetelor, prin modificarea sprijinului la nivelul piciorului. Se poate asocia cu deformarea „în ciocan” a degetelor și cu apariția bătăturilor dureroase.

Simptomatologia comună este reprezentată de dureri la nivelul proeminenței osoase, compresiunea nervului interdigital și dificultăți în purtarea încălțămintei.

Examenul clinic poate arăta deformarea în valgus a halucelui, aplatizarea piciorului, deformarea degetelor, durere a sesamoidelor și formarea bătăturilor la nivelul zonelor de presiune.

Examenul radiologic este reprezentat de obținerea radiografiilor de față, profil și oblice a picioarelor în sprijin. Tratamentul este stabilit conform criteriilor radiologice.

Monturile piciorului: metode de tratament

Tratamentul poate fi conservator sau operator.

Tratamentul conservator, indicat în stadiile incipiente, este reprezentat de alegerea unui tip de încălțăminte adecvat și purtarea de orteze speciale.

Tratamentul operator poate fi realizat prin tehnici ce se adresează țesuturilor moi, țesutului osos, sau tehnici combinate. Acesta este ales de către chirurg în funcție de gradul deformării, iar scopul principal este cel de a trata cauza durerii, si nu cel estetic.

Recuperarea postoperatorie începe imediat după gestul chirurgical, pacientul putând să se deplaseze cu ajutorul unei orteze speciale.

Ambele tipuri de tratament se realizează în cele mai bune condiții în Spitalul Arcadia.

Indiferent de tratamentul ales, ortopedic sau chirurgical, acesta trebuie urmat de un tratament de recuperare medicală, care se realizează cu succes în Centrul de Recuperare Medicală Arcadia.

Dr. George Enescu, medic specialist Ortopedie-Traumatologie, Arcadia

www.arcadiamedical.ro

 

Expoziție foto unicat la Mănăstirea Cașin

Există locuri în România de o frumusețe aparte, cu o mare încărcătură spirituală și emoțională, care îți conferă o înălțătoare pace sufletească.

Un astfel de loc este, fără îndoială, comuna Mănăstirea Cașin din județul Bacău, unul cu totul special, plin de istorie, legende și povești tulburătoare de război, unde și pașii care te poartă prin aceste locuri trebuie să-i faci cu sfială, căci sub pământ zac osemintele a mii de soldați căzuți pe altarul idealului de întregire a neamului românesc.

De aici, ca și de pe alte câmpuri de bătălie din Primul Război Mondial, răzbate și acum, parcă de undeva din eter, vocea generalului Romulus Scărișoreanu: ,,Din trupurile eroilor noştri a curs atâta sânge, că a pătruns pământul, închegându-l şi făcându-l a rodi. În fiecare primăvară răsar florile albe ce acoperă pretutindeni locurile unde ei au căzut şi îngrăşat pământul cu căldura sângelui lor”.

Oamenii locului, în special copiii, poartă în suflete iubirea și credința în neam și Dumnezeu, iar prin faptele lor, aduc mereu un prinos de cinstire și recunoștință eroilor acestui neam.
Să nu uităm că, atât în 1916, dar mai ales în 1917, comuna Mănăstirea Cașin a fost un autentic câmp de luptă, ținta fiind apărarea și menținerea liniei frontului. Datorită jertfei ostașilor români, azi putem vorbi despre România întregită, de România Mare. Iar o importantă contribuție a avut-o însăși Regina Maria, care a poposit deseori și chiar a petrecut lungi perioade pe frontul de aici, unde a îngrijit răni, a pansat suflete şi cel mai important, a sădit iubirea de patrie în inimi de viteji.

În cinstea și memoria ei, elevi ai școlii gimnaziale din localitate, care poartă cu mândrie și onoare numele acestei mari personalități din istoria României au realizat o inedită expoziție fotografică, cu caracter permanent, unică în România, intitulată ,,Regina Maria, Regina Inimilor”.

Fotografiile înrămate și prezente mai peste tot prin școală, rememorează diverse evenimente din timpul Primului Război Mondial, pășind pe aceeași bucată de pământ pe care, în 1917 pășea Regina Maria, o dată cu intrarea acesteia în curtea vechii mănăstiri a comunei. „Am fost alături de ei pretutindeni, în spitale, pe front și chiar în tranșee, i-am văzut transformându-se treptat din oameni scheletici, pe jumătate morți de foame, în ființe omenești robuste. Mulți soldați muribunzi mi-au șoptit cu ultima suflare că pentru mine luptaseră, pentru că eu eram casa, mama, credința și speranța”, scria Regina Maria în celebrul său jurnal ,,Povestea vieții mele”.

Iar în amintirea timpului petrecut pe aceste meleaguri, familia regală a ridicat o biserică, în inima Bucureștiului, închinată eroilor din Primul Război Mondial, nu departe de Arcul de Triumf, ce poartă numele Mănăstirea Cașin!

De asemenea, în această expoziție sunt surprinse și alte multe imagini din viața Reginei, dar și de pe linia frontului Lepșa – Măgura Cașin – Oituz. Este vorba despre o serie de fotografii istorice realizate de către Serviciul Fotografic al Armatei Romane (din Biblioteca Muzeului Militar Central și Arhivele Naționale ale României), iar altele, preluate de pe site-ul Ministerul Culturii din Franța – Biblioteca Multimedia de Arhitectură și Patrimoniu – Difuziune RMN-GP/IMV.

Și tot elevii acestei școli au realizat o reconstituire intitulată ,,Evocare – 105 ani de la vizita Reginei Maria la Mănăstirea Cașin”, în fapt, o scurtă lecție de istorie pe viu, demnă de toată aprecierea și mulțumirile noastre.

,,Scopul unor astfel de activități îl constituie promovarea valorilor istorice locale, cunoașterea și aprecierea trecutului istoric de către elevi, dar și un însemn lăsat cu speranță generațiilor viitoare”, a spus prof. Felicia Iordache, directorul Școlii Gimnaziale ,,Regina Maria” din Mănăstirea Cașin.

Pe lângă Biserica ,,Sfinții Voievozi” din incinta fostei mănăstiri Cașin, în comună se mai află mai multe troițe și monumente istorice închinate ostașilor români, locul de obârșie a Mioriței (la interferența cu județele Vrancea și Covasna), ca și o superbă rezervație naturală, care adăpostește pe lângă caprele negre și două dintre cele mai spectaculoase cascade din țară, Buciaș și Fata Moartă.

Aici se mai desfășoară anual Festivalul de Etnografie și Folclor ,,Regina Maria”, iar autoritățile locale s-au înscris recent într-un proiect de promovare a zonelor cu potențial turistic intitulat ,,Comorile județului Bacău”, inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău.

Romulus-Dan BUSNEA

Dragoș Benea, la Ministerul Transporturilor si Infrastructurii

Aşa cum a anunțat la conferința de presă de sâmbătă, în această dimineață, europarlamentarul Dragoș Benea a fost la Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, alături de deputatul Costel-Neculai Dunava şi secretarul de stat Gabriel Bunduc.

„Aici am reactualizat – împreună cu domnul ministru Sorin Grindeanu – foaia de parcurs pe proiectul autostrăzii A13, primind totodată confirmarea oficială că sectoarele Bacău – Paşcani & Bacău – Focşani din A7 «Autostrada Moldovei» vor fi scoase în licitație pentru execuția lucrărilor la mijlocul acestei veri (luna iulie)”, a declarat Dragoș Benea.

Cu privire la situația A13 Bacău – Braşov, acesta spune că a căzut de acord cu ministrul Grindeanu că o reziliere amiabilă cu firma Search Corporation este imperios necesară, concomitent cu reluarea procedurii pentru încredințarea serviciilor de proiectare (studiu fezabilitate + proiect tehnic) nu mai târziu de luna septembrie 2022.

„Proiectele de infrastructură majoră ale Moldovei şi județului Bacău merg înainte”, a mai spus europarlamentarul.

 Câștigători ai celebrului concurs European Blues Challenge vor concerta la Dărmănești!

Organizatorii evenimentului ,,Open Air Blues in the garden, Dărmănești jazz blues festival”, care se desfășoară anual în orașul Dărmănești – Bacău au bucuria de a ne anunța că printre participanții la ediția din acest an (26 – 28 august) se vor afla și olandezii din trupa Harlem Lake, câștigătorii celei de-a X-a ediții a European Blues Challenge (Malmö, 2 – 4 iunie 2022).

Harlem Lake au debutat în formula actuală în 2017, abordând atât bluesul anilor 60 – 70, cât și blues rock-ul contemporan și american. Influențele lui BB King, Joe Bonamassa, Dire Straits și Little Feat s-au adunat împreună, iar albumul lor de debut – ,,A Fool’s Paradise vol.1” reliefează potențialul enorm al acestei trupe tinere.

De asemenea, festivalul oferă anul acesta o premieră absolută pentru România, în sensul că pe scena de la Dărmănești vor concerta Kyla Brox (Marea Britanie) –  câștigătoarea European Blues Challenge 2019, Harlem Lake – câștigătorii European Blues Challenge 2022, dar și Othello Trio – bandul care a reprezentat România la European Blues Challenge 2022.

,,Faptul că în programul festivalului îi avem pe doi câștigători ai European Blues Challenge – Kyla Brox și Harlem Lake, pe unul dintre cei mai apreciați chitariști la nivel mondial, Dan Patlansky, pe Sam Kelly – cel care este o legendă în UK și Europa, câștigător de cinci ori a titlului de cel mai bun toboșar din Marea Britanie (prezent pe ultimul album al regretatului Gary Moore), pe revelațiile blues-ului italian, Eliana Cargnelutti și Big Man James Trio, pe Meena Cryle – cea care nu de puține ori aduce aminte prin timbrul vocii sale de celebra Etta James, dar și pe  Cotton Pickers din Serbia, ne arată nivelul la care a ajuns acest eveniment”, a spus Marius Diaconescu, inițiatorul și managerul festivalului de la Dărmănești.

Toți cei enumerați mai sus, vor fi însoțiți în povestea 2022 a ,,Open Air Blues in the garden, Dărmănești, jazz blues festival”, de Trans Express, Stones Free, Othello Trio și Dusty Ride din România.

Festivalul de la Dărmănești este un concept menit să integreze oamenii care vin în zonă în comunitatea locală, să exploreze Valea Trotușului și să-i descopere autenticitatea, unicitatea și frumusețile naturale, iar pentru câteva zile să simtă că aparțin locului și comunității.

Cea de a treia ediție a ,,Open Air Blues in the garden, Dărmănești jazz blues festival”, are loc în perioada 26 – 28 august 2022, pe stadionul Uzul din Dărmănești, fiind organizat de către Asociația ,,Sunetul Munților” (membră a European Blues Union) în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Dărmănești.

Detalii eveniment: www.blues-in-the-garden-festival.ro.

Romulus-Dan BUSNEA

 

 

Șmecherii lor și proștii noștri

Bine ar fi ca tema războiului de la granițe să nu ne mai privească. S-ar putea ca unii să socotească ideea o neghiobie, dar îi invit să citească până la capăt. Păi, boss, cum să mai fii atent la tragedia de la granițe din moment ce, iată!, nici pe bogații UE nu-i doare la bască de faptul că acolo se trage cu gloanțe adevărate, că mor oameni (mulți civili) și că se-ntâmplă tot felul de grozăvii.

Unde naiba mai este „sprijinul total” față de Ucraina, afară de teledonurile răzlețe și spectacolele prin care, zice-se, se colectează ceva mărunțiș, evident, tot de la popor, care, s-a văzut, încă de la început, a fost empatic cu vecinii, primindu-i cu brațele deschise în casele lor? Începem, cu toții, să credem, din ce în ce mai mult, că în războiul de la vecini sunt interese imense.

Șmecherii din UE, ăi’ mai de la centru, nu dau doi bani pe libertatea ucrainienilor, pe dorința acestora de a rămâne întregi, în viață și cu toate bogățiile. Embargoul fluturat de cancelariile occidentale este mai mult de fațadă, o retorică folosită să dea bine la televizor sau în presa scrisă, iar armele cu care s-au lăudat că le trimit vajnicilor ucrainieni sunt tot pe drum și nu mai ajung. Nemții importă combustibili de la ruși, și încă mai dihai ca înainte, doar că teutonii n-o fac pe față, ca ungurii. Și noi, încă, mai acceptăm să intre petrol din Siberia.

Altfel, cum de mai merg stațiile roșii de peste tot, în țară? Doar dacă nu cumva rafinează petrol cumpărat de la noi ori din alte surse. În fine, francezii, la fel, stau preș în fața țarului de la Kremlin. Sunt calcule naționale, prin care, occidentalii, de fapt, nu fac decât să-și pună la adăpost economia, siguranța energetică și cea alimentară. Și au mai și luat măsuri pentru a reduce (măcar pentru mentalul colectiv) efectele crizelor de tot felul. La noi, în schimb, nimic. Pe linie.

Abia acum se gândesc, onor guvernanții, la drobul de sare al scumpirilor și că ar fi ceva în neregulă cu piața carburanților. Coaliția se arată chiar „surprinsă” de scumpirile anormal de mari de la pompă (chiar și după aprobarea Legii speculației) și comandă nu știu ce analiză de la experți, de parcă ar fi dificil să-ți dai seama de nesimțirea benzinarilor. „E vina lui Putin, asta e, n-avem ce face!”. Bine că mai sunt fraieri care să-i creadă și „aplaudaci” care să le cânte în strună, privind fascinați la dezastrul care se apropie. Ferească-ne Dumnezeu!

 

Occidentul vrea să mituiască Rusia cu pământurile Ucrainei

Nu cred că au trecut trei luni de când am spus că Ucraina va fi lasătă baltă de Occident, împărtășind soarta Georgiei, care și ea a fost împinsă să provoace Moscova și a fost învinsă pe câmpul de luptă. Războiul din Ucraina nu a început pe 24 februarie, când rușii au trecut granța; conflictul datează, după cum am obosit să tot spun, din 2014, de când, după victoria Maidanului, noua Putere de la Kiev s-a repezit să zdrobească rebeliunea – inițial pașnică – a teritoriilor estice.

Am scris, la vremea respectivă, despre cum trupele ucrainene au împrăștiat cu tancurile manifestarea de 9 Mai de la Mariupol și au atacat, apoi, sediul Poliției din oraș. 14 oameni au murit atunci, inclusiv șeful Poliției Rutiere și adjunctul trupelor teritoriale, care s-au împotrivit asaltului. Să nu uităm nici data de 2 mai, când zeci de oameni au fost arși de vii în Casa de Cultură a Sindicatelor din Odessa. A urmat, apoi, războiul, bombardarea localităților civile, masacrele copiilor din Donbass.

Înainte de invazia rusă din 24 februarie au fost câteva zile în care artileria ucraineana a tras mii de proiectile asupra zonelor rebele, încălcând, astfel, fragilele acorduri de la Minsk, pe care nu au dorit niciodată să le respecte.

După trei luni de război, Occidentul vede că planul său de a epuiza economic și militar Rusia nu merge. Cine a avut cât de cât dorința de a pune lucrurile cap la cap a putut să vadă că, de fapt, întreaga retorică antirusească a Ucrainei și toate provocările au avut drept scop forțarea Moscovei să escaladeze militar situația. Planul occidental era, ca, în vreme ce trupele rusești erau măcinate pe pozițiile defensive construite de ucraineni în Donbass, economia Rusiei să fie îngenunchiată de sancțiunile economice.

Doar ca socoteala nu s-a potrivit. Rusia nu a atacat punctual, doar în Donbass, a atacat pe un front larg. În Sud a ocupat litoralul Mării Negre, în nord a blocat trupele ucrainene în zona Kievului ca să nu poata ajunge în Donețk iar acum sparge frontul în Donbass, epuizând trupele Kievului. Ajutorul militar dat de Occident aproape că nu mai contează de vreme ce nu mai are cine să-l mânuiască iar sancțiunile impuse Rusiei au ajuns să pună pe butuci economia occidentală.

Ca de obicei, trebuie să facem pasul necesar în spate, pentru a vedea perspectiva mai largă, deoarece conflictul din Ucraina este doar unul dintre elementele schimbărilor ce au loc la nivel mondial. Dar, despre asta, altădată.

Cert este că Occidentul a început să înțeleagă faptul că o continuare a ostilităților poate avea efecte catastrofale asupra economiei sale. De asta a fost trimis Kissinger să propună ca Ucraina să cedeze teritorii Rusiei pentru a se încheia pacea. De la acea propunere au mai urmat și altele în același stil și se relatează că inclusiv vizita celor 3+1 președinți la Kiev a avut același scop.

Doar ca oferta nu pare să intereseze Rusia. Dacă va dori teritorii, și le va lua fără să întrebe pe nimeni. Are de partea sa avantajul militar. Dar Moscova știe că o pace prematură care nu se încheie cu înfrângerea, demilitarizarea și fărâmițarea Ucrainei nu are nici o logică. Rușii au luat prea multe țepe de la partenerii occidentali. Însuși acordurile de la Minsk au fost o astfel de țeapă: timp de opt ani nu au fost implementate, timp în care Ucraina și-a pregătit Armata de război. O pace încheiata acum nu ar face decât să înghețe conflictul și să dea răgazul Ucrainei de a-și reface capacitatea militară.

Ceea ce e mai interesant este că oferta SUA de a obține pacea în schimbul unor teritorii care nu le aparțin nu a mai mirat pe nimeni…

 

Încă o serie de bilete la tratament balnear

    În cea mai caldă lună a anului, peste 100 de pensionari și asigurați în sistemul public de pensii vor beneficia de tratament balnear subvenționat, într-o stațiune. Mai exact, Casa Județeană de Pensii (CJP) Bacău a început deja distribuirea a 137 bilete la tratament balnear din cea de-a VIII-a serie din acest an.

    Locurile repartizate județului nostru sunt în stațiunile 1 Mai, Amara, Căciulata, Covasna, Eforie Nord, Felix, Herculane, Lacu Sărat, Mangalia, Moneasa, Neptun, Nicolina, Pucioasa, Sîngeorz, Sarata Monteoru, Slănic Moldova, Tîrgu Ocna, Tușnad și Vatra Dornei. Din cele 137 locuri, 135 le sunt rezervate automat unor pensionari și asigurați care au depus cerere pentru acordarea unui bilet în iunie-iulie. Cei cărora li s-a repartizat un bilet se vor duce la CJP Bacău, pentru a-l ridica, până în data de 21 iunie 2022. Celelalte 2 bilete sunt în stațiunea Moneasa și vor fi scoase la vânzare liberă.

    La cumpărarea biletului, toți beneficiarii vor prezenta recomandarea de la medicul de familie ori de la cel de specialitate, pentru tratamentul balnear pe care îl vor urma. Persoanele cu dizabilități au dreptul la gratuitate, dar numai în baza certificatului de încadrare în grad de handicap și a ”Programului individual de reabilitare și integrare socială”.

    Acest document este eliberat de către Comisia Județeană de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulte. Beneficiarii unui bilet vor pleca la tratament balnear în 27, 28, 29 sau 30 iunie ori în 1 iulie, data fiind diferită în funcție de fiecare stațiune. Următoarea serie va începe în 13, 14, 15 sau 16 iulie.

     

     

    Weekend încărcat, la Hemeiuș, cu prilejul „Zilelor comunei”

      Timp de trei zile, locuitorii comunei Hemeiuși s-au putut delecta în cadrul manifestărilor dedicate comunei. Astfel, seria evenimentelor prilejuite de „Zilele Comunei Hemeiuș” a debutat vineri, 17 iunie, la Castelul Roșu din Parcul Dendrologic Hemeiuș, într-o atmosferă de poveste, unde a fost programat un concert de muzică clasică și romanțe.

      A urmat, în a doua zi de evenimente, un festival folcloric – „Dor de plaiuri băcăuane”, organizat în Piața HIT Park, unde au performat artiști notorii din domeniu, dar și cei aflați pe la debut în carieră.

      Printre aceștia s-au numărat Cristian Pomohaci, George Cojocărescu, Ștefania Pătru, Ansamblul folcloric „Tămășanca”, alături de mai tinerii Georgiana Ojog, Andreea Sandu, Vlad Vladinschi, Denisa Farcaș, din Măgura, Ștefan Negru și Andreea Condurache. Seara s-a încheiat cu recitalul trupei „Pacifica” a veteranilor Vlady Cnejevici – clape (cunoscut mai ales ca fost membru al trupelor Progresiv TM, Compact, Pasărea Colibri, Laura Stoica Band etc.) și Teo Boar – chitară, (colaborator al regretaților Leo Iorga și Ioan Gyuri Pascu, cântând și cu Mircea Baniciu sau „Pasărea Colibri” ș.a.).

      Ultima zi a sărbătorii comunei Hemeiuș i-a adus pe scenă pe Grigore Leșe, grupul etno „Nemuritorii”, suceveanul Alexandru Recolciuc, Ansamblul „Floricica de la munte” din Piatra Neamț, dar și pe Dan Ciotoi și formația „Generic”, Ramona, trupa Kronos ș.a.

      Programul dedicat Zilelor comunei Hemeiuș a mai conținut și întreceri la fotbal, pe terenul sintetic, tenis de masă și șah, în sala de sport de la Lilieci. Întreaga sărbătoare a fost încheiată cu un impresionant foc de artificii.

       

      ,,Aș vrea ca raiul și iadul  să existe, pentru a compensa  in aeternum dezechilibrele din viața noastră pământeană”

         

            – Interviu cu prof. dr. Mihai BOTEZ STÂNCARU, scriitor –

       

        – Ce valoare are pentru dumneavoastră cuvântul pe care-l sculptați  în operă?

      –  În finalul unei lucrări de notorietate despre ,,Structura liricii moderne”, H. Friedrich concluziona: ,,Poeții sunt singuri cu limbajul. Dar tot el este cel care îi salvează”.  Pentru un creator cuvântul are o „valoare de întrebuințare”, nu  una în sine, ci mai cu seamă una „adăugată” de el însuși. În măsura în care talentul său îi dictează acele îmbinări de termeni care, prin alăturări și contraste, creează tensiuni noi între ele și produc efecte estetice prin originalitatea unui mesaj livrat, putem spera la impunerea unor valori.  Termenul „a sculpta” ține de  arta plastică: sculptura. Nici comerciantul nu   sculptează monede sau bancnote, însă cu pricepere le poate spori valoarea prin plasamente bine țintite. Prefer o altă imagine de creație:  a cusutului de broderii. Firele, mărgelele, paietele preexistă. Tocmai în selectarea lor – mărimi, forme, culori − stă știința cu care cusătoreasa procedează în faza apriorică a muncii sale, dublată de combinarea cromatică și dispunerea în câmp. Cuvintele sunt date, relațiile sintactice dintre ele prestabilite  prin uz și convenții; puține intervenții putem opera în corpusul lor, atâta cât să nu le schimonosim, ci să le  dirijăm  spre   efecte   expectate  prin punerea lor în operă.

      – Cine vă este lipit de suflet: Fiul risipitor sau Fratele său.

      – Parabola Fiului risipitor  scoate mai curând în evidență figura Tatălui  ceresc, întruchipată de cea a părintelui pământean. În special, bunătatea și milostivirea Celui prea înalt față de creația sa cea mai deosebită, chiar dacă adeseori rătăcită de la calea cea dreaptă. Cei doi fii îmbracă roluri diferite,  materializând figurativ  atitudini bine  conturate, întemeiate pe liberul arbitru.   În limitele unei proiecții  ad rem, Const. Noica se definea pe sine în postura Fratelui rămas acasă, față de E. Cioran, care luase calea celuilalt fiu, alegând străinătatea. Această parabolă ar fi fost suficient de relevantă și doar centrată pe relația Fiului risipitor cu propriul Părinte. Ea și-ar fi atins bine țelul:  de a ne vorbi despre un Dumnezeu înțelegător, bucuros de revenirea la calea  adevărată   a „oii pierdute”. Aceasta  regăsește prin examenul de sine  drumul de întoarcere din rătăcirea pe calea libertății înșelătoare. Însă introducerea celuilalt actor al parabolei, o face  mai complexă, arătându-ne că și acest fiu, cel ascultător, se poate rătăci, nu  prin  fapte,  ci   prin gândurile lui imature și parțiale. Răsplata pentru ascultarea lui nu este de moment, măruntă (un ied) și trecătoare, ci îmbelșugată și nepieritoare în lumea cea veșnică. Deci, nu pot să „lipesc” de suflet doar pe unul dintre  fiii biblici; de la ambii am avut de învățat cele de cuviință.

      – Stați uneori la taclale, la o șuetă cu Dumnezeu?

      –  Canonic, întrebarea mi se pare necucernică,  de nivel folcloric sau vrednică de imaginarul  unui  Creangă, în povestiri precum ,,Ivan Turbincă”  sau ,,Povestea poveștilor”. Acolo, genul de conversații  egalitare cu dumnezeirea își aveau rostul său ficțional. Dincoace, problema relațiilor unui spirit creștin cu divinitatea tutelară este una realmente serioasă. Depinde și cum o abordezi. Un personaj, din M. Preda, pare-mi-se, obișnuia, la momente de necaz, să-l coboare cu vorba pe Dumnezeu din cer și să-l ia la refec, muștruluindu-l pentru toate cele… Eu, unul,  n-aș putea gândi vreodată relația cu Dumnezeu manifestată la nivel trivial, de „taclale” sau „șuete”, căci scris este să nu luăm în deșert numele Domnului. Și cred că aș încerca o mâhnire adevărată dacă rugăciunile mele, adresate prin singura modalitate de „anafora” dogmatic stipulată, ar  fi privite, de sus în jos, ca de atare factură sau natură. Deci, Nu!

      – Raiul și Iadul sunt utopii sau variantele doldora de real ale viitorului habitat?

      – Cine ar putea da un răspuns incontestabil la una sau la cealaltă dintre variante?!  Aici îmi este înșurubată o îndoială greu de clintit.  Personal, aș vrea ca raiul și iadul  să existe, pentru a compensa  in aeternum dezechilibrele din viața noastră pământeană. În Teodiceea sa, adică teoria despre justiția divină, filosoful Leibniz ne-a servit oarece argumente raționale și teologice. Rămâne însă o taină  la fel de greu de penetrat precum calcularea simultană a vitezei și poziției unui corpuscul cuantic.

      – Când ai trădat, uneori, ce-ai simțit: satisfacție, ură, eliberare, regrete?

      – A trăda presupune o trangresare negativă a unui legământ, oficial sau natural. Prea multe dintre acestea nu am făcut, firea mea de om retras nu  m-a predispus la relații care să presupună dinamitarea lor prin trădare. Poate uneori nu mi-oi fi ținut cuvântul dat sau n-am respectat întocmai ceva promisiuni. Dacă mi s-a întâmplat  să încalc vreo juruință, am fost primul să o regret.  Cred că mai degrabă mi s-a întâmplat față de mine însumi, uneori, deși astfel de acte eu le-aș numi mai curând cedări, lașități, insuficiențe  sufletești. Vor fi existând și trădări neconștientizate ca atare, așa cum păcătuim cu gândul nestrunit…

      – Dac-ați putea cârpi… esențial ceva din zămislirea  Facerii, ce ar viza acest petec?

      –  Le sunt cunoscute unora dintre cei interesați legendele care dau curs imaginației despre modul în care a apărut planeta noastră așa cum o vedem în prezent, cu relieful ei adică. Se spune că Dumnezeu a făcut din lutul primordial o „turtiță”, bătându-l între palme și dându-i o formă aplatizată. Apoi i-a poruncit să-și mărească dimensiunile la proporțiile cunoscute. Invidios pe creația divină, care nu putea să fie decât perfectă, emulul său negativ a ținut să facă și el ceva asemănător. De asta luase și el din „materia primă” o măsură și o ținea ascunsă în gură. Însă cum porunca divină se adresase ansamblului constructiv, ceea ce rămăsese a început să crească vertiginos, iar diavolul s-a văzut nevoit să expulzeze din ascunzătoare „surplusul”, care a ajuns să schimbe, în bine sau mai puțin bine, forma corpului originar al planetei… Întrucât și oamenii au fost binecuvântați cu darul creației, la nivelul lor, îmi închipui că tot ceea ce modificăm noi pe suprafața planetei este o contribuție, parte de natură divină, parte de natură diabolică, la perpetua Geneză. „A cârpi esențial” e o exprimare antinomică, întrucât orice „cârpeală” nu poate fi decât de ordin cel mult secundar. Matur fiind, voi fi adus și eu cârpăcelile mele, nu numaidecât pe măsura  așteptărilor. Las pe alții să aprecieze cât de cald/ trainic poate ține acest petec celor care îi cântăresc modestul folos. Intențiile mele au fost îndeobște călăuzite de ideea binelui și a frumosului. Realizările? Deh!…

      – Versul, fraza care v-au tulburat cel mai mult…

      – Știți, există o practică a exhibării excelenței, în cam toate domeniile, reiterată periodic și publicitată. Să mă refer doar la una: concursurile de frumusețe feminină, cele de „miss”: zonale, naționale, continentale și chiar „universale”. M-am întrebat mereu, întrucât este imposibil a se cerne toate „exponatele” demne de a defila sub ochii evaluatorilor, câte frumuseți chiar mai deosebite decât cele plebiscitate nu rămân în umbră!… Cam la fel este și cu tulburătoarele frumuseți literare, în proză sau în versuri. Deși sunt prozator, am rămas un amant statornic al poeziei, degust în buchetele ei originale, precum vinurile, în mai multe limbi străine, propunând chiar și eșantioane de traduceri în românește, și vice versa. Greu cu manifestarea preferinței absolute. Totuși, mă execut: un vers din Saint-John Perse (premiul Nobel, 1960): …­les essaims de silences aux ruches de lumière…// … roiurile de liniști în stupii luminii… Mi s-a părut, prin imagistica sa diafană, că ar putea simboliza sensibil atmosfera  edenică. În poetul acesta puțin cunoscut au vibrat spațiile enormului geologic și marile mișcări ale forțelor elementare din natura terestră. A restrâns în această bijuterie lexicală poate cel mai armonic sunet natural, cel produs de colonii de albine, doar din apropiere sesizabil auditiv, tranferându-l liniștilor sonorizate (oximoron) și depozitându-l în fagurii de miere ai luminozității inalterabile. Un condensat imagistic superb!

       

       

       

      Un bărbat de 72 de ani, salvat de jandarmi

        O persoană căzută pe trotuarul din fața unui supermarket din municipiul Onești a atras în această seară atenția unui echipaj din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău, care se aflau într-o misiune de pază, supraveghere și intervenție la conductele de transport produse petroliere.

        Jandarmii au oprit imediat autovehiculul de serviciu și au așezat-o intr-o poziție de siguranță, după care au supravegheat-o până la sosirea unei ambulanțe solicitate prin apel 112.

        Bărbatul în vârstă de 72 de ani a fost preluat de echipajul medical venit în scurt timp, urmând să primească îngrijirile de specialitate necesare.

        Plutonier adjutant Tulpan Nicolae, plutonier Pomuț Daniel și plutonier Radu George sunt jandarmii care au intervenit și astăzi, dar și în data de 23 februarie a.c., când au ajutat un barbat de 79 de ani, care, din motive necunoscute, a scăpat controlul mașinii, a părăsit partea carosabilă și s-a răsturnat lângă marginea drumului din Onești.

        Pomuț Daniel este jandarmul care în data de 26 februarie a ajutat la salvarea unei fetițe ce voia să-și facă un selfie și a căzut în râul Trotuș.

        Persoană înecată în Bistrița

        În urma unui apel primit pe numărul unic pentru apeluri de urgență, salvatorii băcăuani au fost înștiințați despre faptul că o persoană s-a înecat în râul Bistrița.

        La locul indicat, s-a deplasat de urgență o autospecială de scafandri, barca și o autospecială de stingere cu apă și spumă.

        Victima, un bărbat, a fost scoasă la mal de echipajul ISU fara semne vitale, fiind predata echipajului SAJ prezent la fața locului, care a declarat decesul.

        Evenimentul a rămas în atenția poliției.

        *Atenție! Dacă doriți să înotați, folosiți doar bazinele special amenajate în acest sens și supravegheate de personal calificat. Nu vă scăldați în râuri, lacuri, canale sau alte cursuri de apă unde malurile sunt abrupte și curenții foarte puternici!*

        Ieri, în țară, trei persoane și-au pierdut viața după ce s-au avântat în astfel de locuri pentru a se scălda.

        Accident rutier fără persoane încarcerate

          În această după-amiază, pompierii băcăuani au fost solicitați să intervină în localitatea Măgura, în urma producerii unui accident rutier.

          La fața locului a intervenit o autospecială de stingere cu apă și spumă și un echipaj SMURD.

          În urma evenimentului, au rezultat trei victime conștiente ( două victime de sex masculin, care au refuzat transportul la spital și o victimă de sex feminin care prezenta atac de panică și a fost transportată la UPU Bacău).

          Un bărbat a murit, prins sub un tractor

          În urmă cu puțin timp, salvatorii băcăuani au fost solicitați să intervină în localitatea Parava, pentru a extrage o persoană prinsă sub tractor.

          Imediat, la fața locului s-a deplasat o autospecială cu apă și spună, descarcerarea și un echipaj SAJ.

          Victima, un bărbat în vârstă de 71 de ani, a fost extrasă, însă din nefericire prezenta leziuni incompatibile cu viața. A fost declarat decesul de către echipajul SAJ prezent la fața locului.

          Hublou: Însemnări teatrale

          Oricât de mult aș iubi teatrul, trebuie să recunosc faptul că mi-e destul de greu să fiu întru totul fidelă acestei pasiuni pe care trebuie să o împart și să o împac cumva cu celelalte responsabilități ale mele, revista „Ateneu” fiind pe primul loc. Am de multe ori frustrări că nu pot ajunge acolo unde primesc invitații, ca să văd premiere, spectacole, ca să particip la festivaluri sau să fac parte dintr-un juriu. În Ardeal, în Banat, unde se ajunge foarte greu, am renunțat de mult să mă duc. Când am fost la Suceava, luna trecută, regizorul Botond Nagy, care a pus în scenă un excelent spectacol, „Întoarcerea acasă”, după piesa lui Matei Vișniec „Requiem”, a venit de la Londra într-un timp record față de confrații mei din Cluj, Oradea, Timișoara, care au călătorit o groază de ore până la Suceava. Așa că am refuzat politicos cam toate invitațiile în zona aceea de țară, din cauza dezastruoasei noastre infrastructuri. Pur și simplu nu mai rezist la așa niște călătorii lungi, care mă obosesc foarte mult, mă indispun și-mi taie și cheful de teatru. Mă deplasez în țară doar pe distanțe convenabile, așa că, în weekend, voi fi la Buzău, să văd, în principal, un musical făcut de Răzvan Mazilu, „Opera de trei parale” (la Teatrul „Excelsior” din București). Am declinat invitația de a face parte din juriu la festivalul buzoian, pentru că nici ipostaza asta nu mă mai atrage. Îți trebuie o anumită anduranță ca să vezi un număr mare de spectacole într-un timp limitat, iar cele cu adevărat bune, interesante, sunt puține.
          Știu că unui critic de teatru îi stă bine cu drumurile, dar, cu timpul, am devenit mult mai selectivă. Mă uit însă cu admirație la acei colegi ai mei (doar câțiva, foarte puțini!) care sunt aproape niște globe-trotteri, bătând drumuri lungi, din țară și din străinătate, ca să vadă spectacole. Oltița Cîntec de la Iași, încă tânără și neobosită, e un exemplu elocvent.
          În fine, când nu văd teatru, citesc și recitesc dramaturgie, cărți despre lumea scenei. De curând mi s-a făcut dor de Cehov, pe care l-am iubit dintotdeauna. Mă întorc mereu la el, am mare încredere în ce știe doctorul despre om, „acest animal ciudat”.
          Pentru cine și-l închipuie pe scriitor ca pe un tip sobru, mai ales după cunoscutele sale fotografii (frumos bărbat!), unde afișează un aer grav, îngândurat, există mărturii ale contemporanilor săi care contrazic această imagine. Aceștia îl descriu pe Cehov cu totul altfel, ca pe un tip vesel, pus pe șotii, petrecăreț. El însuși spunea, amuzat de situație, că, unii din presa vremii l-ar „anatemiza”, dacă ar afla că scrie vodeviluri. „Dar ce să fac dacă mă mănâncă degetele și am chef de tralala! Cu toată osteneala ce-mi dau de a fi serios, nu izbutesc: seriosul alternează veșnic cu frivolul. Se vede că asta e soarta mea. Dar lăsând gluma la o parte s-ar putea ca această soartă să fie un simptom, cum că niciodată n-o să ajung un om serios și așezat.” Cehov nu a avut dimensiunea geniului său, era foarte modest, și își numea piesele, „comedii”. S-a ținut departe de doctrine, de analize pedante și concluzii privitoare la existența oamenilor, de tot ce i se părea rigid, ridicol, fals. Îi era teamă de tocirea simțurilor, de adâncirea în prostie, pe care le observa la oameni, de „mucegaiul banalității”, de plictiseala care te trage la fund. Pentru el, lucrul cel mai de preț era firescul vieții. Și s-a stins tânăr, la doar 44 de ani, plin de dorul vieții, „sfânta sfintelor”, cum o numea.

          Republica Desăvârșită a Văzului, Auzului și Șoptitului (Proiectul Marelui Frate Mioritic)

          Cine crede că proiectul legilor (in)securității naționale a fost conceput la beție se înșală, credeți-mă. Nici vorbă de patimă alcoolică obligată la trudă! Pur și simplu asta e starea normală a zămislitorilor acestor inepții. În sfârșit, pastișându-i pe celebrii ursari dărmăneșteni și comăneșteni, putem spune că, după o răbdătoare perioadă de gestație (33 de ani), a făcut Ursoaica (Securitatea) pui. La puii oficiali mă gândesc, pentru că puișorii din flori și-au făcut treaba mereu. Vom deveni, constituțional, Republica Desăvârșită a Văzului, Auzului și Șoptitului.
          Surpriza nu e chiar cât casa, dacă știm că 73% dintre membrii cabinetului Ciucă au stagii de securitate precizate cu mândrie în CV și dacă ne amintim că acum un an deputații au votat ca SRI să instrumenteze acte de urmărire penală. Bașca faptul că, potrivit unui recent sondaj, România are cel mai mare scor în rândul statelor membre UE din Europa Centrală în ceea ce privește deschiderea față de un lider autoritar; 60%.
          George Orwell va ajunge, în curând, grație viitoarelor legi ale (in)securității noastre, un vizionar mărunt. Individul orwellian, cel numărat, fișat, racordat kafkian la rețelele de supraveghere ale Poliției Gândirii va deveni un biet copil de mingi al ostracizaților. ,,Fratele cel Mare este cu ochii pe tine”, avertismentul din orwellianul ,,O mie nouă sute optzeci și patru”, va dobândi ,,virtuți” suplimentare, întrucât fiecare dintre noi va fi obligat să fie slujbașul Marelui Frate Mioritic. ,,Undeva […], un elicopter coboară printre acoperișuri, stă câte o clipă suspendat, ca o albăstrea, apoi se ridică din nou, zburând în ceruri”, ca patrulă a ,,poliției care-și bagă nasul prin casele oamenilor” – cunoscuta imagine-coșmar din roman –, va deveni, și ea, ofilită rău, căci se intenționează ca Poliția Mioritică a Gândirii să aibă sediul în fiecare dintre noi. Insul orwellian ajunsese la convingerea că ,,dacă voiai să păstrezi un secret, trebuia să-l ascunzi și de tine însuți”. Acum, la noi, această tentativă de ascundere va fi considerată o infracțiune mai mare decât lovitura de stat. Șoptitorilor orwellieni li se spunea: ,,Veți lupta în umbră, întotdeauna veți fi în umbră”. Șoptitorului cotrocenist-victorian-sereist îi va fi redată ,,demnitatea” turnătorului la vedere.
          Sub egida Președinției, Parlamentului și Guvernului, în parteneriat strategic și cu SRI, vor fi organizate concursuri naționale precum: ,,Șoptitorul patriot”, ,,Privitorul vigilent”, ,,Ascultătorul ubicuu” etc. Anual, vor fi evidențiați câștigătorii pe scară de bloc și cartiere, sătucuri și metropole, iar în Marea Aulă a Văzului, Auzului și Șoptitului vor fi acordate, prin decret prezidențial, cele mai înalte distincții de stat. ,,Orice sunet pe care-l scoate îi este ascultat și orice mișcare este observată” (Orwell) este exigența care va fi completată cu precizări privind pedepsele aplicate celor care nu au acuități grozave în arta privit-auzit-șoptitului. Academii speciale vor gestiona perfecționarea acestei arte. Titlurile de doctor obținute în privit-auzit-șoptit-turnat vor fi cele mai înalte onoruri științifice naționale.
          Unii, confirmând, profeția tristă a ,,Marelui Inchizitor” dostoievskian –,,Ai uitat, se vede, că omul preferă liniştea sau chiar moartea libertăţii de a alege între bine şi rău! Fiindcă nu există ceva mai ademenitor pentru el decât libertatea conştiinţei, dar în acelaşi timp nu există ceva mai cumplit!” – vor fi fanii noilor legi ale (in)securității. Alții, precum lupul de mare al conștiinței tulburi, Petrov, vor deplânge chipul noilor legi, dar nu din cauza duhorilor acestora, pe care vor continua să le admire, ci întrucât turnătoria mizerabilă, devenind obligatorie, nu va mai fi plătită. Ceilalți, despre care cred că vor fi majoritatea covârșitoare, înțelegând că libertatea de conștiință este partea divină din ei, vor da cu tifla Marelui și Ticălosului Frate Mioritic.

           

          O duminică plină de prieteni adevărați

          Nimic mai firesc decât ca în prima Duminică după Rusalii să celebrăm sfințenia și pe sfinți, amintindu-ne de ipostazele în care Duhul Sfânt se furișează în viețile noastre, corectându-ne traiectoria Împărăției, spre a ne aduce vii la picioarele Crucii. Suntem într-o duminică în care deslușim faptul că Biserica prețuiește pe tot omul – Lumină care hrănește și se hrănește întru Adevăr. O zi a casnicilor și a prietenilor lui Dumnezeu, a oamenilor – magnet de suflet, via dovadă a prezenței și lucrării Duhului Sfânt în lume.
          Ortodoxia este bun simț, raționalitate și căutarea sfințeniei prin smerenie și comuniune. A acelei stări de plinătate, care se fundamentează pe sfintenia lui Dumnezeu. El este Cel care ne dă puterea de a deveni sfinti, iar această putere este harul Duhului Sfant. Greșit este faptul a crede că sfintenia ar ține doar de trecut. Există sfinți și astazi printre noi. Se zice despre Sfântul Antonie cel Mare că, spre sfârșitul vieții, când ajunsese la o viețuire de toți recunoscută, a înălțat din smerenie o întrebare către Cer: „Oare există, în acest deșert, cineva mai bun decât mine?”. Dumnezeu i-a trimis un înger care l-a povățuit așa: „Du-te în Alexandria și primul om pe care-l vei întâlni să știi că este mai bun decât tine!”. Și sfântul a mers în oraș și a găsit un curelar. A început să-l întrebe despre a sa viață. După multe ezitări, presat de rugămințile ascetului, acesta i-a mărturisit: „Nu fac nimic deosebit. Mă scol dimineața, îmi spun rugăciunea și trec la lucru. La amiază îmi fac rugăciunea, mănânc împreună cu familia și mulțumim toți lui Dumnezeu. Seara, nu mă culc fără gândul la Cer. Mă port bine cu soția și am grijă de copii, să aibă cele trebuincioase. Nu iau mai mult decât mi se cuvine, nu fac rău nimănui. Atât!” Ascetul s-a luminat. Pentru cinste, liniște, necârtire și smerenie, cizmarul se ridicase duhovnicește deasupra nevoințelor sale.
          Duminica aceasta ne obligă să ne reevaluăm vocațiile și chemările. Și să ne reangajăm în devenirea noastră de oameni- fericire. De dragul nostru, dar și al sfinților, frații noștri în Hristos!

          Inspector scolar,
          pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu

          .

          Addenda la „Limba românească”

           

          De ce o anexă?

          Pentru a împlini provocarea de ordin didactic pe care am lansat­-o în ediţia precedentă a rubricii noastre. Ca să realizăm analiza comparativă a variantei de început (din 1857) cu cea din contemporaneitate (din antologia „Ca o vatră, limba noastră” – 1982 –, cu câteva rectificări pe care am fost obligaţi să le facem), se impune să publicăm prima formă a celor şase strofe ale poeziei. Precizăm că pe la mijlocul secolului al XIX-lea era folosit alfabetul de tranziţie, aşa încât a trebuit să transliterăm o parte din text, trecând literele chirilice în echivalentul (uneori aproximativ) latin.

          LIMBA ROMĂNEASCĂ.

              

          Mult e dulce și frumoasă,/ Limba ce vorbimu,/ Altă limbʼ armonioasă/ Ca ea nu găsimu,/ Saltă inimaʼ n placere/ Cîndu o ascultămu,/ Și pe buze aduce miere/ Căndu o cuvîntămu,/ Romănașulu o iubește/ Ca sufletulu său./ O, vorbiți scriți Romănește,/ Pentru Dumnezeu!

          Romăncuţe tinerele,/ Visuri de amoriu,/ Ale voastre drăgănele/ Le iubescu de moriu./ Dar vorbindu în limbi străine/ Nu potu să vʼ ascultu;/ A fugi în lume-mi vine/ Căci mi-i ciudă multu;/ Inima mi se receşte,/ Moare visulu meu,/ O, vorbiți scriți romănește,/ Pentru Dumnezeu!

          Glumele săntu mai bogate,/ Au tonu mai firescu,/ Romăneşte cuvăntate,/ Aşa să trăescu!/ Pe o glumă romănească/ Sufletulu mi-aşi da,/ Iar pe una franţozească,/ Zău nici o para,/ Ce-i străinu nu se lipeşte/ Du sufletulu meu;/ Glumiţi dar şi romăneşte,/ Pentru Dumnezeu!

          Frați, ceʼ n dulcea Romănie/ Nașteți și muriți,/ Șiʼ n lumina ei cea vie/ Dulce vieţuiți!/ Voi pe cîţi patria cheamă/ Dragi copii ai sei/ Fără ca să ceară seamă/ La bravi sau mişei,/ Arătaţi cumu că trăeşte/ Elementulu seu;/ Şi vorbiți, scriți romănește,/ Pentru Dumnezeu!

          De ce limba strămoşească/ Să nʼ o cultivămu?/ Au voimu ca să roșească/ Țărna ce călcămu?/ Limbă, țeară, vorbe sfinte/ La strămoși era,/ Ei ar plănge în morminte/ Căndu ne-ar asculta./ Alu loru geniu ne şopteşte/ Din mormăntu mereu:/ O, vorbiți scriți romănește/ Pentru Dumnezeu!

          Iar tu, măndra mea iubită,/ Tu, dacă voeşti,/ Să-mi spui că eşti fericită/ De căndu mă iubeşti;/ Dacă vrei de fericire/ A mă îmbăta/ Şi în ceriu cu-a ta iubire/ A mă străpurta;/ Dacă inima-ţi simţeşte/ Ceea ce simţu eu;/ Spune-mi-o în romăneşte,/ Pentru Dumnezeu!

          Supplementum atitudinal

          Citim un motto din trei cuvinte: „Mult e dulce…”, pus unei poezii publicate în 2014. Îi aparţine lui Ştefan Baciu şi este o diatribă la adresa scriitorilor care batjocoresc limba română („Epistolă lui Vlad Ţepeş”, în revista „Poesis”).

           

           

           

           

          Dar voi, cine ziceţi că sunt?

          Atunci când evanghelistul Luca îl prezintă pe Isus retras singur în rugăciune trebuie să ne aşteptăm la o cotitură importantă în misiunea sa, în care trebuie să vedem un punct calificant al pedagogiei sale. Rugăciunea pregăteşte întotdeauna ceva decisiv. De data aceasta, problema fundamentală priveşte identitatea lui Isus. Nimeni până atunci nu i-a cerut actele de identitate aşa cum ne mai cere nouă poliţia din când în când, sau vameşii la vamă.
          Isus vrea ca ucenicii lui să ştie precis cine este El. „Cine zic oamenii că sunt eu?” Aceasta nu este încă o adevărată problemă, ci mai mult un fel de sondaj de opinie, în faţa căruia prietenii săi să-l cunoască printr-o suficientă dezinvoltură. Isus, părea să asculte acele răspunsuri.
          „Dar voi, cine ziceţi că sunt?” Abia acum este pusă adevărata şi esenţiala întrebare. De data aceasta cu toţii tac; se uită unii la alţii şi nimeni nu spune nimic. În cele din urmă, Petru îşi face curaj şi spune: „Tu eşti Cristosul lui Dumnezeu!” (Lc 9,19) Tu ești Mesia, aşteptatul lui Israel, cel sfinţit Domnului.
          Numai dacă se înţelege că viaţa lui este o viaţă dăruită, jertfită pentru alţii, se poate demonstra descoperirea secretului venirii sale printre oameni.
          Cu toate acestea, nu este suficient de a spune exact cine este Isus şi nici de a preciza itinerariul lui prea puţin triumfal, ci trebuie, în cele din urmă, a lămuri condiţiile acelei urmări, cu alte cuvinte, la ce se angajează acela care se hotărăşte să-l urmeze pe Învăţător: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze” (Lc 9,23).
          Observăm cum evanghelistul Luca subliniază dimensiunea crucii zilnice. Adeziunea la Cristos se măsoară, cu acceptarea din dragoste a „misiunii”, prezentată de existenţa obişnuită (neajunsuri, neplăceri, mici incidente, neînțelegeri, jertfe, muncă repetativă, uitarea de sine, o muncă obişnuită prestată altora şi neluată totdeauna în consideraţie…). Creştinul nu este eroul excepţionalului, al gestului eroic „una tantum”, ci el este umilul purtător al unei cruci obişnuite, compusă din mai multe lucruri mici, care nu sunt totdeauna plăcute. Eroismul adevărat, cel mai folositor pentru alţii, este acela al unei fidelităţi curajoase şi vesele, tăcută şi zilnică.
          Pr. Richardo-Dominic Baciu

          ULTIMELE ȘTIRI