duminică, 21 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 1181

O tresă în plus pe epoleți pentru jandarmi băcăuani

    În fiecare an, prima zi a lunii august reprezintă un moment de împlinire, emoție și sărbătoare pentru jandarmii ce au îndeplinit stagiul minim în grad, prin avansarea în gradul următor, o nouă tresă adăugată celor deja existente pe epoleți.

    În cadrul unei festivități organizate în această dimineață la sediul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău, doi ofițeri și 26 de subofițeri au făcut un pas în față, iar inspectorul șef, colonel Adrian Babiș și prefectul județului Bacău, domnul Lucian-Gabriel Bogdănel le-au înmânat însemnele de grad și i-au felicitat pe cei avansați pentru rezultatele muncii lor, urându-le mult succes în continuare, în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

    Conform Statutului cadrelor militare „gradul militar este un drept al titularului şi reprezintă recunoaşterea în plan social a calităţii de cadru militar”.

    Harta turistică a municipiului Bacău si a împrejurimilor sale

      Fără a avea vocație turistică, municipiul Bacău și împrejurimile sale dețin destule obiective care pot face un sejur/city break să fie unul reușit. Diversitatea tipurilor de turism din zonă creează un cadru fertil pentru „evadări” urbane și periurbane care pot oferi turiștilor modalităti agreabile de petrecere a timpului liber.

      Harta propusă (autori: prof. George Gaman și prof. Lucian Șerban), fără a fi exhaustivă, prin caracterul intuitiv și selecția elementelor de conținut, se dorește a fi un instrument util tuturor celor care vor să facă un pas în plus pentru cunoaștere, relaxare și (re)întâlnire cu natura și spiritul locurilor din centrul Moldovei.

      Prof. Lucian Șerban

      Școala de Vară la Berești Tazlău. Ediția a VI-a

      În perioada 25– 29iulie 2022, de la 9.00  la 13.00, pentru un număr de peste250copii, am organizat proiectul socio-educaţional „CĂLĂTORIE ÎN LUMEA COPILĂRIEI”, prin intermediul căruia copiii au petrecut timpul liber în compania unor activităţi de recreere, formare dar şi învăţare, prin joc şi bunăvoie. Esența proiectului a fost socializarea, prin adaptare la celălalt, prin respectarea regulilor de grup. Copiii au învațat să descopere împreună, să comunice, să se organizeze, să respecte reguli, să avanseze propuneri, să aibă încredere în sine și, mai ales, să se bucure împreună. Experiențele de grup a încheagat prietenii, a înlăturat prejudecațile, a dat naștere la solidarități și adaptări la situații sociale în miniatură.

      Despre activitatea Școlii de vară a vorbit cel mai bine imaginile cu ochi mari curioși și fețele zâmbitoare ale celor peste250 de copii participanți.

      Școala de Vară s-a dorit a fi, în primul rând, o modalitate de a oferi copiilor o alternativă atractivă pentru petrecerea unei perioade din vacanța de vară. Acesta a fost impactul pe termen scurt. Pe termen lung: copiii învață jocuri instructiv-recreative la școală, jocuri pe care, mai apoi, le pot realiza singuri, transferându-le asupra altor activități, fie jocuri aflate din altă parte, fie create de ei.

      Partenerii noștri în acest proiect sunt˸

      • Parohia din Tescani, comuna Berești-Tazlău – preot Neculcea Claudiu
      • Parohia din Prisaca, comuna Berești-Tazlău – preot Porea Valeriu
      • Parohia din Enăchești, comuna Berești-Tazlău – preot Cernat Nicolae
      • foști elevi ai școlii, coordonați de d-na prof. Buftea Iuliana

       

      Sponsorii  au fost localnici și numai ,precum Dospinescu Gabriel, Ilaș Viorel, Ciobanu Cătălin, Bârlea Titi, Iojă Daniel, Țimiraș Silviu, Bujor Dumitru,Prihoancă Lucian, Motoca Gheorghe,Dumitrache Cristian,Diaconu Daniela,Andrei Valeriu Marian,Pintea Lucian,Popovici Iulian,și alte nume care au dorit să rămână anonime, cadre didactice.(,Buftea Iuliana,Cojocaru Maria-Cristina,Manase Diana,Manase Laura,Burcă Anișoara, Dumitru Denisa, Dumitru Viorel-Georgian, Doru  Gabriel,Doru Georgiana,Stoleru Daniela,Păncescu Marius,Iojă Maricica,Mârza Mioara –Solomon,Pavăl Izabela, Țimiraș Daniela, ,Lovin Maricica.

      Proiectul și-a propus să răspundă unei nevoi crescânde a copiilor de a participa la activități educative și in timpul vacanței de vară. De asemenea, părinții și-au exprimat dorința de a-și înscrie copiii la aceste activități ale școlii de vară, apreciind obiectivele acestui proiect. Multumim persoanelor implicate la intreaga activitate(,Manase Diana,Cernat Oana-Ionela,Ciobanu Aura,Ciubotaru Amalia,Ciuchi Laura,Codreanu Florina, Boghiu Tamara , Botezatu Adrian,Romănescu Sorin,Dumitru Denisa,Buftea Iuliana,Cojocaru Maria-Cristina,Cojocaru Maria-Manuela,Diac Ioan,,Manase Laura,Burcă Anișoara, Dumitru Viorel-Georgian ,Doru  Gabriel,Doru Georgiana,Ladaru Victorița,Lovin Lăcrămioara,Stoleru Daniela,Păncescu Marius,Mârza Mioara –Solomon,Pavăl Izabela,Maxim Daniela,Mihai Cornelia,Mihai Didina,Moraru Paula,Romanescu Camelia ,Romănescu Florin Vasilică,Sandru Gabriel,Stan Sidonia,Țimiraș Daniela,Vărvăriciu Lăcrămioara,Lovin Maricica).

      Activitățile Școlii de vară s-au incheiat cu premierea tuturor participanților, în prezența oaspetilor noștri speciali care au participat la festivitatea de

      inchiere a Scolii de vară,  doamnei Inspector Școlar General,  prof. Ana Maria Egarmin și doamnei inspector Dana Elena Sturzu și domnului primar, prof. Tulpan Dumitru .

      După ce copiii participanți s-au împărtășit în cadrul Sfintei Liturghii săvârșite la Biserica Sf.Gheorghe din Tescani,aceștia au primit diploma,fructe și gustări.

      Prin acest proiect şcoala a devenit un altfel de loc pentru o altfel de învăţare în această perioadă. A fost o nouă experienţă din viaţa de şcolar. Şi a fost una plăcută!

       

       

      Prof. dr. Dumitru Viorel Georgian –

       directorul Școlii Gimnaziale Berești -Tazlău

      Ajutoare de urgență pentru zeci de familii din județ

      În urma ședinței care a avut loc joi, 27 iulie, Guvernul României a aprobat acordarea a 247 ajutoare de urgență pentru tot atâtea familii și persoane singure, din care 24 sunt din județul Bacău. În total, la nivelul întregii țări, suma alocată se ridică la 1.054.500 lei, din care 134.500 lei vor ajunge la cei 24 beneficiari din județul nostru.

      O parte din familiile sau persoanele singure care urmează să primească acest tip de sprijin financiar și-au pierdut toată agoniseala în incendiu, iar restul se confruntă cu situații deosebite din cauza stării de sănătate ori a sărăciei.

      În județul nostru, de cea mai mare sumă, respectiv de 10.000 lei, se va bucura o familie din Dofteana. Câte 7.000 lei vor primi 2 familii din Asău (satele Asău și Straja), 1-Vultureni (Lichitișeni), 1-Comănești, 1-Bacău, 2-Izvoru Berheciului (Obîrșia), 1-Răchitoasa (Barcana), 1-Plopana (Budești) și 1-Berești Tazlău (Prisaca). Alte 4 ajutoare (5.000 lei, 4.500 lei, 3.500 lei și 2.500 lei) vor fi distribuite în comuna Scorțeni, 5-Bacău (3.500 lei, 3.500 lei, 4.000 lei, 3.500 lei și 4.000 lei), 1-Izvoru Berheciului (Antohești-4.000 lei), 1-Onești (3.500 lei), 1-Hemeiuș (Lilieci-4.500 lei) și 1-Măgirești (4.000 lei).

      În clasamentul pe județe, Bacăul se află pe locul II, după Iași, atât ca număr de beneficiari cât și în ceea ce privește suma alocată. Amintim că ajutoarele de urgență sunt prevăzute de Legea 416/2001, a venitului minim garantat, şi au ca scop sprijinirea celor aflaţi în situaţii de necesitate provocate de incendii, inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, probleme grave de sănătate ori alte cauze care pot conduce la riscul excluziunii sociale. Pentru a solicita acest sprijin financiar, cei care se găsesc în una din situaţiile menționate mai sus se vor adresa Agenţiei Judeţene de Plăţi şi Inspecţie Socială, str.I.S.Sturza, nr.63, telefon 0234510083.

       

      Mihai Gosav, medaliat cu aur la Rotterdam

      Săptămâna trecută s-a desfășurat în Olanda „World Police & Fire Games Rotterdam 2022”, competiție la care au fost prezente 65 de țari și peste 10000 de sportive din toate colțurile lumii. Subcomisarul de poliție penitenciară Mihai Gosav, șeful catedrei de Instrucția Tragerii și Pregătire Fizică de Școala Națională de Pregătire a Agenților de Penitenciare de la Târgu Ocna a avut o prestație excelentă la aceste Jocuri Mondiale ale Polițiștilor și Pompierilor.

      „Este o onoare pentru mine să reprezint România la cel mai înalt nivel și este pentru prima dată în cariera mea de sportiv când câștig titlul de campion mondial la judo, categoria + 100 kg, master, după o luptă aprigă în finală cu un sportiv din Mongolia. Cred că e o performanță deosebită să termin această competiție cu 2 medalii: aur la judo și argint la jiu- jtsu, și vreau să mulțumesc pe această cale tuturor celor care au avut încredere în mine.

      Sunt primul polițist român medaliat cu aur la cele 3 competiții internaționale organizate de către „Asociația Inernațională a Polițiștilor” din întrega lume:
      – Campion european judo la „Jocurile europene ale Polițiștilor și pompierilor” Spania 2017Ș
      – Campion la judo „Jocurile Latino- Americane Panama 2018” și China 2019;
      – Campion Mondial judo „World Police and Fire Games” Rotterdam 2022”, ne-a spus Mihai Gosav, proaspăt camopion mondial.

      Următoarea competiție „ World Police end Fire Games” va avea loc anul următor în Canada.

      Aerostar, egala Unirii Slobozia

      Vineri, într-un amical disputat la Focșani, „aviatorii” au remizat, 1-1, cu divizionara B condusă de Costel Enache. În prealabil, în cantonamentul de la Dărmănești, băcăuanii lui Mișu Ionescu surclasaseră cu 8-0 pe CSM Moinești

      Amicale la foc automat pentru divizionara C Aerostar Bacău. După 4-4 pe terenul Științei Miroslava și 4-5 la Piatra Neamț, contra Ceahlăului, „aviatorii” au bifat două noi teste în decurs de două zile. La mijlocul săptămânii trecute, echipa antrenată de Mișu Ionescu a surclasat formația din liga a patra, CSM Moinești în cantonamentul de la Dărmănești. Mizând pe o formulă de start bazată preponderent pe juniori (Mocanu- Tilibașa, Prențu, Șt. Pavel, Căpușă- Bobârnac, Juncu, Zaharia, Belciu- Băisan Coroamă), Aerostar s-a impus cu 8-0 prin golurile marcate de Coroamă (de două ori), Băisan, Ș. Pavel, H. Ilie, Vraciu (2) și A. Pavel. Vineri după-amiază, băcăuanii au ridicat ștacheta, întâlnind formația de ligă secundă Unirea Slobozia.

      În ciuda faptului că în precedentele jocuri-test ale verii gruparea pregătită de Costel Enache nu a avut milă de adversari, învingând Abatorul cu 8-0, pe Dinamo cu 5-0, pe Gloria Buzău cu 2-0 și pe Oțelul Galați cu 3-0, Aerostar s-a prezentat bine, ținându-și în șah adversara, după cum o arată și scorul final: 1-1. Slobozia a condus la pauză prin golul lui Serges Ekollo (reluare deviată de Prențu), pentru ca în mitanul secund băcăuanii să restabilească egalitatea ca urmare a șutului imparabil al lui Andrei Pavel.

      „Chiar suntem foarte mulțumiți de exprimarea echipei noastre, cu atît mai mult cu cât noi suntem în plin stagiu de acumulări, spre deosebire de Unirea Slobozia care se află pe final de pregătire. De altfel, pentru adversarii noștri, amicalul cu noi a constituit ultimul test înaintea debutului ligii secunde”, a punctat team-managerul Aerostarului, Gabi Voicu. La jocul de la Focșani, Mișu Ionescu a folosit următoarea formulă de start: Manole- Prențu, Chirilă, Vișinar, Bacalu- H. Ilie, Șt. Pavel, Zaharia, Gavrilă- A. Pavel, Vraciu.

      Pe parcurs a fost rulat întreg lotul, cu excepția lui Tilibașa, Benchea și a noii achiziții Casian Anghel, ultimii doi fiind menajați pe fondul unor probleme de ordin medical. Aerostar își va încheia săptămâna aceasta cantonamentul de la Dărmănești, următorul meci de verificare fiind programat pe 10 august, contra Forestei Suceava, locația nefiind încă stabilită. Campionatul Ligii a III-a va debuta pe data de 27 august.

       

      Atletism/ CM Under 20: Încep Mondialele din Columbia!

      De astăzi și până la sfârșitul săptămânii, orașul columbian Cali găzduiește Campionatele Mondiale de atletism rezervate juniorilor mari. Din delegația României fac parte și patru băcăuance. Este vorba de atletele Ștefania Zediu, Ramona Verman (ambele SCM Bacău) și Federica Apostol (CSM Bacău) și de antrenoarea Aura Balaban.

      Prima care va intra în competiție va fi junioara 2 Ștefania Zediu, care va concura astăzi cu ștafeta mixtă de 4×400 m în sesiunile de calificări. Cu toate că din ștafeta tricoloră ce înregistra al patrulea timp mondial în primăvară, la Limassol, a mai rămas doar Ștefi Zediu, restul componenților urmând să participe la probele individuale, există șanse însemnate la o calificare în finala ce se va derula mâine.

      Săritoarea în lungime Ramona Verman va concura miercuri, în preliminarii, finala la lungime fiind programată vineri, pentru ca joi să debuteze și Federica Apostol în proba de săritură în înălțime, a cărei finală se va desfășura sâmbătă.

      De notat faptul că în 2015, la Cali, băcăuanca Georgiana Aniței, antrenată de Cristi Nemțeanu (cel care o pregătește acum pe Ștefania Zediu) s-a laureat campioană mondială la cadeți în proba de triplusalt.

       

      Ștefania Uță, argint la FOTE

      Bilanț remarcabil pentru sportivii români prezenți la Festivalul Olimpic al Tineretului European de la Banska Bystrica, din Slovaica. La performanțele tricolore au contribuit și doi sportivi legitimați la cluburi băcăuane.

      Este vorba de atleta Ștefania Uță (CSM Onești) și de înotătorul Carol Cojocaru (SCM Bacău). Confirmând sezonul foarte bun, Uță s-a laureat vice-campioană FOTE în proba de 400 m garduri.

      Cu un timp de 59 sec.65 sutini, Ștefania Uță a fost devansată doar de ucraineanca Olga Mașanienkova. În ceea ce-l privește înotătorul Carol Cojocaru, acesta a izbutit două calificări în finala probelor de 200 m spate și de ștafetă 4×100 m, ambele soldându-se cu câte un loc 5.

      La 200 m spate, timpul lui „King Carol” a fost de 2.06.59, în timp ce la ștafetă, România a înregistrat rezultatul de 3.51.59

      Satul cu struți

      De mai bine de un an, mai mulți săteni din Colonești s-au apucat de crescut struți, după ce au văzut la televizor că ar putea fi o îndeletnicire profitabilă.

      Despre comuna Colonești, amplasată la peste 45 de kilometri de Bacău, într-o zonă recunoscută ca fiind printre cele mai slab dezvoltate din județ, nici nu prea ai ce să spui. Evident, în afară de cele câteva biserici extrem de valoroase, aș zice, de patrimoniu, vechi de sute de ani sau de conacul părăsit al foștilor boieri Apostoleanu care au deținut o mare parte dintre pământurile din zonă și de școla care a trecut demult pragul celor 100 de ani. Eventual și amintirea celor trei mori din zonă – dintre care una era pe aburi, alta pe vânt și a treia pe cursul Zeletinului, toate dispărute, ca și apa care străbătea ținutul. Să nu uit și peisajele bucolice care-ți amintesc de viața de demult, simplă, de la țară. Localnicii, oameni simpli, care-și duc traiul încercând să facă ceva pe bucata lor de pământ.

      Agricultura, pusă pe chituci

      De la un timp, unii săteni au încercat și altceva decât clasica agricultură sau creșterea animalelor, mai ales în urma piedicilor pe care, de 30 de ani, le tot pun guvernanții celor care lucrează în aceste domenii. Astfel, mai multe familii au ales să crească struți, pe lângă ce aveau în bătătură, convinși fiind că, peste puțin timp, vor da lovitura. Oamenii au mizat pe modul relativ facil de a crește exoticele păsări, dar mai ales pe prețul bun de valorificare a produșilor rezultați.

      „Avem în comună câteva familii care au început să crească struți. Ceea ce e bine, normal. Să vedem unde își vor vinde marfa, pentru că dacă vor avea probleme, ca și restul crescătorilor de animale, există riscul să abandoneze și ei. Știu că cei de la care au cumpărat ouăle și struții le-au dat asigurări oamenilor că îi vor ajuta cu valorificarea cărnii, a penelor etc. Știu că păsările pot fi sacrificate doar de la o anumită vârstă, astfel încât să îndeplinească niște regului, să nu aibă colesterol etc”, aflu de la Valentin Mîrzac, edilul comunei Colonești. În comună, de câțiva ani, primăria a amenajat un modern târg, o investiție care a costat administrația circa 200.000 de euro, unde oamenii ar putea să-și vândă ce au prin bătătură și le prisosește. Din păcate, de ceva timp, le este interzisă vânzarea animalelor în târg. „Nu știu, dar parcă se vrea ca, în mediul rural, să nu se mai facă nimic din ceea ce era tradițional. De aceea oamenii parcă nu-și mai doresc așa de mult să crească animale. La porci, se tot zice că e problemă cu pesta, la vaci nu mai știu cu ce altă boală, caii, la fel, nu se mai pot vinde din nu știu ce motiv, iar păsările cu gripa aviară”, constată, cu năduf, primarul Mârzac.

      Din minele din Valea Jiului și de pe plantațiile de căpșuni din Spania

      Creșterea struților este o ocupație destul de costisitoare, dacă luăm în calcul faptul că numai achiziționarea puilor presupune destui bani, pe care puțini săteni s-ar presupune că i-ar avea. Prin urmare, dintre cei care au optat pentru creșterea struților, unul este fost miner, cu o pensie frumușică, altul este cioban în sat, iar un alt sătean s-a întors de la muncă din străinătate. Neculai și Aneta Vîjîian sunt cei care au dat tonul, fiind primii din sat care au cumpărat simpaticele păsări africane. El, fost miner, în Valea Jiului, ea, întoarsă acasă după vreo 9 ani de muncă, pe plantațiile de căpșuni din Spania. Au două fete, ambele plecate afară, unde se câștigă mai bine și ești mai respectat de către stat. Una este stabilită în Franța, unde soțul său are o afacere în construcții, iar mezina, în Anglia, lucrează la un aeroport. Speranța celor doi părinți, retrași, acum, în satul natal, rămân cei cinci nepoți. Despre struți, ce să zic? Mie mi-au fost dragi, încă dinainte să-i cumpăr, dar mi-au plăcut și mai mult când i-am adus acasă. Erau mici cât o găină de talie medie. I-am crescut cu un concentrat, special recomandat pentru ei, apoi le-am introdus în meniu un amestec de cereale. Acum, le mai dau și lucernă din grădină”, spune Aneta Vîjîian. În plus, trebuie să le asiguri mereu apă și, neapărat, curată.

      Și familia Vasile și Mariana Buzdug se numără printre întreprinzătorii care au desis să completeze efectivul de animale cu struții africani. Ambii au fost plecați la muncă în străinătate, unde au putut să strângă ceva bănișori pe care s-au gândit să-i investească, pentru a face pui. Mariana a lucrat ca „badantă”, în vreme ce Vasile e șofer pe TIR, plecat, și acum, în cursă. „Avem cinci struți, deocamdată. Noi, oricum, ne ocupam cu creșterea păsărilor, ca orice om de la țară. Nu ne este greu, deși struții sunt mai mari decât celelalte păsări din curte. Toate animalele, păsările au nevoie de o îngrijire, dacă vrei să ai ceva de pe urma lor. Lor trebuie doar să le dăm apă, verdeață și mâncare”, spune Mariana Buzdug, crescătoarea de struți de la Colonești. Intențiile sale este să dezvolte afacerea, măcar până la 20 de struți.

      Bătrân și…neliniștit

      Dumitru Răduț Popa este un alt crescător al exoticelor păsări. A cumpărat, anul trecut, câțiva. „Am opt struți acum. Am zis să încerc și eu. Au făcut un an, deja. I-am luat cu 100 de euro, mai mult pentru băiatul meu, dar acum s-a angajat și a plecat. Aș vrea să mai vând din ei, măcar vreo doi – trei”, spune bărbatul. A făcut anunț, pe Facebook, și, acum, își așteaptă clienții. E mulțumit că trec iarna ușor, nu sunt sensibili la frig. „Dacă nu-i vând, mai tai din ei, că au o carne foarte bună. La gust e ca și carnea de vânat. Se spune că nici nu prea are colestrol carnea asta”, ne încredințează omul. Nea Costică Bejan, un alt crescător de struți, are 74 de ani, pensionat de vreo 20 de ani, după ce a lucrat o viață în construcții. A văzut în sat că unii au început mica îndeletnicire cu struți și s-a gândit și el să cumpere câțiva, împreună cu alți doi săteni. Deocamdată, are doar trei struți pe care-i îngrijește ca și pe micile orătănii din ogradă. A mai avut și niște capre, dar le-a vândut, că nu le mai putea face față. Mai deține și o mică moară pe care o folosește pentru nevoile proprii sau pentru unii săteni. „Nu prea stau locului, mereu fac câte ceva. Chiar dacă am avut o belea – am căzut de pe o motosapă și mi-am scrântit umărul. Mai și construiesc, pe la unii, dacă e nevoie. Știți cum se zice: dacă stai, te găsește «aia» repede, dar dacă te vede mișcând, te mai lasă. Anul trecut, am tot văzut pe la televizor că ar fi rentabil să crești struți și am zis să iau și eu. De la Buzău i-am cumpărat. Am dat 100 de euro, pe fiecare”, povestește bătrânul. Le-a făcut un jgheab în care le pune hrana – grâu, orz și porumb. Inițial, cât erau mici, îi hrănea cu furaje. „Beau multă apă, câte cinci găleți pe zi. Păi, dacă au 100 de kile, cum să nu bea apă!? Și mănâncă și multă iarbă. Acum, s-a cam uscat, dar le dădeam mai ales păpădie, că asta le plăcea, și lucernă. O tocănesc așa, mărunt, că altfel o înghit greu. E bine că nu fac prea multă mizerie și nu trebuie să le curăț țarcul, pentru că nevastă-mea nu poate să se ocupe de ei”, explică nea Costică Bejan. Admite că nu prea cunoaște multe din tehnica creșterii neobișnuitelor păsări, dar știe că, pe la anul, ar trebui ca și struții lui să înceapă să se ouă. Prin urmare, s-a gândit să cumpere un incubator, pentru a-și crește efectivul. „Om vedea ce-o mai fi. În general, nu sunt agresivi, așa cum s-a mai văzut pe la televizor. Probabil, după ce vor începe să facă ouă, o să se poarte mai dur, să dea cu picioarele în față. Dar, pe mine nu mă ciupește, chiar dacă mă mai joc cu ei, îi prind de cioc, îi ciufulesc, de uneori le iese apa din cap”, îmi spune râzând bătrânul.

      Despre struț se știe că este cea mai mare pasăre nezburatoare din lume, originară din savanele și pajiștile din Africa de Sud, ajunsă ulterior, și pe continentul Australiei. Un astfel de „păsăroi” poate ajunge să măsoare între 1,7 și 2,8 metri înălțime și o greutate de 130 – 150 kilograme. Deși nu pot zbura, struții înzestrați cu aripi mici, acoperite cu pene stufoase, extrm de valoroase în lumea cunoscătorilor. În schimb, mușchii picioarelor sunt foarte masivi, ajutându-l să aplice lovituri puternice eventualilor atacatori, dar și pentru a prinde viteze, în alergare, de peste 65 kilometri pe oră. Struții iubesc apa și se bălăcesc în ea de câte ori au ocazia, fiind, totodată, și foarte buni înotători. Avantajul este că pot consuma cam orice, mânncând aproape orice găsește, de la semințe și plante, la șopârle și broaște. pentru că nu au dinți, obișnuiesc să înghită pietricele odată cu mâncarea, ajutându-i la digestie. Struțul poate trăi 50 până la 75 de ani. În general, sunt crescuți pentru carne și piele, dar și penele sunt folosite în industria modei. Carnea de struţ, o delicatesă în meniul românilor, are mai puţine calorii decât cea de pui, fiind bogată în fier, vitamina E şi Omega 6, în beneficiul anemicilor, femeilor însărcinate şi al copiilor. Ca detaliu, carnea de struţ se apropie, ca textură şi gust, de carnea de vită. Carnea de struţ este recomandată diabeticilor și hipertensivilor, grație conţinutului scăzut de sodiu şi a conţinutului înalt de acizi graşi Omega 3,6 şi 9.

      Centenar: Culegătoarea de vis

      Poetă sensibilă şi prozatoare viguroasă, Mărioara Popovici (1 aug. 1922, Bacău – 19 aug. 2013, Bacău) ar fi meritat mai multă vizibilitate. A început cu poezie în revista „Frământări” a Colegiului „Ferdinand I”, la 17 ani, continuând cu proză şi iar versuri, inclusiv epigrame, în „Bacăul” (1940), „Cronica” (1941), „Steagul roşu” (după 1964), până către anii 2000, când apare cu sonete („excelente”, după Vasile Sporici) în „Ateneu”.

      Poeziile au cantabilitate, ceea ce l-a făcut pe Alexandru Tiron-Sphinx să reţină unele pentru a fi puse pe note. Ioan Lazăr îi prefaţează volumul de debut „Şansa ultimei clipe” (1999) – cu reflexe ale romanului lui Camil Petrescu „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” –, cu sprijinul lui Ioan Prăjişteanu, artizanul Editurii „Plumb”. Cartea „explorează inteligent câteva situaţii-limită: moartea, trădarea, iubirea” (Eugen Budău). Ulterior a mai publicat două romane: „Focul” şi „Tăcerea are ochi albaştri” şi volumul de sonete „Tânguiri de caval” (2010).

      A lăsat câteva poezii în manuscris şi, pe banda-mi magnetică, fermecătoare amintiri despre lumea de altădată. Un portret al tagmei poeticeşti poate fi acest catren din iunie 1988: „[…] noi, culegătorii de vis şi de sublim,/ Amestecăm în glumă un vers dintr-o romanţă/ C-un strop de digitală la cana cu speranţă/ Şi numai din eroare se-ntâmplă să murim…”

      Primarul Coțofană-Copârșeu

      Nimeni nu putea spune cu exactitate cum de o nulitate precum Coțofană-Copârșeu ajunsese ditamai primar de oraș. La drept vorbind, nici Coțofană-Copârșeu însuși nu ar fi găsit multe explicații. Nu că le-ar fi căutat neapărat. Nu! Lui îi ajungea să se fandosească și să zâmbească șui cu eșarfa tricoloră trecută peste sacoul cadrilat, ca de clovn, spunând aidoma lui Ludovic: „Le maire c”est moi”.

      Adevărul este că nimic nu-l recomanda pentru o asemenea funcție: nici portul, nici numele, nici fața și nici capul. Cum de ajunsese primar unul ca ăsta? Unii, mai fataliști, dădeau vina pe soartă, alții, ceva mai atenți, invocau absenteismul electoral, iar cei și mai atenți o puneau pe seama Meseriilor.

      Cu sau fără Meserii în spate, Coțofană-Copârșeu nu era deloc… meserie. Dimpotrivă, se apucase să dea cu barda în stânga și în dreapta încă din primele zile de mandat. Odată cu el, au intrat în pâine tot felul de neaveniți fără de școală și fără de căpătâi, așa că, să te ții! Cât despre promisiunile din campanie, cetățenii descopereau cu uimire că ele fuseseră scrise cu cerneală simpatică în fițuicile ce cocoșaseră o vreme cutiile poștale. Acum, era și greu să crezi toate bazaconiile alea.

      Că deh, Coțofană-Copârșeu se întrecuse și pe sine, nu doar pe contracandidații săi, cu promisiunile: că va face parcări pe acoperișurile blocurilor, că la robinete va curge și lapte, nu doar apă, ba, între anumite ore, chiar și ceva miere, că va achiziționa un set de submarine ca alternativă la transportul public tradițional, că… Dar ce fluturi nu prinsese Coțofană-Copârșeu? Ca orice incompetent ajuns într-o funcție înaltă, primarul de oraș Coțofană-Copârșeu nu avea simțul realității și cu atât mai puțin pe cel al ridicolului.

      Prin urmare, el visa la încă vreo două-trei mandate, urmate, evident, de un portofoliu ministerial. După care… Numai că roata se învârte, iar dacă ajungi să-ți parchezi mașina prea aproape de marginea acoperișului de bloc, riști să cazi în nas. Cam așa a căzut și Coțofană-Copârșeu.

      Pe final de prim și unic mandat, un cunoscut i-a propus o afacere pe cât de dubioasă, pe atât de bănoasă, însoțită de promisiunea: „Tot ce câștigăm împărțim frățește”. Încântat nevoie mare, primarele s-a băgat. Numai că a ieșit belea, nu câștig. Într-un anume fel, Coțofană- Copârșeu și cunoscutul său tot au avut ceva de împărțit: 12 ani. Câte șase de căciulă. Frățește.

      Vântul schimbării

      Este fascinant să vezi politicienii români cum se perpelesc pe foc mic la grătar. Desigur, este vorba despre cei care au înțeles cum stau treburile și cum a căzut zarul. Ceilalți, care încă se mai adapă din izvorul propagandei americane și încă mai cred în Santa Klaus, trăiesc, în continuare, în lumea lor de basm.

      Dar este, cu adevărat interesant, să vezi că o mare parte a populației a prins din zbor principalele idei și începe să fredoneze Wind of Change. Doar că de data asta nu mai e vorba despre Gorky Park, ci despre Central Park. Cei mai bătrâni, care au prins orele de educație politică și care au analizat, la vremea lor, starea de fapt, au înțeles din prima.

      Revenind la politicieni, vă recomand să-i urmăriți câteva zile. Să vedeți cât de mici sunt mizele la care joacă, cum se străduiesc să respecte linia trasată din afară, cum ne asigură că România trebuie să fie solidară cu, de exemplu, Germania, țară care ne-a confiscat transporturile de medicamente și materiale sanitare în pandemie, pentru că nu mai avea rezerve. Cum sar în capul lui Orban Viktor care a fluierat în biserică, dezvăluind ceea ce știam cu toții: că UE e cu un picior în groapă și că ne paște un război dacă nu ne trezim la timp.

      Există o categorie specială de politicieni care au înțeles că vine furtuna pentru ei. Că urmează niște luni fierbinți care vor aduce un tăvălug de schimbări la nivel mondial, care pot include inclusiv desființarea UE, mutarea granițelor, schimbarea sferelor de influență. De colapsul economic și politic nu mai vorbesc.

      Și, că la orice schimbare de acest calibru, unii vor scăpa iar alții vor pierde totul. Mulți oameni politici se întreabă, acum, în ce categorie se pot include. Iar cei care nu se întreabă, sunt cei mai fericiți întrucât habar n-au pe ce lume trăiesc.

      Războiul nu este decât o continuare a politicii cu alte mijloace, afirma Clausewitz. Din păcate, România va fi învinsă politic, pentru că la ce resurse militare are în prezent, nu poate susține nici un fel de război.

       

      Depistați de jandarmi la pescuit ilegal

        În această noapte, în jurul orei 1:00, jandarmii băcăuani au depistat doi bărbați care braconau, folosind plase de pescuit monofilament interzise de legislația în vigoare.
        Actiunea jandarmilor a avut loc în urma unei sesizări primite de la echipa de monitorizare a Centrului Regional de Ecologie Bacău, ai cărui reprezentanți au sesizat faptele comise pe râul Siret.Un echipaj de jandarmerie s-a deplasat în zona indicată și i-a găsit pe cei doi într-o barcă pneumatică în timp ce scoteau din apă o plasă de pescuit de tip monofilament, în care au reușit să prindă o cantitate de pește din diferite specii, care a fost redat mediului natural din care provenea.
        Jandarmii le-au întocmit celor doi bărbați actele de sesizare a organelor de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ,,deţinere sau folosire a uneltelor de plasă de tip monofilament” și ,,deținerea fără documente legale a peştelui”, fapte prevăzute și pedepsite de O.U.G 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.
        Actele procedurale întocmite au fost înaintate organelor de urmărire penală în vederea continuării cercetărilor şi aplicării măsurilor legale.

        Americanul Oliver Crawford a cucerit „Dedeman Simba Trophy”

        Duminică, în finala disputată indoor din cauza ploii, favoritul 3 al turneului s-a impus cu 2-6, 6-3, 7-5 în fața tunisianului Moez Echargui.

        Învingătorul a luat un cec de 3.600 dolari, în timp ce învinsul a încasat 2.120 dolari
        America descoperă Bacăul. Iar Bacăul îl descoperă pe americanul Oliver Crawford, câștigătorul celei de-a 21-a ediții a „Dedeman Simba Trophy” la tenis, competiție dotată cu premii în valoare de 25.000 dolari plus ospitalitate.

        Duminică, în finala pe care ploaia a mutat-o de pe terenul 1 al bazei SCM Bacău în sala pusă la dispoziție de unul dintre cei doi sponsori ai competiției, Compania Dedeman (celălalt fiind Simba Invest), Oliver Crawford a trecut cu 2-6, 6-3, 7-5 de tunisianul Moez Echargui.

        Drumul lui Crawford spre victorie nu a fost chiar simplu. Asta chiar dacă americanul născut pe 30 aprilie 1999, la Spartanburg, în Carolina de Sud, nu pierduse în Bacău niciun set până la finala cu Echargui: 6-4, 7-5 cu Dan Radu Munteanu în turul 1, 6-0, 6-3 cu puștiul-minune Mihai Alexandru Coman în turul secund, 6-2, 6-2 cu prietenul și colegul său din SUA, Nicholas Bybel în „sferturi” și 7-5, 6-1 în semifinala de sâmbătă cu italianul Alexander Weis.

        Drumul spre victorie nu a fost facil pentru că, pe de o parte, Crawford venea după trei finale pierdute în acest an (!), iar pe de altă parte, tunisianul Echargui a condus cu 1-0 la seturi și a avut trei mingi de meci în decisiv! „Poate că am avut și puțin noroc, dar adevărul este că tare mi-am dorit să sparg ghinionul și să câștig, în sfârșit, un turneu în 2022”, a declarat învingătorul din acest an al „Dedeman Simba Trophy”. Succesul lui Oliver Crawford a fost însă unul pe deplin meritat. Pe lângă faptul că s-a dovedit un jucător mai complet și mai complex decât Echargui,

        Crawford a făcut deliciul publicului cu o gamă variată de lovituri, în frunte cu câteva „scurte” de mare efect. Așa cum aminteam, tunisianul a câștigat primul set, în care a reușit și două break-uri, însă americanul a avut o revenire spectaculoasă. O revenire materializată încă din primul game al actului secund, în care a „întors” de la 0-40, impunându-se la avantaje după o „scurtă” scoasă in-extremis de adversar, urmată de un lob fără replică.

        Forțând mai mereu serviciul, Crawford a egalat la seturi după un 6-3 mai categoric decât o arată scorul, pentru ca în decisv să se meargă la cap până la 5-5. La 5-4, așa cum aminteam, Moez Echargui a avut trei mingi de meci, dar Crawford și-a fructificat în cele din urmă serviciul egalând la 5. A urmat apoi un break și o victorie la avantaje pentru 7-5, după o nouă revenire „made in USA”, de la 15-40.

        „Repet, am avut ceva noroc, dar asta nu mă face mai puțin fericit”, a mărturisit Oliver Craword în momentul în care a ridicat trofeul deasupra capului. Finala, una foarte spectaculoasă, așa cum a remarcat și reprezentantul Simba Invest, Cristi Lungu, și directorul SCM Bacău, Ion Șarban, și directorul de turneu Mihai Ciuntea, cei care au și oficiat premierea turneului, a durat nu mai puțin de două ore și 45 de minute. Să mai notăm faptul că la dublu am avut câștigătoare perechea americano-ucraineană formată din Nicholas Bybel și Oleksandr Bielinsky, care s-a impus sâmbătă, în finala de pe baza SCM Bacău, cu 6-4, 6-4 în fața- ei, ca să vezi!- rusului Bogdan Bobrov și a argentinianului Juan Pablo Paz.

        Un șofer beat urmărit prin oraș a rănit unul dintre polițiștii care-l somau să iasă din mașină

        La data de 30.07.2022 în jurul orei 01.00 patrula de poliție formată din Insp. Pr. Crăciun Cristian și Ag. Sau Constantin au observat un autoturism ce nu a respectat culoarea roșie a semaforului.

        Având în vedere aceste aspecte, polițiștii au procedat la efectuarea de semnale luminoase și acustice în vederea opririi respectivului autoturism, însă acesta nu s-a conformat deplasându-se pe mai multe străzi din Bacău.

        Pe mijlocul unui pod, echipajul de poliție a reușit să blocheze autoturismul, moment în care cei doi polițiști au coborât din mașină, au somat conducătorul auto urmărit să coboare , însă acesta nu s-a conformat.

        Insp. Pr. Crăciun Cristian a reușit să deschidă portiera autoturismului pentru a-l putea extrage pe conducător de la volan, în timp ce colegul lui , Ag. Său Constantin a continuat să îl someze pe conducător să coboare.

        În acele momente conducătorul auto nu s-a supus somațiilor, a început să efectueze manevre de mers înapoi- înainte cu autoturismul pentru a scăpat de cei doipolițiști , iar când a efectuat virajul la stânga pentru a schimba direcția de deplasare la 180° cei doi polițiști au fost aruncați pe jos. Deși unul din polițiști suferise leziuni la nivelul genunchilor, cei doi, împreună cu mai multe echipaje au continuat urmărirea autoturismului suspect.

        Astfel, aceeași patrulă formată din Insp. Pr. Crăciun Cristian și Ag. Sau Constantin a observat pe o stradă din Bacău autoturismul suspect ce se afla pe un spațiu verde printre mai mulți copaci precum și două persoane. În acel moment cei doi polițiști au procedat din nou la somarea acestora, însă persoana ce se aflase la volanul autoturismului a încercat să fugă din nou, de acestă dată pe jos , iar după o distanță de aproximativ 200 metri a încercat să se ascundă, într-o zonă întunecată sub un camion, însă cei doi polițiști au reușit să îl scoată de acolo și să îl imobilizeze.

        Deoarece emana halenă alcoolica, conducătorul autoturismului i s-a solicitat să efectueze un test cu aparatul drager în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat, după care a fost condus la SJU Bacău unde i-au fost recoltate probe biologice.

        De asemenea având în vedere faptul că Insp. pr. Crăciun Cristian a suferit leziuni la nivelul genunchilor, Parchetul de pe Lângă Judecătoria Bacău s-a sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, iar persoana în cauză a fost arestată preventiv pentru o perioadă de 30 zile.

        Visul și lectura

        Din când în când, mai deschid câte un „pliculeț al Minervei”, întorcându-mă la publicistica atât de vioaie, de spirituală a lui Umberto Eco, găsind mereu subiecte interesante, foarte ancorate în prezent, deși autorul lor nu mai este printre noi.
        Revăd și niște fișe de lectură. Iar pe una mi-am notat că, la împlinirea a trei decenii de la publicarea celebrului său roman „Numele trandafirului”, Umberto Eco făcea câteva comparaţii între vremea tinereţii sale şi actualitate. Vorbea despre diferenţa enormă dintre universitatea făcută de el şi cea de azi, de felul în care se studiau pe atunci umanioarele, dar nu era înclinat spre exagerări de genul vai, în ce deşert cultural trăim! Lui i se părea că dracul nu-i chiar aşa de negru şi că afirmaţia potrivit căreia nimeni nu mai citeşte este foarte departe de adevăr. E o problemă de proporţie zicea el. Între timp, lumea a ajuns la peste 7 miliarde de locuitori faţă de 2, câte erau în timpul studenţiei sale, etc…. Şi când prin librării întâlneai doar câţiva oameni, în timp ce acum sunt sute de tineri care citesc, fapt lesne de observat prin lanţurile de librării din ţările occidentale și la târgurile de carte. Întrebat apoi dacă se teme de cartea electronică, Umberto Eco a răspuns că nu. Şi a dat exemplul avionului care nu a distrus trenul şi al fotografiei care nu a distrus pictura. S-a declarat de acord cu iPad-urile, argumentând că multe cărţi, începând cu manualele şi enciclopediile şcolare sunt masive, dificil de transportat. În fine, a recunoscut că s-a înşelat susţinând că nu se poate citi romanul lui Tolstoi „Război şi pace” pe un ecran, şi că a fost foarte mulţumit când, după o călătorie de o lună în SUA, nu s-a mai văzut nevoit să care kilograme grele de cărţi, ci doar câteva sute de grame pe iPad-ul lui. Avantajele tehnologiei de vârf şi binefacerile erei digitale, desigur. Dar orice bine are şi partea lui de rău. Cititul pe ecran nu e totuna cu acela pe hârtie, nu activează anumite părţi ale creierului. Pe care, oricum, îl folosim la capacităţi foarte mici faţă de uriaşul său potenţial. Iar apelul prea des la Google, prin ceea ce se numeşte memorie exterioară, afectează buna funcţionare a memoriei normale. În urma acestei externalizări, ca să-i zicem aşa, s-a constatat că tinerii de azi, care stau cu ochii în calculatoare toată ziua şi butonează nonstop pe tot felul de device-uri, au o memorie mult mai proastă decât părinţii şi bunicii lor. Aşa că, tot cititul clasic e cel mai bun, mai ales când este vorba despre literatură, despre beletristică, mai precis, pe care o citim nu ca să ne informăm, să aflăm, ci ca să cunoaștem, să ne lăsăm purtați de poveste, să simțim emoție. Există o plăcere a lecturii, un ceremonial al ei, în care se stabileşte o relaţie intimă cu o carte ţinută în mâini. O plăcere pe care ne-o putem oferi singuri, de câte ori dorim asta. Şi e bine, e profitabil să o facem cât mai des cu putinţă. Nu doar într-o zi, declarată, pompos, a „cititului”, după cum a propus, la un moment dat, o doamnă parlamentar de pe plaiul mioritic. Ceea ce-i o bazaconie, dar nu m-a mirat, că de astfel de lucruri nu ducem defel lipsă. Cu lucrurile raționale și de bun-simț o ducem mai rău.
        Și, la urma urmelor, cine știe? Poate că marele scriitor peruan Mario Vargas Llosa avea dreptate când spunea că „visul și lectura vor salva umanitatea”, deși asta pare o utopie când vedem ce se întâmplă în lume.

        Despărțire de literatura română: ,,Corupția politică și culturală, o catastrofă pentru întreaga societate”

        Universitarul Liviu Antonesei îmi spune: ,,Poetul și traducătorul Christian W. Schenk își anunță retragerea din literatura română […]. Sigur că este imposibil  ca un autor cu o producție lirică și de traducere de asemenea dimensiuni să dispară pur și simplu din literatura română. Eu interpretez asta puțin diferit: e o retragere din mizerabila viață literară băștinașă”.
        Christian W. Schenk, poet, eseist, editor, traducător bilingv româno-german-maghiar, membru al Uniunii Scriitorilor din România și Germania, membru al Uniunii Mondiale a Medicilor Scriitori etc., onorat în România și Germania cu prestigioase premii literare, resimțit în literatura noastră postrevoluționară ,,ca un adevărat miracol lingvistic” (Ștefan Borbély), și-a anunțat decizia în ,,Ultimul testament”, o carte impresionantă (,,Carte cu care nu-mi fac prieteni”), de 400 de pagini. Cu o operă de referință pentru literatura română, și nu numai, cu o implicare civică, altruistă, de excepție în viața acesteia, a promovat prin editura sa, Dionysos, în țările de limbă germană, peste 380 de autori români cu antologii și cărți de autor, fără a solicita acestora finanțarea cărților lor, nici pentru traducere, nici pentru tipar, nici pentru difuzare.
        Cu acordul autorului, spicuim, fără comentarii, care ar fi de prisos, doar câteva frânturi din ,,Argumentul-Protest” al despărțirii…
        ,,Corupția politică și culturală este în general recunoscută ca fiind o catastrofă pentru întreaga societate. Este ușor de trecut cu vederea faptul că există lacune și uriașe slăbiciuni în lupta împotriva ei, ceea ce face ca aceasta să se răspândească în toate domeniile; domeniile care sunt deosebit de susceptibile la corupție nu sunt doar municipalitățile ci, politica, economia și implicit cultura fără de care o țară nu se poate impune în corul lumii, rămânând la mâna unor barbari doar cu interese strict personale […]. În cultură, cel corect este adesea cel prost și în mod automat marginalizat.”
        ,,În țara limbii a cărei cultură o promovez de 50 de ani, corupția culturală a fost ridicată la rang de absolută dominare, cei implicați fiind strânși într-un nucleu aproape despotic unde talentul și munca cinstită nu mai au loc; unde se finanțează, se «subvenționează», se premiază, se dau funcții (nici nepotismele nefiindu-le străine) între ei. Ce e mai trist este faptul că acest nucleu, acest «mic imperiu» este condus în cea mai mare parte de nulități! Majoritatea valorilor literare existente sunt nevoite a-și publica creațiile pe cont propriu la multe edituri dubioase, ivite ca ciupercile după ploaie, la fiecare a doua scară de bloc, fără difuzare sau altă formă de popularizare. Intrarea lor în Uniunea Scriitorilor este, desigur, dependentă de simpatii, antipatii sau relații.”
        ,,Oare unde este și ce face guvernul cu ministerul ei al culturii, unde sunt instituțiile aferente? Filialele, cu toate că au cotizanți, în majoritatea cazurilor sunt dependente de subvențiile consiliilor municipale sau județene, de bunăvoința unor firme sau instituții bancare și așa adună strop cu strop bani pentru o manifestare literară! Interesele personale jugulează promovarea literaturii autohtone uitând chiar și de marii clasici […]. Bătaia de joc față de creatori, față de creațiile lor, față de lipsa de interes pentru promovarea culturii române în spații largi culturale, m-a determinat ca acest an 2022 să fie anul meu crucial în care cu acest Ultim testament (50 de ani de poezie) să mă despart definitiv și irevocabil de literatura română precum au făcut-o mulți înaintea mea! Și de ce public
        ,totuși această carte? Așa, doar ca să fie și eventual să pot fi atacat pentru vederile mele politico-culturale, dacă mai există cine să critice!”

        Cheia Taiwanului

        Dorinţa lui Nancy Pelosi de a vizita Taiwanul nu trebuie văzută ca o iniţiativă proprie a babetei blocate în politica SUA. Este de fapt politica oficială a deep state-ului american. Motivul e transparent: odată cu preluarea Taiwan-ului de către China s-ar prăbuşi întreaga dominaţie americană asupra mărilor şi oceanelor. De fapt, dacă ar fi să fim obiectivi, am înţelege că supremaţia militară a SUA a încetat să mai existe încă de prin 2018, doar că încă mai există inerţia care face ca SUA încă să fie o forţă de temut.

        Ne-am putea întreba care-i motivul îngrijorării chinezilor întrucât, la prima vedere, vizita nu-i nimic altceva decât o prostie. Ceea ce însă pentru noi, oamenii de rând, este cel mult o chestie care-ar umfla ştirile cu titluri de-o şchioapă, la nivel simbolic are o greutate impresionantă. Iar cei care pierd lupta la nivel de simboluri pierd totul. Treburile se judecă în mod radical diferit în politica mare.

        Din punct de vedere politic, Taiwanul este China. Culmea, opinia nu este contestată nici în China continentală şi nici în insulă. Diferă doar radical diferit răspunsul la întrebarea „care este China?”. Taiwanul spune că ei sunt China, în timp ce China continentală spune ceea ce este logic. De fapt, între cele două părţi este o diferenţă radicală de viziune politică şi de apartenenţă geopolitică. În timp ce Taiwanul grupează forţele liberale(de apă), China continentală grupează forţele stupului(ale pământului). În fapt, discuţia dintre cele două părţi este legată de ideologia care ar trebui să guverneze China. Răspunsul este din nou limpede: nu poţi lega destinul unui popor aparţinând eminamente „pământului” – şi asta într-o proporţie colosală – de aspiraţiile unor zone aparţinând apei. Măsura logică – şi care ar pune capăt conflictului – este aceeaşi cu cea din Hong Kong, anume păstrarea organizării politice a insulei, dar în cadrul Chinei.

        Însă nu tot ce e logic este pus în aplicare atunci când vine vorba de politica mare, influenţată de interesele marilor puteri. În cazul Taiwanului, SUA are un interes imens pentru a trage cât de mult posibil la actuala stare de fapt. În principal nu e vorba de insulă, ci de Strâmtoarea Formosa, o veritabilă mega-autostradă a mărilor şi o zonă cu un impact strategic deosebit. În cazul în care China ar face regulile în Strâmtoare, influenţa acesteia ar creşte colosal.

        Deep state-ul american trage cu disperare să păstreze actuala stare de incertitudine pentru cel puţin încă jumătate de secol. Însă China nu-şi mai permite acum să-şi piardă teritoriul. Într-adevăr, va fi extrem de complicat întrucât în ultima jumătate de secol propaganda Washingtonului a fost infernală. Practic s-au spălat creierii unor întreg generaţii de taiwanezi, înspăimântaţi de temeri legate de crimele abominabile pe care le-ar comite barbarii de pe Continent într-o invazie.

        De aceea, vizita lui Nancy Pelosi ar avea ca scop obţinerea unei victorii simbolice care, speră think tank-urile americane – ar putea avea efectul pe care l-a avut plasarea Flotei a Şaptea în Războiul Coreei. Altă idee cretină emisă de minţile odihnite ale unor puberi în gândire.

        Pentru chinezi, aterizarea unui înalt oficial american în Taiwan este pur şi simplu o violare a graniţelor ţării. Indiferent de regim şi de ceea ce vor locuitorii insulei, Taiwanul este parte a Chinei. Iar China, prin intermediul preşedintelui Xi a avertizat acest lucru în cadrul convorbirii telefonice cu Biden. Mai mult, armata Chinei a intrat în stare de alertă, transmiţându-se clar că, în cazul vizitei, doborârea avionului care-o cară pe Pelosi este cât se poate de justificată. Efectiv nu-i de glumit!

        Care-i însă situaţia în cazul unui război? Bob Work, fost Secretar Adjunct al Apărării susţine că Pentagonul a făcut 18 scenarii ultra-realiste de război şi că, în toate acele scenarii, SUA iese înfrântă. Atunci vine întrebarea logică: ce-i mână în luptă? Iar răspunsul este cât se poate de cert în clipa de faţă: iraţionalul şi prostia.

        Iraţionalul e reprezentat de calculele absolut aberante ale complexului militar american care-şi doreşte cu ardoare un război pentru a-şi creşte veniturile. În fapt aceasta e situaţia actuală a SUA, în care complexul industrial, din vector al dezvoltării, s-a transformat într-un imens parazit care atârnă ca o roată de moară de grumazul sleit al statului. Calculele complexului industrial sunt meschine, iar ele întâlnesc prostia politicienilor americani care-şi închipuie că pot, în continuare, să dea cu bâta-n baltă ori de câte ori au chef.

        Menţionez că actualul război din Ucraina, început fără doar şi poate de agresiunea SUA asupra integrităţii teritoriale a Rusiei, s-a concretizat într-o diluare fără precedent a puterii dolarului. Cei care cred că prin confiscarea rezervelor financiare ale Rusiei depuse în băncile străine s-ar fi dat vreo lovitură ursului se înşală amarnic. De fapt am avut de-a face cu o lovitură de bumerang care i-a trăsnit în moalele capului. Acum există o cantitate imensă de mărfuri care nu se mai tranzacţionează în dolari. De asemenea, văd că sistemul financiar iranian s-a integrat în cel rusesc întrucât au început să apară acolo cardurile Mir. Însă efectul cu adevărat devastator se va înregistra în momentul în care ţările „rebele” vor fonda Banca BRICS. Iar momentul acela e mai aproape decât s-ar putea crede. Imaginaţi-vă ce va fi când puteri regionale precum China, India, Rusia, Iran, Africa de Sud, Brazilia, Argentina s.a.m.d. vor tranzacţiona între ele ocolind dolarul. Momentan mecanismele de transfer nu snt puse la punct, dar există suficiente resurse pentru o replicare aproape instantanee a SWIFT.

        Este posibil ca în faţa acestor evidenţe SUA să încerce să dea o ultimă lovitură, punând la dispoziţie absolut tot ce poate oferi atât ea cât şi aliaţii săi. Un fel de mega-cacialma în adevăratul punct nevralgic al arhitecturii sale de putere, anume Taiwanul. Posibil ca, bazându-se pe imaginaţia prostească a politicienilor şi pe dorinţa iraţională de bani a complexului militar, SUA să rişte un nou Război Mondial. Fără doar şi poate o spun apăsat: într-un asemenea scenariu consecinţele asupra Occidentului vor fi dintre cele mai tragice.

        Dan Diaconu

        Când posesiile devin obsesii

        Posesiile sunt necesare pentru viaţă. Dar posesiile pot dobândi o asemenea importanţă în viaţa cuiva încât să devină obsesii. Când cineva este atât de consumat de lucrurile pe care le-ar putea avea încât nu mai aude chemarea urgentă a lui Dumnezeu, atunci cu siguranţă a încurcat ordinea priorităţilor.

        Aşa este şi omul din Evanghelia de duminica ce urmează, care îi cere lui Isus să vină să îi spună fratelui său să împartă cu el moştenirea familiei lui. Isus nu are nimic împotrivă ca el să posede mai multe bogăţii, nici nu este împotriva faptului de a se face dreptate între acest om şi fratele lui. Isus este mai degrabă dezamăgit de faptul că după ce a ascultat predicarea lui, prima grijă a acestui om a rămas în continuare partea lui de moştenire.

        Isus, temându-se că ar putea fi mai mulţi oameni în mulţime asemenea acestui bărbat, s-a întors spre ei şi le-a spus: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie deoarece chiar şi atunci când cineva este bogat, viaţa lui nu constă în ceea ce are” (Lc 12,15). Lăcomie? Ce lăcomie? Bărbatul cerea doar să se facă dreptate între el şi fratele lui. Nu ar trebui oare ca un om al lui Dumnezeu să fie preocupat de corectitudine? Ba da. Isus ne avertizează că lăcomia vine sub diferite înfăţişări, chiar şi sub înfăţişarea dreptăţii.

        De aceea, Isus ne avertizează şi subliniază: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie”. Lăcomia poate fi pe faţă sau subtilă, conştientizată sau nu. Trebuie să ne păzim de lăcomie în toate formele ei.
        Sir Fred Catherwood a spus că lăcomia este „credinţa că nu există viaţă după moarte. Adunăm ce putem, cât timp putem şi oricum putem şi apoi ţinem de toate acestea cu putere”. Acum vedem de ce omul bogat constituie un exemplu pentru lăcomie. Vedem de ce Isus a fost atât de aspru în privinţa lăcomiei. Lăcomia este adorarea unui alt dumnezeu.
        Isus nu osândeşte bogăţia, ci pur şi simplu îl face atent pe om spre a nu-şi face dintr-însa un idol, care să ia locul Domnului. Siguranţa omului nu-i este dată numai de ceea ce el a adunat, ci de valorile propriei sale vieţi.

        Pr. Richardo-Dominic Baciu

        Vara examenelor

        1. Evaluarea naţională

        Bilă albă (+)

        De puţină vreme, Centrul Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie pare să aibă în atenţie scopul fundamental al învăţării limbii române: formarea deprinderilor de exprimare corectă, prin asigurarea funcţionalităţii actului didactic la această disciplină. Chiar dacă unele cerinţe sunt mai puţin dificile (de completat un enunţ cu formele corecte ale cuvintelor indicate între paranteze), obiectivul este atins. De exemplu, am notat punctul a cărui rezolvare privea scrierea cu doi „i” la verb („să fii”, la conjunctiv prezent, persoana a II-a, singular) şi la substantiv („străzii”, la genitiv singular), dar şi scrierea cu un „i” pentru combinaţia cu consoana precedentă „r”: „suntem mândri”. De dificultate ridicată a fost realizarea acordului prin încrucişare între articolul posesiv şi pronumele relativ: „clădiri de a căror arhitectură”.

         

        Bilă gri… (±)

        Din grijă exagerată pentru corectitudinea exprimării, ajungem să punem virgula acolo unde nu e neapărată nevoie. La punctul 6 de la grupajul B. (subiectul I), prima virgulă nu este total greşită, dar este inutilă, de vreme ce ar respinge logica enunţului: „Alcătuieşte un enunţ asertiv, în care substantivul comun «lampă» să fie în cazul genitiv” (atributiva „în care substantivul comun «lampă»…” este determinativă, nu explicativă).

         

        Bilă neagră (-)

        Se… acordă comisiei de revizie finală a corectitudinii subiectelor, pentru că nu a observat absenţa celei de-a doua virgule în enunţurile care transmit cerinţele. Cauza este una procedurală: solicitarea privitoare la limba română normativă nu include probleme de punctuaţie, ceea ce aduce prejudicii obiectivului relativ la scrierea corectă. Exemplul este în parte cel de la „bila gri”: „Alcătuieşte un enunţ asertiv, în care substantivul comun «lampă» să fie în cazul genitiv (1) şi un enunţ interogativ. Se vede limpede că voita atributivă explicativă „în care substantivul comun «lampă» să fie în cazul genitiv (1)” trebuie încheiată cu încă o virgulă. Proba este eliminarea subordonatei, rezultând un enunţ corect: „Alcătuieşte un enunţ asertiv [..] şi un enunţ interogativ”. Să fie de vină conjuncţia „şi”, despre care ştim că nu suportă să aibă în faţa ei o virgulă? Da, dar nu totdeauna.

        Inclusiv textul dat spre analiză (secvenţă din romanul „Toate pânzele sus!”, de Radu Tudoran) se cerea a fi corectat. Şi aici lipseşte a doua virgulă şi tot înaintea lui „şi”: „Erau cabluri […], cutii de vopsea, pânză groasă de vele, cu urzeală de cânepă şi bătătura de bumbac şi încă multe altele […]”. Sintagma explicativă „cu urzeală de cânepă şi bătătura de bumbac” se impunea a fi izolată prin virgule, proba fiind cea prezentată mai sus: suprimarea grupului de cuvinte şi păstrarea înţelesului: „Erau cabluri […], cutii de vopsea, pânză groasă de vele […] şi încă multe altele […]”. Se va spune că nu e voie să intervenim în textul autorului, dar trebuie salvat prestigiul acestuia.