De mai bine de un an, mai mulți săteni din Colonești s-au apucat de crescut struți, după ce au văzut la televizor că ar putea fi o îndeletnicire profitabilă.
Despre comuna Colonești, amplasată la peste 45 de kilometri de Bacău, într-o zonă recunoscută ca fiind printre cele mai slab dezvoltate din județ, nici nu prea ai ce să spui. Evident, în afară de cele câteva biserici extrem de valoroase, aș zice, de patrimoniu, vechi de sute de ani sau de conacul părăsit al foștilor boieri Apostoleanu care au deținut o mare parte dintre pământurile din zonă și de școla care a trecut demult pragul celor 100 de ani. Eventual și amintirea celor trei mori din zonă – dintre care una era pe aburi, alta pe vânt și a treia pe cursul Zeletinului, toate dispărute, ca și apa care străbătea ținutul. Să nu uit și peisajele bucolice care-ți amintesc de viața de demult, simplă, de la țară. Localnicii, oameni simpli, care-și duc traiul încercând să facă ceva pe bucata lor de pământ.
Agricultura, pusă pe chituci
De la un timp, unii săteni au încercat și altceva decât clasica agricultură sau creșterea animalelor, mai ales în urma piedicilor pe care, de 30 de ani, le tot pun guvernanții celor care lucrează în aceste domenii. Astfel, mai multe familii au ales să crească struți, pe lângă ce aveau în bătătură, convinși fiind că, peste puțin timp, vor da lovitura. Oamenii au mizat pe modul relativ facil de a crește exoticele păsări, dar mai ales pe prețul bun de valorificare a produșilor rezultați.
„Avem în comună câteva familii care au început să crească struți. Ceea ce e bine, normal. Să vedem unde își vor vinde marfa, pentru că dacă vor avea probleme, ca și restul crescătorilor de animale, există riscul să abandoneze și ei. Știu că cei de la care au cumpărat ouăle și struții le-au dat asigurări oamenilor că îi vor ajuta cu valorificarea cărnii, a penelor etc. Știu că păsările pot fi sacrificate doar de la o anumită vârstă, astfel încât să îndeplinească niște regului, să nu aibă colesterol etc”, aflu de la Valentin Mîrzac, edilul comunei Colonești. În comună, de câțiva ani, primăria a amenajat un modern târg, o investiție care a costat administrația circa 200.000 de euro, unde oamenii ar putea să-și vândă ce au prin bătătură și le prisosește. Din păcate, de ceva timp, le este interzisă vânzarea animalelor în târg. „Nu știu, dar parcă se vrea ca, în mediul rural, să nu se mai facă nimic din ceea ce era tradițional. De aceea oamenii parcă nu-și mai doresc așa de mult să crească animale. La porci, se tot zice că e problemă cu pesta, la vaci nu mai știu cu ce altă boală, caii, la fel, nu se mai pot vinde din nu știu ce motiv, iar păsările cu gripa aviară”, constată, cu năduf, primarul Mârzac.
Din minele din Valea Jiului și de pe plantațiile de căpșuni din Spania
Creșterea struților este o ocupație destul de costisitoare, dacă luăm în calcul faptul că numai achiziționarea puilor presupune destui bani, pe care puțini săteni s-ar presupune că i-ar avea. Prin urmare, dintre cei care au optat pentru creșterea struților, unul este fost miner, cu o pensie frumușică, altul este cioban în sat, iar un alt sătean s-a întors de la muncă din străinătate. Neculai și Aneta Vîjîian sunt cei care au dat tonul, fiind primii din sat care au cumpărat simpaticele păsări africane. El, fost miner, în Valea Jiului, ea, întoarsă acasă după vreo 9 ani de muncă, pe plantațiile de căpșuni din Spania. Au două fete, ambele plecate afară, unde se câștigă mai bine și ești mai respectat de către stat. Una este stabilită în Franța, unde soțul său are o afacere în construcții, iar mezina, în Anglia, lucrează la un aeroport. Speranța celor doi părinți, retrași, acum, în satul natal, rămân cei cinci nepoți. „Despre struți, ce să zic? Mie mi-au fost dragi, încă dinainte să-i cumpăr, dar mi-au plăcut și mai mult când i-am adus acasă. Erau mici cât o găină de talie medie. I-am crescut cu un concentrat, special recomandat pentru ei, apoi le-am introdus în meniu un amestec de cereale. Acum, le mai dau și lucernă din grădină”, spune Aneta Vîjîian. În plus, trebuie să le asiguri mereu apă și, neapărat, curată.
Și familia Vasile și Mariana Buzdug se numără printre întreprinzătorii care au desis să completeze efectivul de animale cu struții africani. Ambii au fost plecați la muncă în străinătate, unde au putut să strângă ceva bănișori pe care s-au gândit să-i investească, pentru a face pui. Mariana a lucrat ca „badantă”, în vreme ce Vasile e șofer pe TIR, plecat, și acum, în cursă. „Avem cinci struți, deocamdată. Noi, oricum, ne ocupam cu creșterea păsărilor, ca orice om de la țară. Nu ne este greu, deși struții sunt mai mari decât celelalte păsări din curte. Toate animalele, păsările au nevoie de o îngrijire, dacă vrei să ai ceva de pe urma lor. Lor trebuie doar să le dăm apă, verdeață și mâncare”, spune Mariana Buzdug, crescătoarea de struți de la Colonești. Intențiile sale este să dezvolte afacerea, măcar până la 20 de struți.
Bătrân și…neliniștit
Dumitru Răduț Popa este un alt crescător al exoticelor păsări. A cumpărat, anul trecut, câțiva. „Am opt struți acum. Am zis să încerc și eu. Au făcut un an, deja. I-am luat cu 100 de euro, mai mult pentru băiatul meu, dar acum s-a angajat și a plecat. Aș vrea să mai vând din ei, măcar vreo doi – trei”, spune bărbatul. A făcut anunț, pe Facebook, și, acum, își așteaptă clienții. E mulțumit că trec iarna ușor, nu sunt sensibili la frig. „Dacă nu-i vând, mai tai din ei, că au o carne foarte bună. La gust e ca și carnea de vânat. Se spune că nici nu prea are colestrol carnea asta”, ne încredințează omul. Nea Costică Bejan, un alt crescător de struți, are 74 de ani, pensionat de vreo 20 de ani, după ce a lucrat o viață în construcții. A văzut în sat că unii au început mica îndeletnicire cu struți și s-a gândit și el să cumpere câțiva, împreună cu alți doi săteni. Deocamdată, are doar trei struți pe care-i îngrijește ca și pe micile orătănii din ogradă. A mai avut și niște capre, dar le-a vândut, că nu le mai putea face față. Mai deține și o mică moară pe care o folosește pentru nevoile proprii sau pentru unii săteni. „Nu prea stau locului, mereu fac câte ceva. Chiar dacă am avut o belea – am căzut de pe o motosapă și mi-am scrântit umărul. Mai și construiesc, pe la unii, dacă e nevoie. Știți cum se zice: dacă stai, te găsește «aia» repede, dar dacă te vede mișcând, te mai lasă. Anul trecut, am tot văzut pe la televizor că ar fi rentabil să crești struți și am zis să iau și eu. De la Buzău i-am cumpărat. Am dat 100 de euro, pe fiecare”, povestește bătrânul. Le-a făcut un jgheab în care le pune hrana – grâu, orz și porumb. Inițial, cât erau mici, îi hrănea cu furaje. „Beau multă apă, câte cinci găleți pe zi. Păi, dacă au 100 de kile, cum să nu bea apă!? Și mănâncă și multă iarbă. Acum, s-a cam uscat, dar le dădeam mai ales păpădie, că asta le plăcea, și lucernă. O tocănesc așa, mărunt, că altfel o înghit greu. E bine că nu fac prea multă mizerie și nu trebuie să le curăț țarcul, pentru că nevastă-mea nu poate să se ocupe de ei”, explică nea Costică Bejan. Admite că nu prea cunoaște multe din tehnica creșterii neobișnuitelor păsări, dar știe că, pe la anul, ar trebui ca și struții lui să înceapă să se ouă. Prin urmare, s-a gândit să cumpere un incubator, pentru a-și crește efectivul. „Om vedea ce-o mai fi. În general, nu sunt agresivi, așa cum s-a mai văzut pe la televizor. Probabil, după ce vor începe să facă ouă, o să se poarte mai dur, să dea cu picioarele în față. Dar, pe mine nu mă ciupește, chiar dacă mă mai joc cu ei, îi prind de cioc, îi ciufulesc, de uneori le iese apa din cap”, îmi spune râzând bătrânul.
Despre struț se știe că este cea mai mare pasăre nezburatoare din lume, originară din savanele și pajiștile din Africa de Sud, ajunsă ulterior, și pe continentul Australiei. Un astfel de „păsăroi” poate ajunge să măsoare între 1,7 și 2,8 metri înălțime și o greutate de 130 – 150 kilograme. Deși nu pot zbura, struții înzestrați cu aripi mici, acoperite cu pene stufoase, extrm de valoroase în lumea cunoscătorilor. În schimb, mușchii picioarelor sunt foarte masivi, ajutându-l să aplice lovituri puternice eventualilor atacatori, dar și pentru a prinde viteze, în alergare, de peste 65 kilometri pe oră. Struții iubesc apa și se bălăcesc în ea de câte ori au ocazia, fiind, totodată, și foarte buni înotători. Avantajul este că pot consuma cam orice, mânncând aproape orice găsește, de la semințe și plante, la șopârle și broaște. pentru că nu au dinți, obișnuiesc să înghită pietricele odată cu mâncarea, ajutându-i la digestie. Struțul poate trăi 50 până la 75 de ani. În general, sunt crescuți pentru carne și piele, dar și penele sunt folosite în industria modei. Carnea de struţ, o delicatesă în meniul românilor, are mai puţine calorii decât cea de pui, fiind bogată în fier, vitamina E şi Omega 6, în beneficiul anemicilor, femeilor însărcinate şi al copiilor. Ca detaliu, carnea de struţ se apropie, ca textură şi gust, de carnea de vită. Carnea de struţ este recomandată diabeticilor și hipertensivilor, grație conţinutului scăzut de sodiu şi a conţinutului înalt de acizi graşi Omega 3,6 şi 9.
