Continuăm serialul dedicat ziarului ,,Curierul Băilor Slănic” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), prima publicație care a apărut într-o stațiune din România, în fapt, un jurnal istoric al stațiunii Slănic-Moldova, prezentat online în premieră, care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg.
Astăzi vom parcurge paginile ziarului ,,Curierul Băilor Slănic”, numărul 4, din 13 iulie 1897, care continuă descrierea izvoarelor minerale din stațiune.
Așa cum am arătat în episodul trecut, în vara lui 1897 existau zece izvoare pentru cura internă și externă, dintre care, șapte surse erau în exploatare, iar celelalte trei nu erau captate în totalitate.
Așadar, după ce am aflat de primele două, respectiv Izvorul Mihail Nr. 1 și Izvorul Alexandru, în acest număr urmează să le cunoaștem pe celelalte cinci: Izvorul Sfânta Magdalena Nr. 2, Izvorul Sfânta Maria Nr. 3, Izvorul Sfânta Ana Nr. 4, Izvorul Sfântul Pantelimon Nr. 5 și Izvorul Alecu Ghica Nr. 6. Pe scurt, iată cum suna și descrierea acestora din urmă: Izvorul Nr. 2 se mai numește și ,,Clocotici”, fiindcă apa lui ,,este pusă într-o mișcare ca apa clocotită prin beșici puternice de gaz, care se suie de la baza izvorului la suprafața apei”; Izvorul Nr. 3 se află pe drumul ce duce de la Izvorul Nr. 1 spre Sala de cură, iar ,,apa acestuia este întrebuințată eminamente ca apă de cură internă și este foarte prețuită”; Izvorul Nr. 4 ,,are un gust astringent, puțin pișcător pe limbă și de reacțiune neutră”; Izvorul Nr. 5 este situat ,,la vreo 12 pași de la Nr. 4 iar ,,apa lui e cu desăvârșire clară și se pot observa într-nsa niște globulețe de acid carbonic liber, care stând în pahar expus aerului mai mult timp se tulbură puțin și capătă o culoare gălbuie-verzuie, gustul e tipic acrișor și mirosul îi lipsește cu torul”; Izvorul Nr. 6: ,,bazinul, chioșcul și chiar captarea acestuia au fost făcute cu cheltuielile răposatului Alecu Ghica, fost epitrop al Casei Sf. Spiridon din Iași” (tatăl domnitorului Grigore Alexandrescu Ghica, domn al Moldovei în două rânduri).
Mai putem citi în acest număr, note și impresii ale vizitatorilor, scrisori de recomandare a Băilor Slănic, dar principala știre a săptămânii este cea legată de momentul festiv al inaugurării frumoasei Săli de teatru (din incinta Cazinoului Regal), joi, 10 iulie 1897: ,,Lumea ce se plimbă după prânz pe bulevard, observând lumina electrică ce străbate prin fereștrile sălii, s-a îndreptat in corpore într-acolo și în câteva minute sala era literalmente plină, iar tineretul, în dorul său de a petrece, a început a dansa în sunetul muzicii militare, bostonând fără răgaz până la miezul nopții (de la boston, un dans lent, asemănător valsului, n. a.)”. În această sală au fost organizate seri dansante, care aveau loc de trei ori pe săptămână, în alternanță cu spectacole de teatru susținute de nume mari ale scenei românești.
După ce joi, 10 iulie, s-a deschis Sala de teatru, pe parcursul zilelor următoare s-au mai desfășurat aici alte evenimente artistice, după următorul program: duminică, 13 iulie, primul bal; luni, 14 iulie, reprezentație dată de tragedianul Morisson, cu concursul actorului ieșean P. S. Alexandrescu; marți, 15 iulie, cel de-al doilea bal; miercuri, 16 iulie, debutul unei trupei de actori de la Teatrul Național din București, condusă de marele actor și regizor Aristide Demetriade*, care a jucat câțiva ani la Slănic-Moldova, în următoarea formulă: Aristide Demetriade, Ion Niculescu, N. Soreanu, Al. Mihalescu, Adelina Mărculescu, Constanța Demetriade, Marioara Voiculescu.
*Actorul şi regizorul de film Aristide Demetriade s-a născut la 10 iulie 1872, în localitatea Valea Raţei, judeţul Buzău.
A copilărit în Dumitreşti (judeţul Vrancea), unde tatăl său, Arhile Demetriad, era arendaşul unei moşii. A studiat, în paralel, Facultatea de Drept şi Conservatorul de Artă Dramatică. L-a avut ca profesor pe Ştefan Vellescu. După terminarea studiilor, a fost angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde a rămas până la moartea sa, conform site-ului https://www.istoriafilmuluiromanesc.ro/. Un actor cu bogate resurse, Demetriade a interpretat cu patos romantic şi cu o deosebită virtute, reuşind întruchiparea fiecărui personaj în rolurile principale din piesele ,,Răzvan şi Vidra” de Bogdan Petriceicu Haşdeu, ,,Despot Vodă” de Vasile Alecsandri, ,,Trandafirii roşii” de Zaharia Bârsan, ,,Hamlet” şi ,,Iuliu Cezar” de William Shakespeare, ,,Ruy Blas” de Victor Hugo ş.a, scrie site-ul cinemagia.ro.
În calitate de actor de teatru, este cunoscut drept unul dintre cei mai buni interpreţi ai lui Hamlet.
A fost unul dintre pionierii filmului românesc, regizând primele filme de ficţiune româneşti, în care a fost şi protagonist: ,,Înşir’te mărgărite” (1911, alături de Gr. Brezeanu), ,,Independenţa României” (1912), ,,Oţelul răzbună” (1913) şi ,,Scheci cu Jack Bill” (1913).
A murit pe scenă, în timpul spectacolului cu piesa ,,Trandafirii roşii” de Zaharia Bârsan, la 21 februarie 1930, la vârsta de 58 de ani, menţionează site-ul http://aarc.ro/. (Sursa: www.agerpres.ro)
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău, cu sprijinul BCU Iași și cotidianului Deșteptarea.
Sursa: BCU Iași
Sursa foto Aristide Demetriade: Fototeca Muzeului Național de Istorie a României
Următorul episod: vineri, 5 august 2022. Lectură plăcută!
Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA
