Poliţiştii din Bacău au deschis, vineri, un dosar penal pentru distrugere în cazul incendiului care a afectat opt autoturisme şi un microbuz.

„La data de 16 septembrie, poliţiştii băcăuani au fost sesizaţi, prin 112, despre faptul că în curtea unei instituţii publice din Bacău ar fi izbucnit un incendiu. (…) Poliţiştii au constatat că nouă autoturisme au fost afectate de incendiu, fără a fi înregistrate victime. Cercetările continuă în acest caz, în cadrul unui dosar penal sub aspectul comiterii infracţiunii de distrugere prin incendiere, în vederea stabilirii tuturor împrejurărilor comiterii faptei”, se precizează într-un comunicat transmis de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău.

Opt autoturisme şi un microbuz, parcate într-un cartier din municipiul Bacău, au fost afectate de un incendiu izbucnit în noaptea de joi spre vineri.

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bacău a anunţat că la faţa locului au intervenit două autospeciale de stingere şi un echipaj SMURD. Pompierii au acţionat pentru localizarea şi stingerea flăcărilor care cuprinseseră autovehiculele.

Potrivit reprezentanţilor ISU Bacău, cauza incendiului este în curs de stabilire.

Continuăm serialul dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), prima publicație care a apărut într-o stațiune din România. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică a stațiunii mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear în stațiunea numită și „Perla Moldovei”.

În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului”, Nr. 9, Joi, 15 iulie 1904. Din sumar: Este publicată nuvela lui Nicolae Gane care îl are în prim plan pe Catrințaș, nume care dă și titlul nuvelei, acesta fiind primul slănicean care apare într-o creație literară și a cărui familie dăinuie și astăzi; stațiunea suferă de pe urma fluctuațiilor politice; se vorbește pentru prima oară de flirtul la Slănic dar și de frontiera Slănicului; echipa teatrului bucureștean, o încântare pentru publicul spectator; după rubrica ,,Galeria epitropilor”, începe din acest număr, ,,Galeria medicilor Slănicului”.

Pe prima pagină din acest nou număr al ziarului, într-un articol din categoria ,,Editorial”, intitulat ,,Politica și Slănicul”, se pune din nou problema administrării stațiunii, la conducerea căreia s-au succedat prea mulți diriguitori, în funcție de schimbările politice survenite: ,,Dacă ar fi o administrație continuă care să se identifice, atât cu intimitatea vieții Slănicului, cât și cu zilnicele necesități reclamate de propășirea lui, desigur că roadele sacrificiilor făcute ar fi cu mul mai mănoase”.

O nouă și distinsă colaboratoare a redacției, care se semnează cu pseudonimul ,,Alderombra” aduce un suflu nou gazetei, prin publicarea periodică a unei cronici feminine, care deschide seria cu articolul ,,Flirtul la Slănic”, o premieră în jurnalele mondene, care începe cu o definiție a flirtului: ,,Flirtul? Ce înseamnă acest cuvânt? Este arta de a nu părea niciodată plictisitor, de a ști să interesezi necontenit, de a place cu te miri ce, de a seduce cu aproape nimic. Căci, cum se poate oare defini mai bine acest joc de rachete cu o seamă de cuvinte drăgălașe, această specie de zâmbet ușor al ideilor? El este motorul simpatiilor, el stabilește camaraderiile de instinct, înrudiri de caracter și natură. El întețește între sexe o luptă de cochetărie și galanterie, leagă o prietenie misterioasă, dar gata de a se război pururea, el provoacă o afinitate obscură de spirit și de inimă”. În ,,Galeria medicilor Slănicului” este inclus unul dintre marile nume ale medicinei românești din acea vreme, prof. dr. Ludovic Russ junior, școlit la Viena (despre care am scris într-un episod trecut), profesor de Clinică medicală la Facultatea de Medicină din Iași, dar și medic inspector la Slănic-Moldova, care a avut o contribuție importantă la recunoașterea efectelor terapeutice ale apelor minerale ale acestei stațiuni: ,,Dacă pentru miile de vizitatori, Slănicul este repausul ideal, pentru profesorul Russ este oarecum un adevărat surmenagiu, prin marele contingent de clienți ce-i aduce sezonul. De aceea, cu regularitate, după stagiunea balneară întreprinde câte un voiaj de recreație în străinătate, de unde aduce delicioase impresii și amintiri”. Printre altele, medicul Ludovic Russ junior a participat, alături de tatăl său, la Războiul de Independență din 1877, fiind locotenent, medic de batalion și șef al ambulanței Diviziei a IV-a, calitate în care a participat la luptele pentru cucerirea Griviței și Plevnei și unde l-a cunoscut pe liberalul Ion C. Brătianu, tatăl lui Ion I. C. Brătianu, cel mai mare om politic și de stat al României: ,,Medicul și profesorul Russ n-a putut niciodată să fie clasificat ca aparținând unui partid politic. Se știe însă că poartă un mare cult lui Ion C. Brătianu, pe care l-a cunoscut în războiul din 1877, la care a luat parte ca medic militar”.

Și iată că, în acest număr avem de-a face cu două premiere literare, prima fiind legată de publicarea unui amplu articol scris de Alexandru Vlahuță (,,La Borzești” – cu ocazia sărbătorilor celui de-al patrulea centenar de la moartea lui Ștefan cel Mare), scriitorul care atât de frumos numea stațiunea Slănic-Moldova- ,,Sinaia Moldovei”, iar cea de-a doua, de publicarea nuvelei ,,Catrințaș”, scrisă de Nicoale Gane, una dintre cele mai frumoase și mai hazlii nuvele vânătorești din istoria literaturii române. Personajul principal al acesteia este Catrințaș, pristav (supraveghetor) de pădurari din Slănic-Moldova, descris de povestitor în culori extrem de vii:

,,Om înalt cât un brad, care călca sănătos, vorbea răspicat și cu temei și avea niște ochi pricepuți de parcă îți ghiceau gândurile. Știu bine că era unul dintre acei ce se băgau în vizuina ursului, cu lumânarea aprinsă în buza puștii” și care, printre alte isprăvi, reușise să împuște doi urși, însă la apariția celui de-al treilea n-a mai apucat să-și încarce pușca și a trebuit să o ia la sănătoasa…

N. Gane este invitat să participle la o vânătoare în grup de către domnul Codreanu, ,,cel mai credincios și mai habotnic slănicean dintre vizitatorii stațiunii”, care de vreo douăzeci de veri n-a lipsit în nicio dimineață să-și ia porția de trei pahare de la Izvorul Nr.1. ,,Ajunsese un fel de bețiv de apă minerală”, mai spunea N. Gane. În final, vânătoarea eșuează, căci nu găsiră urmă de urs în acea zi, ci doar câteva sperieturi trase de participanți făcură deliciul aventurii. Așa că, hăitașii și vânătorii au făcut apoi un popas, căci aveau ,,mare poftă de mâncare și poftă de vorbă cât lumea”. Bineînțeles că istorioarele celor prezenți, mai ales după ,,o ploscă de Cotnari trasă la măsea” au fost atât de exagerate, de au stârnit hohote de râs dar și uimire în fața unor descrieri atât de ,,serioase”, încât păreau reale, așa cum a fost și cea a lui Codreanu ,,care se jurase pe oțelul puștii lui, tot ce avea el mai prețios pe lume, că era adevărată”. Nu o să reproduc în rândurile de față aceste intervenții, dar ele sunt atât de savuroase, ca să nu mai vorbim de finalul oferit de Catrințaș, unul de senzație. Provocat și el să povestească o întâmplare cu iz vânătoresc și-a adus aminte că mai demult, pe când se afla la cules de zmeură, ,,într-o zi frumoasă, cu liniște mare în pădure, unde numai ciocănitoarea se auzea lovind cu pliscul în coaja bradului”, se trezi la spate cu ,,un urs zburlit, ridicat în două labe”, care venea spre el ,,mormăind și scuipând de parcă vroia să îl mustre că de ce i-a călcat răzășia”. Când să scape de fiara dezlănțuită, Catrințaș vede în față ,,un alt prădalnic de urs și mai zburlit și mai mânios”, aflat și el în căutare de zmeură. Iar el, pristavul de pădurari se afla tocmai acum, cu mâinile goale, ,,fără pușcă, fără cuțit, fără ciomag măcar, fără să poată fugi nici înapoi, nici înainte”.

Iar ceilalți, cu gurile căscate, îl întrebară toți, într-o suflare:

,,- Și ce-ai făcut, Catrințaș?

– Ce să fac, boieri dumneavoastră… Iaca, m-au mâncat urșii!”

După momentul de buimăceală stârnit de răspunsul lui Catrințaș, unul de altfel senzațional, apăru și reacția cuvenită:

,, – Ura!… Să trăiască Catrințaș strigă în sfârșit, din răsputeri, Codreanu. Și fiindcă a dat Dumnezeu de a înviat după ce l-au ospătat urșii, apoi să bem în sănătatea lui ca să nu mai moară a doua oară! Povestea lui Catrințaș a mers din gură în gură; a făcut ocolul Slănicului și, pot zice, a țării întregi. De atunci, ca mai ba, vânătorii noștri să mai istorisească că au văzut lupi pe jumătate jupuiți fugind prin pădure sau alte asemenea parascovenii (năzbâtii, pozne) bune de adormit copiii în Ajunul Crăciunului. Catrințaș merită o recompensă națională”.

1 de 4

Interesant este și faptul că unul dintre urmașii lui Catrințaș, pe nume Geo Catrințaș, a fost un remarcabil actor amator al Teatrului Popular de Comedie din Slănic-Moldova, iar fiul său, Daniel-Georgel Catrințaș trăiește astăzi în stațiune, alături de soția sa, Valentina, și de cei doi copii ai lor: George și Alexandra-Elena. Este și singura familie cu acest nume de pe întreaga vale a Slănicului, dar iată, numele Catrințaș este dus mai departe… În imagini, familia Catrințaș, cea din vremurile noastre…

Prezentarea acestui număr al ziarului va continua în episodul următor.

Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA

Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.

Sursa: BCU Iași

Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău.

Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.

Următorul episod: Marți, 20 septembrie 2022

O noutate fără precedent va apărea, de acum încolo, în rapoartele făcute publice de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). Astfel, comunicatele emise de instituția de control vor conţine, printre altele, și numele operatorilor economici sancţionaţi în urma controalelor, mai ales în cazurile în care neconformitățile depistate pot afecta sănătatea, viaţa sau interesele economice ale consumatorilor.

Cu atât mai mult, vor fi făcute publice numele firmelor găsite în neregulă, cu cât aceste neajunsuri identificate de comisarii Protecției Consumatorilor pot fi probate cu imagini foto-video sau documente. Măsura este inclusă într-un ordin al preşedintelui ANPC, recent publicat, prin care se stabilește un set de reguli necesare fluidizării comunicării cu mass media, atât la nivel naţional, cât şi local.

O durere mai veche a consumatorilor

De fapt, aceasta este o doleanță mai veche a mass media și a consumatorilor care au cerut mai multă transparență în activitatea de control a instituției, nu de puține ori aceștia fiind nemulțumiți de faptul că nu era precizat și numele firmei prinsă pe picior greșit. În plus, decizia apare și ca urmare a avalanșei de nereguli depistate la recentele controale efectuate la nivel național. Astfel, pe lângă denumirile firmelor sancționate, comunicatele emise în urma acţiunilor de control vor conţine și informaţii privind perioada de derulare a acţiunilor, motivul care a stat la baza acestora (tematică naţională/regională/locală, reclamaţie/sesizare de la consumatori etc.), abaterile identificate de comisari, precum și sancţiunile aplicate (numărul şi valoarea amenzilor, numărul avertismentelor, măsurile complementare aplicate).

Răspuns obligatoriu la toate solicitările primite de la mass media

Ordinul președintelui ANPC mai prevede că șefii locali sau purtătorii de cuvânt „pot da declaraţii presei locale, după informarea şi cu avizul preşedintelui ANPC – atunci când subiectele abordate nu fac obiectul unor comunicate de presă – către posturile de radio şi televiziune locale sau în mediul online, doar pe problematica rezultatelor locale, respectiv regionale ale tematicilor de control naţionale, mai exact cele derulate pe raza lor de competenţă, în cazul în care există”. În schimb, nu vor fi comunicate informaţii despre acţiunile aflate în desfăşurare, rezultate parţiale ale controalelor sau acţiunile viitoare. Norma mai prevede obligativitatea comisariatelor teritoriale (regionale sau judeţene) de a răspunde tuturor solicitărilor primite de la presa locală, în cel mai scurt timp, dar numai pe subiecte avizate de ANPC, precum şi de a realiza comunicate de presă pentru toate acţiunile ocazionate de tematicile de control naţionale sau locale şi a celor prilejuite de reclamaţii/sesizări, al căror rezultat are un impact major asupra sănătăţii, vieţii sau intereselor economice ale consumatorilor.

După o vară toridă, cum parcă nu s-a mai văzut demult, Toamna își reintră în drepturi în Bacău. Și unde oare să o facă mai bine, decât în cel mai mare parc al orașului și… pe la mustărie! Pentru că Toamna își etalează măreția și pastelul de culori exact pe unde vara a risipit mai mult verde, dar și pe unde începe să se simtă gustul dulce de must și aroma genială, ademenitoare, de pastramă la grătar. Iar în Bacău toate acestea sunt o realitate, de joi seara, pe cea mai veche și căutată terasă a restaurantului care acum poartă numele Urbo Parc, unde a fost deschisă Mustăria.

„Am vrut să readucem în oraș o tradiție care în ultimii ani parcă a cam dispărut – ne spunea, doar cu o zi înainte, managerul Urbo Parc, Ștefana Neacșu-Elisei. Iar terasa restaurantului nostru este locul ideal pentru aceasta, căutat an de an pentru ambientalul pe care îl oferă, pentru oferta culinară a casei. Mustăria de la noi, prima deschisă în oraș (poate și singura), promite clienților pastramă de oaie, mici, cârnați de oaie afumați, plăcinte poale-n brâu, dar și must dulce, țuică de casă, vișinată și chiar vinuri de renume. Toate pregătite după un rețetar tradițional pe care știu că îl respecta de fiecare dată tatăl meu, Gheorghe Elisei. Îl respect și eu, cum îi voi respecta permanent memoria”.

Terasa Urbo Parc a îmbrăcat și ea haine noi pentru acest eveniment. Renovată și reorganizată, etalează generos atmosfera de mustărie tradițională și, evident, cu tot ceea ce își poate dori fiecare client să vadă pe masă. Acum, toate sub ghirlande de păpuriș, de care atârnă generoase funii de usturoi și pe sub care fac cu ochiul și panerele cu fructe de sezon. Însă atmosfera prinde acolo alt contur când vezi și ospătarii costumați cu tradiționalele ii și dacă asculți muzica divină care a dat de secole splendoare zilelor de toamnă, unul dintre motivele pentru care un celebru poet a scris frumosul vers „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă!”.

Mănânci de crapă centironul

În plină zi sau la vreme de seară, în decorul rustic al restaurantului sau pe terasă, sub lumina blândă a felinarelor, viața se vede altfel dacă ai pe masă pastramă de oaie, un cotlet de berbecuț sau cârnați de aceeași proveniență. Nu strică nici să iei de pe grătar un cotlet sau o ceafă de porc.

Și, credeți că ar strica, la un moment dat, chiar o fasole cu ciolan? Parcă și simt în nări mirosul de mujdei și parcă și văd feliile galbene de mămăligă tolănite pe fund de lemn. De la grătar vine un damf de îți ia mințile, nu poți rezista și dai comandă de două porții. Ar crăpa centironul dacă ți-ai pune mintea cu tot ce vezi pe jar. Mănânci și nu poți crede că tot mai poftești. Dai de fundul copului în care ai must și te uiți cu jind la butoaiele de lângă gard. Parcă ar mai merge o oală! Ce ar mai lipsi? Evident, un păhărel de vinișor vechi, să pui capac la tot festinul.

1 de 8

Mustărie, dulce nostalgie

Așadar, s-a dat cep butoaielor cu must. La mustărie, evident, pentru că mustăria vine dintr-o tradiție care nu poate fi ocolită nici în zilele noastre, deși vremurile și obiceiurile s-au mai schimbat între timp. Parcă aud și acum glasul inegalabil al marelui Sadoveanu citind dintr-o povestire a lui în care aventura unei plănuite vânători pe urmele unei prădalnice vulpi s-a sfârșit exact într-o mustărie. Însă în una dintre cele care pe atunci se organizau în viile din care tocmai începea culesul strugurilor, iar mustul se făcea chiar acolo, la botul calului. Și cred că vă imaginați: în asemenea condiții, biata vulpe a scăpat cu viață.

Ei, acum alte gusturi, alte idealuri pun stăpânire pe noi. Dar nu pe toți. Mulți am rămas cu nostalgia vremurilor trecute, așa cum le-am cunoscut din cărți sau din poveștile altora și le mai căutăm, toamnă de toamnă, urmele. Iar vremea parcă ține cu băcăuanii. Se anunță, deci, și astăzi și poate și în zilele următoare, câte o seară subțire la mustărie și îmi imaginez destule neveste care cu greu își vor mai convinge consorții să plece acasă. Să le îngăduie, însă, dorul de „binele de altădată”, pentru că cine știe cât de lungă va fi toamna, cu toate semnele ei bune de acum.

Eveniment deosebit odată cu lansarea oficială a conceptului de wellness la IOLA Center, care a avut loc în această după-amiază la sediul clinicii de pe str. Ion Ghelu Destelnica nr.7 (fosta Trotuș). Zeci de băcăuani, în mod special doamne și domnișoare, au avut curiozitatea de a primi informații despre aparatele de ultimă generație pe care IOLA Center le-a adus în premieră în orașul nostru.

„De ce wellness? Pentru că pe lângă recuperare medicală vrem să dăm și o stare de bine. Oamenii, în ziua de azi, sunt din ce în ce mai plini de complexe și stresați, de modul în care îi vede lumea.

Și atunci, pacienții noștri după ce terminau recuperarea medicală reveneau pentru masaje, pentru o întreținere a stării lor de sănătate, pentru o stare de bine. Și așa am început cu masajele cu roci vulcanice tocmai să dăm o stare de relaxare. Masajele cu roci vulcanice, cu bețele de bambus, și altele… Apoi, din experiența mea de viață, și din ce am trăit eu în ultimul an…m-am îngrășat foarte mult. După o viață de sportivă de performanță, de la 35 de kilograme, am ajuns la 60.

Așa că am încercat toate metodele: diete, toate aparatele din Bacău… nimic. Apoi am căutat alte aparate de la alți furnizori care aduc în România, și așa am ajuns la NuEra”, ne-a povestit Ioana Berza, fondatoarea IOLA Center.

Toți cei care au venit la IOLA Center, în primul rând au intrat în contact cu atmosfera din clinică. Au vizitat aparatele și infrastructura și au văzut mediul de aici. Mai mult decât atât, toți vizitatorii au primit cadou câte trei ședințe de remodelare la aparatul NuEra și trei ședințe de drenaj limfatic.

Și nu în ultimul rând, oricine dorește, vineri și sâmbătă – 16 și 17 septembrie – în limita locurilor disponibile, vor beneficia de ședințe cadou.

1 de 10

IOLA Center, str. Ion Ghelu Destelnica nr. 7; www.iolacenter.ro