Primăria municipiului Bacău organizează sâmbătă, 8 august, o nouă ediție a „Serii de Film în Aer Liber”, eveniment dedicat publicului de toate vârstele. Proiecția va avea loc în Parcul Catedralei, începând cu ora 21:00, iar accesul este gratuit.

Pe ecran va rula filmul de animație „Ed & Edda: Grand Prix of Europe”, o producție destinată în special copiilor și familiilor, care aduce în prim-plan o poveste plină de energie, competiție și prietenie. Organizatorii îi invită pe participanți să vină cu pături sau scaune pliabile și să se bucure de o seară relaxantă în aer liber.

Filmul urmărește aventurile lui Ed și Edda, doi prieteni pasionați de curse, care pornesc într-o competiție spectaculoasă prin diferite colțuri ale Europei. Pe parcurs, aceștia învață lecții importante despre spiritul de echipă, curaj și fair-play, într-un decor colorat și dinamic, specific animațiilor moderne.

„Seria de Film în Aer Liber” a devenit în ultimii ani un punct de atracție pentru băcăuani în sezonul estival, oferind alternative de petrecere a timpului liber într-un cadru accesibil și prietenos. Organizatorii promit o atmosferă plăcută, cu momente de relaxare și divertisment pentru întreaga familie.

Polițiștii din Bacău continuă, vineri, operațiunile de căutare a unei minore în vârstă de 11 ani, din comuna Parava, care a plecat voluntar de la domiciliu în data de 5 august și nu a mai revenit până în prezent.

Potrivit informațiilor transmise de Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, este vorba despre Neculcia Andreea Elena. Minora are aproximativ 1,30 metri înălțime, ochi căprui și păr șaten, lung. La momentul dispariției, aceasta purta un tricou roșu, pantaloni scurți albaștri și încălțăminte sport de culoare albă.

Încă de la momentul sesizării, la nivelul IPJ Bacău a fost constituit un Centru de Monitorizare, iar echipe mixte formate din polițiști, jandarmi, pompieri și voluntari au fost mobilizate în teren pentru depistarea copilului.

Căutările au fost intensificate în ultimele ore, fiind suplimentate efectivele participante. Intervențiile se desfășoară atât la sol, cât și din aer, cu ajutorul dronelor și al echipamentelor cu termoviziune, utilizate pentru verificarea zonelor greu accesibile și împădurite. De asemenea, sunt folosiți câini de urmă, iar acțiunea beneficiază de sprijinul unui elicopter al Inspectoratului General de Aviație.

Operațiunile sunt în plină desfășurare, însă până la această oră minora nu a fost găsită.

Polițiștii fac apel la populație: persoanele care dețin informații ce pot conduce la identificarea fetei sau care o observă sunt rugate să apeleze de urgență numărul 112 ori să se adreseze celei mai apropiate unități de poliție.

Profesorii care au primit prima de carieră didactică în valoare de 1.500 de lei vor avea la dispoziție încă un an pentru a utiliza sumele, potrivit Legii nr. 163/2026, publicată în Monitorul Oficial. Actul normativ modifică prevederile OUG nr. 39/2026 și prelungește perioada de utilizare a voucherelor până la finalul anului școlar sau universitar 2026-2027, pentru beneficiarii care rămân în activitate.

Astfel, cadrele didactice din învățământul preuniversitar vor putea folosi prima până la 31 august 2027, iar cele din învățământul universitar până la 30 septembrie 2027.

De ce a fost prelungit termenul

Potrivit motivării legii, termenul inițial se suprapunea în mare măsură cu perioada examenelor naționale, concursurilor de titularizare și definitivare, precum și cu concediile de odihnă ale profesorilor. În aceste condiții, mulți beneficiari nu ar fi avut timp să utilizeze integral sumele, în special pentru participarea la programe de formare profesională.

Legea stabilește însă și că sumele rămase neutilizate vor fi retrase în cazul profesorilor care nu mai activează în sistemul de învățământ în anul școlar sau universitar 2026-2027.

Noi categorii de beneficiari și verificări suplimentare

Modificările legislative includ în procedura de acordare și categorii de personal care nu sunt identificate prin sistemul informatic EDUSAL, precum angajații din creșele cu personalitate juridică, colegiile naționale militare, unitățile de învățământ din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională sau cele aflate în subordinea Ministerului Justiției.

Inspectoratele școlare vor transmite Ministerului Educației listele beneficiarilor, iar Serviciul de Telecomunicații Speciale va verifica dacă aceștia îndeplinesc în continuare condițiile de eligibilitate, inclusiv prin consultarea datelor din REGES-ONLINE.

Totodată, actul normativ introduce modificări privind centralizarea datelor și decontarea cheltuielilor din Programul Educație și Ocupare 2021-2027, pentru a asigura respectarea regulilor de finanțare europeană.

De ce profesorii nu s-au înghesuit să solicite prima

Spre deosebire de edițiile anterioare ale programului, când voucherele au fost utilizate într-un ritm rapid pentru achiziționarea de laptopuri, imprimante, tablete, cărți și alte materiale necesare activității la clasă, interesul profesorilor pentru prima acordată în 2026 a fost vizibil mai scăzut.

Principala explicație este schimbarea regulilor de utilizare a banilor. Dacă în trecut cea mai mare parte a sumei putea fi direcționată către echipamente și materiale didactice, actuala reglementare obligă beneficiarii să aloce o parte semnificativă a voucherului pentru cursuri de formare profesională, iar acestea trebuie să fie incluse pe lista programelor aprobate de Ministerul Educației.

Mulți profesori au considerat că oferta de cursuri eligibile este limitată sau că acestea nu răspund nevoilor lor reale de dezvoltare profesională. În același timp, posibilitatea redusă de a folosi banii pentru achiziția de echipamente și materiale utile la clasă a diminuat atractivitatea programului, ceea ce explică numărul mai mic de solicitări și ritmul lent de utilizare a voucherelor în comparație cu anii precedenți.

Jandarmii din cadrul Grupării de Jandarmi Mobile „Alexandru cel Bun” Bacău au participat, joi, la o nouă activitate de pregătire practică în teren alpin, menită să le consolideze capacitatea de intervenție și să le mențină un nivel ridicat de pregătire profesională.

Potrivit unui comunicat transmis de unitate, exercițiul a avut ca obiectiv exersarea și perfecționarea deprinderilor tehnice și practice necesare desfășurării misiunilor în zone cu grad ridicat de dificultate.

Astfel de activități contribuie la dezvoltarea rezistenței fizice, a coordonării, a capacității de concentrare și de adaptare la particularitățile terenului, precum și la perfecționarea modului de acțiune în situații complexe.

Reprezentanții Grupării au subliniat că pregătirea practică reprezintă o componentă esențială a formării profesionale, iar menținerea unui nivel ridicat de pregătire presupune exercițiu constant, disciplină și preocupare permanentă pentru perfecționarea deprinderilor dobândite.

Rezultatele acestei pregătiri au fost confirmate și în primăvara acestui an, când, la concursul de jandarmerie montană desfășurat la Sinaia, una dintre echipele Grupării Mobile Bacău s-a clasat pe locul al II-lea, iar cea de-a doua a obținut o mențiune.

Conducerea unității a precizat că performanța este privită ca parte a unui proces continuu de pregătire, fiecare exercițiu reprezentând o oportunitate pentru jandarmi de a-și verifica limitele, de a-și perfecționa tehnicile și de a transforma experiența acumulată în deprinderi utile în intervențiile reale.

Potrivit comunicatului, misiunile desfășurate de jandarmi au loc în contexte variate, iar capacitatea de a reacționa prompt și eficient depinde în primul rând de o pregătire temeinică. Din acest motiv, activitățile practice în teren contribuie la consolidarea unei conduite profesionale bazate pe disciplină, responsabilitate și luarea unor decizii corecte în situații dificile.

Gruparea de Jandarmi Mobile „Alexandru cel Bun” Bacău a transmis că va continua programul de pregătire pentru menținerea standardelor profesionale necesare îndeplinirii misiunilor și pentru a răspunde eficient provocărilor din teren.

Ceea ce urmează să citiți este însăși esența modului în care România a decăzut. În plină criză economică, statul deschide dosare penale culegătorilor de fructe de pădure care supraviețuiesc din acest mic comerț. Și totul pentru că ideea de la care a pornit — combaterea evaziunii cu trufe — e prea complicat de pus în practică, așa că e mult mai simplu să prinzi omul cu punga de mure decât rețeaua cu tonele de trufe.

Undeva, într-o pădure de fag, cineva cu o găleată de plastic și o pungă de rafie a fost oprit de un om în uniformă și întrebat de unde are afinele. Nu de la supermarket, evident — le-a cules, ca bunicii lui, ca vecinii lui, ca jumătate din satul lui de vreo trei generații încoace. Doar că anul ăsta întrebarea nu mai e retorică. Are consecințe. Amendă, confiscare, eventual un dosar dacă cineva decide că punga aia de rafie reprezintă o „activitate economică neautorizată”. Bunicul lui n-a avut niciodată nevoie de autorizație ca să vândă un kilogram de afine la marginea drumului. Nepotul, în 2026, are. Povestea asta nu a pornit, cum s-ar crede, de la o cruciadă subită împotriva bătrânilor cu găleți. A pornit de la trufe.

Vânătoarea cea mare

În 2025, Garda Națională de Mediu, ANAF și Poliția Română au pornit un plan interinstituțional împotriva exploatării ilegale de trufe — o marfă de export, cu preț bun pe piețele occidentale, și cu un aparat infracțional pe măsură: 64 de tone extrase la negru, venituri nedeclarate de peste 13 milioane de lei, 38 de dosare penale, 32 de acuzații de evaziune fiscală. Aici chiar era ceva de vânat. Sistemele e-Factura și e-Transport au fost puse la treabă, ANAF și-a trimis inspectorii, s-au confiscat peste o tonă de trufe. Legitim, necesar, chiar lăudabil — dacă statul ar fi știut să se oprească acolo unde a apărut prima dată infracțiunea reală: la operatorii economici care mișcă zeci de tone de marfă prin firme-fantomă și facturi fictive. Numai că birocrația română are un talent special: nu știe să vâneze selectiv. Odată deschis dosarul „floră spontană”, tot ce crește necultivat într-o pădure — ciuperci, hribi, mure, afine, zmeură — a intrat automat sub aceeași umbrelă de autorizare gândită pentru comercianți cu cifră de afaceri, nu pentru omul care mai scoate un ban din vânzarea recoltei de vară. Bilanțul oficial spune totul, dacă știi să-l citești invers: din controale au ieșit 1.073 de kilograme de trufe confiscate — și 197,6 kilograme de afine. Diferența de scară e de ordinul zecilor. Diferența de tratament, zero.

Intenția nobilă și efectul secundar

Nimeni nu poate spune public că lupta împotriva crimei organizate din exploatarea trufelor a fost o idee proastă. Statul a găsit o rețea reală de evaziune, a mișcat instituții adevărate, a scos cifre adevărate. Problema nu e intenția — e mecanismul prin care o campanie gândită pentru un fenomen infracțional de milioane de euro s-a transformat, prin inerție administrativă și nevoie de statistici de performanță, într-un instrument aplicat omului care supraviețuiește vânzând o găleată de mure la marginea drumului. Pentru că, să fim serioși, o instituție care trebuie să raporteze rezultate nu are niciun interes să demonteze o rețea complexă de trafic cu trufe — asta cere anchete, luni de muncă, uneori zero rezultat vizibil. E mult mai simplu, mult mai rapid și mult mai fotogenic să oprești un om cu o pungă lângă un drum forestier și să-i aplici o amendă de 800 de lei „pentru recoltare fără acordul proprietarului”. Rezultă un proces-verbal, un număr în statistică, o linie în raportul de sfârșit de an. Kilogramul de afine e mult mai ușor de „capturat” decât rețeaua de trafic cu trufe. Așa se face vânătoare cu cifre bune și efort minim. Iar timingul agravează totul până la absurd. În plină criză economică — cu leul care se subțiază tăcut, cu prețuri care urcă și salarii care nu țin pasul — statul găsește resursele instituționale exact acum să intensifice controale asupra celei mai vechi și mai fragile forme de economie de subzistență rurală: culesul și vânzarea produselor de pădure. Nu e nevoie de teorie a conspirației ca să observi ironia: într-un moment în care mii de oameni din mediul rural depind de veniturile astea suplimentare ca să supraviețuiască, aparatul de stat le-a transformat sursa de venit într-o contravenție.

Birocrația care nu există decât ca să te prindă

Partea cea mai grotescă nu e nici măcar amenda — e absența unui cadru real prin care omul obișnuit ar putea face lucrurile „cum trebuie”. Autorizațiile de recoltare, achiziție și comercializare sunt gândite instituțional pentru operatori economici: firme, centre de achiziție, procesatori. Nu există, pentru culegătorul individual din satul de munte, un traseu simplu, rapid și gratuit prin care să-și declare cele douăzeci de kilograme de afine culese într-o dimineață. Relația dintre culegător și pădure s-a construit, de generații, pe cutumă — nu pe lege. Iar acum, statul cere lege exact acolo unde n-a construit niciodată infrastructura administrativă care s-o facă posibilă. Așa arată, de fapt, întreaga mecanică a „picăturii chinezești” instituționale românești: o reformă cu rădăcini legitime, aplicată de un sistem care nu distinge scara, care nu diferențiază intenția, și care sfârșește prin a apăsa cel mai tare exact pe cei care aveau cel mai puțin de apărat. Trufa aducea milioane și rețele de trafic. Afina aducea, cel mult, o zi de piață și o pungă de rafie. Statul le-a tratat identic — nu din răutate, ci din pură comoditate administrativă. Ceea ce, la o adică, e mult mai grăitor despre cum funcționează instituțiile românești decât orice teorie a intenției rele.

Forțele de ordine au intervenit, joi dimineață, în orașul Buhuși, după ce a fost semnalată prezența unui urs într-o gospodărie. Animalul s-a retras ulterior din zonă, însă autoritățile au continuat verificările și au emis un mesaj RO-ALERT pentru informarea și protejarea populației.

Potrivit Inspectoratului de Jandarmi Județean „Ștefan cel Mare” Bacău, un echipaj de jandarmi a fost redirecționat la locul incidentului, unde au intervenit, de asemenea, un echipaj de poliție, viceprimarul orașului și un echipaj SMURD, pregătit să acorde asistență în cazul producerii unor situații de urgență.

În paralel, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Maior Constantin Ene” al județului Bacău a transmis un mesaj RO-ALERT pentru a informa cetățenii că sunt luate măsurile necesare de siguranță și pentru a le recomanda evitarea zonei.

Conform autorităților, ursul a părăsit gospodăria înainte de sosirea echipelor de intervenție și s-a retras în afara zonei locuite. Chiar și după dispariția animalului, jandarmii și polițiștii au rămas în teren, efectuând activități de patrulare, verificare și informare a populației, în vederea prevenirii unor noi incidente.

Autoritățile le reamintesc cetățenilor că, în cazul întâlnirii cu un urs sau cu alte animale sălbatice, nu trebuie să se apropie pentru a le fotografia, filma sau hrăni. Persoanele care observă prezența unui astfel de animal sunt sfătuite să se retragă imediat într-un loc sigur, să își protejeze animalele domestice și să evite lăsarea resturilor alimentare în apropierea locuințelor, deoarece acestea pot atrage fauna sălbatică.

De asemenea, orice nouă apariție a unui urs în apropierea zonelor locuite trebuie semnalată de urgență prin apel la numărul unic 112, pentru a permite intervenția autorităților specializate.

Ne plac jocurile de cuvinte, dar și poveștile adevărate. „Viața bate filmul” am încadra la jocuri de cuvinte, iar la povești adevărate ar fi, probabil, mii. Dar una am descoperit-o de curând, în vacanță, la mare…

Știi sentimentul ăla când ești la malul mării, după ce te-ai scăldat până n-ai mai putut iar soarele te-a pârpolit de toți banii. Eii…după un astfel de espisod te încearcă o foame de zile mari. Iar la mare e greu de decis ce să alegi, de unde să alegi. Din fericire pentru mine, am stat câteva zile la un hotel din Saturn – am ales această staține pentru că niciodată nu am fost acolo; și am avut și masa inclusă… Și avem noi românii o vorbă atunci când vine vorba de mâncare… ca la mama acasă. Mereu am luat în derâdere expresia asta, oricât de bună ar fi fost mâncarea comandată. Doar că de data asta s-a întâmplat. Și am mâncat niște ciorbeee… că doar suntem români. Plus o varietate bună de feluri de alte rețete… În fine. Și nu m-am putut abține și am zis că trebuie să îl felicit pe bucătar. Și așa l-am cunoscut pe bucătarul hotelului, Silviu Cătălin Cojocaru, dar și pe soția lui, Margareta, bucătăreasă și ea. Cei doi sunt căsătoriți de 7 ani.

Silviu Cătălin Cojocaru este originar din Dărmănești iar din 2006 a lucrat ca bucătar în restaurantele și hotelurile Ministerului de Interne din toată țara. „Am început să practic meseria de bucătar mai serios după ce m-am liberat din armată. În armată am avut un mentor foarte bun, un bucătar foarte experimentat care m-a luat sub ocrotirea sa și am început să prind drag de bucătărie”, a povestit Silviu Cojocaru. Au urmat perioade de specializare dar și experiențe prin foarte multe restaurant din țară dar și din Spania, Germania, Italia, așa că nu e specialist doar în bucătărie românească.

Interesant este că Silviu a urmat în localitatea natală cursurile Liceului Tehnologic Dărmănești, unde a făcut școala de…sudori. Doar că destinul, după cum se vede, i-a rezervat cu totul altceva. Acum lucrează cu contract, pe perioade determinate în diferite hoteluri și restaurante, în vara lui 2026 bucurând oaspeții hotelului Balada-Carmen Tower din Saturn.

Margareta e din zona Brașovului și l-a întâlnit pe Silviu…în bucătărie. Nu s-au duelat. Dimpotrivă, s-au susținut și chiar au făcut un cuplu. Cei doi s-au gândit și la variant deschiderii unui restaurant propriu, dar toate taxele și dările din ziua de azi îi cam sperie. Așa că acum așteaptă încheierea contractului pe litoral, în septembrie, după care revin acasă, la Dărmănești.

Un bărbat a fost atacat de un urs în cursul zilei de 4 august 2026, într-o zonă împădurită din satul Scutaru, fiind transportat la spital pentru îngrijiri medicale, după intervenția autorităților.

Potrivit Inspectoratului de Jandarmi Județean „Ștefan cel Mare” Bacău, un echipaj de jandarmi a fost redirecționat printr-un apel la numărul unic de urgență 112 către zona împădurită „Dobrele”, unde fusese semnalat incidentul.

La fața locului au intervenit jandarmii, primarul localității și un echipaj medical. Victima a fost coborâtă din zona împădurită de persoanele care o însoțeau, până în zona „Buciaș”, unde a fost preluată de echipajul medical și transportată la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Municipal Onești pentru acordarea îngrijirilor de specialitate.

Conform jandarmilor, ursul s-a retras ulterior în pădure, fără a mai reprezenta un pericol imediat pentru populație.

După încheierea intervenției, forțele de ordine au verificat zona și au desfășurat activități de informare a locuitorilor cu privire la măsurile de prevenire și comportamentul recomandat în cazul întâlnirii cu animale sălbatice.

Pictorul naiv Ioan Măric nu mai are nevoie de niciun fel de prezentare. El însuși este un personaj iar lucrările sale au împânzit de-a lungul timpului numeroase expoziții din țară și străinătate. Pânzele lui Măric au reușit deopotrivă să atragă admirație pentru stilul inconfundabil dar și pentru personajele hilare inspirate din peisajul satului românesc. În cele ce urmează, vă prezentăm un interviu cu pictorul băcăuan care a reușit cu modestie să se impună într-o lume de poveste.

– Bădiță Ioan Măric, sunteți recunoscut drept unul dintre cei mai mari pictori de artă naivă din România. Totuși, parcursul dumneavoastră profesional este absolut fascinant și neobișnuit. Ați demonstrat că niciodată nu este prea târziu pentru a-ți urma visul. Când ați absolvit, mai exact, facultatea și cum a fost acea experiență la o vârstă la care alții aleg să se odihnească?

– Înainte de toate eu am fost om al muncii; am lucrat ca mecanic agricol și maistru timp de zeci de ani la Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Bacău. Însă pictura a rămas marea mea pasiune, o „chemare” de care nu am putut scăpa. Deși făcusem Școala de Arte din Bacău alături de maestrul Ilie Boca, mi-am dorit și o diplomă recunoscută oficial în domeniu. Așa am ajuns ca în 2017, la vârsta de 72 de ani, să finalizez studiile la Facultatea de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, la specializarea Pedagogia Artelor Plastice. A fost o etapă extraordinară din viața mea, pe care regizorul Copel Moscu a surprins-o în documentarul „Comoara naivă”. Tinerii mei colegi de facultate îmi spuneau cu drag „Bădiță”, iar eu am vrut să le demonstrez tuturor că spiritul artistic nu ține cont de anii din buletin.

– Rămânem tot în zona recordurilor și a ineditului. În ultimii ani, călătorii care au trecut prin Aeroportul Internațional „George Enescu” din Bacău au avut parte de o surpriză monumentală semnată de dumneavoastră. Despre ce expoziție a fost vorba și ce s-a sărbătorit acolo?

– A fost o realizare care mi-a umplut inima de bucurie! Am organizat chiar în incinta aeroportului din Bacău o expoziție intitulată „Arta naivă «zboară» în toată lumea”. Piesa de rezistență a fost lucrarea mea uriașă numită „Nașterea Domnului”, o pânză de 10 metri lungime și 3,5 metri înălțime. Am muncit la ea nu mai puțin de șase ani, iar efortul a fost răsplătit prin omologarea oficială în Cartea Recordurilor (Guinness World Records) cu recordul național pentru cea mai mare pictură realizată în acril și temperă. Călătorii care treceau prin aerogară se opreau fascinați, făceau fotografii și luau cu ei, în toate colțurile lumii, o bucățică din lumina și optimismul satului nostru.

– Lucrările dumneavoastră emană mult umor, tradiție și viață rurală. Cât de departe a „zburat” pictura dumneavoastră? Care sunt cele mai importante repere din expozițiile dumneavoastră internaționale?

– Satul meu de baștină, Luncani din județul Bacău, a reușit să treacă granițele tuturor continentelor! De-a lungul timpului, am strâns peste 200 de expoziții personale și am participat la mai bine de 1.000 de expoziții de grup. Am ajuns să-mi expun lucrările în locuri la care nici nu îndrăzneam să visez pe vremea când eram copil și desenam la lumina lămpii cu gaz: în Parlamentul European de la Bruxelles și Strasbourg, la saloanele de artă naivă din Franța (la Verneuil-sur-Avre), Italia sau Belgia, și chiar în destinații îndepărtate precum Cuba, Brazilia, Japonia, SUA sau America Latină. Peste tot în lume, publicul a fost cucerit de personajele mele disproporționate, dar pline de vitalitate, lucru care i-a determinat pe unii critici să mă numească „Bădița Chagall”.

– Pentru cei care vor să vă cunoască mai bine rădăcinile, spuneți-ne câteva date biografice. De unde vă luați inspirația pentru acele scene pline de ironie și haz?

– Ziua mea de naștere este 12 octombrie 1945, iar locul natal este satul Luncani din județul Bacău, așa cum v-am spus. Întreaga mea sursă de inspirație este satul românesc tradițional, cu toate legendele, glumele, proverbele și strigăturile sale. Copil fiind, mergeam cu mama la șezători sau clăci și ascultam fascinat poveștile bătrânilor din sat. Deși acum locuiesc la oraș, în Bacău, mă reîntorc mereu în mijlocul iarmaroacelor, al târgurilor și chiar în crâșmele rurale. Acolo, la o cană de vorbă, oamenii sunt autentici, folosesc vorbe pline de duh și își tachinează vecinii. Eu rețin toate aceste detalii și apoi transpun „gura satului” direct pe pânză. Îmi place să le dau viață personajelor mele și, prin intermediul umorului, să corectez micile ridicularități ale firii umane. La vârsta de șapte ani pictam coșurile la căruța bunicului care era fierar, dădeam câte o dungă albă ca să lucească.

– Bădiță Ioan Măric, criticii de artă și specialiștii v-au pus etichete mari. Unii vă numesc „Chagall al României”, alții vă compară cu marii dadaiști sau spun că sunteți un fenomen unic. Cum vă raportați dumneavoastră la toate aceste laude academice?

– Mă simt măgulit când experții folosesc cuvinte atât de alese pentru creațiile mele, însă în sinea mea eu rămân același Ioan simplu din Luncani. Sincer să fiu, când am fost comparat prima dată cu Marc Chagall, nici nu știam exact cine este! După ce m-am documentat și i-am văzut tablourile cu oameni și animale care plutesc deasupra caselor, am zâmbit și mi-am zis: „Uite, și artistul acesta a fost un pic mai rebel și șturlubatic, la fel ca mine!”. Singura diferență este că zborul din picturile mele își trage seva din basmele noastre populare și din candoarea lumii rurale. Titlul de „fenomen” mă onorează, însă abordarea mea este una simplă: eu nu caut să copiez fidel realitatea, ci aleg să o povestesc prin intermediul culorilor.

– Domnule Ioan Măric, puțini artiști au privilegiul ca o școală să le poarte numele încă din timpul vieții. Ce a însemnat pentru dumneavoastră această recunoaștere și ce mesaj le transmiteți elevilor care învață într-o instituție ce vă poartă numele?

– Eu n-am alergat niciodată după nume. Am alergat după culoare, după lumină și după adevărul din om. Că o școală îmi poartă numele… asta mă face să-mi scot pălăria în fața copiilor, nu să-mi umflu pieptul. Numele nu-i medalie, îi datorie.

Dacă vreun copil care intră pe poarta acelei școli va pune mâna pe un creion și va îndrăzni să deseneze un vis, atunci înseamnă că numele meu și-a găsit rostul. Eu am fost și rămân un om de la țară: am învățat că pomul nu se laudă cu fructele lui, ci le lasă să vorbească. Așa și cu mine. Mai bine să vorbească tablourile decât Ioan Măric.

– Tablourile dumneavoastră au o dinamică aparte. Personajele au ochii mari, expresivi, iar formele sunt adesea asimetrice, distorsionate intenționat. De ce alegeți să pictați lumea în acest fel?

– Dacă aș reda totul perfect, am vorbi despre fotografie, nu despre artă naivă! Le pictez ochii atât de mari pentru că ei sunt oglinda sufletului – acolo vezi dacă un om este bun, șmecher sau pus pe glume. Iar în ceea ce privește formele asimetrice… în realitate nimeni nu este perfect. Unii au nasul mai proeminent, alții au mâinile muncite și aspre de la lucrul câmpului. Eu aleg să scot în evidență aceste trăsături tocmai pentru a sublinia personalitatea fiecăruia. Spre exemplu, dacă am de pictat un om care pleacă amețit de la cârciumă, nu îl pot desena drept ca o lumânare; îl fac strâmb, ca să se simtă cum se clatină lumea cu el!

– Domnule Ioan Măric, personajele din tablourile dumneavoastră par vii, pline de năzbâtii și de emoție. Cum reușiți să intrați în pielea lor? Deveniți, pentru o vreme, la fel de sturlubatic și de liber ca ele?

– Categoric! Dacă aș rămâne doar eu, în fața șevaletului, tabloul ar fi mut. De aceea, mă las purtat de personaj. Devin și eu sturlubatic, îi împrumut zâmbetul, privirea, uneori chiar și nebuniile lui frumoase. Zbor odată cu el, mă joc, mă mir, mă bucur de lume prin ochii lui. Cred că pictorul trebuie să uite pentru câteva ceasuri cine este și să trăiască în pielea personajului. Numai atunci culorile încep să vorbească, iar tabloul capătă viață

– Se știe că arta naivă folosește culori extrem de vii, aproape electrizante. Cum vă alegeți paleta de culori și ce materiale preferați în atelier?

– Satul românesc nu este deloc monoton sau gri, ci reprezintă o adevărată explozie cromatică! Gândiți-vă la nuanțele covoarelor țesute la război, la straiele populare sau la florile de câmp. Eu folosesc culori pure și stridente: roșu intens, albastru de Voroneț sau galbenul soarelui. Lucrez adesea în acrilic și temperă, dar și în ulei, pe pânză, carton sau lemn, în funcție de povestea pe care vreau să o transmit. Îmi doresc ca tablourile mele să aducă lumină în încăperile în care sunt expuse. Dacă o persoană privește o lucrare de-a mea și începe să zâmbească, înseamnă că am ales culorile potrivite.

– De-a lungul carierei, ați adunat numeroase premii și distincții importante. Există vreo distincție care vă este cea mai dragă sufletului?

– Toate premiile obținute îmi sunt dragi, ca niște copii, însă cele mai emoționante sunt cele care mă leagă direct de comunitate. Am primit titlul de „Cetățean de Onoare” al municipiului Bacău, dar și al comunei Mărgineni, de care aparține satul meu natal, Luncani. Să fii recunoscut și apreciat de ai tăi este cea mai mare împlinire profesională. Desigur, și distincțiile primite la festivalurile internaționale din Franța sau Italia îmi demonstrează că umorul și tradițiile noastre moldovenești au un limbaj universal. Nu ai nevoie de traducător pentru a înțelege bucuria unei nunți sau a unei șezători de la noi.

– Bădiță Ioan Măric, ați absolvit Facultatea de Arte cu specializarea în Pedagogie. Cum se împacă spiritul liber al unui artist naiv cu rigoarea predării? Ce le transmiteți copiilor și tinerilor care vor să învețe de la dumneavoastră?

– Când merg în fața copiilor, nu le impun reguli stricte sau linii perfect drepte. Sfatul meu pentru ei este mereu același: „Lăsați-vă sufletul să vă ghideze mâna!”. În arta naivă nu există noțiunea de greșeală. O casă strâmbă sau un picior mai scurt nu înseamnă un eșec, ci oferă originalitate și personalitate lucrării. Îi îndrum să își prețuiască originile, să își deseneze bunicii, animalele din gospodărie și jocurile din copilărie. Tehnica academică își are rolul ei, însă pedagogia mea se bazează pe libertate totală și pe menținerea inocenței din fiecare copil. Asta am căutat să învăț la facultate: cum să nu le distrug micilor artiști bucuria pură de a picta.

– Multe dintre tablourile dumneavoastră au titluri extrem de savuroase, cum ar fi: „Gura satului”, „La cireșe”, „Păpăuda” sau „Soacra și nora”. Cum se naște un tablou? Vine mai întâi ideea titlului sau povestea se scrie direct pe pânză?

– De cele mai multe ori, titlul și povestea apar în mod simultan, ca doi frați. Uneori văd sau îmi amintesc o scenă cotidiană – cum ar fi două precupețe care se ceartă în piață pentru un loc de vânzare – și pe loc îmi vine în minte titlul: „Zâzania”. Alteori, pornesc pur și simplu de la o zicală veche românească. Încep să schițez personajele direct pe pânză, le pun în ipostaze amuzante și, pe măsură ce adaug culorile, întreaga poveste prinde viață. Pânza mea devine asemenea unei scene de teatru unde eu îndeplinesc toate rolurile: regizor, scenograf și actor.

– Trăim într-o epocă a tehnologiei, a ecranelor și a artei digitale. Cum vedeți viitorul artei naive românești în această lume modernă? Mai are ea loc în inimile oamenilor?

– Cu siguranță are loc! Cu cât societatea devine mai tehnologizată și mai distantă, cu atât oamenii vor căuta mai mult căldura, simplitatea și lucrurile autentice. Tabletele sau calculatoarele pot genera imagini perfecte, însă le lipsește sufletul, mirosul specific de vopsea și amprenta unică a degetelor artistului pe pânză. Arta naivă este precum o gură de aer curat de la țară. Atâta timp cât vor exista oameni care vor dori să își amintească de anii copilăriei, de mirosul cozonacilor din cuptorul bunicii și de ulițele satului, arta naivă nu va dispărea. Ea reprezintă memoria vie a poporului nostru.

– Ați trecut de pragul de 80 de ani cu o energie și o poftă de viață de admirat. Care sunt planurile dumneavoastră pentru viitorul apropiat? La ce proiecte mai lucrează acum Bădiță Ioan Măric?

– Eu nu pot să stau fără să fac nimic! Dacă nu am pensula în mână, simt că nu pot respira. Lucrez în fiecare zi și pregătesc noi expoziții, deoarece invitațiile continuă să vină atât din țară, cât și de peste hotare. În prezent, sunt implicat în Proiectul Național Cultural „Ziua Limbii Române”, care se va desfășura aici, în Moldova noastră, în zonele Neamț și Suceava. Mă bucur nespus să fac parte din acest demers deoarece limba română este cea mai frumoasă expresie a sufletului nostru și merită celebrată prin cultură. Mai am multe idei și multe culori de așezat pe pânză. Dorința mea este simplă: Dumnezeu să-mi dea sănătate, să am pânze curate și vopsele pline de viață. Atât timp cât voi avea mintea limpede și mâna sigură, voi continua să pictez esența satului românesc, convins că fiecare tablou păstrează vie identitatea neamului nostru.

– Pe final, dacă aveți un sfat pentru tinerii care doresc să urmeze această cale.

– Cu mult drag! Tinerilor din ziua de azi le transmit un singur sfat: dacă simțiți că v-a cuprins pasiunea pentru pictură, nu renunțați! Puneți mâna pe pensulă fără să vă pese de prejudecățile celor din jur sau de vârsta pe care o aveți!

Primăria Municipiului Bacău va inaugura oficial, sâmbătă, 8 august, noua Promenadă a Bistriței, printr-un program de evenimente desfășurate pe parcursul întregii zile, care va include demonstrații sportive, expoziții de artă, tururi ghidate și recitaluri muzicale.

Anunțul a fost făcut de primarul municipiului Bacău, Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu, care a precizat că vizitatorii vor putea participa la activități dedicate tuturor categoriilor de vârstă.

Programul va debuta cu o expoziție permanentă alcătuită din 35 de fotografii și lucrări reprezentând municipiul Bacău, reproduceri după creațiile artistului Zidart, care vor rămâne expuse pe promenadă pe tot parcursul anului 2026.

Între orele 08:30 și 11:00, sportivii secțiilor de gimnastică și judo ale CSM Bacău vor susține demonstrații și activități sportive în zona garajului nautic din apropierea Centrului de Cultură „George Apostu”.

Începând cu ora 16:00, publicul va putea vizita, alături de un ghid, muzeul în aer liber al Centrului de Cultură „George Apostu”, unde vor fi organizate expoziții de benzi desenate, grafică și lucrări realizate de elevi în cadrul atelierelor desfășurate la muzeu.

De-a lungul promenadei vor fi expuse și lucrări de pictură, grafică și sculptură realizate de elevii și profesorii Colegiului Național de Artă „George Apostu”.

Programul artistic va continua de la ora 17:00, cu recitaluri de jazz, muzică de cameră, un spectacol susținut de Ansamblul de percuționiști „Spirit” și o demonstrație muzicală la handpan. Seara, între 19:00 și 21:00, atmosfera va fi întreținută de DJ Zvan.

Potrivit primarului, al doilea tronson al Promenadei Bistriței va rămâne deschis pentru plimbări și pentru circulația bicicletelor pe întreaga durată a evenimentului.

Inaugurarea marchează finalizarea unuia dintre cele mai importante proiecte recente de amenajare a spațiului public din municipiul Bacău, autoritățile locale invitând locuitorii să participe la evenimentele organizate cu această ocazie.