Glumea un coleg, care a prins și celelalte vremuri în presă. „Păi nu? La revoluție era «Deșteptarea»! Acum, după 30 de ani ce ziar mai este? Tot «Deșteptarea»”! Un ziarist care se respectă trebuie să aibă și simțul umorului. Nu de puține ori se vede, ca un Don Quijote modern luptându-se cu morile tranziției. Se lasă dezarmat, cu condeiul minții înfipt în pala elicei (transformată în tastatură), ridicat și coborât într-o roată imaginară, compusă din arce de cerc. Cam tot atâtea câte domenii poate să cuprindă obiectul lui de activitate: social, politic, cultural, educațional, juridic, sportiv…

Cotidianul „Deșteptarea” împlinește în acest an 30 de ani de la prima apariție. S-a născut peste noapte, continuând însă o tradiție și o structură tehnică. Are un arbore genealogic, cu rădăcini care pornesc de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Din acel nucleu de profesioniști cu experiență, de la „Steagul Roșu”, care au tipărit primul număr pe 22 Decembrie 1989, s-au format caractere. O adevărată școală de ziaristică pentru tinerii talentați, dedicați acestei profesii deloc comode, care au venit să lucreze fără program fix și pe o leafă, suficientă să nu te dea banii afară din casă, dacă o ai.

Și ca în orice breaslă, au fost perioade când exista o concurență acerbă între ziariști. Și totuși „Deșteptarea” a rămas liderul presei băcăuane, în toți acești ani când au apărut și alte cotidiene care-i râvneau locul: „Pur și simplu”, „Ziua”, „Ultima Oră”, „Monitorul”, „Ziarul de Bacău”, „Informația” și alte săptămânale sau bilunare, pe care nu le mai enumăr, de teamă să nu omit vreunul. Toată stima pentru colegii care au pus suflet acolo. Cine uită trecutul riscă să repete greșelile. De aceea este bine venită și o retrospectivă. O pagină dedicată săptămânal (joi), principalelor evenimente care, de-a lungul a 30 de ani au fost consemnate zilnic în ziarul „Deșteptarea”. Cu bune și rele, cu vrute și ne(vrute). Evenimente care și-au pus amprenta și ne-au marcat destinele, păstrându-ne totuși drepți și demni, așa cum am fost de veacuri. Chiar dacă unii băcăuani sunt la mii de km distanță de casă, toți purtăm cu noi în suflet aceste ținuturi minunate, străbătute de Trotuș, Bistrița și Siret.

De 30 de ani dăm “Deșteptarea”

Cine își mai aduce aminte de Silviu Brucan? Cum se uita la noi în 1990? Noroc că n-avea barbă să-și ascundă zâmbetul. Cam 20 de ani plusa el, la ruleta istoriei. Lui Moise i-au trebuit 40. Am ajuns la 30, și ne întrebăm dacă am învățat ceva? Dacă am luat-o pe drumul cel bun sau rătăcim tot pe 7 cărări, câte zile are săptămâna, redusă la 5 lucrătoare. Dacă nu ar fi existat presa, sigur ar fi fost mai rău.

Ziarul „Deșteptarea” continuă să existe. Se știe că „Presa” nu a fost și nu va fi niciodată independentă. Din condiții obiective, evaluate pragmatic. În primul rând pentru că presa scrisă depinde de cititor. Vine în întâmpinarea lui prin conținut. Dacă nu se cumpără ziarul, nimeni nu investește în acea publicație. (Doar dacă are un alt interes, de moment).

Câte fițuici nu primiți prin poștă, gratuit, odată la 4-5 ani? Presa scrisă depinde de o tipografie, care costă. Presa scrisă are obligatoriu și pagina ei pe internet, fapt care îi aduce deservicii, atâta timp cât informația este citită la prima oră, la o cafea, de pe telefonul mobil. Nu răsfoind paginile impregnate cu acel parfum specific cernelei tipografice. Presa trăiește și din publicitate. Și totuși, așa văduvită, presa scrisă va mai rezista, atât timp cât își va respecta cititorii, cât vor exista oameni dedicați profesiei și o informare corectă.

„Înainte”, „Luptătorul” băcăuan a purtat „Steagul Roșu” strigând … „Deșteptarea”!

Revoluția de la finele anului 1989, începută la Timișoara pe 16 decembrie și până la fuga soților Ceaușescu cu elicopterul, nu a existat. Nu a apărut în presă! Publicațiile existente atunci au continuat să ascundă adevărul și să aducă osanale sistemului. Eliberați dintr-odată de constrângeri, am transmis din mână în mână primele apariții editoriale libere, cu îndemnul: „Citește și dă mai departe!”.

Noi, cei închiși într-o mare colivie, cu ușița deschisă, nu știam ce să facem cu libertatea dobândită. La Bacău, ziarul „Deșteptarea” a fost una dintre primele publicații tipărite în țară, pe 22 decembrie. Să nu credeți că peste noapte s-au schimbat echipele redacționale. Că cei care elogiau, acum înfierau, având altă conștiință. Că din atei am revenit dintr-odată la credință. Și totuși… așa a fost! În marea lor majoritate, ziariștii sunt intelectuali.

Oameni educați, cu un ridicat spirit civic. Valorile umane nu au putut fi înfrânte niciodată. Orientarea nu a fost cea potrivită! Oamenii își făceau meseria! Și noi, sutele de mii de băcăuani prezenți în acele zile în centrul orașului, priveam cu mândrie spre gaura apărută în tricolor, fluturată la balconul Prefecturii de astăzi. Nu ne gândeam ce punem în loc.

După zilele de entuziasm si jertfele aduse pe altarul noii democrații, am plecat „fiecare la locurile lui”, în fabrici și uzine. Am urmat și mai conștiincioși sarcinile pe care ni le trăsese… PCR-ul. Partid pe care tocmai îl huleam și l-am scos apoi în afara legii. Când economia de piață ne-a arătat că „sarcinile” sunt depășite, poluante și energofage, am ieșit iar în stradă. Iar și iar, până nu a mai rămas aproape nimic din ce era industrie și agricultură.

Reporterii „Deșteptării”, au venit foarte mulți tineri la început, au scris. Au făcut anchete, reportaje, fotografii, analize. Unii au fost plimbați prin tribunale pentru afirmațiile lor incomode dar bine documentate. Nu mai exista acea scuză, ca motivație pentru spălatul pe mâini, că ordinul vine „de sus”. Dar ne-am dorit să vină, să ne scape de grija zilei de mâine. De la un „tătucă” cu voce blândă! Am votat aleși care să gândească pentru noi. Numai să avem un loc de muncă. Cei mai curajoși au înființat primele societăți comerciale. Așa a venit tăvălugul sustenabilității! Al nevoii de profit și eficiență, din noua economie de piață. Nostalgici mai există și acum.

Breasla aceasta a presei are și ea tradiții. O perioadă de glorie, cu tiraje de zeci de mii de exemplare, cu publicații mai mult sau mai puțin independente, dar și cu perioade de supunere și îndoctrinare. Evoluția politică a țării a avut întodeauna o pârghie, prin presă, radio și televiziune, pentru manipularea maselor. Toți suntem conștienți de asta, și paradoxal, unora după atâția ani, tot ne place să ne lăsăm în continuare amăgiți, în căutarea adevărului și nevoia de… „succesuri”!

Continuitate în presa băcăuană

Primul ziar apărut în urbea noastră a fost „Sentinela de Bacău”. O primă tentativă de a combina știrile politice cu cele științifice și literare, în 1958, la inițiativa lui Costache Sturdza. Cel care avea să devină patronul spiritual al Bibliotecii Județene. Totuși, primul periodic a fost săptămânalul „Diorile”, cu data de apariție 21 septembrie 1867. De atunci și până în decembrie 1987, cei care se ocupă de statistici spun că au văzut lumina tiparului, în județul (regiunea) Bacău, 187 de publicații înregistrate oficial.

Ca și continuitate, strămoșul cotidianului „Deșteptarea” de astăzi a fost ziarul „Înainte”. În jurul lui s-a polarizat activitatea publicistică și literară în perioada 1944 – 1946. De la 1 mai 1946, ziarul băcăuan „Înainte”, organ de presă al Regionalei P.C.R. Valea Trotușului-Bistriței, va apărea sub denumirea „Luptătorul”. Acesta, de la 16 februarie 1948 a devenit cotidian, pentru județele Bacău și Neamț.

„Luptătorul” și-a schimbat denumirea la 8 ianuarie 1955, luând titlul de „Steagul Roșu”. În 1964, luna august, sub aceeași coordonare, apare revista culturală „Ateneu”. Și-a propus să reia tradiția revistei lui George Bacovia și a lui Grigore Tăbăcaru, „Ateneul cultural”. În ultimii ani dinainte de revoluție, din cauza politicilor de austeritate impuse, „Steagul Roșu” devine săptămânal. Până la apariția, pe 22 decembrie 1989, a cotidianului „Deșteptarea”, care a avut de atunci continuitate neîntreruptă în presa băcăuană.

În loc de epilog

Răsfoind paginile cotidianului „Deșteptarea”, conștientizezi câtă putere a avut și are cuvântul scris, prin menirea sa de a informa. Merită menționat că a existat, la începutul secolului trecut, o publicație care a apărut în București, între anii 1915- 16, întemeiată de Spiru C. Haret. Se numea „Liga Deșteptarea” și avea ca scop înlăturarea analfabetismului și promovarea cărților la sate.

Sunt acum universități, școli de presă unde se predă ziaristica. Ca viitor ziarist, nicio școală din lume nu te poate învăța cum să te descurci pe teren. Cum să reacționezi în dialogul purtat față în față cu cetățeanul. Când te înjură, râde sau plânge. Când discuți cu cel care bântuie pe străzi sau cu un proaspăt parlamentar. Orice ziar oferă o deschidere spre cunoaștere. Mai ales pentru tineri. O profesie frumoasă care cere pasiune și o continuă perfecționare. Ți-o asumi față de familie și față de tine. Știi la ce oră pleci dimineața, dar nu știi la ce oră te întorci.

Și până la a prezenta vremea sau horoscopul la un post de televiziune, este mult de muncă. Darămite în presa scrisă, când cuvântul te joacă pe degete. Cine poate să spună că presa, odată cu societatea, nu a evoluat? Că nu consemnează, analizând ce se întâmplă ? „Deșteptarea” a făcut-o și o face!
Să auzim numai de bine în acest an aniversar, stimați și iubiți cititori! Deșteptarea!!!

Alte articole