Dispariția iremediabilă a satului românesc pusă în file de roman

    Sala Cenaclului „George Bacovia” al Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România s-a umplut până la refuz la sfârșitul săptămânii trecute la evenimentul de lansare a romanului „Încotro?” al prozatoarei băcăuane Roxana Medvețki. Cartea, apărută la Editura Cartex în acest an, cu o prefață de Petre Isachi și cu o postfață de Angelica Rusu, a fost prezentată de scriitorul Cornel Galben.

    Dezbaterea care a urmat, moderată de Ana Chiscop, a reunit opiniile scriitorilor Dumitru Brăneanu, Alexandru Dumitru, Cristina Ștefan, Gheorghe Ungureanu și Petre Isachi, dar și ale cunoscutului editor și tipograf Ionel Rusei.

    „Am rămas încântat de stilul și de compoziția volumului – a spus Cornel Galben. Autoarea, fără să știe, calcă pe urmele Corneliei Ichim Pompiliu, cea care în romanul «Jean Marais nu plânge niciodată» a privit începuturile erei socialiste prin ochii iscoditori ai năstrușnicei Lili. Autoarea amintirilor gimnaziale din roman procedează aidoma, numai că Ilinca, deși născută la oraș, încearcă să înțeleagă cum satul patriarhal se pervertește odată cu ivirea zorilor noii orânduiri, pierzându-și de fapt tihna și valorile perene cu care a înfruntat timpul.
    Deși nu petrece decât câteva vacanțe la bunici, privirea Ilincăi e la fel de ageră și chiar dacă în satul dintre vii evenimentele de excepție sunt extrem de rare ea își dă încet-încet seama că ceva se întâmplă și că la nivel de individ lunecarea pe panta valorilor spirituale și morale la nivelul cel mai de jos este vizibilă, așa încât s-ar cuveni a purta doliu pentru stingerea pentru totdeauna a curăției acestei lumi”.



    Vorbitorii au remarcat multe aspecte stilistice și tehnici narative ale autoarei romanului. „«Încotro?» – scrie Petre Isachi în prefață – mi se pare revelator pentru fenomenul de continuitate al literaturii autohtone, tocmai prin utopia filosofico-socială, natural-țărănească și istorico-națională, de sorginte sadoveniano-eminesciană. Cartea conservă, dincolo de eșecul fatal al vieții, valorile supreme, atemporale ale ființei. Paradoxal, sub retorica aparent tradițională și accesibilă, romanul poetico-istoric se adresează cititorului rafinat, cunoscător al subtilităților limbii române (…)”.

    Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"