Uberizarea e doar începutul. Chiar unul destul de timid, pentru că nu face decât să distrugă un monopol (cel al taximetriştilor licenţiaţi) şi să extindă o afacere către alţi oameni. La fel şi Airbnb, care sparge monopolul hotelier şi dă posibilitatea oricărui proprietar de apartament să devină furnizor de servicii de acest tip.
Dar adevărata revoluţie se pregăteşte în umbră şi când va izbucni – în circa cinci ani – va determina un val de concedieri în toată lumea. Meserii care au supravieţuit zeci de ani o să dispară pentru că oamenii care le practică vor fi înlocuiţi de inteligențe artificiale (IA). Cei care ar trebui să se teamă cel mai mult sunt şoferii.
Maşinile autonome – de la autoturisme la autobuze şi camioane – sunt în testare din SUA până în Rusia. E doar o chestiune de timp până când vor fi introduse pe scară largă la nivel mondial. Odată cu scăderea numărului de accidente (inteligenţa artificială greşeşte foarte puţin spre deloc) vor fi în pericol meseriile ce ţin de întreţinerea şi reparaţia vehiculelor: angajaţii din service-urile auto vor fi ameninţaţi pe de o parte de reducerea numărului de accidente iar, pe de altă parte, de introducerea inteligenţei artificiale şi în acest domeniu.
Urmează industria asigurărilor: inspectorii de daune vor fi tot mai puţin necesari, brokerii pot fi înlocuiţi de automate. Dar IA poate înlocui cu succes angajaţii băncilor, profesorii, medicii, chiar şi ziariştii, fotografii, muzicienii şi aşa mai departe. Nu există multe domenii în care oamenii să nu poată fi înlocuiţi de IA.
Întrebarea este: oamenii sunt pregătiţi pentru aşa ceva? Pentru o creştere majoră a şomajului? Economiile bazate pe realităţile capitaliste actuale pot supravieţui? Ce vor face guvernele cu milioanele de oameni care nu vor mai avea căutare pe piața muncii şi care au nevoie, totuși, de casă şi masă?
Care va fi efectul asupra salariilor din moment ce pentru fiecare loc de muncă disponibil apar sute de candidați, deci o creştere majoră a ofertei?
Desigur, o soluţie poate fi abandonarea oamenilor, după modelul revoluţiei industriale, când ţăranii englezi rămaşi fără obiectul muncii, după ce landlorzii au transformat moşiile în păşuni pentru oi, au devenit hoţi şi cerşetori.
Pe de altă parte, impunerea unui venit minim garantat de stat, aşa cum se încearcă în unele ţări, ar fi o soluţie de compromis, care, însă, poate fi atacată ideologic de liderii populişti (să ne amintim de marea manipulare care încă mai circulă în România referitor la „asistaţii social”).
Totuşi, deocamdată, nici o forţă politică de la noi nu şi-a pus, încă, această problemă. Probabil, pentru că, deocamdată, costul scăzut al muncii descurajează, momentan, automatizarea pe scară largă. La fel ca şi în perioada interbelică, atunci când era mai rentabil ca arendașii să angajeze pe mai nimic sute de ţărani decât să cumpere maşini agricole moderne.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
