Da, cred că era nevoie de o asemenea publicaţie în România. Spun în România deoarece în multe alte state din Europa sunt reviste sau – nota bene – unele ziare au în structură şi sumar subiecte care abordează probleme ale agriculturii eco, bio sau organice, termeni şi concepte lămurite încă din primele pagini, cum este cel semnat de conf.univ.dr. Costin Lianu, general manager USH Pro Business. De ce trebuie să citim revista ECO Agricultura românească, ne spune în editorial Aurelian Chiscop, redactor şef al revistei: „…este singura publicaţie tipărită din ţara noastră, cu apariţii o dată la două luni, dedicată exclusiv agriculturii ecologice, un domeniu cu potenţial de creştere la care revista însăşi va contribui.
Unul dintre obiectivele publicaţiei este informarea fermierilor care lucrează în agricultura convenţională despre avantajele celei ecologice. (…) Un alt obiectiv este sprijinirea cu informaţii utile a celor care deja au trecut la agricultura ecologică.” Este, am înţeles, o platformă de comunicare între toţi cei care lucrează ori sunt pasionaţi de agricultura ecologică, producători şi consumatori. Aşadar, după stagii productive la mai multe ziare din Bacău (cu precădere semnând articole din domenii economice, financiare şi de afaceri) Aurelian Chiscop, care şi-a făcut ucenicia în meseria de gazetar la Deşteptarea, la maturitate biologică şi profesională s-a apucat de o treabă foarte serioasă şi, de ce nu, extrem de specializată: coordonarea unui colectiv de specialişti şi conducerea unei reviste cu un conţinut generos, foarte tehnic, nou pentru publicul din România: ECO AGRICULTURA românească, 48 de pagini, format A4, full-color, la un preţ de doar 9,50 lei, editată de Arterius Business din comuna Nicolae Bălcescu – Bacău. Aurelian Chiscop face echipă cu Victor Eugen Mihai (VEM), care şi-a asumat funcţia de secretar general de redacţie. Revista are şi un Consiliu Consultativ, format din renumiţi specialişti în domeniu, care are rolul de a imprima direcţia generală a revistei. Deocamdată revista nu are o distribuţie publică, ci doar în mediul economic.
Fiind primul număr, vă sugerăm câteva subiecte: „De ce agricultura ecologică?”, „Incursiune în acvacultura ecologică la Botoşani”, „Confuzia eco-bio-organic-natural-tradiţional. Rolul filierelor de produse ecologice în dezvoltarea pieţelor”, „1.000.000 de hectare în «ecologic», o ţintă pentru 2030”, „Paşaport pentru export cu bani elveţieni, pentru firme româneşti din agricultura ecologică” etc. Nu lipsesc mesajele publicitare la diferite produse şi utilaje specifice, consultaţiile juridice, reportajele de pe „câmpurile ecologice” şi chiar reţete culinare, evident, cu produse eco.
Ce mai, o revistă de pus la rană, la rana noastră provocată de tot felul de produse stimulate, „îmbunătăţite” cu e-uri şi chimicale.
Felicitări şi poate, în viitor, revista se va distribui şi în chioşcuri sau magazine de specialitate.
Să nu uit, mi-a spus Auraş să scriu că revista este „naţională”.
