Câteva evenimente din ultima vreme și reacțiile care au urmat mă fac să cred că stăm tot mai rău în privința capacității de a evalua realitatea. Nu-mi dau seama, deocamdată, dacă asta ni se întâmplă doar nouă, românilor, sau e o stare generală a epocii moderne, epocă în care instrumentele ce vin în prelungirea simțurilor, membrelor și neuronilor micșorează efortul de a ne adapta.
Am văzut, de exemplu, cât de irațional a fost comportamentul unora dintre politicieni față de prognoza meteo sau față de măsurile luate de primăriile și prefecturile din țară. Dintr-o dată, meteorologii au devenit vinovați că furtuna a atins doar marginea unui oraș în loc să facă prăpăd, așa cum anunțau „codurile”, iar edilii erau acuzați că închid școlile fără motiv.
Vijelia nu a intrat în Capitală la ora 18, ci în timpul nopții. Grav. Foarte grav. Lung prilej de vorbe și de ipoteze. De fapt, nu a fost închisă nicio școală, a fost scurtat programul cu o oră, spre entuziasmul copiilor și enervarea părinților. E ușor de închipuit ce s-ar fi întâmplat dacă furtuna s-ar fi dezlănțuit mai devreme și nu ar fi fost luate măsuri de prevenire a accidentelor.
Pentru unii, ploaia însoțită de vânt și grindină a fost (aproape) un potop, pentru alții a fost „nimic”. Unii s-au plâns că autoritățile „bagă panica în populație”, alții că nu sunt în stare să o prevină „în timp util”.
Noroc cu dosarul Belina, care i-a făcut pe români să uite disputele pe teme meteorologice. Altă știre, alte exagerări. Închirierea unei bălți a ajuns subiect de interes național.
Nu știm dacă acel contract este legal sau ilegal deoarece ancheta nu s-a încheiat, instanța nu s-a pronunțat, dar ce mai contează? Ne-am obișnuit să judecăm grăbit și să pronunțăm verdicte sau să le împrumutăm gata formulate de la cei care au interes să manipuleze. Mă întreb dacă mai avem nevoie de instanțe.
