† DUMINICA a 33-a de peste an

Oamenii sunt curioşi şi dornici să cunoască mai mult: timpul când lumea se va sfârşi, cum şi prin ce se va sfârşi; prin foc, cum spune sfântul Petru (2Pt 3,7) sau prin legea entropiei, cum susţine ştiinţa, adică prin răcirea soarelui şi prin morfoza galaxiei noastre; prin impactul cu alte corpuri cereşti; prin autodistrugere atomică etc. Prea puţini sunt acei care privesc sfârşitul din punct de vedere teologic, adică prin prisma credinţei. Dar dacă acest lucru îl deţine doar Tatăl ceresc, cum el este autorul lumii, creator din iubire, se va contrazice pe sine, adică va distruge cu ură ceea ce a creat cu iubire şi cu atâta înţelepciune? Când va veni Fiul Omului va mai găsi oare credinţă pe pământ? (Lc 18,8). Oare lipsa de credinţă va grăbi sfârşitul sau iubirea îndurătoare, ca oamenii să aibă timp de pocăinţă, aşa cum spune sfântul Petru (2Pt 3,9), îl va îndepărta tot mai mult?
Totuşi, semnele sfârşitului, aşa cum apar din evanghelia zilei, deşi par înfiorătoare pentru unii, pentru alţii sunt pline de mângâiere la gândul că Dumnezeu însuşi se va implica direct în acest act. El este începutul şi sfârşitul, alfa şi omega (Ap 1,8). Din acest motiv putem afirma că sfârşitul este cuprins în început şi, întrucât începutul a fost un act al iubirii şi al înţelepciunii divine, în urma căruia Creatorul s-a bucurat când a constatat că toate sunt foarte bune (Gen 1,31), cum ar fi posibil ca sfârșitul lor să fie unul înspăimântător? Credem şi sperăm, sperăm şi credem că sfârşitul va fi ca începutul, că Tatăl va constata că lucrarea Fiului, de restaurare a lumii în urma păcatului şi de desăvârşire prin Duhul Sfânt, va fi mult mai minunată.
Să cugetăm bine la valoarea noastră, la atotputernicia care ne-a creat, la dragostea care ne-a răscumpărat, la dreptatea care ne aşteaptă, cunoscând adevărul eliberator. Timpul prevestit de Isus este şi cel în care trăim noi: căci drama lumii o recunoaştem cu uşurinţă privind în jurul nostru; drama creştinului o simţim mai ales în dificultatea de a trăi cum vrea Dumnezeu într-o lume în care se trăieşte mai degrabă împotriva voinţei lui Dumnezeu. Să învăţăm să privim dincolo de această lume. Trăind astfel timpul de acum el va deveni deja începutul veşniciei.

Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” Bacău