Vinovaţi până la proba contrarie

Faptul că preşedintele României a declarat că oamenilor politici nu li se aplică prezumţia de nevinovăţie nu ar trebui să ne mire.

De peste zece ani „societatea civilă” cu epoleţii bine ascunşi, formatorii de opinie cu grad pe umăr sau chiar şi unii politicieni bine acoperiţi ne livrează aceeaşi poveste.

Ba unii jurnalişti s-au contaminat şi ei de acest microb şi susţin că o persoană acuzată trebuie să meargă în instanţa să-şi dovedească nevinovăţia. Adică, toţi sunt vinovaţi până la proba contrarie.

Contrar bunului simt, Constituţiei şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Aşa s-a ajuns în situaţia în care mulţi politicieni au fost discreditaţi, scoşi din funcţii şi din viața publică doar printr-un simplu act de acuzare.

O plângere penală a cuiva, un denunţ obţinut prin mijloace suspecte sau un rechizitoriu întocmit din burtă au fost suficiente pentru a distruge reputaţia cuiva, chiar dacă, până la urmă, dosarul nici nu a mai ajuns în instanţă.

De ce? Pentru că agenţii de influenţă din societatea românească ne-au spus că acele persoane sunt „penale”. Şi, fiind penale, deja sunt vinovate şi condamnate. Ceea ce este total greşit deoarece doar un judecător decide vinovăţia unui acuzat.

De ani de zile, deci, politica se face în sensul în care persoanelor indezirabile li se face o plângere penală, devin „penale” şi, apoi, li se cere demisia. Dacă nu acceptă să plece de bună voie, încep presiunile mediatice. Ia să ne amintim de cazul fostului procuror general acuzat că umbla cu girofar! I s-a făcut dosar, a devenit „penal” şi a trebuit să demisioneze.

La aproape doi ani de la eveniment, aţi mai auzit ceva de dosarul respectiv? De „penalul” judecător de la Curtea Constituţională, acuzat printr-un denunţ că ar încălca embargoul stabilit de Rusia asupra produselor alimentare mai ştiţi ceva? Cazul cel mai elocvent este cel recent al celor doi miniştri care au demisionat după ce li s-a întocmit un dosar penal aberant.

Politica se face, în România, cu ciomagul şi asta e cu dus-întors. Pentru că, Doamne fereşte!, să pună ăștilalții mâna pe ciomag, că toţi cei care îl mânuiesc acum vor face cucuie. În definitiv, activiştii de stânga au fost condamnaţi înainte de război pentru „uneltire contra orânduirii sociale”.

După ce au venit la Putere, comuniştii au aplicat acelaşi paragraf din Codul Penal celor care îi hăituiseră şi care îi băgaseră în lagăre.