Urechile lungi ale Justiției

Între 2010 și 2015, Curtea de Apel Bacău a aprobat 61 din cele 62 de cereri de interceptare primite de la procurori, adică un procent de 98,39% Dacă 97%, procentul înregistrat în Republica Moldova a fost considerat mult prea exagerat de către CEDO (cauza Iordachi c. Moldova), cu procentul de la Curtea de Apel Bacău ce facem?

Mai mult, în aceeași perioadă, Tribunalul Bacău a aprobat 2747 đin cele 2754 de cereri de interceptare primite, adică un procent de 99,75% Judecătoria Bacău are, însă, un procent de 100% cereri aprobate: 746 din 746.

La Judecătoria Buhuși s-au aprobat 64 din 65 (98,46%), la Moinești – 53 din 53, la Onești 57 din 58 iar la Podu Turcului – 13 din 14. În total, 3741 de cereri de interceptare în cinci ani, fără a le socoti pe cele pe siguranța națională care sunt clasificate.

Cifrele au fost obținute de profesorul Radu Chiriță, de la Facultatea de Drept a Universității Babeș – Bolyai și, mai important decât numărul solicitărilor aprobate – aproape 110.000 la nivelul întregii țări – este procentul imens al solicitărilor aprobate.

Care este problema? Ne explică CEDO în decizia data în cazul din Republica Moldova: “Curtea consideră necesar să sublinieze că interceptarea convorbirilor telefonice este o ingerinţă foarte gravă în drepturile unei persoane şi că doar motive foarte serioase bazate pe o bănuială rezonabilă că persoana este implicată într-o activitate criminală gravă ar trebui puse la baza autorizării acesteia”.

Trebuie, deci, să existe mecanisme de protecție legală care să garanteze că decizia nu se ia decât atunci când “este imposibil de a realiza atingerea sarcinilor”. Numărul mare al deciziilor de aprobare a cererilor de interceptare din Republica Moldova – spune CEDO – “indică faptul că judecătorii de instrucţie nu iau în consideraţie necesitatea de a justifica, în mod obligatoriu, autorizarea măsurilor de supraveghere secretă”.

E greu pentru noi să înțelegem faptul că Justiția nu trebuie să fie invazivă și că invazia vieții private trebuie să fie o excepție și nu o regulă. Că, chiar dacă nu ne facem vinovați de nimic, asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm să ne fie scormonită intimitatea, asta apropo de o idee care se insinuează în societate cum ca dacă nu avem nimic de ascuns, nu trebuie să ne temem de interceptări.

Procentele de 99-100 % cereri aprobate pentru interceptări te fac să te întrebi ce rost mai are ca procurorul să ceara aprobarea judecătorului din moment ce o obține aproape automat. Pur și simplu nu e nici o diferență față de anii în care procurorul semna mandatul.

Bine, veți spune, dar trebuie să luptăm cu infractorii… Ok, spun eu, și dacă s-au aprobat 3.700 de cereri de interceptare în județul Bacău, care sunt efectele? Ca ar fi trebuit sa existe cel puțin 3700 de condamnări, or Bacaul nu are atâtea locuri în penitenciar…

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"