Unde a fost Bacăul de-a lungul ultimilor 540 de milioane de ani

    Un paleontolog din California a creat o hartă interactivă care permite oamenilor să vadă cât de departe s-au deplasat orașele lor de origine peste 750 de milioane de ani de derivă continentală.

    Harta online, proiectată de Ian Webster, oferă o serie de instrumente care facilitează descoperirea mai ușoară a Pământului, cum ar fi locul în care au trăit primele reptile sau când a înflorit prima floare.
    “Arată că mediul nostru este dinamic și se poate schimba”, a declarat Webster, de 30 de ani, pentru CNN. “Istoria Pământului este mai lungă decât ne putem concepe, iar dispunerea actuală a tectonicii de plăci și a continentelor este un accident de timp. Va fi foarte diferit în viitor, iar Pământul ar putea să dureze pe noi toți.”

    Am căutat Bacăul pe această hartă și l-am găsit acoperit de ghețuri, pe culmile unor munți sau la marginea unor imense lacuri.



    Cambrianul este prima perioadă în care se găsesc resturi fosilizate ale unor organisme multicelulare mai complexe decât bureții. În această perioadă, au apărut aproximativ 50 de grupe majore și diferite de organisme, inclusiv forme incipiente (un fel de modele pentru animalele de astăzi). Acest fenomen este numit explozia cambriană.
    Viața a continuat să înflorească în timpul Ordovicianului ca și în perioada Cambriană anterioară. Nevertebratele – moluștele și artropodele – au dominat oceanele. Marele Eveniment Ordovician de Biodiversificare a crescut considerabil diversitatea vieții. Peștii, primele vertebrate adevărate din lume, au continuat să evolueze. De aproximativ 100 de ori mai mulți meteoriți au lovit Pământul pe an în timpul Ordovicianului comparativ cu zilele noastre.
    Prima adaptare semnificativă a vieții pe uscat a avut loc în timpul Devonianului. Plantele au început să se răspândească pe uscat, formând păduri întinse care acopereau continentele. La mijlocul Devonianului, la mai multe grupuri de plante au evoluat frunze și rădăcini adevărate, iar până la sfârșitul perioadei au apărut primele plante cu semințe.
    Peștii au atins o diversitate substanțială în acest timp, ducând Devonianul să fie numit adesea Epoca peștilor. Placodermele au început să domine aproape orice mediu acvatic cunoscut. Strămoșii tuturor vertebratelor cu patru membre (tetrapode) au început să se adapteze la mersul pe uscat, deoarece înotătoarele lor puternice pectorale și pelvine au evoluat treptat în picioare. În oceane, rechinii primitivi au devenit mai numeroși decât în ​​Silurian și Ordovician târziu.
    Triasicul a început cu revenirea în urma Extincției Permian-Triasic, cea mai mare extincție din istoria Terrei, care a lăsat biosfera Pământului sărăcită; a fost nevoie până la mijlocul perioadei ca viața să-și recupereze fosta diversitate. Din prima parte a Triasicului lipsesc zăcămintele de cărbune, ceea ce arată a durat vreme îndelungată până ce plantele, în special copacii, au recucerit uscatul. Primii dinozauri apar în Triasicul târziu, aproape concomitent cu primele mamifere, la acestea adăugându-se și: reptile zburătoare (pterozaurii), crocodili, țestoase, broaște.
    În timpul Jurasicului timpuriu, supercontinentul Pangeea se fragmentează în supercontinentul din nord Laurasia și supercontinentul din sud Gondwana. Marea Tethys se închide și apare bazinul Neotethys. Clima este caldă și umedă, fără dovezi ale glaciațiunilor. În dreptul polilor nefiind masă continentală nu au existat calote polare extinse. Uscatul era dominat de reptile. Jurasicul a fost epoca de aur pentru marii dinozauri erbivori cunoscuți sub numele de sauropodele — Camarasaurus, Apatosaurus, Diplodocus, Brachiosaurus și multe altele, care au cutreierat pământul până în perioada târzie a perioadei. Deși mărimea lor ar putea sugerea că erau invulnerabili (puteau atinge 35 metri lungime și 60 tone greutate), ei au fost prada unor mari terapode (dinozauri carnoivori), cum ar fi Ceratosaurus, Megalosaurus, Torvosaurus și Allosaurus. Cei mai mulți dinozauri însă aveau dimensiuni reduse. În timpul Jurasicului apar majoritatea grupelor principale de dinozauri, iar răspândirea este pe toate continentele. În aer, pterozaurii dominau cerul.
    În timpul Cretacicului supercontinentul Pangeea se fragmentează complet, dând naștere continentelor pe care le cunoaștem în prezent, deși pozițiile lor sunt încă în mod substanțial diferite de ceea ce sunt astăzi. Plantele cu flori (angiospermele) se răspândesc în această perioadă; diversificarea și răspândirea acestora atinge asemenea cote încât devin predominante la sfârșitul Cretacicului târziu. Evoluția lor a fost ajutată de apariția albinelor; de fapt, angiospermele și insectele sunt un bun exemplu de coevoluție. Apar de asemenea și primii arbori cu frunze, inclusiv smochini, magnolii și platanaceae, chiar dacă nu se răspândesc extensiv și coniferele rămân dominante. Pe uscat, mamiferele reprezintă o componentă mică și încă relativ minoră de faună.
    Mamifere marsupiale timpurii au evoluat în Cretacicul timpuriu, iar în perioada Cretacicului târziu apar primele mamifere marsupiale cu placentă. Fauna este dominantă de reptile archosaur, în special dinozauri, care se aflau în cele mai diverse etape. Pterozaurii, reptilele zburătoare, erau stăpânii aerului în Cretacicul timpuriu însă până la sfârșitul Cretacicului pierd bătălia cu păsările care sunt mai bine adaptate la zbor. Ultimul pterozaur care a dispărut a fost Quetzalcoatlus. Păsările sunt mai rapide, mai ușoare, consumă mai puțină energie cu zborul și rezistă mai bine la schimbări termice.
    Anumite dovezi au condus la ipoteza conform căreia în urmă cu 65 de milioane de ani, Pământul a fost lovit de un obiect extraterestru – un asteroid sau o cometă – iar impactul a avut ca efecte asupra mediului distrugerea totală și permanentă a multora dintre animalele și plantele care trăiau atunci. Primele specii lovite au fost cele fotosintetice, în absența luminii solare. Cum aceste organisme se află la baza piramidei trofice, au urmat imediat animalele a căror sursă de hrană erau acestea. Exemplarele mari au fost dezavantajate când hrana s-a împuținat. În mări, organismele de pe fundul apei au fost avantajate, în schimb cele de suprafață, care se bazau pe plancton ca sursă de hrană, au fost foarte afectate, deoarece planctonul a avut de suferit în lipsa luminii solare. Crocodilii s-au numărat printre supraviețuitorii de succes; creșterea lor este foarte lentă, se pot hrăni și cu organisme moarte și rezistă fără hrană chiar și luni de zile. Alți supraviețuitori au fost rechinii, în schimb au dispărut peștii cu fălci, în prezent existând doar câteva fosile.
    Eocenul este a doua perioadă a paleogenului, care a durat de acum 55,8 ± 0,2 milioane de ani, până acum 33,9 ± 0,1 milioane de ani. Este caracterizată prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. Mamiferele incep sa domine uscatul. Apar primii șerpi.
    În Neogen, mamiferele și păsările au continuat să evolueze în forme moderne, în timp ce alte grupuri de viață au rămas relativ neschimbate. Primii hominizi, strămoșii oamenilor, au apărut în Africa aproape de sfârșitul perioadei. A avut loc o mișcare continentală, cel mai semnificativ eveniment fiind legătura Americii de Nord și de Sud la Istmul Panama, la sfârșitul Pliocenului. Acest lucru a întrerupt curenții oceanici calzi de la Pacific la Oceanul Atlantic, lăsând doar cursul Golfului să transfere căldura în Oceanul Arctic. Clima globală s-a răcit considerabil pe parcursul neogenului, culminând cu o serie de glaciații continentale din perioada cuaternară care urmează.
    Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"