Peturi, pungi de plastic și hârtii, mormane de hârtii. Obiecte de îmbrăcăminte vechi și teribil de murdare, preșuri, cauciucuri dezafectate și chiar capace de baterii auto. Toate astea și încă multe altele.
Un decor pentru un videoclip cu tematică post- apocaliptică, tipic trupelor de thrash metal de la finalul anilor ’80? Nu, un colț de Bacău din primăvara anului 2018. Un colț verde. Sau care ar trebui să fie verde, verde și, mai ales, curat, ținând cont că vorbim de micul lacul din zona Digul Bîrnat.
De fapt, acum, acest colț de Bacău este, în sfârșit, curat. Nu se știe pentru cât timp, dar este. Și asta datorită eforturilor a trei tineri băcăuani.
Toți trei sunt studenți: Răzvan Murgu în Cluj, la Comunicare și Relații Publice, Cazimir Comandașu și Matei Ardeleanu în București, la Psihologie, respectiv Medicină. Răzvan, Cazimir și Matei au venit acasă de Paște. Au văzut mizeria de nedescris care domnea de jur împrejurul lacului. Și au făcut curat. Simplu, nu?
„Păi, nu-i chiar așa de complicat”, zâmbește Răzvan Murgu, care nu vede nimic deosebit în acțiunea întreprinsă: „Până la urmă, e o chestie de bun-simț. Nici unul dintre noi nu aparține vreunei asociații ecologice, însă ne place foarte mult să ieșim în natură. Și nu ne plac gunoaiele, așa că ne-am apucat să le strângem”.
În total, au strâns opt saci menajeri. „Sperăm ca data viitoare să fie mai puțini”, spune Răzvan. Cum adică, mai puțini?! Întrebarea e firească. La fel însă și răspunsul: „Păi, noi vom mai veni acasă probabil că peste vreo lună, dacă nu chiar două. Și mai mult ca sigur, o parte din gunoaie vor fi la loc. Doar că sperăm să fie ceva mai puține. Sigur, ar fi extraordinar dacă oamenii ar ține locul și lacul curate și nu le-ar transforma într-o groapă de deșeuri, dar nu are rost să ne facem iluzii”.
Prin urmare, acțiunea se va repeta. Poate și în alte zone? „Acum nu pot spune că s-a născut în noi un spirit de ecologizare a întregii Românii, dar este posibil să ne îndreptăm atenția și spre alte zone”, admite Răzvan, care adaugă: „E un gest de normalitate, nu cine știe ce faptă de arme”. Da, un gest de normalitate. Într-un cotidian anormal, din care lipsește doar fundalul sonor al celor de la Nuclear Assault.
