Ivona Lucan: Cum a fost începutul traseului dvs. actoricesc?
Viorel Petru Baltag: Am părăsit Botoșaniul cu scandal, deoarece îmi doream să plec. Acolo am stat șapte ani, am jucat foarte mult, dar am vrut să vin la Bacău, pentru că de aici am plecat. Înainte de a ajunge la Bacău am mai fost la teatrele din Constanța și Cluj, apoi m-am întors la Botoșani. Nu-mi găseam locul! Dar, în cele din urmă, Bacăul m-a atras.
La Bacău am început în ’80 . Prima dată am jucat Nae Girimea din piesa D’ale carnavalului, în regia lui Mircea Cornișteanu, după aceea a venit Mircea Marin și a montat Jocuri crude de Alexei Arbuzov, în care am jucat Mișa. În 37 de ani am peste 100 de spectacole în care am jucat, plus recitaluri și ce am mai făcut. Apoi, la Bacău a venit ca director Stelian Preda (de la Botoșani).
El voia să îl joace pe Tipătescu (O scrisoare pierdută), dar Radu Beligan a intrat în sala de teatru, m-a văzut și m-a ales pe mine pentru Tipătescu. Eu am jucat de două ori în piesa O scrisoare pierdută.
Prima dată a fost pusă în scenă de Beligan (a și jucat în ea), iar a doua oară când a montat-o Dumitru Lazăr Fulga, unde am jucat Trahanache. După aceea s-a pregătit turneul din Franța, în care am jucat o piesă colectivă pusă tot de Fulga.
De două ori am fost în Franța, unde am jucat și Berenger din Regele moare, în regia lui Gheorghe Balint. Cam astea au fost vârfurile, iar în 2010 am ieșit la pensie, dar cu toate astea văd că am fost solicitat să joc, deși unii colegi nu au mai fost chemați.
I.L.: Teatrul Municipal „Bacovia” este…
V.P.B.: Teatrul este catedrala sufletului meu.
I.L.: Realizați că ne apropiem de aniversarea celor 70 de ani de existență a Teatrului Municipal „Bacovia”?
V.P.B.: Anul viitor împlinesc și eu 70 de ani, în același timp cu teatrul, iar întâmplarea face că mă bucur că sunt între acești pereți. Aici au murit artiști precum Maria Lătărețu, care doi metri mai încolo de unde stăm noi a picat și a murit înainte să intre pe scenă. Un actor vrea să moară pe scenă, copacii mor în picioare! Așa se spune. Inima mea bate în funcție de conducătorul acestui teatru pe care îl iubesc foarte mult. Chiar dacă nu ar fi fost Eliza Noemi Judeu manager, tot un om deosebit este. Sper să facă ceva… Văd că se zbate să facă niște lucruri așa cum și le-a propus și sperăm să mai jucăm. Durerea mea cea mai mare, ca să închei, este aceea că nu am prins rolurile mari, dar asta a fost conjunctura. Ceasul biologic nu ticăie în același timp cu ceasul culturii și atunci ticăim cum putem.
Ivona Lucan,
Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
