Stare de fapt

Dacă este să am un regret pentru guvernarea Cioloş este pentru că acum îmi lipseşte stilul de comunicare care părea să copieze – păstrând proporțiile, desigur – comunicarea de pe vremurile de dinainte de 1989, când o duceam tot mai prost dar ni se spunea că o ducem tot mai bine.

Era de-a dreptul fantastic să-i vezi pe toţi miniştrii vorbind despre cât de bine o duce ţara, pe formatorii de opinie lăudând progresele guvernării şi ridicând imnuri de slavă salvatorului naţional. Astăzi nu mai auzi astfel de ode, ceea ce este păcat pentru că oamenii respectivi chiar aveau talent; e foarte dificil să faci din rahat bici ba să-l mai şi faci să pocnească.

Dar talentul lor nu se pierde pentru că, acum este folosit invers, pentru a critica Guvernul. Ceea ce, la urmă urmei, este datoria oricărui gazetar, jurnalismul nefiind arta de a aduna scamele de pe hainele potentaţilor.

Dar şi critica este o artă, neputând fi făcută oricum şi de către oricine. Din acest motiv, ne lipseşte o critică adevărată a guvernării şi ne este livrată, în schimb, propagandă electorală.

În combinaţie cu situaţia specială a războiului din subterane, tot melanjul acesta informaţional a dat naştere unei percepţii extreme asupra politicii: în vreme ce Guvernul cade în sondaje, partidul care e la Putere creşte. În mod normal ar fi imposibil ca PSD să nu deconteze imagologic costurile unei guvernări zbuciumate, imprecise şi cu multe, foarte multe poticneli.

Totuşi, se poate observa un lucru interesant: partidul s-a detaşat de liderii de la Centru, cei care decid politica naţională şi, deci, ceea ce face Guvernul. În teritoriu, PSD a intrat într-o zodie tehnocrată, liderii formali păstrând tăcerea, la înaintare fiind scoşi cei cu atribuţiuni pur tehnice, care nu discută politică, se mulţumesc doar să execute sarcinile de serviciu.

Iar, în vreme ce partidul joacă, în continuare, piesa luptei împotriva Sistemului, cresc şi procentele în sondaje, în vreme ce, cum spuneam, Guvernul scade pe fondul prea deselor bâlbâieli.

Problema este că această strategie riscă să ducă la blocaj. Pe de o parte, Sistemului îi convine situaţia deoarece poate controla foarte bine Guvernul, pe de altă parte partidului îi convine pentru că poate da vina pe Sistem şi să capitalizeze intenţii de vot. Dar asta înseamnă să nu se mai facă nici o reforma, în special cea a Justiţiei, care este absolut necesară.

Însă, s-ar putea să mai existe o speranţă chiar dacă politicienii nu vor să se lupte cu Sistemul. Pentru că lupta se dă acum, în interiorul acestuia, între facţiunile sale.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"