Petrea Clopotaru duce la îndeplinire cel de-al doilea mandat la conducerea Primăriei Sănduleni, din partea PSD. Este profesor de matematică, deci un tip tehnic. Pentru el, orice activitate, proiect sau şedinţă se desfăşoară după nişte idei bine stabilite, pe care le abordează schematic, la obiect. Din discuţia cu el, se vede clar că i-a plăcut întotdeauna meseria de dascăl şi luptă în continuare pentru a-i ţine pe copii alături de carte, de şcoală, de învăţătură. Pentru el, dincolo de partea administrativă, relaţia cu învăţământul rămâne una specială. Petrea Clopotaru are 48 de ani, provine dintr-o familie modestă, spune că a fost un copil necăjit, dar a muncit enorm ca să ajungă omul din ziua de azi. Îi mulţumeşte şi astăzi profesorului Victor Alexandrescu pentru că i-a insuflat dragostea pentru matematică şi l-a încurajat mereu să aibă încredere în el.

– Şcoala românescă mai scoate oameni de calitate pentru catedră?

– Din păcate, constat de la an la an că la catedră ajung tineri tot mai slab pregătiţi. Evident, nu sunt numai ei de vină, ci întreg sistemul. Cred că în România nu mai există un proces de învăţare de calitate care să conducă la formarea unor oameni pregătiţi. Cel mai mult s-a greşit pornind din anul 1998, când s-au înfiinţat şcolile postliceale pe bandă rulantă, unde, de regulă, nu erau profesori de specialitate. Eu am terminat facultatea în anul 1997 şi încă de la început mi s-a spus că degeaba sunt cel mai bun profesor de matematică dacă nu ştiu să transmit elevilor mesajul meu. Avem nevoie de oameni foarte bine pregătiţi la catedră, dacă vrem ca generaţiile viitoare de elevi să devină oameni de calitate.



– Rămâneţi un om dedicat şcolii?

– Cu siguranţă! Tocmai de aceea, până în anul 2016 nu am desfiinţat nicio şcoală din comuna Sănduleni. Funcţionăm mai departe cu şcolile: Verşeşti 1, Verşeşti 2, Coman, Sănduleni şi Grădiniţa cu program normal Sănduleni. Din păcate, Şcoala Stufu a fost închisă în anul 2016. Vrem să menţinem deschise unităţile de învăţământ şi avem toate şansele ca acest vis să rămână ancorat în realitate. Natalitatea este în creştere şi avem la grădiniţă 120 de copii. Am solicitat recent o situaţie cu numărul copiilor care au vârste între 1 şi 5 ani, iar la numărătoare au ieşit 135 de copii. Rămân un profesor dedicat şcolii, ancorat la realitate şi susţin cu tărie că la clasa a VI-a sunt puţine patru ore pe săptămână pentru studiu la clasă. Nu sunt suficiente, după părerea mea! Pentru că mereu am vrut mai mult de la elevii mei, am făcut gratuit ore suplimentare la şcoală, crescând timpul de studiu la 9 – 10 ore/săptămână. Efortul s-a văzut mereu în rezultate şi am ajuns să am elevi de top la colegii bine cotate din Bacău.

– Ce aţi învăţat în primul mandat de primar şi ce puteţi corecta acum în cel de-al doilea?

– Din anul 2012 şi până în prezent am avut parte atât de puncte tari, cât şi de puncte slabe, de oportunităţi şi de ameninţări. La capitolul puncte tari trec colaborarea cu instituţiile deconcentrate, iar la capitolul puncte slabe menţionez faptul că autorizaţiile de construcţie date până în anul 2012 nu erau aprobate de Consiliul Judeţean Bacău. Pentru a intra în legalitate, echipa mea a dus o muncă de titan. Cel mai greu obţinem autorizaţiile de la CNADNR, care, după părerea mea se cred „stat în stat”. În anul 2014 a venit Curtea de Conturi şi mi-a impus să intru în legalitate. Am reluat întreaga documentaţie a Căminului de la Sănduleni, reţeaua de alimentare cu apă şi PUG-urile. În tot acest timp, am avut multe oportunităţi de a face lucruri utile pentru comunitate, dar am fost şi ţinta unor ameninţări, însă nu vreau să dezvolt acest subiect.

– Reţeaua de apă a comunei este în lucru. Când preconizaţi că vor avea oamenii apă curentă în gospodării?

– Din păcate, problema apei putea fi rezolvată mult mai repede pentru locuitorii comunei, însă birocraţia sau neştiinţa au făcut ca lucrările să stagneze. Investiţia a început în anul 2009, fără autorizaţie de construcţie, care ar fi trebuit eliberată de Consiliul Judeţean, şi fără aviz de la CNADNR, iar Curtea de Conturi a stabilit abateri de la legalitate. Lucrările au fost executate de o firmă băcăuană, însă nu am avut procesele verbale semnate de inspectorul ISC. Am făcut din nou expertiză, studiu geologic şi a durat doi ani de zile ca să intrăm în legalitate cu acest proiect. La momentul de faţă mai sunt de executat puţurile, care vor fi amplasate în pânza freatică, aproape de râul Tazlău. Sper ca până la sfârşitul anului locuitorii comunei să aibă apă curentă în curte. Cred că taxa de racordare va fi de aproximativ 600 de lei.

– Reuşiţi să respectaţi normele ISU în unităţile de învăţământ?

– Vreau să vă spun că normativele ISU sunt exagerate. Este foarte greu în condiţiile acestea să obţii autorizaţie ISU pentru şcoli! Au scos acum o aberaţie cu deschiderea uşilor. Ştiţi că nu este permis ca uşile să se deschidă spre interiorul clasei, ci spre exterior. Acum, se pune problema să scoatem toate uşile claselor, să construim un spaţiu în sălile de clasă şi să repoziţionăm uşile astfel încât acestea să se deschidă la nivelul peretelui holului, ca să nu mai constituie obstacol pentru elevi în caz de evacuare. Vă daţi seama ce înseamnă acest lucru în fiecare unitate de învăţământ? În prezent, reabilităm Şcoala Generală nr. 1 Verşeşti şi sperăm să finalizăm lucrările până în septembrie. Cel mai îndrăzneţ proiect al nostru este să ridicăm o nouă clădire în spatele Şcolii Gimnaziale nr. 1 Sănduleni, în care vor învăţa elevii din clasele I- IV. Venim astfel în întâmpinarea copiilor din ciclul primar care trebuiau să înveţe în schimburi. Nu ştiu cine mai este capabil să înveţe seara la ora 18! Construind alte patru săli de calsă, toţi copiii vor învăţa într-un singur schimb.

– Cât de mult vă ajută în comunitate atragerea de fonduri europene?

– Fondurile europene mi se par o minciună! Nu vreau să supăr pe nimeni, dar după părerea mea chiar aşa este. Să vă spun şi de ce: prima etapă de depunere a proiectelor pe fonduri europene a fost în perioada 2007 – 2012, iar cea de-a doua etapă de depunere, conform Ghidului Solicitantului este 2014 – 2020. Ei bine, nu am avut Ghidul Solicitantului la 1 ianuarie 2014, din varii motive. Acesta a fost aprobat abia în anul 2015, proiectele au fost depuse, aprobate, dar nu s-au primit banii. În mai 2016, a fost o nouă sesiune de depunere a proiectelor, însă sesiunea a durat doar 6 minute. Bineînţeles că a depus numai cine ştia acest amănunt. Noi suntem foarte bine pregătiţi pe acest segment şi avem trei proiecte importante pe care vrem să le desfăşurăm. Este vorba despre modernizarea drumurilor locale (6 km), construirea unei grădiniţe cu locuri de joacă desfăşurate pe o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi şi o creşă. Valoarea investiţiei pentru drumurile locale este 1,3 milioane de euro, iar investiţia cu grădiniţa, creşa şi locul de joacă se ridică la 600.000 euro.

– Ce investiţie vă dă cele mai mari bătăi de cap?

– Canalizarea este un alt capitol discutabil. Pentru reţeaua de canalizare am depus proiect pe fonduri europene şi este una dintre cele mai grele investiţii. Valoarea proiectului se ridică la 80 miliarde lei şi se lucrează pe tronsoane. Am avut şi avem în continuare discuţii cu cei de la CRAB. Au elaborat un master plan fără a avea traseele stabilite. Sunt trei etape de lucru, pe diferite surse. Şi aici sunt multe piedici, lucrezi cu oameni slab pregătiţi, oameni care îţi pun beţe-n roate doar pentru că ai îndrăznit să-i suni pe superiorii lor pentru a le semnala tergiversarea documentaţiei. Astfel de oameni întâlnim în toate domeniile şi din cauza lor avem de suferit. Dacă vom răzbate, în final reţeaua de canalizare va avea 35 km.

– În acest hăţiş administrativ, ce vă râmâne cel mai aproape de suflet?

– Matematica, fără discuţie. Nici în învăţământ nu este uşor pentru dascăl. Copiii au o personalitate puternică. Trebuie să ştii când să te retragi din faţa copilului, ca să nu-i îngrădeşti dezvoltarea. Unii copii, tind să devină egoişti şi trebuie să-i ajuţi. Cred că este foarte important să le dăm mai multă încredere! Este nesesar să ţinem pasul cu ei, cu dezvoltarea, cu tehnologia, cu viitorul!

SĂNDULENI
Comuna este formată din satele Bârzulești, Coman, Mateiești, Sănduleni (reședința), Stufu, Tisa și Verșești, fiind traversată de șoseaua națională DN11, care leagă Bacăul de Onești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Sănduleni se ridică la 3.863 de locuitori. Singurul obiectiv din această zonă, inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monument de interes local, este conacul Secară (1891) din satul Verșești, clasificat ca monument de arhitectură.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"