De ce a izbucnit scandalul căminelor de bătrâni? Unii vor să credem că, dintr-o dată, le pasă de bătrâni și mor de grijă „știrbilor care nu știu să voteze”, cum erau caracterizați, acum câțiva ani, de cei care le plâng pe umeri.
E greu de crezut că apologetii darwinismului social, ai piețelor sălbatic de libere și al aruncării peste bord a balastului uman „ineficient” au suferit o epifanie pe drumul Damascului și au decis să intervină.
Mai degrabă asistăm la lupta clasică pentru teritorii ale găștilor implicate într-o industrie aflată în plin avânt, pe fondul unei ciudate pasivități a statului în domeniu. Dar nu trebuie să ne mirăm prea mult; nu ar fi prima dată când politicienii pun frână unor programe sociale doar pentru a permite intervenția privată în domeniu; să ne amintim doar că reducerea numărului de paturi de spital susținută de UE de ani de zile este doar o inițiativă menită să crească piața medicinii private. Nu văd de ce lipsa de inițiativă a statului în domeniul serviciilor sociale pentru vârstnici nu ar fi, de asemenea, o măsură menită să permită accesul sistemului privat pe o piață în plină dezvoltare.
Mai ales că datele statistice spun că afacerile firmelor care administrează căminele de bătrâni au depășit, anul trecut, valoarea de 200 de milioane de lei, iar în perspectiva următorilor 5 ani, ar putea trece de 600 de milioane de lei, conform unui studiu citat de întreaga presă națională. Profitul acestor companii a crescut de la 31 de milioane de lei în 2021 la 45,7 milioane. Iar aceste cifre au fost realizate cu numai 1619 angajați, ceea ce înseamnă un profit mediu de circa 5700 de euro pe salariat. Dar asta, doar oficial. Cele mai multe firme au mai puțin de 10 angajați iar media este de doar 3 salariați pe firmă, ceea ce ne duce cu gândul la niște inginerii financiare extrem de interesante dar necercetate de autorități.
Și piața va crește. Bătrânii de azi, viitorii pensionari sunt bolnavi, prost hrăniți, prost tratați, cu sănătatea tot mai șubredă pentru că au fost loviți din plin de reformele economice care i-au lăsat fără venituri, fără asigurări medicale și, până la urmă, și fără îngrijiri medicale deoarece Sănătatea a început să se privatizeze, dacă nu oficial, cel puțin pe ascuns, cu bolnavi nevoiți să-și cumpere medicamentele, să-și plătească o tomografie pentru că aparatul spitalului e stricat, să-și plătească operațiile și așa mai departe. Vor avea nevoie de îngrijire pe care familiile nu vor avea cum să le-o ofere și, atunci, vor trebui să caute o instituție specializată. Iar statul nu oferă prea multe locuri pentru că, ce să vezi?!, aceiași politicieni care au privatizat Sănătatea, au decis să privatizeze și Asistența Socială.
Iar lumea se miră că în instituțiile private, pacienții sunt tratați inuman. Eu nu m-aș mira. Menirea privatului este să facă profit, nu acte de caritate. Câtă vreme Sănătatea, Educația, Asistența Socială vor fi încredințate mediului privat, nu văd de ce ați avea așteptări de la acesta.
Mi-e teamă că nu se poate să dorim Capitalism în economie, dar să avem Socialism în societate. Câtă vreme punem mai presus de toate Sfântul Profit, nu putem cere Sistemului să ne livreze servicii ieftine și de calitate. Pur și simplu e imposibil!
