Daniel David, rectorul Universității ,,Babeș-Bolyai” Cluj, profesor de psihologie clinică și psihoterapie, realizează o interesantă radiografie a prostiei (,,Despre Prostie. Omul între Homo Sapiens și Homo Stupidus; Homo https://danieldavidubb.wordpress.com/2011/01/29/despre-prostie-omul-intre-homos-sapiens-si-homo-stupidus”), pornind de la gândul lui Schiller: ,,Împotriva prostiei zeii luptă în zadar”. Aducând Prostia și Inteligența față în față, psihologul distinge cu subtilitate între: prostul cu pretenţii/ autentic (îşi propune scopuri variate, adesea ca urmare a presiunii şi modelelor sociale şi educaționale, dar nu are mijloacele intelectuale adecvate realizării lor); prostul simpatic/ ignorant (nu-și propune/ nu are scopuri adecvate sau variate, dar ar avea mijloacele intelectuale necesare realizării lor); inteligentul activ (are/ îşi propune scopuri variate şi are mijloacele necesare atingerii lor); inteligentul pasiv sau prostul adaptat . Pe aceștia, doar dacă îi mobilizezi în sarcini, poţi să-i diferențiezi. Moliere spunea cu referire la această situaţie că un învăţat/ inteligent care tace nu se deosebește de un prost care nu spune niciun cuvânt. Nuanțându-și discursul, între altele, universitarul clujean sesizează că: prostul nu este antitetic deșteptului, ci inteligentului; opusul deșteptului este novicele; inteligenţa (şi prin contrapondere prostia) se referă la capacitatea de a ne organiza mintal pentru a rezolva probleme şi/ sau a descoperi probleme, de a învăţa rapid şi eficient cunoştinţe noi; vorbind despre deştept versus novice, ne referim la cunoştinţele acumulate; inteligentul poate să nu fie foarte deştept, în sensul că nu are un volum mare de cunoştinţe; există o categorie fascinantă de „proşti deștepți/ experţi”, adică oameni cărora nu le prea funcţionează mintea rapid şi eficient, dar au un volum mare de cunoştinţe, obținute prin muncă şi efort, care, punctual şi contextual, pot fi utilizate cu succes, ca expertiză, adesea rigidă, inflexibilă. Suntem avertizați: dacă un prost poate să fie expert, nu înseamnă că orice expert este prost… Pornind și de la expertiza psihologului american David N. Perkins, Daniel David, argumentând că din punctul de vedere al stabilității ,,prostia poate să apară în două variante: ca stare şi/ sau ca trăsătură”, evidențiază că prostia ca stare poate fi caracterizată prin ,,ispite ale prostiei”: impulsivitate; neglijență; procrastinare (amânare); ambivalență; automatism (habit); excese; experienţă (veteran); tentaţii. Toate ,,aceste ispite fiind foarte omeneşti, omul are în structura lui predispoziția spre prostie şi, în consecinţă, în situaţii ţintă, şi un inteligent se poate comporta temporar ca un prost; vestea bună este că aceste ispite pot fi totuşi controlate şi astfel inteligentului îi poate trece prostia. Dacă este vorba de prostie ca trăsătură, lucrurile sunt mai stabile şi adesea nemodificabile; vestea bună aici este însă că fericirea nu depinde de inteligenţă!” (D. D).
Interesantă este și distincția pe care psihologul clujean o realizează între Homo Sapiens și Homo Stupidus. Primul este ,,omul înţelept/ inteligent a cărui minte este orientată spre adevăr şi raţiune, are scopuri diverse şi mijloace adecvate pentru atingerea lor. În plus, el poate înţelege şi accepta lucrurile şi evenimentele analizându-le sau văzându-le la alţii, spre deosebire de prost care adesea trebuie să le trăiască/ experiențieze el însuşi – uneori cu costuri foarte mari – pentru a se convinge de realitatea lor, a le înţelege şi accepta”. ,,Homo Stupidus are mintea orientată spre mituri şi iluzii, scopuri minimale sau prea diverse şi ambițioase pentru cât îl duce capul şi mijloace inadecvate şi/sau insuficiente pentru atingerea scopurilor”. Problematica, fiind abordată doar într-un eseu de dimensiuni relativ mici, nu a fost dezvoltată. Ne îndoim de faptul că omul care are ,,mintea orientată spre mituri şi iluzii” – un fel de Don Quijote, nu? – ar trebui privit în patul procustian al lui Homo Stupidus. E drept că în viziunea psihologului clujean sunt trecute în portofoliul lui Homo Stupidus și ,,scopuri minimale”, iar Don Quijote numai scopuri minimale nu viza.
Vă invit să trecem, din registrul academic, sobru al abordării, în registrul relaxat, dar elevat, al scriitorului. Cristian Teodorescu ne propune în bijuteria estetico-etică din ,,Cațavencii” (11 ianuarie, 2022), ,,Fiziologia prostului”, a insului care ,,e și rău, fiindcă atunci când își așteaptă binele e în stare să calce pe cadavre ca să-și vadă speranțele împlinite. Tot ceea ce nu poate el să înțeleagă i se pare neadevărat sau o conspirație împotriva lui”. Când este vorba despre știință, proștii aprind incendii apocaliptice, întrucât ,,pentru proști, teorema lui Pitagora e o minciună. În cel mai bun caz, o chestie care trebuie verificată de fiecare dată când au de-a face cu ea”. Natura îi este potrivnică și găsește și aplaudaci pentru convingerea sa: ,,Dacă nimerește cu mașina într-un copac, prostul se supără că i-a stat copacul în cale și mai totdeauna găsește alți proști care să fie de acord cu el”. Entitate complexă, fiindcă n-are imaginație, ,,prostul se crede invincibil, iar atunci când are de rezolvat o problemă de viață, se răstește la ea”. Este prieten cu viclenia și trucurile cameleonului. Proștii au în ei multe dintre avânturile eroice ale bravadei ,,democratice”: ,,Se adună în haită și-și clamează neroziile pe unde apucă. Dacă nu sunt răgușiți, au o portavoce cu ei, pe care o folosesc și ca să vorbească în șoaptă. Și se găsesc destui politicieni care, din ticăloșie ori tot din prostie, le cântă în strună”. Prostul e și nu e ateu. E și nu e credincios: ,,Prostul e ori habotnic, ori ateu superstițios – nu crede în Dumnezeu fiindcă nu-l poate pipăi, dar când fulgeră își zice că fulgerul are ceva împotriva lui, iar pisica neagră care-i taie calea știe ceva care n-a ajuns încă la urechile lui”. Povestea cu ,,prostul are mintea odihnită” este bună doar pentru uzul naivilor: ,,Am ajuns să mă îndoiesc că prostul are mintea odihnită. Mai degrabă chinuită. Prostul crede că Bill Gates are ceva cu persoana lui și că George Soros i-a scris numele pe vreo listă neagră. Pentru el, adevărul e al cui strigă mai tare, iar legile care nu-i dau lui dreptate trebuie încălcate”. Universul lui etic este zdrențuit în esențe: ,,Prostul e respectuos de frică și politicos de fațadă. În semn de prietenie, te înjură duios și, dacă nu-l lași să te tragă de brăcinari, te acuză că-l dușmănești. Nu e generos, ci risipitor. Cel mai adesea e de o zgârcenie feroce, pentru că ziua de mâine e pentru el o perpetuă amenințare. De aceea speră nesăbuit, își folosește memoria pentru ranchiune și nu se gândeşte decât la răzbunări. Prostul nu crede în bunătate, iar atunci când o întâlneşte i se pare un prilej de jumuleală”. Se simte acasă în peisajul mioritic: ,,Prostul fură liniștit, fiindcă nu-l duce imaginația la ceea ce ar putea păți din cauza furtului, iar atunci când e prins spune că legile sunt strâmbe”.
