Intre Stolojan si Tariceanu

Ieri, liberalii din Bacau au organizat o conferinta de presa la sediul partidului lor. Cand spui „liberalii&#8221 trebuie insa sa precizezi care anume, asta din cauza ca PNL Bacau e structurat in doua tabere. Una e cea a liberalilor „traditionalistii&#8221, care ii sustin pe Ioan Chiriac si Valeriu Gheorghe, si cea a fostilor umanisti, condusi de Stavarache si Berca.

Asadar, conferinta de presa de ieri a PNL a fost organizata de prefectul Gabriel Berca, senatorul Ioan Aron Popa si deputatul Ionel Palar. Tot la ora 11 au sosit la sediul PNL, absolut intamplator, rivalii Ioan Chiriac si Valeriu Gheorghe. Au intrat, au zambit spre ziaristi, cu simpatie, si s-au strecurat pe langa scaunele ocupate, disparand in cabinete. Organizatorii conferintei au dat informatii privind Delegatia Permanenta a PNL, sesiunea extraordinara a Parlamentului si situatia din PNL Bacau. Delegatia Permanenta a dat un vot covarsitor in favoarea lui Calin Popescu Tariceanu, a declarat prefectul judetului. „La Bacau, cei care au fost consecventi sunt si in continuare. Cei care au semnat pe lista lui Stoica vor raspunde moral, nu poti sa fii azi intr-o parte, maine, in cealalta&#8221. Si Valeriu Gheorghe ii acuza pe ceilalti de balans, afirmand ca „acum doua zile erau cu Stolojan, azi sunt cu Tariceanu&#8221. Deputatul sustine ca „lista lui Stoica&#8221 nu exista, singura lista fiind cea privind fuziunea cu Partidul Popular. Berca a apreciat demisia Monei Musca, ministru al Culturii, ca fiind un gest de o mare eleganta, adaugand ca altii se tin de scaune de 15 ani, desi au facut atatea greseli. „PNL Bacau a fost perceput ca o anexa a PSD si daca nu schimbam asta ne vom trezi ca PSD va castiga iar alegerile&#8221. Fostii umanistii striga „schimbare&#8221 si „curatenie&#8221, traditionalistii, „echilibru&#8221, si unii si altii vrand binele partidului. Situatia PNL Bacau se la lamuri saptamana viitoare, sustine Gabriel Berca. E vorba de raspunsul Comisiei e Onoare si Arbitraj a PNL la contestarea alegerilor. Conferinta judeteana a PNL l-a ales in functia de presedinte pe Ioan Chiriac, iar Romeo Stavarache, candidat si presedinte interimar, a acuzat ca alegerile au fost fraudate si a depus contestatie la COA. Din cauza ca si Chiriac si Stavarache se considerau presedinti, Bucurestiul a decis ca pana la rezolvarea contestatiei, organizatia sa fie condusa de vechiul Birou permanent. „Clasa politica trebuie sa inteleaga ca trebuie sa faca pasul inapoi&#8221, a declarat Gabriel Berca, facand aluzie la inamicii sai. Ambele tabere cred in victorie. Berca declara ca, peste trei-patru zile, COA le va da castig de cauza, iar Valeriu Gheorghe ca umanistii nu pot contesta alegerile din cauza ca ei le-au organizat.

Scris de Silvia PATRASCANU

Din cauza banilor insuficienti

Banii insuficienti dau batai de cap primarilor din zonele calamitate. Cele 200 de miliarde de lei vechi alocate reabilitarii infrastructurii din intreg judetul sunt mai mult decat insuficienti. Primarii

au declarat ca prioritare stramutarea si constructia caselor afectate de inundatii si eliberarea

drumurilor de acces.

Reconstructia de dupa inundatii este mai dificila decat ne-am fi asteptat. Incet, incet,viata oamenilor intra pe fagasul normal. Problemele grave vor aparea la debutul anotimpului rece. Atunci, multi sinistrati, vor constata ca nu au o casa. Si toate deriva din lipsa banilor. &#8221Am distribuit alimente si cereale. Dar am inceput sa refacem si caile de acces din diferite zone. Avem mare nevoie de bani. Sa stim si noi in ce ape ne scaldam.&#8221, ne-a declarat Stefan Potoroaca, primarul comunei Asau. Situatia de aici este una generala. Sute de oameni trebuie stramutati si zeci de drumuri trebuie refacute. „Avem 130 de locuinte care trebuie stramutate. Deocamdata nu stim de cati bani avem nevoie. Asteptam sa se dea o ordonanta prin care sa ni se comunice suprafata de teren acordata pentru fiecare gospodarie. Anul trecut s-au dat 300 metri patrati.&#8221, a afirmat Toma Marian Spoiala, primarul comunei Agas. Necesarul de utilaje pentru refacerea infrastructurii reprezinta o problema dificila pentru intreaga comunitate din zona. Numai la Agas este mare nevoie de cinci excavatoare, patru buldozere mari, sase autobasculante si cel putin doua incarcatoare. Caile de acces trebuie degajate de mal si de resturile aduse de apa. De asemenea, Trotusul trebuie adus la matca initiala pentru a nu mai curge pe sub case.

Lucrarile acum, plata mai tarziu

In alte zone, primariile au angajat deja societati de profil pentru a reabilita infrastructura. „O societate specializata va reda traficului 35 de kilometri de drumuri comunale. Numai pentru 17 kilometri de drum ne sunt necesari 32 de miliarde de lei. Fara sa mai luam in calcul si malurile raului Ciughes care trebuie consolidate. In total, valoare proiectelor noastre este de peste un milion de euro. Speram insa sa fim ajutati si de Directia Apelor. Asa cum se folosesc de ape, tot asa trebuie sa ne si ajute.&#8221, ne-a declarat Adrian Palisteanu, primar in comuna Palanca.

Digul nimanui

La Comanesti, inundatiile au scos la iveala o situatie cel putin stranie. Digul de protectie al orasului este al…nimanui. „Am vrut sa refacem digul si am constatat ca el nu este pe lista de inventar al Consiliului Local Comanesti. Am sunat de cei de la Ape si s-au uitat pe situatia lor. Digul nu este nici al lor. Atunci, noi ce facem? Cine-l repara? Pentru ca nici nu indraznim sa ne gandim la urmatoarele ploi mai abundente.&#8221, a afirmat Viorel Miron, primar in Comanesti. Fondurile necesare in zona depasesc 1.000 de miliarde lei vechi. Tinand cont de faptul ca la nivelul intregului judet vor fi alocate 200 de miliarde de lei vechi pentru infrastructura, va mai curge destula apa pe Trotus pana cand vor fi remediate dezastrele create de inundatii.

Scris de Alexandra SIMION

Curtea de Apel Bacau a respins recursul PNA

Ieri, Curtea de Apel Bacau a respins recursul inaintat de Parchetul National Anticoruptie fata de decizia luata de Tribunalul Bacau pentru punerea in libertate a lui Dumitru Sechelariu, Laurian Lucas

si Dorinel Ifrim. Dupa trei ore de deliberari, instanta suprema bacauana a considerat ca inculpatii nu reprezinta un pericol public si ca nu exista motive sa ramana in arest preventiv pe perioada cercetarilor. Ieri, in jurul orei 17.00, Sechelariu, Lucas si Ifrim au parasit sediul Inspectoratului Judetean de Politie, liberi.

Judecarea recursului formulat de Parchetul National Anticoruptie a inceput la ora 10.30. Mai intai, procurorul de la PNA a justificat in cateva minute in fata instantei de la Curtea de Apel de ce Dumitru Sechelariu, Laurian Lucas si Dorinel Ifrim reprezinta un pericol social si de ce este necesar ca pe perioada cercetarilor cei trei sa fie privati de libertate. La randul lor, avocatii inculpatilor au incercat sa convinga completul de judecata ca fostul edil al Bacaului Dumitru Sechelariu, fostul viceprimar Laurian Lucas si seful Serviciului de Cadastru Dorinel Ifrim pot sa fie cercetati in stare de libertate, fara repercusiuni asupra altor persoane. &#8222Colegul meu de la PNA incearca sa argumenteze faptul ca va aflati in fata unor infractiuni de o gravitate deosebita, care au in vedere natura faptelor de coruptie comise de clientii mei – a declarat in deschiderea pledoariei avocatul inculpatilor Catalin Dancu. In al doilea rand, incearca sa insiste in fata dumneavoastra pe aspectul calitatii persoanelor si anume rolul pe care acestea l-ar avea in influentarea martorilor si a situatiei dosarului. Aveti trei instante, trei complete diferite, care in trei faze procesuale a urmaririi penale au respins clar toate argumentatiile in legatura cu aprecierea si interpretarea probelor. Nu sunt probe, doamna Presedinta! Nu sunt indicii temeinice pentru care, cei trei sunt acuzati ca ar fi savarsit fapte penale. Nu au obstructionat ancheta, am fost prezenti de cate ori ni s-a cerut. Personal sau cu ei. Ne-am prezentat de buna voie la sediul politiei, am cautat in spiritul realitatii sa raspund tuturor problemelor pe care le-a ridicat acest dosar complicat. Lasarea lor in libertate, pentru Bacau si pentru toata opinia publica, nu poate sa constituie un pericol public&#8221. Ceilalti doi avocati ai apararii, au incercat, in acelasi spirit, cu argumente tehnice dar si sentimentale, sa convinga instanta ca in situatia de fata se impune respingerea recursului, inaintat de PNA inca din ziua de 27 iulie. La randul lor, Dumitru Sechelariu, Laurian Lucas si Dorinel Ifrim au solicitat cercetarea in stare de libertate, asigurand instanta ca nu sunt un pericol pentru semeni. &#8222Am incredere ca justitia bacauana va face ceea ce e drept&#8221, a spus in finalul pledoariei Dumitru Sechelariu.

Libertate, dupa trei ore de emotii

La ora 12.30, completul de judecata s-a retras pentru deliberare. Cele trei ore, cat au fost necesare magistratilor sa se hotarasca daca ii lasa sau nu in libertate pe Sechelariu, Lucas si Ifrim s-au dovedit mai mult decat chinuitoare. La ora 15.30, presedinta completului a citit sentinta: &#8222Instanta respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul National Anticoruptie, impotriva incheierii din 27 iulie 2005 formulata de Tribunalul Bacau. Decizia este definitiva&#8221. Cei trei avocati au recunoscut ca au avut ceva emotii, in asteptarea deliberarii instantei de la Curtea de Apel. &#8222A fost o presiune extraordinara, pe care cu totii am trait-o destul de greu, a declarat avocatul Catalin Dancu. Este prima instanta de recurs care, vedeti, respinge irevocabil cererea pe care a facut-o PNA-ul. Vreau sa va spun ca nu vedeam nimic optimist fata de situatia ca ma judec la Bacau. Si chiar am fost tentat, la un moment dat, sa stramutam aceasta cauza la o alta instanta. Dar se pare ca, intr-adevar, probele si-au spus cuvantul&#8221.

Imediat dupa pronuntarea sentintei, Dumitru Sechelariu, Laurian Lucas si Dorinel Ifrim au fost transportati la Inspectoratului Judetean de Politie pentru a-si recupera lucrurile personale. In jurul orei 17.00, cei trei paraseau institutia in care si-au petrecut doua nopti. &#8222Acum ca s-a incheiat totul, sincer, nu am cuvinte, ne-a declarat vizibil emotionat Dumitru Sechelariu, la iesirea din sediul politiei. Sa stai trei ore si sa astepti o decizie de care depinde libertatea ta, nu e usor!&#8221

Si fostul viceprimar Laurian Lucas recunoaste ca a stat ca pe ghimpi, cat timp instanta a deliberat. &#8222In ultimele zile am avut prilejul sa vad foarte multe lucruri care nu reprezinta teoria unui stat de drept. Ma asteptam si astazi (ieri n.a.) la multe surprize&#8221. Seful Serviciului de Cadastru din cadrul Primariei Bacau, Dorinel Ifrim, nu a dorit sa comenteze in nici un fel scoaterea sa din arestul preventiv. Oricum, in acest moment, justitia si-a spus cuvantul iar probele existente la dosar au fost realmente luate in considerare. Dumitru Sechelariu este pregatit pentru batalia finala care ii va da cu certitudine castig de cauza.

Scris de Lili ADOCHITEI

Mare parte dintre adolescenții băcăuani se bucură deja de vacanța mult așteptată, fie omorându-și timpul pe la terase, fie devenind clienți fideli ai discotecilor. Pentru ei, zilele trec rapid, fără niciun rost. Însă, o categorie aparte și care merită luată în serios o reprezintă cei care au optat pentru voluntariat în centrele de bătrâni sau copii. Printre ei se află și Ancuța Elena Moisa, în vârstă de 17 ani, elevă în clasa a XI-a la Liceul „Vasile Alecsandri”, o voluntară pe care am găsit-o la Centrul de Zi „Speranța”. Aici își dau întâlnire pensionarii, pentru a sta la taifas sau pentru a juca table.

Batem la ușă și dăm să intrăm la Centrul de Zi „Speranța”. Nu apucăm pentru că ușa ne este deschisă imediat de unul dintre pensionari. Este Mitică Scățulă, în vârstă de 80 de ani, veteranul centrului. Cu ochii veseli și mic de statură, bătrânul ne invită înăuntru. „Aici mă simt ca acasă. Toată lumea se poartă ireproșabil”, începe să ne povestească nea Mitică. Într-un colț al camerei, o tinerică vorbește de zor cu câțiva pensionari. Mi se spune că este o voluntară, „raza noastră de soare”. Elena Ancuța Moisa este din Bacău și nu are mai mult de 17 ani. Elevă în clasa a XI-a la Liceul Vasile Alecsandri, fata ne mărturisește că a devenit voluntar de mai bine de un an și jumătate. „Eram la școală, înainte de vacanță. Atunci s-a făcut o campanie despre voluntariat în școli, iar mie și prietenilor mei ne-a surâs imediat ideea. La început, a fost curiozitatea. Am făcut de toate: de la menaj în casele bătrânilor îngrijiți la domiciliu până la comentarea telenovelelor. Am stat și cu puști bolnavi de SIDA, fie la centru, fie prin spital. Faptul că simpla mea prezență reușește să le aducă zâmbetul pe buze acestor persoane aflate în suferință mă face să mă simt deosebită. Ei au nevoie de cineva care să îi asculte și să le ridice tonusul de viață. N-am să renunț niciodată la voluntariat pentru că așa mă simt cu adevărat utilă”, ne-a declarat Ancuța.

Fiecare cu necazul lui

Părinții fetei sunt extrem de încântați de decizia ei pentru că „nu trebuie să mai aibă grijă de mine, să stea cu frica în sân că cine știe pe unde și cu cine umblu”. Privirile pensionarilor de la Centrul de Zi „Speranța” o caută doar pe Ancuța, fiecare dorind să stea cât mai mult prin preajma ei. Nostalgia trecutului și bucuria prezentului merg mână în mână și aduc pe chipurile pensionarilor multă voie bună. Nea Mitică a stat tot timpul lângă noi, ochi și urechi. De trei ani vine în fiecare zi la centru și o va face câte zile va mai avea. „Mi-a murit soția și o plâng și acum. Am noroc de colegii mei de aici că sunt alături de mine”, ne spune, cu lacrimi în ochi, nea Mitică. Pe o canapea, o bătrânică citește atent ziarul. Nu are ochelari. Este Margareta Turcu, în vârstă de 80 de ani. Se laudă că vede foarte bine și poate citi și în cartea de telefon. „Am rămas fără bărbat și vin aici ca să mai stau de vorbă cu oameni de-a seama cu mine și să primesc pachete cu alimente în fiecare lună. Merg mult pe jos ca să ajung aici, dar mă simt foarte bine. Voluntarii parcă îmi dau viață”, precizează Margareta. Dornic să stea de vorbă cu noi este și Vasile Diaconu, un pensionar în vârstă de 71 de ani. Pare să fie cel mai supărat pe viață, pentru că „femeia m-a părăsit de mai bine de 30 de ani, a plecat cu un artist”. Comentează viața grea pe care o au unii bătrâni, bătuți de rude, și se consideră norocos că nu are pe nimeni. Vine la centru să mai joace un șah și să facă politică. Doar atât. Așezat pe o noptieră, Gheorghe Stadniciuc, în vârstă de 73 de ani, se pregătește să ne impresioneze cu o melodie cântată la acordeon. Fost ofițer genist și motociclist de-o viață, Stadniciuc este cel mai nou membru al grupului. „Am auzit de la un prieten de acest centru și, uite așa, am venit aici, pentru prima dată, în urmă cu o lună. De atunci vin în fiecare zi pentru că aici este oaza mea de liniște”, ne spune Stadniciuc. El și-a vândut recent motocicleta, banii de pe aceasta investindu-i în acordeon. Până acum, el a reușit să învețe să cânte „La mulți ani” și „Ciobănaș cu trei sute de oi”. „Pe domnul Stadniciuc vrem să-l facem șeful grupului de muzică. Împreună cu voluntarii, organizăm în fiecare lună câte o seară dansantă. Se încinge câte o petrecere care ține până aproape de dimineață. Doamnele mai împletesc, fac și felicitări. Serviciile oferite la centrul nostru sunt de socializare și, pentru unii, de recuperare medicală”, ne-a declarat Lenuța Ungureanu, coordonator de program. Într-un colț al camerei, este amenajată o bibliotecă, mare parte dintre cărți fiind donate de pensionari și voluntari. Alături, într-o colivie, doi canari se zbânțuie într-una. Vor să li se dea atenție.

Totul se termină cu un certificat și cu mulțumiri

La ora actuală, peste 200 de voluntari sunt în evidențele Fundației de Sprijin Comunitar, 80 dintre aceștia fiind activi. „Voluntarii au de câștigat foarte mult, în sensul că învață să comunice în echipă, să se integreze mai bine în societate și, de ce nu, munca lor va atârna greu la CV. Așa cum aceasta contează în Occident. În plus, ei primesc un certificat de voluntariat, unora li se decontează anumite cheltuieli făcute în interesul beneficiarilor”, ne-a declarat Gabriel Măgureanu, coordonatorul voluntarilor. Merită subliniat și faptul că mare parte dintre voluntari beneficiază de cursuri de pregătire, unde pot îmbina utilul cu plăcutul. Anul acesta, Agenția Națională de Instruire a Tinerilor a organizat cursuri la Neptun, Brașov și Turda, 12 voluntari băcăuani aflându-se printre participanți. „Avem nevoie de voluntari pentru ca viața copiilor și a bătrânilor aflați în suferință să fie umplută cu multă bucurie și voie bună”, a încheiat Măgureanu.

Scris de Carmen Șerban

Filiala bacauana a Partidului Conservator (fost Umanist) se afla in pragul dizolvarii. Desi presedintele Petru Munteanu infirma situatia delicata in care se afla partidul care l-a promovat pe Romeo Stavarache in functia de primar al municipiului Bacau, liderii de organizatii locale il contrazic demisionand in masa. Munteanu sustine ca cei care vorbesc despre dizolvare sunt aramasite de-ale lui Stavarache”.

Maine, Petre Munteanu, presedintele Partidului Conservator (PC), fost PUR, se va deplasa la Filiala Onesti, iar poimaine, la Darmanesti si Tg. Ocna pentru a desemna presedinti intermari in locul desmisionarilor de saptamana trecuta. In timp ce el sustine ca se va intalni cu membrii organizatiilor, alti conservatori sustin ca organizatiile nici nu mai exista. aInformatia privind dizolvarea e o gogoasa, declara Petre Munteanu. Ca sa se dizolve organizatia trebuie ca decizia sa fie votata de jumatate plus unu din numarul total al membrilor. Ei sunt patru din 1800″. Munteanu sustine ca cei care vorbesc despre dizolvare sunt aramasite de-ale lui Stavarache”, care au plecat pentru ca nu si-au putut atinge scopul”. Si totusi ala noi, la Darmanesti, s-a dizolvat organizatia”, declara Alecu Craciun, fost presedinte. N-a mai ramas nimic din PC pe Valea Trotusului”. El se refera la organizatiile din Darmanesti, Onesti, Comanesti, Tg. Ocna. Presedintele Munteanu il contrazice: aSunt vreo 17 demisionari din 8000. Asta nu distruge partidul”. El sustine ca acestia erau aoamenii lui Stavarache” si nu respectau deciziile, modul de organizare al PC, interesele partidului. Demisionarii invoca aceleasi interese, ale partidului, aratand ca Munteanu actiona adupa bunul lui plac”. aEu am construit organizatia PC la Comanesti, dar nu pentru Stavarache, nici pentru Voiculescu, ci pentru oamenii din zona, declara Constantin Lupu, presedinte la Comanesti. Am demisionat pentru ca am depus un memoriu impotriva lui Munteanu, iar cei din Bucuresti n-au raspuns”. aNu e nici o pierdere pentru partid, spune Munteanu. Am dat 11 afara mai demult tocmai pentru ca erau oamenii lui Stavarache. Acum nu a fost nevoie, si-au dat demisia si ne-au usurat sarcina”. El sustine ca Romeo Stavarache si-a lasat in mod deliberat oameni in PC. Acestia aveau sarcina sa-l dea jos din functie pe Munteanu, dar n-au reusit. aLa mijloc sunt functiile de conducere din institutiile descentralizte, Garda de Mediu, Garda Financiara, Inspectoratul de Munca, Inspectoratul Scolar, sustine Munteanu. Noi am negociat cu Alianta aceste functii, iar ei stiu ca voi nominaliza oameni care sunt loiali PC”. Din pacate, desi ne-am straduit, n-am reusit sa-l contactam pe Romeo Stavarache, fost presedinte al PUR, acum presedinte interimar la PNL, unde se afla in conflict cu vechii liberali, care au castigat alegerile la ajudeteana”.Scris de Silvia PATRASCANU

Vestea buna ca vara si-a intrat in drepturi nu da tocmai bine pentru buzunarele angajatorilor din judet. Si asta pentru ca, potrivit Legii436/18.07.2001, acestia trebuie sa asigure conditii suplimentare de munca pentru salariati. Pe langa faptul ca sunt obligati prin lege sa le asigure angajatilor cabine de dus, examene medicale periodice pentru cei care au de suferit din cauza caniculei, amplasarea de instalatii de ventilare mecanice, ei trebuie sa treaca si la masuri cu aplicabilitate imediata. aDe exemplu, angajatorii trebuie sa reduca programul de munca si sa-l alterneze cu pauze. In plus, ei sunt obligati sa asigure in perioada de repaus locuri cu umbra si curenti de aer”, ne-a declarat Ioan Barbu, inspector sef interimar la Inspectoratul Teritorial de Munca (ITM). Legea mai prevede ca fiecare angajat sa primeasca suplimentar intre 2 si 4 litri de apa usor salina pe zi. Insa totul depinde de cum negociaza sindicatele sau reprezentantii angajatilor cu patronii. aDaca sindicatele nu se zbat pentru drepturile angajatilor, atunci patronii pot foarte usor sa se scuze in cazul in care nu le asigura conditiile adecvate de munca pe timp de canicula. Este specificat in lege. Totusi, trebuie mentionat faptul ca judetul nostru nu a fost evidentiat la nivel national cum ca avem perioada caniculara. Ar trebui sa avem timp de trei zile consecutiv 37 grade Celsius sau echivalentul (afara pot fi 33 grade Celsius, insa sunt locuri de munca unde organismul uman transpira ca la 37 grade Celsius) ca Bacaul sa intre pe lista judetelor cu vreme caniculara. Cred eu ca cei mai afectati de canicula sunt confectionerii. Multi dintre ei lucreaza in spatii mici, neaerisite”, ne-a mai spus inspectorul sef interimar Barbu. Demn de subliniat este faptul ca, din cauza caniculei, s-a demarat, la nivel national, o campanie atat de informare, cat si de verificare a respectarii legii in teren. Campania a inceput marti, 25 iulie, si nu are o data precisa de finalizare. Va dura atat timp cat mercurul termometrelor va depasi 35 de grade Celsius. Prima zi de campanie i-a vizat pe angajatorii care se ocupa de decolmatarea zonelor sinistrate. aInspectorii nostri nu au fost in control ca sa le perturbe activitatea. S-a constatat pe teren ca salariatii acelor firme aveau apa, chiar si o masa calda, deci totul era in limite normale. Insa nu trebuie sa uitam faptul ca angajatorii care nu respecta Legea 436 risca sa primeasca amenzi intre 15 si 25 milioane lei”, a precizat inspectorul sef interimar Barbu.Scris de Carmen SERBAN

La 9.30, dubita cu numar de Bucuresti isi face aparitia pe strada din fata Politiei Municipiului. Franeaza un pic, atunci cand trebuie sa intre in curtea Inspectoratului Judetean de Politie Bacau, suficient cat sa fie zarit Dumitru Sechelariu. Ocupa chiar locul din spatele soferului. Nu-si poate dezlipi ochii de la noua locatie, unde isi va petrece urmatoarele zile. Cateva ore mai tarziu, omul de afaceri avea sa paraseasca arestul si sa raspunda intrebarilor indiscrete ale unui reporter.

Usa grea de la arest scartie din toate balamalele. Mai intai apare un gardian masiv. In spatele lui, Dumitru Sechelariu scruteaza cu atentie holul lung si luminat. Este putin incruntat, dar ochii radiaza liniste. Sa se fi coborat pacea in sufletul zbuciumat al fostului primar? O raza de lumina ii fulgera privirea. Intra degajat in sala rezervata pentru vorbitor. Ocupa un scaun si isi aprinde o tigara. Nici urma de deprimare pe chipul lui. Tatonez cu grija terenul. „Cate zile au trecut de cand sunteti in arest?” Intrebarea parca aseaza o povara pe umerii lui Sechelariu. Priveste lung tigara din mana si respira precipitat. De parca intreaga existenta a lumii ar fi fost legata de raspunsul pe care avea sa-l dea. aSunt 42 de zile. Numarate una cate una. La fel ca orele, minutele, clipele…”.
aCel mai mult ma doare umilinta”

O tacere grea se lasa in sala neprimitoare. Dar e de scurta durata. Dumitru Sechelariu isi scutura capul si trage din tigara cu sete. Un gand il tortureaza, ca o ganganie sacaitoare. „Cel mai mult ma doare umilinta la care am fost supus, vorbeste ca pentru sine fostul primar. Daca nu aveam cativa oameni de suflet in jur, care sa ma incurajeze si sa ma sustina, nu stiu ce m-as fi facut”. Iarasi un moment de liniste. „In arest, esti anulat ca om. Devii un simplu numar. Eu eram 288″…. aSingur in celula sau aveati colegi”?, intreb imediat. „Nu am stat singur niciodata. Mai nou, l-am avut coleg de suferinta pe parintele de la Tanacu”, raspunde fara rezerva Dumitru Sechelariu. Doresc sa aflu mai multe despre viata din spatele gratiilor, iar interlocutorul meu pare dispus sa vorbeasca. „Ce faceati toata ziua in celula? Cum va petreceati timpul, ca sa nu simtiti apasarea lui”? Fostul primar zambeste amar. „Mai jucam table, citeam, dar cel mai mult am meditat la ceea ce mi s-a intamplat”.

aSunt dezamagit total”

Sechelariu stinge tigara, care aproape ii arde degetele. Cuta de pe frunte ii dezvaluie trairile intense si tensiunea interioara. Dar totul dureaza o fractiune de secunda. Barbatul isi controleaza foarte bine sentimentele. aCe este mai greu de suportat, privarea de libertate sau rautatea oamenilor”?, intreb iarasi. Raspunsul vine pe nerasuflate. aPrivarea de libertate! Recunosc faptul ca cele 42 de zile petrecute in arest mi-au dat posibilitatea sa reflectez foarte bine…. La prietenii pe care i-am avut, la anturaj, la ce va fi cu mine. Concluzia este una singura. Sunt dezamagit total”. Pe chipul omului Sechelariu se lasa din nou umbre. Rictusul din coltul gurii este in concordanta cu starea interioara a barbatului. Curiozitatea imi da ghes. Vreau sa aflu mai multe despre afatarnicia. aAti avut prieteni care v-au inselat asteptarile”? Pentru cateva momente, ochii lui Sechelariu arunca vapai. „O! O! O! Si cat de multi au fost. Nici nu-mi vine sa cred ca m-am inconjurat de atat de multi oameni care au profitat de mine. Dar nu spun acum nici un nume. Cert este ca m-au dezamagit, cum nu credeam ca se poate intampla. Mi-e greu sa cred ca pot exista pe lume asemenea oameni.”

aSunt un om ca oricare altul!”

Dumitru Sechelariu isi mai aprinde o tigara. Nu este revoltat si nici manios. Doar un pic resemnat de intorsatura luata de viata lui, la un moment dat. aCe v-a dat putere acolo, in spatele gratiilor? Ce v-a facut sa nu clacati, pentru ca nu este usor sa treci de la o extrema la alta?!” Sechelariu n-are nevoie de mult timp ca sa gaseasca raspunsul. aCopiii si sotia! Ei sunt viata mea. Si, daca am rezistat pana acum, se datoreaza lor”. Intrebarea care urmeaza zbarnaie ca o sageata. aCum e sa-ti petreci ziua de nastere in arest, cand in urma cu numai cativa ani erati in plina glorie”? Sageata aotravita” nu-si atinge tinta. Dumitru Sechelariu zambeste in coltul gurii. aDe ziua mea! Am baut o cafea… mi-am sunat copiii, chiar cand cea mica sufla in lumanarea de pe tort. Dar parca ce e ziua mea? O zi la fel ca oricare alta! Ziua mea poate fi mereu. Si azi si maine si poimaine… Eu sunt de fapt o persoana ca oricare. Un om. Mananc tot cu o lingura, ma imbrac tot cu o haina.” Atmosfera s-a relaxat bine de tot. O raza de soare strecurata prin geamul cu gratii joaca zburdalnica in parul lui Sechelariu. aSi, totusi, privarea de libertate a avut repercusiuni?”. aAsupra greutatii corporale, glumeste barbatul. Am slabit cinci kilograme”.

aImi doresc sa-mi cresc copiii”

Fostul primar se aseaza mai bine pe scaun, gata sa faca fata altui tir de intrebari. Si nu are prea mult de asteptat. aDumitru Sechelariu mai viseaza in momentul de fata la ceva, mai are sperante?” Un nou fulger tasneste din ochii intunecati. aSigur ca viseaza. Nu la viata politica sau la alte desartaciuni ale vietii. Imi doresc sa-mi cresc copiii. Doar atat! Vreau ca ei sa nu mai cunoasca niciodata ce inseamna sa nu aiba tatal alaturi, sa nu stie de lipsuri si mai ales sa nu treaca niciodata prin ce am trecut eu”. Linistea pluteste iarasi in incaperea straina. aCopiii stiu unde sunteti acum”? intreb fara sa vreau. aDa, mai putin cei mici, spune cu amaraciune Sechelariu. Imi inchipui ce e in sufletul lor, cand stiu cum a fost tatal lor si unde este acum. Sunt sigur ca unii copii rad de ei. Si ma doare teribil acest lucru”.

aAstept ca Justitia sa-si faca datoria”

Lacrimile inunda ochii barbatului. Cateva aluneca pe obraz, iar Dumitru Sechelariu le sterge pe furis. aMai aveti incredere in oameni?”. aAsta nu! Niciodata!”, vine raspunsul prompt. In 42 de zile am reusit sa ma schimb total. Daca ar fi sa dau timpul inapoi, nu as mai face bine oamenilor”. Privirea omului de afaceri confirma hotararea de otel din sufletul sau. aEmotii pentru maine la Tribunal?”, inchei sirul
intrebarilor. aDeloc, spune Sechelariu. Astept ca justitia sa-si faca datoria asa cum trebuie”. La fel de senin, paraseste incaperea. Nici urma de resentiment sau disperare. Doar o hotarare de otel si un dor de libertate fara seaman.

Nota

Astazi, fostul primar, Dumitru Sechelariu va fi prezentat la Tribunalul Bacau, instanta urmand sa decida daca fostul edil bacauan va ramane in arest sau va fi cercetat in stare de libertate. Mandatul sau de arestare preventiva expira in ziua de 4 august, insa, potrivit legii, dupa 26 de zile, procurorii care ancheteaza cazul sunt obligati sa aduca noi probe la dosar, care sa justifice privarea de libertate a acuzatului.
Scris de Lili ADOCHITEI

Ca si in alte situatii cand am analizat cazuri de privatizari urmate de faliment, si de aceasta data ne bazam demersul strict jurnalistic in exclusivitate pe documente oficiale. Este vorba, in primul rand, de dosarul nr.8911/2003, aflat pe rol in instantele bacauane, in care se judeca falimentul SC BAT SA Moinesti. Prin scopurile urmarite, prin modul de actiune si prin efectele acestor actiuni, cazul BAT Moinesti seamana izbitor cu altele, cel mai celebru fiind cel al SC Cotidian, fosta Partizanul. Cine a obtinut foloase personale din aceste manevre cu proprietatile statului este evident, insa doar institutiile abilitate pot cerceta, dovedi si acuza. Ziaristii doar semnaleaza.

BAT Moinesti a fost una dintre &#8222unitatile reprezentative ale economiei socialiste”, un conglomerat care detinea in 1990 foarte multe proprietati mobile si imobile. Interesele guvernantilor care s-au perindat in ultimii 15 ani au condamnat si aceasta firma la disparitie. In acest moment, BAT este in faliment, creditorii luptandu-se sa recupereze cate ceva prin vanzarea brumei de avere care a mai ramas societatii care este inca de stat. Apropo de stat, acesta isi confirma inca o data in acest caz renumele negru de cel mai prost patron. Ar fi de ras daca n-ar fi de plans faptul ca falimentul BAT SA a fost provocat de o institutie a statului. Este vorba de Casa Judeteana de Pensii Bacau, cea care, la 1 octombrie 2003, a inaintat cererea de incepere a procedurii falimentului pentru a-si recupera aproape 53 de miliarde de lei. Aceasta uriasa suma s-a adunat cu incepere din 1997, timp in care cei pusi sa-i chiverniseasca averea au incalcat legea. Pe langa constatarea dramatica privind insolventa totala a societatii (&#8222..datoriile pe care le-a acumulat la bugetul de stat nu mai pot fi acoperite niciodata…”), in cererea de incepere a procedurii de faliment exista o fraza care risipeste fumul din jurul BAT Moinesti: &#8222Consideram ca la aceasta societate a carei activitate a fost preluata treptat de alti agenti economici nu mai exista nici o solutie de redresare…”.

Concurenta de stat, concurenta privata

La cine se refera expresia &#8222alti agenti economici”? De exemplu, la SC BAT Trans SA, societate nascuta la data de 06.09.1999, avand ca proprietar FPS. Adica statul infiinteaza in aceeasi curte o alta firma, avand in mare, acelasi obiect de activitate. De ce? Un posibil raspuns vine abia peste trei ani, mai exact pe 12 decembrie 2002. Atunci se privatizeaza BAT Trans si trece in proprietatea unei respectabile firme, SC Metalbac&ampFarbe SA, al carui obiect de activitate nu prea avea nimic in comun cu cel al noii achizitii. Asa probabil s-au gandit si cumparatorii de vreme ce revand firma peste doar sapte zile, pe 19 decembrie 2002, exact cu acelasi pret de cumparare, adica 173.800.000 de lei.

Ghici cine isi face un cadou?

Cumparatorul este Lungu (Selaru) A. Tudorita, care achita integral aproape 174 de milioane si devine proprietareasa BAT Trans, de aceasta data SRL. Peste numai sase luni, in societate intra un nou asociat: Nistor Gh. Vasile, care devine stapan pe jumatate din firma, dupa ce achita 86,9 milioane lei. Despre vecinatatea dintre falimentara BAT SA si destul de prospera BAT Trans (care anul trecut a avut simpaticul profit de aproape trei miliarde lei) exista o interesanta mentiune intr-un raport al lichidatorului desemnat de judecatorul sindic sa gestioneze procedura de faliment la BAT SA. Astfel, in raportul nr. 1983, din 27.09.2004, la punctul 3, se consemneaza: &#8222In plus fata de bunurile evaluate prin primul raport de evaluare s-au descoperit in incinta BAT Trans SRL Moinesti o serie de bunuri mobile proprietatea BAT SA Moinesti”. Ce sa-i faci, se mai incurca lucrurile intre vecini si cand ai o graba mare pui mana si pe ce nu-i al tau ca sa-ti faci treaba. Vom reveni in alte materiale cu noi elemente care dezvaluie dedesubturile afacerii BAT Moinesti. SA, SRL, Trans sau oricum s-ar numi puii care au capusat societatea-mama.Scris de Nelu BROSTEANU

Nume de cod: Adrian Zahariuc

Nume de alint: Adu (ii spune mama), Bibi (tata)

Locatie: Clasa a XI-a (Mate-Info), Colegiul National &#8222Ferdinand I” Bacau

Varsta: 16 ani

Ultima misiune indeplinita:a obtinut aur la Olimpiada Internationala de Matematica din Mexic – iulie 2005

Puncte slabe: ii este teama de momentul cand va trebui sa mearga la facultate, de perioada de adaptare (&#8222nu ma simt bine decat acasa”).

Pasiuni: &#8222N-as putea trai fara matematica” (nu mi-am imaginat ca voi auzi vreodata aceasta declaratie!)

(E)misiune preferata: doar &#8222Carcotasii” (i se potriveste)

Formatii preferate: Queen (nu neaparat &#8222We are the champions”, desi s-ar potrivi), Vanghelis. Lucreaza cu muzica.

Feluri de mancare preferate: nu s-au inventat

Mijloace de relaxare: ping-pong, plimbarile (rare) cu prietenii

Culoarea preferata: albastru

Date suplimentare: nu are prietena (adica, partener in diverse misiuni)

Se spune ca in viata fiecarui barbat de geniu este o femeie care cunoaste fata ascunsa a succesului. O iubita, o sotie sau o mama. In cazul lui Adrian Zahariuc, copilul de geniu al invatamantului bacauan, cea care il cunoaste cel mai bine este mama. Din dezvaluirile pe care ni le-a facut, am aflat ca la fel ca orice om de geniu, Adrian Zahariuc este un introvertit greu de multumit

Adrian este singurul copil la parinti. Pentru ei, destinul sau deosebit le ofera o bucurie fara margini dar si nenumarate momente de ingrijorare. De mic, cand in vacanta de vara alti copii erau la tara la bunici sau se jucau in spatele blocului, Adrian pleca la mii de kilometri departare pentru a participa la un concurs. In timp, emotiile s-au diversificat, cele de asteptare a rezultatului s-au estompat – ei stiu ca va veni incununat de succes – inlocuite de griji legate de sanatatea, siguranta lui. In noaptea dinaintea aflarii rezultatelor de anul acesta tatal si mama lui Adrian au stat trezi pana la ora trei, cautand vesti pe Internet si pe CNN. &#8222Cand e plecat am tot felul de griji. Emotiile noastre sunt emotii de parinti acum. Nu neaparat pentru rezultat, ci sa-l vad ca se intoarce sanatos acasa, pentru ca stiu ca va veni cu rezultate bune”, ne marturiseste mama sa, Gabriela Zahariuc. Din spusele sale aflam ca Adrian a fost din copilarie &#8222un mic intelept”, foarte intelegator, extrem de matur, departe de profilul copiilor care bat cu piciorul in pamant cand vor ceva de la parinti, chiar imposibilul. &#8222De cand era mic discuta cu noi la nivelul unui om matur. Poznele lui au fost pozne simpatice, nu ne-a necajit niciodata”. Imi vorbeste si din cuvintele sale razbat neasemuita dragoste de mama si poate, o urma subtila de ingrijorare, de regret chiar, pentru ca, totusi, Adrian are o lume in care nu obtine oricine acces. Am aflat cu surprindere ca in spatele copilului jovial, extrem de comunicativ de care are parte presa intotdeauna se ascunde &#8222un potolit, un itrovertit, un pretentios cu el si cu restul lumii, destul de mult singuratic – mostenire de familie ne-a dezvaluit tot mama – dificil, pretentios, greu de multumit, complet neinteresat de partea materiala, foarte selectiv cand e vorba de prieteni – are putini si fideli -, „, un copil pentru care &#8222in afara de matematica, toate lucrurile sunt imperfecte”. Subiectele care nu-l intereseaza deloc sunt ceea ce vezi la televizor si…fetele (&#8222Nu e un subiect care ma preocupa, mama, asa ca hai sa nu-l discutam acum”). Adrian Zahariuc este &#8222putin altfel”. Gabriela Zahariuc a marturisit ca toate premiile in bani pe care fiul sau le-a castigat la concursuri au ajuns neatinse in mana lor. &#8222Ne spune: . Nu este stilul de copil cheltuitor, cum aud ca sunt alti copii. Ii pun bani de buzunar la el pe birou si tot acolo ii gasesc”.

Momentele dinaintea si de dupa concurs sunt si mai speciale. Atunci in comportamentul lui Adrian mama observa niste schimbari care au devenit clasice. &#8222Inainte de concurs este si mai putin comunicativ. Se cunoaste tensiunea concursului”. Bagajul il fac impreuna, mama si cu Adu. Nu pleaca niciodata fara o carte de citit, altceva decat matematica, si nu-i lipsesc niciodata &#8222foile lui, mapa albastra”. Mapa albastra a devenit exagerand putin lucrurile un al patrulea membru al familiei. Este luata peste tot in vacanta la tara, in parc, in deplasari, oriunde. O mapa albastra cu foi albe pe care Adrian sa poata scrie imediat o rezolvare care ii vine brusc in cap la o problema la care s-a gandit mult timp. Dupa concurs si mai ales dupa aflarea rezultatului &#8222e mai linistit. Atunci e mai cinic, mai glumet. E celalalt copil al nostru. I-am spus totusi ca mi-as dori sa se bucure mai mult de rezultatele sale”.

Anii trec, premiile se aduna, asteptarile sunt tot mai mari – de la sine insusi, de la cei din jur – viitorul se intrevede cel putin pe masura de deosebit ca si prezentul. Totusi, mama, singura femeie din viata lui Zahariuc, nu doreste decat ca fiul ei sa fie fericit, orice ar alege in viata: &#8222Sper sa aiba o viata realizata. Sa faca o meserie de care sa fie indragostit. Imi doresc sa aiba o familie reusita. Sa pot sa-l vad. Ma tem de ceea ce ma asteapta. E minunat sa ai un asemenea copil dar e si foarte greu. Suntem ingrijorati intr-un fel. Munceste mult. Ca parinti ne-am dori sa-l vedem si iesind cu prietenii, sa se relaxeze, dorim sa-l vedem dezvoltandu-se armonios. Dar si noi suntem de parere ca performanta fara extrem de multa munca nu se poate atinge, chiar daca acum stiu sigur ca este si talent”. Scris de L. Huiban

In timp ce sute de familii afectate de inundatii isi plang soarta potrivnica, politicienii bacauani isi aroga meritele. Si pentru ca acestea nu sunt prea multe, ei se cearta public pentru un plus de imagine. Tonul a fost dat de prefectul Berca. El a formulat o serie de critici dure la adresa politicienilor din opozitiei dar si a &#8222colegilor” de alianta si chiar de partid. Atacul acestuia nu a ramas fara raspuns din partea adversarilor.

Prefectul judetului Bacau a organizat duminica o conferinta de presa pe tema efectelor inundatiilor, prilej cu care a lansat critici dure la adresa politicienilor, in general, si a parlamentarilor, in special. El a tinut sa precizeze ca nu sunt exclusi parlametarii PNL. L-a menajat insa pe colegul sau de cariera politica, deputatul Ionel Palar, care „si-a pus cizme si a alergat cat a putut&#8221. Daca Palar a fost caracterizat drept politicianul model, asupra celorlalti prefectul s-a dezlantuit: &#8222Nu s-au deplasat in zonele distruse de viituri decat pentru a se afla in lumina reflectoarelor”, sustine Gabriel Berca. „Nu vreau sa dau nume, dar cred ca i-ati vazut si voi pe cei care se miscau dupa camera, ca sa fie filmati&#8221. La polul opus, alesii din alte judete! Spre deosebire de „ai nostri&#8221, care nu s-au implicat, afirma Berca, parlamentarii din Arad au trimis la Bacau un TIR cu ajutoare. Prefectul nu-i iarta nici pe oamenii de afaceri: „Utilajele firmelor private din Comanesti stateau degeaba, iar noi primeam sprijin din alte judete. E normal? Ar fi trebuit sa intrebe si ei: &laquoCu ce pot sa ajut?&raquo Le-am fi pus motorina la dispozitie, dar n-au facut-o!&#8221 Noroc ca ne-au sprijinit judetele vecine: Vaslui, Suceava, Iasi, Botosani, Harghita. Revenind la capitolul critici, Gabriel Berca a indicat, totusi, nume, unul chiar din PNL: Valeriu Gheorghe, deputat, care, zice prefectul, se duce la Parlament dimineata si se intoarce seara, adica munceste o zi pe saptamana. „Clasa politica are nevoie de o curatenie fundamentala. In astfel de situatii grele iti dai seama daca parlamentarul este sau al propriului interes&#8221. El a afirmat ca politicienii bacauani, daca au organizat unele actiuni, au umblat cu presa dupa ei, fiind interesati numai de imagine. „Este o bataie de joc, dar nu ma mai mira, reactioneaza Minodora Cliveti, deputat PSD. Toate lucrurile pe care le poate face un parlamentar le-am facut: mi-am sunat colegii, cunoscutii, am strans ajutoare, am organizat caravane. Personal am fost in zonele afectate&#8221. Deputatul PSD afirma ca e sarcina executivului sa intervina, mai ales ca are mijloace speciale. De exemplu, prefectul s-a deplasat cu elicopterul. Cat priveste „imaginea&#8221, Minodora Cliveti spune ca ziaristii erau acolo, i-a intalnit si a vorbit cu ei. „Cred ca e de datoria mea sa comunic cu presa. Eu nu m-am dus sa-i spun domnului prefect ce am de gand sa fac. L-am sunat de doua ori ca sa intreb care sunt punctele fierbinti. N-a raspuns, dar nu mi-am permis sa-l critic. Din pacate, a trebuit sa intrerupem actiunile, ardeau alegerile anticipate si a trebuit sa ma prezint la Parlament&#8221. Valeriu Gheorghe, acuzat de Gabriel Berca ca nu se implica nici macar la Parlament, a declarat ca acuzatiile sunt neadevarat si nejustificate. „Nu comentez asemenea prostii, a spus el. Puteti sa-i intrebati pe primarii din Comanesti si Helegiu despre ce am facut eu. Prefectul poate sa spuna orice&#8221. Valeriu Gheorghe e deputat PNL, dar face parte din tabara vechilor liberali, cu care Gabriel Berca si Romeo Stavarache, fosti umanisti, se afla in conflict. Adica, inundatii, efecte, masuri, tot de politica e vorba! „E jenant ca intre colegi sa apara asemenea acuzatii, mai ales cand nu sunt adevarate, declara deputatul Valeriu Gheorghe. Dar eu il inteleg pe prefect, este panicat, desi nu ar avea motive sa fie!&#8221.

Scris de Silvia PATRASCANU

In timp ce sute de familii afectate de inundatii isi plang soarta potrivnica, politicienii bacauani isi aroga meritele. Si pentru ca acestea nu sunt prea multe, ei se cearta public pentru un plus de imagine. Tonul a fost dat de prefectul Berca. El a formulat o serie de critici dure la adresa politicienilor din opozitiei dar si a acolegilor” de alianta si chiar de partid. Atacul acestuia nu a ramas fara raspuns din partea adversarilor.

Prefectul judetului Bacau a organizat duminica o conferinta de presa pe tema efectelor inundatiilor, prilej cu care a lansat critici dure la adresa politicienilor, in general, si a parlamentarilor, in special. El a tinut sa precizeze ca nu sunt exclusi parlametarii PNL. L-a menajat insa pe colegul sau de cariera politica, deputatul Ionel Palar, care „si-a pus cizme si a alergat cat a putut”. Daca Palar a fost caracterizat drept politicianul model, asupra celorlalti prefectul s-a dezlantuit: aNu s-au deplasat in zonele distruse de viituri decat pentru a se afla in lumina reflectoarelor”, sustine Gabriel Berca. „Nu vreau sa dau nume, dar cred ca i-ati vazut si voi pe cei care se miscau dupa camera, ca sa fie filmati”. La polul opus, alesii din alte judete! Spre deosebire de „ai nostri”, care nu s-au implicat, afirma Berca, parlamentarii din Arad au trimis la Bacau un TIR cu ajutoare. Prefectul nu-i iarta nici pe oamenii de afaceri: „Utilajele firmelor private din Comanesti stateau degeaba, iar noi primeam sprijin din alte judete. E normal? Ar fi trebuit sa intrebe si ei: aCu ce pot sa ajut?a Le-am fi pus motorina la dispozitie, dar n-au facut-o!” Noroc ca ne-au sprijinit judetele vecine: Vaslui, Suceava, Iasi, Botosani, Harghita. Revenind la capitolul critici, Gabriel Berca a indicat, totusi, nume, unul chiar din PNL: Valeriu Gheorghe, deputat, care, zice prefectul, se duce la Parlament dimineata si se intoarce seara, adica munceste o zi pe saptamana. „Clasa politica are nevoie de o curatenie fundamentala. In astfel de situatii grele iti dai seama daca parlamentarul este sau al propriului interes”. El a afirmat ca politicienii bacauani, daca au organizat unele actiuni, au umblat cu presa dupa ei, fiind interesati numai de imagine. „Este o bataie de joc, dar nu ma mai mira, reactioneaza Minodora Cliveti, deputat PSD. Toate lucrurile pe care le poate face un parlamentar le-am facut: mi-am sunat colegii, cunoscutii, am strans ajutoare, am organizat caravane. Personal am fost in zonele afectate”. Deputatul PSD afirma ca e sarcina executivului sa intervina, mai ales ca are mijloace speciale. De exemplu, prefectul s-a deplasat cu elicopterul. Cat priveste „imaginea”, Minodora Cliveti spune ca ziaristii erau acolo, i-a intalnit si a vorbit cu ei. „Cred ca e de datoria mea sa comunic cu presa. Eu nu m-am dus sa-i spun domnului prefect ce am de gand sa fac. L-am sunat de doua ori ca sa intreb care sunt punctele fierbinti. N-a raspuns, dar nu mi-am permis sa-l critic. Din pacate, a trebuit sa intrerupem actiunile, ardeau alegerile anticipate si a trebuit sa ma prezint la Parlament”. Valeriu Gheorghe, acuzat de Gabriel Berca ca nu se implica nici macar la Parlament, a declarat ca acuzatiile sunt neadevarat si nejustificate. „Nu comentez asemenea prostii, a spus el. Puteti sa-i intrebati pe primarii din Comanesti si Helegiu despre ce am facut eu. Prefectul poate sa spuna orice”. Valeriu Gheorghe e deputat PNL, dar face parte din tabara vechilor liberali, cu care Gabriel Berca si Romeo Stavarache, fosti umanisti, se afla in conflict. Adica, inundatii, efecte, masuri, tot de politica e vorba! „E jenant ca intre colegi sa apara asemenea acuzatii, mai ales cand nu sunt adevarate, declara deputatul Valeriu Gheorghe. Dar eu il inteleg pe prefect, este panicat, desi nu ar avea motive sa fie!”.
Scris de Silvia PATRASCANU

Jale mare in comuna Nicolae Balcescu. Pe ulitele din sat, oamenii trec cu pas grabit, cu privirea in pamant, socati si acum de vestea primita in urma cu cinci zile. Moartea celor doi consateni, Dominic Francisc Ghiurca si Mihai Tulbure, in varsta de 20, respectiv 58 de ani, in accidentul provocat de Ioan Baur, in timp ce se afla la volanul autobuzului AOTPP, i-a lasat fara grai. Le este frica sa mai urce in autobuzele AOTPP, de teama ca nu vor mai ajunge acasa, in mijlocul familiei si al celor dragi. Poarta si acum in suflet spaima ca vor putea avea aceeasi soarta crunta ca Dominic si Mihai.

Atmosfera pasnica din comuna, cu ceva mai putini oameni pe drum decat de obicei, face parte din doliul purtat de consateni pentru cei doi morti. De la cel mai mic la cel mai mare, au fost cu totii sa-i vada. In aceasta dimineata, vor participa si la inmormantare.
Casa familiei Ghiurca, din satul Galbeni, are poarta deschisa. In curte, doi copii se joaca si ne privesc intrebator. „Va rugam frumos sa ne lasati in pace. Nu avem nimic de comentat. Lasati-ne sa ne jelim mortul”, ne roaga insistent o doamna intre doua varste, imbracata toata in negru si cu ochii plini de lacrimi. Ii vine in ajutor un tanar care ne spune clar si raspicat ca nu avem voie sa intram in curte, daramite sa vorbim cu ei. Le respectam rugamintea si dam sa plecam. Pe drum, l-am intalnit pe Costel Bejenaru, de 21 ani, fost prieten bun cu Dominic. „Era un baiat tare bun si muncitor. Din cate stiu eu, Dominic se afla la acea ora in autobuz pentru ca voia sa ajunga la o sora de-a lui sa ia un telefon mobil. Atunci i-a fost ceasul sa moara. Imi pare tare rau pentru el”, ne spune, cu tristete in glas, Costel. De aceeasi parere este si vara lui Dominic, Paula Duma, careia nici acum nu-i vine sa creada ca varul sau nu mai este printre noi. Vecinii din sat sunt marcati de tragedia familiei Ghiurca, spunand ca „baiat bun ca Dominic nu se gaseste in tot satul”. Dominic este unul din cei 11 copii ai familiei Ghiurca. El locuia impreuna cu tatal, mama fiind decedata de cativa ani, iar ceilalti frati casatoriti si stabiliti in Italia si municipiul Bacau.

aDe ce s-a intamplat asta cu
taicutul meu?”

In celalalt sat, Nicolae Balcescu, si familia Tulbure isi plange mortul. Pe prispa din fata casei, l-am intalnit pe mezinul Mihaita, in varsta de 20 ani. Palid tot la fata, cu cearcane sub ochi si tremurand , el reuseste cu greu sa scoata un cuvant. Inca este in stare de soc si pare ca mai are nevoie de ceva timp sa-si revina. „Nu l-am vazut pe tata de doi ani. Suntem sapte frati, toti plecati in Italia, la munca, dar acum ne-am intors acasa. Ca sa-l ingropam…”, nu mai apuca sa incheie propozitia, ca ochii i s-au umplut de lacrimi. Cu privirea tinta in pamant, palmele transpirate si lacrimile siroindu-i pe barbie, el a mai putut doar sa ne spuna ca nu va mai pleca la munca in Italia si ca va ramane acasa, sa aiba grija de mama lui. La doi pasi de mine, doua femei incep sa planga in hohote, jelindu-l pe Mihai. Sunt sotia Valeria si fiica Daniela, ajunse la capatul puterilor. Abia stau in picioare din cauza oboselii si a noptilor nedormite. Cu glasul stins, Valeria isi face curaj si ne povesteste drama pe care o traieste de cateva zile: „Mihai era foarte grabit in dimineata aceea. A plecat la oras ca sa schimbe 100 de euro pentru ca, sambata, trebuia sa mergem la nunta unei nepoate de-a noastra. Eu nu am putut merge cu el pentru ca avem gospodarie mare, cu multe animale in ograda. Nu aveam pe cine sa las de paza, asa ca ne-am inteles sa plece doar el. Totul parca este un vis urat si astept din clipa in clipa sa ma trezesc, sa il vad pe sotul meu cum trebaluieste prin curte. Un vecin m-a anuntat sa merg la spital ca Mihai a avut accident. Am lasat tot. Nici nu am inchis poarta, cu slapii in picioare si imbracata cu haine de casa, am plecat repede la spital unde, cu greu, am fost anuntata de moartea lui Mihai”. Valeria face o pauza ca sa isi traga sufletul si sa se abtina din plans. Intra in casa si ne face semn ca o putem urma. Ar mai vrea sa discute cu noi, dar durerea din suflet, ca a ramas fara sot, nu o lasa. Isi stapaneste cu greu impulsul de a-l jeli pe Mihai. Se uita fix la sotul aflat in sicriu, parca socata de ranile capatate de acesta in accident, rani care i-au deformat chipul.
aEu nu l-am vazut pe tata din septembrie anul trecut. Cine ne va mai intampina pe noi cu zambetul pe buze, atunci cand ne intoarcem in tara? De ce s-a intamplat asta tocmai cu taicutul meu? Era un om atat de bun si harnic! A crescut sapte copii ca niste flori, iar acum nu va mai putea sa se bucure de noi. Nu este drept ce s-a intamplat in familia noastra”, plange in hohote Daniela, fiica in varsta de 23 ani. Vorbele ei i-au cutremurat pe toti cei din incapere, rude, frati si vecini. Cu totii sufera pierderea lui Mihai. Se vede pe chipurile lor triste si obosite.
aNimeni din partea celor care l-au omorat
nu a venit aici”

Inca nu s-au resemnat in fata necazului si se roaga la Dumnezeu sa le dea putere sa poata trece mai departe. „Nimeni din partea celor care l-au omorat pe Mihai nu a venit aici. Doar un telefon am primit prin care eram instiintata ca soferul vinovat vrea sa trimita un reprezentant. Am raspuns ca vreau sa vina aici soferul si nu altcineva. Nu mi-a dat nimeni nici un ban si nici nu m-a intrebat ceva. Tot ce vreau eu este ca Mihai al meu sa fie in viata. Mihai al meu nu poate fi estimat in bani. Toti banii din lume nu fac cat Mihai al meu”, reuseste sa ne mai spuna Valeria, insa fara sa isi ia privirea de pe chipul sotului ei.
Cele doua victime ale accidentului petrecut in apropierea statiei Petrom, de pe Calea Republicii, vor fi inmormantate in dimineata zilei de astazi. Va amintim ca Ioan Baur, soferul in varsta de 23 ani de pe autobuzul AOTPP a fost acuzat de politistii bacauani de ucidere din culpa. Accidentul provocat de el s-a soldat cu doi morti si sase raniti. Tragicul eveniment a intrat si in atentia Inspectoratului Teritorial de Munca (ITM). „Am trimis o adresa la Politie prin care am cerut date despre victimele accidentului. Cei doi soferi erau la locul de munca, insa nu au fost raniti. Iar despre calatorii raniti nu stim mai nimic. In functie de ce vom afla de la Politie vom stabili daca accidentul a fost sau nu unul de munca. Daca toate datele pe care le vom obtine indeplinesc conditiile legale ale unui accident de munca atunci vom ancheta cazul”, ne-a declarat Ioan Barbu, inspector sef la ITM. Scris de Carmen SERBAN

Au trecut trei luni din acest an in care Asociatia Ovidiu Rom a derulat cate un program. „Fiecare copil in scoala” a inceput in ianuarie cu tema „bonsai” care a presupus identificarea tuturor copiilor intre 5 si 8 ani care nu erau inscrisi la scoala sau gradinita, din cateva zone defavorizate. E bine de stiut ca exista una numar de telefon la care parintii care au dificultati sa isi inscrie copii la scoala, pot suna. Telefonul copilului 116.111 invita si persoanele care au la cunostinta astfel de cazuria in care copii nu pot merge la scoala, sa apeleze cu incredere. In februarie a functionat programul aSotron”, acreditat de ministerul Educatiei, adresat cadrelor didactice. Demarat si in Bacau acesta este primul si singurul program acreditat de CNFP (Consiliul National de Pregatire Profesionala) prin care cadrele didactice sunt formate in vederea organizarii atelierelor de vara pentru copii dezavantajati. La absolvire, cadrele didactice vor primi 15 credite. Martie a fost rezervat pentru aMass Media Focus Grup, presa fiind invitata sa se implice in a prezenta tendintele negative din sistemul educational romanesc si modul in care ONG-urile pot aduce o schimbare. Leslie Hawke si Maria Ghiorghiu, cofondatorii acestei asociatii au in continuare nevoie de sprijinul comunitatii. aScoala te face mare” nu este doar un slogan, atata timp cat starea de saracie este principalul factor care duce la abandonul scolar. In Bacau si Buhusi peste 70 de copii, provenind din familii fara posibilitati, beneficiaza de acest sprijin.
Pana pe 15 mai, daca sunteti platitor de impozit, nu uitati ca aveti dreptul sa directionati 2% din acesta catre un ONG.

I. Bisca