Româniştii băcăuani – o grupare cu personalitate
Cei şase profesori de la Liceul Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău nu erau singuri în campania de promovare a limbii şi literaturii române susţinută de energica Constanţa Bărboi. Tot atâţia românişti (cum îi plăcea lui Eugen Budău – inspectorul şcolar model pentru breasla şefilor de acest fel – să-şi numească colegii) apar între cei peste o sută de coautori ai programei de specialitate din 1987: Grigore Codrescu, Rodica Miron, Ioan Lazăr, Vasile Ciobanu, Traian Valeriu, Gheorghe Iorga (am păstrat şi aici ordinea coordonatorilor documentului), de la alte licee băcăuane, toţi fiind membri marcanţi ai filialei locale a Societăţii de Știinţe Filologice.
Două puternice puncte de sprijin
„Cabinetul de limba şi literatura română se va organiza în toate liceele”, recomanda Programa (p. 102), cu rezerva desemnării unei săli de clasă pentru aceeaşi disciplină. Bune îndrumări (ocupând jumătate de pagină, în care doar trei cuvinte sunt tributare ideologiei vremii) priveau dotarea acestui spaţiu didactic cu materiale (cărţi – între care, dicţionare ale limbii române şi îndreptare ortografice –, mape tematice, fişe de lucru etc.) şi mijloace de învăţământ, Sugestiile erau şi de ordin metodic: „Se recomandă ca profesorul să conceapă integrarea lor în aşa fel încât lecţia să nu se transforme în simple audiţii sau vizionări” (p. 103).
Al doilea punct de sprijin era biblioteca şcolară, dorită a fi „un cabinet funcţional, un laborator al muncii intelectuale a elevilor” (ibidem).
O mărturie
Fac parte din generația care a studiat limba română ca disciplină distinctă. Fiind absolventă a Școlii Normale „Ștefan cel Mare” Bacău, generația 1989-1994, aveam o oră de
gramatică pe săptămână, beneficiind de un model de predare aș spune avangardist, întrucât
profesorul nostru nu ne-a făcut captivii unor mecanisme lingvistice sterile, ci ne-a conectat la
componenta logică a disciplinei, privind și în viitorul profesiei noastre de învățător. În acest
sens, aveam de realizat trei portofolii: de teorie literară, de limba română și de literatură, pe care
le-am uzitat până la finalizarea pregătirii didactice, încheiată cu susținerea gradului didactic I. Cabinetul de română şi sala de lectură a bibliotecii erau locurile noastre de mare încărcătură intelectuală.
Ca absolventă a unei facultăți filologice, am simțit întotdeauna că am un ascendent asupra
colegilor mei, care nu mai făcuseră gramatică normativă de la nivelul gimnazial, fiind puși să
se conecteze la subtilități teoretice inaccesibile, fără un bagaj lingvistic fundamental. Bibliografia de la disciplina limba română contemporană era deja răsfoită pentru constituirea
,,Algoritmilor analizei gramaticale”, pe care profesorul meu de limba română i-a ,,istovit” cu generația mea. Consider că am fost privilegiată prin alegerea liceului pedagogic, care dincolo de faptul
că m-a pregătit solid pentru vocația didactică, m-a ajutat, prin modelul oferit de profesorii
mei, să-mi formez o reală competență metacognitivă. (Prof. dr. Laura Gavriliu, Colegiul Naţional „Gheorghe Vrănceanu” Bacău)
