Spitalele dau banii pe medicamente inapoi bolnavilor

Bolnavii spitalizati care cumpara medicamente din farmaciile cu circuit deschis sau se adreseaza laboratoarelor private pentru investigatii medicale isi vor putea recupera banii. Cum se va proceda si in cat timp vor vedea pacientii inapoi banii cheltuiti, este o alta poveste. Nici presedintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nu stie cum se va proceda, dar condamna practica spitalelor care isi trimit pacientii la farmaciile si laboratoarele private.

Legea 95/2006, privind reforma in domeniul sanatatii, a fost din nou modificata. Prin Legea 157/2008, a fost introdus un nou articol, potrivit caruia asiguratii din sistemul asigurarilor sociale de sanatate au dreptul „sa beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizarii cu medicamentele, materialelel sanitare si investigatiile paraclinice la care ar fi fost indreptatiti fara contributie personala, in conditiile impuse de contractul-cadru”. „Deocamdata nu exista normele de aplicare a legii, ne-a declarat dr. Maria Tioc, director general al Casei Judetene de Asigurari de Sanatate. Asteptam precizari exacte despre documentele pe care trebuie sa le prezinte pacientul, dar si despre sursa fondurilor care sa acopere cheltuielile bolnavilor”.

Aprovizionare dupa interese

In foarte multe spitale din tara, pacientii sunt frecvent trimisi la farmacii sa-si cumpere medicamente. Unora li se dau doar indicatii verbale, altii primesc retete compensate. „In ultimul caz, ar insemna ca de la bugetul asigurarilor sa platim de doua ori pentru acelasi pacient, ne-a declarat dr. Vasile Ciurchea, presedintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. Daca in fisa apare ca pacientul a primit medicamente pe care acesta le-a luat pe reteta compensata, noi platim o data spitalului pentru medicamente si a doua oara farmaciilor pe baza retetei prezentate la decontare.” CNAS si Ministerul Sanatatii Publice au verificat mai multe sesizari ale pacientilor care reclamau ca au fost nevoiti sa-si cumpere medicamente. Au fost descoperite situatii nefiresti in unitatile sanitare verificate. „Erau spitale care aveau in stoc medicamente scumpe, dar le lipseau vata, spirtul si seringile, a aratat presedintele CNAS. Mi se pare inadmisibil asa ceva. Inseamna ca acolo a fost un interes sa fie achizitionate anumite medicamente. Din moment ce unele spitale au stoc de medicamente, inseamna ca se poate”. In verificarile lor, reprezentantii CNAS s-au lovit insa de reticenta sacientilor. „Cand le-am cerut declaratie scrisa, au refuzat”, a mai spus dr. Ciurchea.

Salariile si sporurile storc bugetul spitalelor

aNu este normal ca un bolnav spitalizat sa-si cumpere medicamente, considera directorul CJAS. 60% din pacientii unui spital au nevoie de medicatie uzuala, care trebuie sa existe in orice spital. 20% au nevoie de medicatie utilizata mai rar, iar 15-20 % de medicamente costisitoare si mai putin accesibile”. Spitalele ajung in situatia de a-si trimite bolnavii la farmcia de peste drum din mai multe motive. Poate fi vorba de o disfunctionalitate in aprovizionare, dar si de greutati financiare. In acest an, majorarea salariilor angajatilor si multitudinea de sporuri oferite prin lege au grevat bugetul unitatilor. Pentru a acoperi nevoile salariale, managerii sunt nevoiti sa taie din ratia de hrana si din fondurile pentru medicamente. Cand vor fi obligati sa le dea banii inapoi pacientilor tot din propriul buget, sefii din spitale se vor gandi de doua ori inainte de a-i trimite pe pacienti sau pe rudele acestora la cumparaturi.Scris de Doina Mincu

Celebru mai ales prin atacurile la adresa lui Traian Basescu, ministrul Ludovic Orban a reusit sa aduca din nou in discutie autostrada si soseaua de centura. Evident, ziarele favorabile personajului care isi are biroul in centrul orasului langa cladirea Postei au exclamat victorioase: ministrul a reconfirmat. Pai sa vedem ce a reconfirmat ministrul. In primul rand a demonstrat inca o data ca pe politicieni nu-i doare gura sa promita. Indiferent ce. Vreti promisiuni cu sosele de centura: luati de aici ca-s gratis! Preferati cumva sa va gadile urechile cu autostrazi? Nicio problema. Menestrelul cu chitara va satisface toate dorintele!
Articolul legat de reconfirmarile lui Orban nu au facut decat sa ma amuze. Este vorba despre acelasi Orban care promitea in luna mai ca va veni in iunie la Onesti sa vada care este stadiul lucrarilor la soseaua care leaga Onestiul de Adjud? Nu-mi aduc aminte sa mai fi venit ministrul pe Valea Trotusului, mai ales ca a fost ocupat sa si-o ia pe cocoasa la alegerile locale din Bucuresti. Se vorbeste cumva despre ministrul al carui sef de cabinet a plecat cu geanta cu bani primita de la un constructor de drumuri din Oituz in vazul lumii, fara nicio jena? De cel poreclit aIca” in cercurile de bautori de whisky?
Dragi cititori de ziare din Bacau, am o veste trista pentru toti cei care inca mai cred balivernele ministrilor. De cand este ministru Ludovic Orban nu s-a construit nici macar un centimetru de autostrada. Indiferent de zona prin care ar trebui sa treaca aceasta autostrada. Si daca tot a ajuns ministrul in intersectia mortii ce duce spre Onesti si Brasov mai bine ii cerea primarului sa faca un sens giratoriu acolo. Era mult mai practic decat sa viseze cu ochii deschisi la sosele de centura existente doar pe niste planse pe care s-a asternut praful. Si ca toata comedia sa fie perfecta, ministrul a promis ca din toamna vor incepe lucrarile. Din toamna? Aceeasi toamna in care se vor desfasura alegerile? Bravo domnule ministru. Nu ratati nicio ocazie sa ne demonstrati ca ramaneti doar un lautar ce lalaie dupa ureche la chefuri. Noroc ca mai exista unii care scriu dupa cum le cantati.Scris de Ionut Avram

Una dintre marile sanse ale revigorarii economice este reprezentata de investitiile straine directe. Un capitol la care intreaga Regiune de Nord Est, din care face parte si Bacaul, nu a izbutit decat performante negative.

De cand a inceput istoria post-decembrista a investitiilor straine in Romania, zona de nord-est, devenita intre timp regiune de dezvoltare asa-zis strategica, nu a izbutit decat sa-si confirme statutul codas. Doar un procent insignifiant al banilor straini veniti in tara a reusit sa fie investit pe plaiuri moldave. Conform studiilor de specialitate ale Bancii Nationale a Romaniei, Regiunea de Dezvoltare Nord-Est a atras doar 2% din totalul investitorilor straini. La mare diferenta de Regiunea Sud-Vest, care si-a trecut in palmares 2.7%. Iar celelalte regiuni de dezvoltare ne-au surclasat la diferente astonomice: 4.5% Nord Vestul, Vestul cu 5,6%, Sudul cu 6.5%, la Centru sunt venite7.4% din investitii, 7.7% au nimerit Sud-Estul, iar restul de 64.4% s-au indreptat catre Bucuresti si zonele din jurul sau.

In urma tuturor

Suntem codasi la atragerea de investitori straini, la fel cum tot pe aceeasi pozitie deloc onoranta ne aflam si in ceea ce priveste proiectele finantate cu fonduri europene, dezvoltarea durabila, sustinerea infrastructurii sociale. Pe drept cuvant, ne aflam intr-un adevarat pol al sub-dezvoltarii europene, Regiunea de Nord-Est, din care face parte si Bacaul, reprezentand cea mai saraca zona a recent largitului spatiu european. La nivel regional, din nou nu avem cu ce sa ne laudam, deoarece din procentul minuscul al investitiilor straine, la Bacau au ajuns mult prea putine. Iasiul si-a alocat partea leului, mai ales prin succesul inregistrat de parcurile industriale unde au poposit firme de renume mondial, precum Siemens. La noi situatia este mult diferita, singurele investitii straine notabile tinand, intr-n procent covarsitor, de marile lanturi internationale de hipermarket-uri.

Bacaul, mama cumparaturilor

Sectorul vital al unei economii functionale este cel productiv, capitol la care Bacaul are extrem de mult de recuperat. Spre deosebire de Iasi sau Neamt unde s-a izbutit atragerea unor investitii, atat straine cat si romanesti in zona productiei, Bacaul inca sta oarecum in expectativa. Singurele amiscari” pe piata investitionala, cu exceptia celor amintite din zona desfacerii de produse, tin de confectii si panificatie. In rest… o silentio stampa investitionala, care adanceste pe zi ce trece discrepantele dintre Bacau si Iasi, asta in timp ce Neamtul recupereaza vertiginos teren, amenintand cu detronarea Bacaului de pe locul secund ca dezvoltare economica din Regiunea Nord-Est. aMinunea” hipermarket-urilor nu are cum sa dureze mult, din simplul motiv ca activitatile de desfacere nu aduc suficiente locuri de munca si, prin urmare, suficienti bani regiunii, astfel incat oferta sa fie proportionala cu cererea. Bacaul are nevoie disperata, pentru a-si repune aparatul economic pe lina de plutire, de o serie de investitii majore in sectorul productiv, care, pe langa locuri de munca, implica si un nivel de salarizare decent. Cu toate acestea, previziunile specialistilor pentru perioada urmatoare nu sunt tocmai optimiste in ceea ce priveste atragerea unor puternici investitori straini.

Infrastructura deficitara,
inamicul investitiilor

Confrom datelor oficiale ale Agentiei Romane pentru Investitii Straine, infrastructura deficitara reprezinta principalul handicap in calea atragerii unor investitori puternici. Este vorba de infrastructura de transport, atat cea rutiera, cat si cea aeriana, aeroporturile din intreaga Regiune Nord-Est fiind depasite din toate punctele de vedere. Un alt capitol ce reprezinta un mare minus investitional tine de dezvoltarea insuficienta a retelelor de apa potabila, electicitate si gaz metan, la care se adauga dificultatile in procesarea apelor reziduale si a deseurilor in conformitate cu cerintele europene de mediu. Puse una langa alta, toate aceste probleme contureaza imaginea putin atractiva, din punct de vedere al investitorilor de anvergura, pe care o are Regiunea de Nord-Est. Implicit, si judetul Bacau. Iar pentru multe dintre aceste minusuri, exista alesi carora trebuie sa le amultumim”.
Scris de Emilian Berceanu

Autostrada Romica-Ludovic

Ministrul Transporturilor, Ludovic Orban a poposit la sfarsitul saptamanii trecute in Bacau. La brat cu presedintele PNL, Orban a facut o serie de declaratii legate de soseaua de centura a orasului si de autostrada care, chipurile, va trece prin Bacau.

Declaratiile lui Ludovic Orban, preluate pe prima pagina de presa favoriabila presedintelui PNL par a aduce numai vesti bune pentru bacauani. Orban a promis de toate in timp record: sosea de centura plus autostrada ca bonus. Numai ca declaratiile facute la Bacau se cam bat in cap cu cele facute in cadru oficial, la Bucuresti. La sfarsitul anului 2007, Orban declara presei centrale, mai exact Jurnalului National ca studiile de fezabilitate erau preconizate a se termina la sfarsitul lunii februarie 2008. aIn acest moment se reface studiul de fezabilitate realizat in 1999, deoarece datele de atunci nu mai sunt conforme cu cele de acum. Studiul de fezabilitate va fi finalizat pana la inceputul lunii februarie 2008. Autostrada va fi realizata prin concesiune, iar utilizatorii vor plati o taxa”, sustinea Ludovic Orban. In timpul vizitei de la Bacau, ministrul s-a facut ca uita ceea ce declarase in trecut si a modifcat termenul studiilor de fezabilitate. aAutostrada o sa dea in centura Bacaului, 16 km din centura vor face parte din autostrada. Acum se lucreaza la studiul de fezabilitate al autostrazii care va lega sudul tarii de nord”, a mai spus Orban. Daca ar fi sa ne ghidam dupa afirmatiile lui Orban, la studiul de fezabilitate care trebuia terminat la inceputul lui februarie, se lucreaza abia acum.

Soseaua lui Romeo

Proiectul soselei de centura a fost aprobat de catre Guvern inca din anul 2004, si nu 2005 asa cum a declarat acelasi Orban cu prilejul vizitei. De atunci si pana acum nu s-a mai petrecut nimic senzational. Pe 7 iulie 2006, autoritatile locale declarau ca alicitatia pentru consultanta si proiectare urmeaza a fi organizata in data de 5 iulie 2006. Lucrarile vor incepe in prima decada a anului viitor (anul 2007, n.red.) si sunt estimate a fi finalizate in anul 2009. Prin urmare, la aceasta data, ministrul ar fi trebuit sa viziteze santierul soselei de centura, nu locul pe unde va trece viitoarea sosea de centura. Doar ca declaratiile s-au schimbat brusc. Pe site-ul primariei, presedintele PNL ne spune ca apana in acest moment, in cadrul acestui (sic!) contract s-a revizuit studiul de fezabilitate, s-au stabilit aliniamentele soselei de centura, au inceput ridicarile topografice si realizarea studiilor geotehnice si s-a introdus in proiect legatura cu DN11, care duce spre Brasov. Conform contractului, faza de proiectare si de achizitie a terenurilor se va finaliza in prima parte a anului 2008, in perioada iulie-octombrie 2008 fiind programata achizitia /ofertarea executantului lucrarilor de constructie. inceperea lucrarilor este programata a avea loc la sfirsitul anului 2008, termenul de executie fiind de 31 de luni”.

Niciun centimetru de autostrada

Din anul 2004, mai exact din momentul in care PNL a ajuns la putere, in toata Romania nu s-a construit nici macar un centimetru de autostrada. In schimb declaratiile au curs garla. Oricum suntem singura tara in care kilometru de autostrada se scumpeste in fiecare an, fara ca macar sa inceapa lucrarile. Exemplul Bechtel este elcovent. In ceea ce priveste soseaua de centura a Bacaului si autostrada care va trece prin Bacau, acestea raman la stadiul de vise si declaratii politicianiste. Deocamdata.
Scris de Ionut Avram

Dupa ani de sfanta stradanie, comunitatea Bisericii greco-catolice din satul Bijghir, comuna Buhoci, a reusit ieri, 10 august, sa se bucure de sfintirea acestui sfant lacas. Au participat oaspeti de seama, precum Mitropolitul de Bucuresti, Arhiepiscopul Ioan Robu, care a prezidat intreg evenimentul, alaturi de episcopii Diecezei de Iasi, Excelenta Sa Petru Gherghel si Episcolul Aurel Perca, impreuna cu un numeros sobor de preoti, diaconi si monarhi.. Sute de pelerini din antreaga tara, dar foarte multi credinciosi
greco-catolici, romano-catolici, ortodocsi si de alte confesiuni au fost si ei prezenti la marea sarbatoare.

La orele 11.00 s-a pornit an procesiune catre Biserica Catolica, din centrul satului Bijghir ce a apartine de comuna bacauana Buhoci. Oaspetii de seama, mitropolitul de Bucuresti, Arhiep. Ioan Robu si episcopii Diecezei de Iasi, Petru Gherghel si Aurel Perca, adusi de cavalerii satului, incalecati pe cai suri si roscati, au fost intampinati cu flori, cu paine si sare. aEste un moment deosebit pentru intreaga comuniune si pentru toti oaspetii nostri, ne-a declarat emotionat parintele protopop, preot Decan si parohul Bisericii Catolice din Bijghir, Vasile Rediu, Decan de Traian ce apartine Diecezei de Iasi. Dupa 50 de ani de cand a fost pusa prima piatra de temelie a venit momentul si timpul, ca in libertate si pace, prin avantul religios al tuturor, sa sfintim aceasta biserica, precum si altarul sau. Satul Bijghir a luat fiinta in 1830, dupa ce au venit in zona mai multi credinciosi catolici. Asa s-a dezvoltat si comunitatea catolica, iar in momentul de fata ea numara 595 de familii cu 2.367 de credinciosi. Prima biserica s-a construit aici in 1850, a doua in 1888, iar a treia este cea actuala. Timp de doi ani, prin contributia enoriasilor, cu ajutor de la Ministerul Culturii si Cultelor, de la diferiti donatori, stiuti si necunoscuti, de la unele partide politice s-a reusit ridicarea, renovarea si infrumusetarea acestui lacas”. De-a lungul timpului, la aceasta parohie au slujit 15 preoti, dintre care 5 parohi si 10 vicari. In anul 2006, in luna septembrie, a fost numit paroh parintele Vasile Rediu. Prin grija si stradania sa, biserica a fost reinnoita atat in interior, cat si in exterior, dupa cerintele actuale, in stil roman. In acest sens s-au executat si reparatii substantiale pentru infrumusetarea lacasului inchinat „Sfintei Fecioare Maria Indurerata”, o biserica de 37 m lungime, 16,5 m latime si 32 m inaltime a turnului central. La orele 11.30 a avut loc oficiul sfintirii maretului edificiu anticipata de ritualul de sfintire a apei. Au participat mii de credinciosi. Biserica a fost neancapatoare, multa lume urmarind Sfanta Liturghie afara la umbra arborilor din curtea bisericii. „Este o zi importanta pentru noi credinciosii catolici, ne-a spus Elisabeta Rachiteanu. Ne bucuram ca am putut ajunge si in aceste momente, lasate de Isus pe pamant”.”O sarbatoare frumoasa, un eveniment special”, ne-a declarat in soapta si Ana Gandea. Dupa Rugaciunea Amvonului, Arhiep. Robu, impreuna cu ceilati preoti au consacrat parohia si pe credinciosii ei, Inimii Neprihanite a Mariei. Biserica a fost stropita cu isop pe peretii exteriori, dar si interiori. Apoi, in cele sase colturi, episcopii Diacezei de Iasi au uns lacasul cu Sfantul Mir, cu care a fost unsa si masa Altarului. Pe peretele din dreapta bisericii a fost montata si o placa inaugurala pe care scris cu litere de aur: „Cu ajutorul Domnului, in anul 1958, preotul Nicolae Invanciuc a construit biserica inchinata Sfintei Fecioare Maria Indurerata, din satul Bijghir. (…) Prin grija si stradania Pr. Decan si Paroh al Comunitatii Rediu Vasile s-a renovat intregul lacas si in data de 10 august 2008 s-a sfintit biserica si s-a consacrat Altarul…” La slujba de ieri au participat sute de enoriasi bacauani, alaturi de oficialitati locale, oameni politici, dar si alti credinciosi veniti din alte judete, care au tinut neaparat sa asiste si ei la marele eveniment. Momentele emotionante de inalta preasfintie s-au terminat cu o slujba de liturghie specifica acestor manifestari religioase. Toti cei care au avut fericirea sa participe la acest sfant moment de spiritualitate au plecat spre casele lor ancarcati de bucurii si bogate haruri.Scris de Roxana Neagu

Nemultumite de cuantumul pensiei, considerat prea mic in raport de stagiul de cotizare (vechimea in munca) la bugetul asigurarilor sociale, multe persoane in varsta aleg calea instantei pentru a obtine cresterea sumei. In prezent, Casa Judeteana de Pensii (CJP) Bacau are pe rol peste 170 procese intentate, ponderea reprezentand-o cele in care se solicita recalcularea pensiei, in majoritatea invocandu-se eroarea de calcul. Circa 30 la suta din actiunile in instanta cu o asemenea speta au fost deschise in cursul anului 2007 iar restul, in 2008. Dar multe alte actiuni similare au fost finalizate de catre instanta, nu putine fiind cele in care verdictul a fost in favoarea reclamantului. aAu fost solutionate favorabil si cereri care nu se incadreaza in legislatia privind pensiile, afirma Liviu Cretu (foto), directorul Casei Judetene de Pensii. Pentru o persoana iesita la pensie in 2007 instanta ne da solutia sa schimbam decizia si sa-i luam in calcul grupa I de munca pe toata perioada, inclusiv din 2001 incoace. Or, din aprilie 2001, de cand a intrat in vigoare Legea 19, a pensiilor, nu mai exista grupa I de munca. De atunci vorbim de conditii speciale de lucru si legea precizeaza clar ce unitati si locuri de munca se incadreaza in ele. In niciun caz, unitatea la care a lucrat pensionarul in cauza nu este inclusa printre cele nominalizate ca avand conditii speciale de lucru”. Totusi, din procesele in care s-a dat hotarare definitiva si irevocabila, pana in 10 la suta au fost pierdute de catre CJP Bacau. Scris de Elena Tintaru

O saptamana ain rai”

Scoala de vara e pentru pustii din Vultureni, Stanisesti si Podu Turcului singura bucurie pe care le-o aduce vacanta. Reprosul „Ma plictisesc” nu exista pentru acesti copii rupti de munca.
In centrele FSC, ei picteaza, canta, se joaca pe calculator, vad filme de desene animate. E o lume noua, care ii fascineaza.

Vacanta de vara, pentru copiii de la tara, nu inseamna excursii pe Valea Prahovei sau in Grecia, nici tabere pe litoral, ci un sir nesfarsit de zile in care se duc cu vaca la pascut, topiti de arsita amiezii, lucreaza pamantul, au grija de fratii mai mici. Trupul lor firav se indoaie sub greutatea caldarilor cu apa. Munca istovitoare, mustrari sau vagi promisiuni de mai bine din partea parintilor, istoviti si ei. Poate de aceea, scolile de vara organizate de FSC in Vultureni, Stanisesti si Podu Turcului au fost luate cu asalt de sute de copii. Activitatea e organizata in cluburi – de creatie, muzica si dans, engleza, IT, arte plastice, sport, iar copiii, in grupuri, pe varste. Pe cei din grupa „Stelutelor albastre” i-am gasit la ora de dans, afara, in fata Centrului Educational Comunitar din Godinesti. Simultan, invata engleza cu voluntarii din Marea Britanie. Dinspre terenul de sport, aflat in spatele cladirii, se aud strigate de bucurie si indemnuri. „Astazi ne-am permis sa jucam fotbal, de obicei suntem prea putini. Dar ora de sport nu inseamna numai fotbal. Organizam foarte multe jocuri distractive, respectand planul cu care am venit de acasa”, marturiseste Mircea Purcaru, voluntar FSC, elev intr-a XII-a la Colegiul „Gh. Vranceanu”.

Acasa face economie la culori

Baietii sunt prea prinsi in meci ca sa stea de vorba cu noi, insa gasim interlocutori la clubul de creatie. „Imi place foarte mult aici, spune Andreea Angheluta, 7 ani. Ne jucam, invatam lucruri noi, ascultam muzica”. Copiii decupeaza floricele din hartie colorata. „Facem felicitari pentru Gabi, explica Anca, 6 ani. Acasa nu mai am culori”. Si pentru Ruxandra Tudorancea, a XI-a, voluntar, e o distracte. „Ii vad cum se chinuie sa lipeasca, sa coloreze si ce satisfacuti sunt cand reusesc. Ma simt foarte bine langa copii”. Intru si la clubul de desen. Privesc scena – sala luminoasa, mobilierul modern, abundenta de foi, cutiute si culori, copiii veseli si voluntarii rabdatori, care par copii si ei – si imi spun ca as putea fi intr-un club de arte din Occident. Sunt, totusi, in Godinesti. E pauza. Copiii alearga spre scranciobe sau danseaza pentru ca, spun ei, asta le place cel mai mult. Madalina sustine ca aici e „ca in rai” si ca vrea sa mearga la liceu si la facultate, nu la SAM. Gata, incepe alta ora: „Cine merge la sport?”, „Cine merge la desen?”, „Cine la engleza?”. Exista un program, dar se tine seama si de dorintele copiilor. „Scopul e sa se simta bine, sa aiba o saptamana de vacanta, spune Mircea. In acelasi timp, descopera ca exista si o alta realitate si aspira la ea. Inteleg cat de importanta e educatia”.

aCrocodilii” s-au uitat
la desene animate

Jocuri, acuarele, filme, muzica, Internet, o lume absolut noua pentru acesti copii. La desen au abordat teme ca „Poluarea”, „Copacul cu sentimente”, „Casa perfecta”. Mai les celor mici le place sa deseneze. „Au imaginatie si talent”, spun voluntarii. Cei mari sunt fascinati de calculator. Bianca Cheta, 12 ani, din Oncesti, are acasa un Pentium IV, insa alti colegi din clubul IT nici nu au atins un calculator. „Sunt curioasa, am auzit ca sunt jocuri interesante”, marturiseste Antonela, 13 ani, din Tomozia. E ora 12 si sunt chemati la o gustare. Plecam spre a doua scoala de vara. Ii gasim pe pusti in curte, stransi in jurul lui Gabi Magureanu, care ii acompaniaza, ii dirijeaza, ii anima. Sunt o suta de copii care canta, danseaza, apoi striga „Staninsesti”, „Stanisesti”, „Stanisesti”. E pur si simplu coplesitor. „Azi au venit peste 90. E surprinzator cat de mult le place aici, ar face orice numai sa fie lasati de parinti, sustine Cosmin Chirila, student voluntar. Aseara le-am proiectat pe perete un film de desene animate, iar in seara asta vom face un foc de tabara”. Vin din toate satele din jur. Aceeasi bucurie, dar alti copii, in alte grupe: „Crocodilii”, „Delfinii”, „Fluturasii”. Danseaza, picteaza, invata si se joaca. In final, sunt premiati cu jucarii, jocuri si carti. „Eu am primit anul trecut o papusa. O tin in dormitor, pe masa pe care imi fac lectiile”, spune Andreea, surazand. E saptamana ei de vacanta, portia ei de fericire, la care viseaza tot anul. Scris de Silvia Patrascanu

Nu au dupa ce bea apa

Doi dintre ei sunt grav bolnavi si de doi ani invata la lumanare. Apa din cea mai apropiata fantana este infestata. In aceeasi situatie sunt si alte familii. Mama copiilor sustine ca primarul actual le-a promis sprijin in campania electorala, dar a uitat. Cel ales afirma ca femeia a fost ajutata, dar aeste obraznica si umbla numai cu miloaga”.

In plina epoca a civilizatiei moderne cinci suflete, din care patru sunt sub 12 ani, din comuna Secuieni, satul Campeni (Dumbrava) traiesc intr-o saracie de nedescris. In timp ce majoritatea copiilor de varsta lor au acces la Internet, cei din familia Caltea sunt nevoiti sa invete la lumanare. In urma cu mai bine de doi ani Carmen Caltea, mama celor patru copii, a ridicat in camp, de fapt, aintr-o rapa”, o casa din lut formata din doua camere. aTerenul pentru casa mi l-a donat un satean, din mila, ne spune Carmen Caltea. Am construit cum am putut casa, dar nu avem lumina si nici apa buna de baut. Fantana din apropiere este plina de mormoloci, pentru ca-i la suprafata si se adapa toate animalele de acolo. Pentru a nu ne imbolnavi trebuie sa car apa cu bidoanele de la o alta fantana, aflata la o distanta foarte mare”. In aceasta situatie sunt alte patru familii care locuiesc in aceeasi zona. Dar lipsa curentului electric si a unei surse de apa potabila nu sunt singurele necazuri foarte grave cu care se confrunta familia Caltea. Doi dintre cei patru copii sufera de afectiuni cumplite. Un baiat de 12 ani ani si altul, de cinci, au fost diagnosticati cu gaura in inima, insuficienta tricuspidiana, trahicardie sinusala, hipotiroidie, tiroida cronica, deficienta mintala si sindrom cefaleic. „Din 2001, de doua ori pe an trebuie sa merg cu ei la control la Spitalele Sfantul Spiridon si Sfanta Maria din Iasi, ne spune mama copiilor. Eu, de asemenea, nu sunt asa de sanatoasa. Am tiroidie, tetanie cronica, osteopenie, sindrom nevrotic si altele. Pentru a merge la spital cu amandoi copiii trebuie sa am mereu bani. Singura care m-a ajutat si ma ajuta cand plec la Iasi este asociatia Betania. Dar Primaria Secuieni, nu”.

De la primarie, ajutor nesemnificativ

Mama copiilor sustine ca singurul sprijin venit din partea Primariei Secuieni a constat din trei carute de cioate refuzate de altii. Desi fostul viceprimar, multi ani, acum, primar, „a promis ca va face fantana, ca primaria are trei stalpi electrici si ii va monta iar, daca va castiga alegerile, ii va cumpara celui de cinci ani un ursulet de plus si hainute”. Carmen Caltea mai afirma ca actualul primar, Margareta Luncanu, a uitat de angajamente „si mi-a spus ca atata cat va fi in primarie sa nu mai merg la ea”. De partea cealalta, primarul comunei Secuieni, Margareta Luncanu, sustine: „Primaria nu are surse financiare pentru a o ajuta. Dar eu, personal, am ajutat-o de cate ori am avut posibilitatea, cu alimente, i-am dat un telefon mobil, i-am asigurat transportul de mai multe ori si altele. La copii le-am oferit cate un ingeras in campanie, pentru a nu se interpreta ca dau mita, dar Carmen este obraznica si umbla numai cu miloaga.”. Am mai retinut ca ori de cate ori cineva a vrut sa faca o pomana a fost orientat spre familia Caltea. Si, totusi, din 2000 incoace „primaria a ajutat-o cu 10 milioane de lei o data, cu cinci si apoi cu trei”. Un sprijin nesemnificativ in comparatie cu nevoile acestei familii, mai ales, ale copiilor.

Singurul venit, alocatia copiilor

Cele cinci suflete traiesc din alocatia copiilor care, in total, insumeaza 480 lei. Mama a facut demersuri la primarie si a sperat ca va primi un ajutor social. Dar legea prevede ca o familie de cinci persoane are dreptul la ajutor social, daca venitul ei total nu depaseste 372 lei. Si, totusi, legea este de partea copiilor. „Legea 272/2004 privind protectia copilului precizeaza ca primariile trebuie sa acorde prestatii (ajutoare-n.n.) financiare exceptionale in cazul in care familia care iI ingrijeste se confrunta cu probleme de aceasta natura, ne-a declarat Paraschiva Baltatescu, reprezentant al Directiei de Munca si Protectie Sociala Bacau. Se acorda, cu prioritate, copiilor ai caror familii nu au posibilitatea sau capacitatea de a-i ingriji. Ajutorul se poate da si in natura, respectiv in alimente, imbracaminte, rechizite si altele”. Scris de Elena Tintaru

Liceul seral –
umbra unui succes

Unii vor spune ca e nostalgic sa scrii un articol despre clasele de seral de la licee. Noi spunem doar ca e o radiografie a unui sistem, care, cu aproape trei decenii in urma, scotea candidati pentru facultate pe banda rulanta. Mai mult, dascalii mai in varsta sustin ca nici invatamantul de zi de astazi nu tine pasul cu ceea ce a fost odata liceul seral.

In scripetele Inspectoratului Scolar Judetean (ISJ) figureaza, pentru anul scolar 2008 – 2009, doar doua licee care au clase de seral: Grupul Scolar „Letea” sI Colegiul Tehnic „Dimitrie Ghika” din Comanesti. Oferta primului cuprinde clase de liceu, an de completare sI scoala de arte sI meserii (SAM), cate 28 de locuri pentru fiecare an de studiu, in timp ce Comanestiul a optat, la seral, doar pentru SAM. Cat priveste cererea, e loc de mult mai bine, in clasa a IX-a de la „Letea” fiind inscrisi, deocamdata, doar opt elevi. Nimeni nu s-a aratat interesat de clasele de SAM-seral, atat la „Letea”, cat si la Comanesti, desi acestea sunt o aparitie in premiera in peisajul invatamantului bacauan. aSituatia este explicabila, in conditiile in care si la zi au ramas neocupate peste 1000 de locuri la scolile de arte si meserii”, a declarat Daniela Tarasa, inspector scolar de informatica, omul care s-a ocupat indeaproape de repartizarile computerizate din acest an. De altfel, oficialul ISJ a admis ca invatamantul seral sau cel cu frecventa redusa este privit ca un fel de „alfabetizare”.

18 ani impliniti,
conditie obligatorie

Una din conditiile obligatorii ca sa poti un liceu la seral sau frecventa redusa e sa ai 18 ani impliniti. Cel putin asa spun reglementarile in vigoare, dar si cele din trecut. De altfel, cine ajunge in situatia de a apela la „seral” are, oricum, 18 ani impliniti. „Un elev care termina, sa zicem, scoala de arte si meserii are deja 17 ani. Ca sa poata continua la liceu in clasa a XI-a, fie el sI seral, trebuie sa faca un an de completare, deci, cand intra la liceu – seral, are deja 18 ani impliniti. Daca se angajeaza imediat dupa terminarea SAM-ului, exista an de completare in sistem seral. Tot la aLeteaa”, a explicat Daniela Tarasa cel mai „scurt” traseu catre seral sau frecventa redusa. Pentru cel de-al doilea sistem au optat, in anul scolar 2008 -2009, doua licee: Colegiul Economic „Ion Ghica” si Grupul Scolar „Alexandru Vlahuta” Podu Turcului. Clasa de la Economic este deja plina ochi, in timp ce la Podu Turcului sunt inscrisI 14 „boboci”, dar, potrivit aceleiasi surse, optiunile celor care s-au inscris la seral sI frecventa redusa au tinut cont, in primul rand, de liceu, nu de forma de invatamant. Cat priveste varsta „bobicilor”, media este de 25 -30 de ani, in timp ce extremele sunt reprezentate de o tanara ca a implinit 18 ani in luna mai si un barbat din Frumoasa – Balcani, care s-a apucat de liceu la 54 de ani.
Trecut luminos

Daca liceul fara frecventa sau, mai nou, cu frecventa redusa a fost dintotdeauna trecut la capitolul „si altele” de catre elevi, seralul a avut perioada sa de glorie in urma cu aproape trei decenii. „Invatamantul seral a fost, la sfarsitul anilor „70 sI inceputul anilor „80, extrem de puternic. Cartea care se facea la seral nu se face, astazi, la zi in multe licee. Toate clasele aveau profil teoretic sI foarte multI absoleventi de liceu seral intrau fara probleme la facultate. De invatamantul seral au profitat, in special, elevii buni, dar care au dorit sa faca mai intai o scoala profesionala pentru a se putea angaja, postura de salariat oferindu-le si posibilitatea de a primi locuinta”, a sustinut profesorul Vasile Cautis, directorul Colegiului National „Vasile Alecsandri”. Cele mai puternice licee cu clase de seral erau, in epoca, Liceul Economic, fostul liceu „Lucretiu Patrascanu”, adica actualul Colegiu National „Gheorghe Vranceanu” si Liceul, pe atunci, „Vasile Alecsandri”. Scris de Eduard Cucu

Stau claie peste gramada. Cu totii. Copii, sugari, adulti, femei, barbati, pustoaice, sugari. Hainele lor sunt adunate de prin gunoaie. Patul, paturile, ligheanele, mobila subreda, la fel. Nu au apa, nu au racord la energia electrica. Traiesc in niste conditii greu de imaginat. In praf, in mizerie, printre sobolani si gunoaie. O viata in ghetou.

In lipsa unei locuinte, a unui azil social, mai multe familii s-au gasit adapost in blocul ghetou de pe strada Bucegi. Un urias de beton, parasit, care sta in paragina. Pentru circa 30 de bacauani de-ai nostri, aici inseamna „acasa”. Sunt multi. E greu sa-i numeri. Stau la gramada si se gopodaresc cum pot. Elena, Petruta, Andrada, Ribana, Irina, Axinte, Renata, Lorena, Gabriel, Marcel sunt doar cativa dintre ei. Nu au unde sa stea. Unii au parinti, dar au fugit de acasa alungati chiar de ei, altii au pierdut orice speranta si acum o iau de la capat. In blocul ghetou.

Minori si adulti la un loc

Miros insuportabil, fatada coscovita, geamuri sparte, usi lipsa. Un loc in care si-au facut cuib sobolanii, dar si oamenii strazii. Un adevarat focar de infectie, o bomba biologica. In aceste conditii traiesc cu totii. Claie peste gramada. In duhoare, in mizerie. Dorm pe jos, pe paturi sau in paturi pe care le-au gasit la gunoi. Vreo patru stau la etajul doi, cei mai multi la trei, iar alti 4 sau cinci, la ultimul nivel. Se cunosc intre ei, dar nu-si fac rau unul altuia. Elena Hiliteanu, are 20 de ani si o fetita de doi ani. Cu ea sta si matusa ei, Laura Hiliteanu, de 39 de ani, mama a 6 copii. Majoritatea lor, minori. „N-avem unde sa stam. Am mama, dar m-a alungat de acasa ca nu-l accepta pe sotul meu. Aici stam. Decat sa dormim prin garaje, e mai bine aici. Mancam ce mai gasim in gunoaie. Mai vindem fier vechi, mai ajutam pe cei din jur si ne mai dau un ban. Apa caram de afara de la ciusmea. Nu cersim, nu facem rau. La gunoi ma duc, ca nu mi-e rusine, dar la cersit nu. Ma mai prinde si Politia si apoi de unde platesc amenda?”, mi-a spus Elena.

O noua sansa. Poate.

Fiecare dintre ei a incercat sa se angajeze. Unii au avut noroc, la Salubritate, dar cei mai multi, nu. Geamurile sunt sparte, pardodeala e sfaramata, peretii cazuti. Holurile mizerabile si scarile naclaite iti provoaca scarba. aStam aici cu totii. Am cerut si ajutor, dar doar ni s-a promis. Acum ne rugam sa nu fim dati afara si de aici. Ne e frica doamna, ca vin si ne alunga ca pe caini. Nu facem rau nimanui, iar blocul e parasit. Au mai venit pe aici oameni imbracati bine, dar ne-au spus ca daca ne prinde Craciunul aici, asa vom sta definitiv. Eu stau de patru luni aici. Visul meu e sa ma angajez undeva si sa am un acoperis de-asupra capului, al meu”, mi-a marturisit cu lacrimi in ochi si Octavian Adrian Irimia. El are 29 de ani. Mai are 3 frati si o sora. Dar s-a certat cu ei. Parintii i-a murit. Nu are unde sa se duca. Pe culoarele intunecate se vad piese de mobilier care nu si-au mai gasit locul in camerele stramte ca niste celule, carucioare pentru bebelusi, pungi, gunoaie.

Sunt fericiti

Alaturi e Adina. Are 16 ani si copil de nicio luna. Sotul ei, cum ii place sa spuna, lucreaza. Il cheama Robert Axinte si e cu trei ani mai mare decat ea. Are grija de fete ca de ochii din cap. „Am lucrat, la fatadele blocurilor, acum nu mai am nimic. N-am mai gasit nimic”, ne-a spus tanarul tata, speriat ca am venit sa-i evacuam din locusorul lor. „Ne e greu doamna, credeti ca aici e bine? Dormim pe jos, am adus perdele si covoare de la gunoi sa mai asezam pe aici cateceva. Mancam ce apucam si cat aveam. Sunt zile cand stam cu totii flamanzi. Mi-e mi s-a dat o casuta sociala in Izvoare, dar acolo au venit tiganii peste mine si m-au batut. Singura nu fac fata. Am patru copii aici cu mine si alti doi la leagan. Venituri…de la alocatiile copiilor, de ce mai adun prin gunoaie si vand, din fier vechi…”, incearca sa ma convinga si Laura Hiliteanu. Viata lor pare ca nu are un alt drum. Sunt fericiti acolo, in saracia lor. In mizerie si in putoare. Se bucura ca au gasit un loc unde pentru ei e „acasa”. Un loc in care e greu sa-ti imaginezi ca cineva poate locui. Intr-o viata linistita, pentru ei. In ghetou. In blocul parasit de pe Bucegi. Scris de Roxana Neagu

Autoritatile au lasat sute de mii de locuitori de pe Valea Trotusului la mila apelor. Situatia este mai dramatica decat inainte de inundatiile din 2004-2005, intrucat urmarile dezastrului care a dus la modificarea reliefului in zona nu au fost nici macar indeparatate. De la inundatiile din 2005 nu s-a efectuat nici o lucrare cu caracter permanent despre care sa se poata spune ca ar constitui pavaza in calea apelor dezlantuite.

De la inundatiile din 2005 guvernantii au alocat sume infime pentru protectia impotriva inundatiilor. Dintr-un necesar de peste 2.000 de miliarde de lei vechi, la cat ajunsese evaluarea in 2005, Ministerul mediului a alocat judetului Bacau 144 de miliarde de lei vechi pentru inlaturarea efectelor de pe toate cursurile de apa care au produs pagube in judet. S-au facut decolmatari, inaltari de maluri, si, pe ici colo, cateva lucrari definitive. Pe suprafete foarte mici, care la prima viitura mai serioasa vor fi luate de ape asa cum au fost luate si lucrarile de inlaturare a efectelor inundatiilor chiar dupa ce-au fost efectuate. Intr-un raspuns pe care
l-am primit de la Directia Apelor Siret cu referire la lucrarile de investitii efectuate pe cursul Trotusului, conducerea societatii ne-a informat ca timp de doi ani s-au alocat 144 de miliarde de lei vechi, pentru toate bazinele raurilor care au dat pe afara in 2005, iar dupa aceea nici un sfant. Potrivit raspunsului primit de la Directia Apelor Siret s-au efectuat lucrari de protectie impotriva inundatiilor pe tronsonul Ghimes-Comanesti-Bacau, de recalibrare a albiei si apararea malului cu gabioane. Aceasta din urma ar reprezenta o lucrare mai serioasa, intrucat se protejeaza malul de pamant cu saci de plasa de sarma care au fost umpluti cu pietre de rau. Doar ca suprafetele pe care s-au efectuat astfel de lucrari sunt ridicol de mici in comparatie cu necesarul. Lucrarile de aparare cu gabioane au fost executate in Comanesti, Asau, Agas, Brusturoasa, Darmanesti, Bogdanesti, Buciumi si Cotofanesti. Localitatile sunt multe, numarul de kilometri de maluri care au fost protejate insa cu gabioane este ridicol : 2,15.
Digul din pamant,
o ceapa degerata

O alta lucrare mai serioasa este aceea de constructie a unui dig lung de 2 kilometri in comuna Urechesti. Digul exista, este construit din pamant si pietris si nu ofera siguranta nici cat negru sub unghie pentru locuitorii din comuna urechesti. aDigul s-a facut in 2005. Dar la noi necesarul de amenajari este de 12 kilometri de curs de rau care trebuie corectat, indiguit si consolidat. Vorbim de lucrari serioase, care sa protejeze la modul real comuna”, ne-a declarat Nicolaie Talaba, primarul din comuna Urechesti. El ne-a precizat ca lucrarile de amenajare pe rau in zona comunei sunt cu atat mai necesare cu cat acolo, in zona, se aduna toate apele de pe Trotus si afluentii sai, precum si cele de pe versanti. aNoi suntem cel mai jos din punct de vedere al altitudinii localitatilor de pe bazinul Trotusului. Ceea ce aveam acum, acel dig este total insuficient. El a fost construit pentru un debit de 1.500 de metri pe secunda, ori la inundatiile din 2005, debitul a fost de 2.800/secunda. Trotusul era mai lat ca Dunarea”, ne-a precizat primarul.

Val de nemultumiri

Recentele inundatii de pe Siret parca i-a trezit din nou pe alesii de pe Valea Trotusului. Acestia spun ca lucrarile realizate sunt insuficiente ca sa tina piept puhoaielor. Sunt facute pe distante foarte mici si, nu intotdeauna, in punctele vitale. La Brusturoasa, lucrarile de recalibrare si consolidare s-au terminat in 2006 si masoara 1 km. Comuna ar avea nevoie de mult mai multe consolidari. Si cum o nenorocire nu vine niciodata singura, s-au distrus si torentii, care aparau comuna de aluviunile de pe versanti. aLucrarile realizate sunt bine facute, dar infime. Am avea nevoie de minim 6 km de aparare de mal. A venit o comisie de la Ape luna trecuta sa vada ce lucrari ar mai fi necesare. Ne-au spus ca proiectul se deruleaza pe 10 ani. Nu ramane decat sa ne rugam ca in acesti 10 ani sa nu mai ploua torential. Avem insa o alta problema grava : torentele. Au fost construite sase torente pe cursurile paraielor si toate sunt colmatate. Mai mult, unul s-a rupt. Problema este ca nu pot fi decolmatate ci trebuie construit alt torent in fata lui. Torentele sunt in administrarea Consiliului Local si am avea nevoie de miliarde de lei vechi pentru asemenea lucrari, ceea ce este o suma imensa pentru o primarie. Am facut demersuri catre Prefectura sa ne ajute”, spune Sorin Antonoaie, primarul comunei Brusturoasa.

Mii de oameni aparati de cateva zeci de gabioane

La Asau, alte probleme. Aici in locul unde apele au facut aproape cele mai mari ravagii prin furia cu care au distrus totul in cale, oficialii de la mediu au decis ca apele pot fi stavilite cu doar 30 m de gabioane. Lucrarile la podurile luate aproape in totalitate de ape, au ramas in stadiu incipient. „S-au facut lucrarile, dar sunt insuficiente, pe portiuni mici. 30 de metri de gabioane vechi s-au rasturnat si trebuie refacute. Fondurile pentru calamitati s-au blocat in 2006. De atunci, lucrarile la podurile din Agastin si Mazilu au ramas in stadiul de piloni. Mai mult, nu avem bani cu ce sa platim ce s-a lucrat si firma ne-a dat in judecata ca sa isi recupereze banii. Pentru ca nu avem acest pod la Agastin, oamenii trec pe o punte de lemn, iar daca moare cineva trebuie sa treaca prin apa. Nu mai spun ca daca este un incendiu si vine apa mare, nu se poate ajunge la cele 20 de gospodarii”, ne-a spus Constantin Radulescu, primarul comnei Asau. o alta comuna grav afectata de inundatiile din 2005 este Agas. Alte doua inundatii au trecut peste comuna de atunci. Pentru toate distrugerile facute atunci de ape guvernatii au dat bani doar pentru construirea a trei punti pietonale, care trebuie sa inlocuiasca trei poduri zdravene. aAvem speranta in licitatiile care vor avea loc in luna august, dar lucrarile propriu-zise vor incepe probabil anul viitor. Am mai avut doua inundatii din 2005. Avem trei poduri pe tuburi, care sunt in pericol de a fi luate de apa. Masinile trec prin apa pentru ca avem doar punti pietonale. De exemplu, la Sulta, podul este facut 70 %, iar la Goioasa si la Cotumba avem grinzile, dar sunt pe marginea drumului din lipsa de bani. Am avea nevoie de 140 miliarde de lei vechi”, ne-a spus si Doru Merlusca, primarul din Agas.

Autoritatile dau din umeri ca nu sunt bani

Primarul din comuna Cotofanesti aproape ca a renuntat sa mai spere ca localitatea sa va fi protejata de inundatii. Cand intreaba de lucrari, primeste drept raspuns o intrebare : aDe unde bani?”. In comuna s-a facut o recalibrare de albie de 400m si o aparare de mal de 100 m. Potrivit primarului 10 ha de teren au fost inundate recent. „Pe paraul Bilca, avem nevoie de lucrari serioase. Pe langa cele 10 ha de teren extravilan care este inundat si oamenii au renuntat sa il mai cultive, 30 de gospodarii sunt in bataia apelor. Dar, cel mai grav este ca avem drumul de la intrarea in sat care daca este rupt se distruge singura cale de acces in sat”, a precizat primarul din Cotafanesti, Viorel Olariu. Singurul mai optimist, dintre alesii localitatilor de pe Valea Trotusului este primarul din comuna Bogdanesti. aDeocamdata avem situatia sub control la debite medii. Consiliul local a alocat 500 milioane de lei vechi pentru lucrari. Problema noastra este o punte pietonala peste Oituz, care ar trebui transformata in pod de beton cu un singur fir pentru care avem nevioie de 10 miliarde lei vechi”, a precizat Nicolae Andrusca. La cestea se mai adauga lucrarile care trebuie efectuate in zona a trei orase, Onesti, pentru digul de aparare, Comanesti, pentru acelasi obiectiv si Targu Ocna. Numai in cele trei localitati se apreciaza ca valoarea lucrarilor aproape ca ar depasi-o pe cea a a evaluarilor facute in 2005 de 2.000 de miliarde de lei vechi.

Sefii de la Ape se apara cu limbaj de lemn

Oficialii de la Directia Apelor Siret sustin ca din punctul lor de vedere au facut tot ce era posibil, pentru ca au facut evaluari si au cerut bani. Acestia s-au alocat prin doua hotarari de guvern. aValorile alocate pentru lucrarile nominalizate in HG 828/2005 si 830/2005 au fost foarte mici in comparatie cu necesarul, ele permitand executia lucrarilor intr-o ordine stricta a prioritatilor: decolmatari de albii si de poduri, aducerea albiilor pe vechiul curs si realizarea apararilor de mal in punctele critice. Lucrarile s-au executat in regim de urgenta, cu incredintare directa, avand aprobarea Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor”, se precizeaza intr-un raspuns remis la redactie. Sefii apelor spun ca nu ne-au lasat insa fara nici o pavaza in calea puhoaielor. aPentru etapa de perspectiva, Directia Apelor Siret Bacau a intocmit un numar de 10 Studii de fezabilitate, care s-au avizat si au fost inaintate pentru cuprinderea in Lista de investitii in vederea inceperii executiei. Proiectele satu in serbtarele ministerelor de resort de la bucuresti de luni de zile, si abia acum au inceput sa se miste lucrurile mai repede. Asa incat au fost licitate lucrari pe Trotus, dar in Harghita. aDeasemenea s-a dat anuntul pentru proiectarea si executia obiectivului de investitii aAmenajare rau Trotus si afluenti pe tronsonul Ghimes-Urechesti in judetul Bacau”, se mai precizeaza in raspuns. Scris de Mioara Radu, Daniela McAllister

Intre doua vizite in tari exotice, politicienii de la Bucuresti si-au tras cizme noi de cauciuc, si-au scos tricourile de vreme rea care sa le acopere aarmaniurile”, s-au suit in elicopter si au purces la un pelerinaj nebunesc in Saucesti. Ministri, secretari de stat, presedinte si din nou alti ministri s-au calcat pe bombeuri cu sinistratii, s-au pozat si au defilat in fata camerelor de luat vederi. Ba mai mult, au participat la regia ieftina pusa la cale de un post de stiri din Bucuresti, mangaindu-se pe tricou cu cel mai mare fan al jocului piramidal Caritas. Au mimat supararea, au plans pe umerii batranilor din Saucesti, au mirosit aerul infectat de miresme de hoit din comuna bacauana. Presedintele a descalecat aici de doua ori. Nu cu fesul, ci cu tricoul galben, cu hahaitul din dotare. Ca sa fie popular si sa puna la treaba autoritatile locale, Basescu a gustat si din ciorba sinistratilor, declarandu-se satisfacut de fasolele din borsul servit oamenilor ramasi fara adaopst. Mai nou, ieri, la ora la care am scris aceste randuri isi anuntase prezenta ministrul transporturilor, Ludovic Orban. Doar Elena Udrea a lipsit din zona, dar inca nu este timpul pierdut. Cei din Saucesti mai au inca sansa sa vada decolteul blondei cotroceniene si sa asculte sfaturile pline de intelepciune ale celei mai cunoscute purtatoare de genti Louis Vuitton.
Calamitatile si dezastrele atrag alesii de la Bucuresti mai ceva ca sfintele moaste ale vreunui sfant depus la vreo biserica. Batatalia pentru imagine este fantasitica, mai ales in perioada verii, atunci cand atacurile la adversari inceteaza. Probabil ca toate casele afectate vor fi ridicate. Probabil ca li se vor acorda ajutoare celor care au avut de suferit de pe urma viiturilor. Esenta problemei insa, nu se va rezolva niciodata. Imi aduc aminte de o iesire a unui personaj local, imediat dupa inundatiile din 2005, atunci cand Gara, Vama si strada Mioritei pareau o adevarata Venetie. S-au promis atunci masuri drastice, demiteri, justitie si procurori. Ei bine, nici macar un amarat de dig nu a fost construit. Asa se va intampla si la Saucesti, iar scenariul de anul acesta se poate repeta, Doamne fereste si in viitor. Pelerinajele vor continua cu aceleasi figuri de ministri si eventual presedinti. Problemele insa vor fi exact aceleasi.Scris de Ionut Avram