Interviu cu prof. Nicolita Gengiu Galusca, director al Scolii cu clasele I-VIII Solont
– Sunteti gorjeanca, ratacita prin Solont si apoi impamantenita, devenind un cetatean al comunei Solont si nu oricare, ci profesor, director de scoala, consilier local, chiar candidat la functia de primar. Cum s-a petrecut metamorfoza?
– Am venit in 1976, cu un geamantan si o plasa in mana. Cand am vazut vagauna asta m – am speriat si am vrut sa plec cat mai repede, fiind neplacut impresionata de aspectul comunei: balarii, o apa murdara, scheletul unei scoli in constructie, un drum neasfaltat. Am vazut o tabla pe care scria Librarie. Am zis ca e ceva. Am ramas, cu speranta ca imi voi gasi pe parcurs un post in judetul meu. Cand mi-am gasit peste ani post in Gorj, eram deja indragostita si m-am maritat aici. Revenind, atunci mi-am luat o gazda si m-am apucat de treaba: profesor de fizica-chimie, am devenit director de scoala, am vreo 20 de ani de directorat, am fost data afara pe criterii politice, mi-am recastigat postul in instanta, sunt consilier local din 1990 si am vrut sa fiu si primar, insa nu s-a putut. Deocamdata. Au fost ani grei, de munca, de munca ca la hotii de cai, cum se spune pe aici. Ganditi-va ca eu eram o venetica si numai munca si seriozitatea m-au tinut in frunte.
In medie, stam bine!
– Noua lege a invatamantului a scos profersorii in strada. Cadrele didactice din Solont au intrat in greva, au pichetat Primaria, au participat la actiuni de protest?
– Nu. Anul acesta nu sunt probleme de posturi, de ocuparea catedrelor, de restrangere de activitate. Suntem scoala coordonatoare si reusim sa rezolvam toate cazurile care ar intra sub incidenta noii legi.
– Se constata, in ultimii ani, in mai toate scolile o scadere a numarului de elevi. Cum va afecta acest fenomen structura claselor si situatia catedrelor la Solont?
– Este adevarat, sunt scaderi ale numarului de elevi, mai ales la clasele mici, insa nu va pune probleme in anii urmatori. La nivel de comuna, in cele trei scoli, Solont, Cucuieti si Sarata, media este inca buna, cu posibilitatea de a mentine numarul de clase.
– Se mentine in continuare formula “in medie”, insa ea nu respecta intotdeauna realitatea din teren…
– Nu, insa da posibilitatea conducerilor scolilor sa rezolve singure problema cadrelor si a claselor, a posturilor, chiar daca nu intotdeauna se face in interesul elevului. Insa nu-i o regula.
– Sunteti o scoala din mediul rural, situata la 15 km de orasul Moinesti si la 45 fata de Bacau. Sunt acoperite toate catedrele cu profesori calificati, aveti navetisti?
– Toate cadrele sunt calificate, aproape toate sunt titulare si avem doar trei navetisti din Bacau si unul din Moinesti. In rest, cadrele sunt cu domiciliul in Solont. Este o situatie destul de buna, ceea ce asigura o prezenta permanenta la cursuri si, implicit, un invatamant de calitate.
Scoala trebuie administrata de dascali
– Suntem in anul 2010, dupa ce ani la rand s-au facut modificari de programa, modificari de incadrare, de curriculum. Care sunt problemele invatamantului din mediul rural?
– Sunt aceleasi probleme ca peste tot. In primul rand baza materiala, deoarece Primaria, Consiliul local nu au fondurile pe care le au alte primarii din orase sau municipii. Dupa cum stiti, activitatea din Petrol s-a diminuat foarte mult, exploatarea forestiera la fel, in acest fel banii de la bugetul local au inregistrat scaderi dramatice. Sperantele noastre se indreapta spre Guvern. Si mai este un aspect: n-ar fi rau sa fie bine, ma refer la faptul ca scolile sa aiba mai multa independenta, mai multa autonomie in gestionarea fondurilor, o mai mare libertate de decizie, fara interventia administratiei, care are alte “prioritati”, decat ale noastre. Dupa noua lege a Educatiei asta am inteles: eu, ca director de scoala am o suma de bani si trebuie sa o administrez pentru realizarea unor anumite obiective. Pe scurt, trebuie si autonomie financiara scolilor, daca tot m-ai pus director acolo sau am castigat un concurs.
– Este frumos ce spuneti, numai ca in consiliile de administratie ale scolilor, reprezentarea va fi proportionala.
– Da, la noi ar fi 30 la suta cadre didactice, 30 la suta parinti si 30 la suta reprezentanti ai Primariei. Nu mi se pare corect. Preponderent ar trebui sa fie cadrele didactice, si noi am spus-o la nivel de inspectorat, cu prilejul altor dezbateri. Noi lucram bine cu parintii, cu Primaria, insa, sigur, noi stim mai bine ce trebuie si ce nu trebuie intr-o scoala.
Bataie pentru Mendeleev si Bill Gates
– Doamna profesoara, mai scot satenii palaria in fata dascalului?
– Stiu ce vreti sa spuneti, ca inainte era salutat dascalul, militianul, primarul, notarul, preotul… Nu pot sa fac clasamente. Eu consider ca suntem respectati, daca mai mult sau mai putin ca acum 30-40 de ani, nu stiu, noi insa ne facem treaba. Aici, la Solont, dintotdeauna a fost un respect pentru dascali, au fost in sat invatatori si profesori de mare valoare morala si profesionala si noi le calcam pe urme. Ma uit, vad, aud mereu pe drum, pe ulita satului, la biserica, cuvantul de binete, de respect specifice satului. Sigur, ca mai sunt si probleme, lume este mica la sate, ne cunoastem cu totii, stim fiecare ce avem in ograda, in casa, stim cine suntem, nu-i ca la oras, unde oamenii se vad doar la sedintele cu parintii sau la serbari. Invatatorul, profesorul stie aproape tot despre parinti, la randul lor si parintii stiu tot despre dascali. Viata satului se invarte in jurul scolii, a bisericii, primariei, crasmei, pe drum.
– Cand eram la scoala, acum 50 de ani, singurele obiecte ca material didactic erau hartile, Tabelul lui Mendeleev, o galena si doua eprubete, la care se adauga rigla de lemn si palma din dotarea dascalului. Ultimele, cu folosire intensiva…
– Ei, unele mai sunt si acum, cu siguranta ultimele doua sunt excluse in procesul educativ, asa cum vreti sa sugerati. Avem o dotare buna, nu stralucita. Prin Programul guvernamental PIR am beneficiat de mobilier pentru toate scolile, am construit grupuri sociale moderne (e adevarat ca nu avem inca canalizare), am primit aparatura electronica. Printr-un alt program am dotat un laborator de informatica. Am vrut mai intai ca elevii din scoala, din comuna, sa se familiarizeze cu acest mijloc de informare si comunicare, sa stie ce este si ce poate un calculator. Foarte curand vom avea si Internet in laborator. Avem laboratoare de fizica, de chimie, ceea ce, nu?, este mai mult decat o rigla si… Sa nu credeti acum ca putem concura cu scolile din urban, insa noi credem ca, la posibilitatile noastre, avem mai mult decat cu multi ani inainte, ceea ce este benefic pentru copii.
Practica vs. teorie
– Avem, si nu o spun numai eu, un invatamant pur teoretic, nu are valente practice, este prea incarcat cu materii pe care elevii, mai ales cei din gimnaziu si licee, le considera inutile pentru evolutia lor ulterioara. In Occident, elevul sta mai putin in banca si mai mult in laboratoare, in exteriorul scolii, este lasat sa gandeasca, sa creeze, sa aleaga. Ce alege in Solont?
– Este adevarat. Foarte adevarat. De multe ori, la multe discipline ii sufocam cu ceea ce stim noi, nu cu ceea ce ar trebui sa stie ei… Nu prea au de ales. Aveti dreptate, insa, sa stiti, ca si cadrele noastre didactice au inceput sa aplice metodele moderne cu cele clasice, vorbesc aici de educatie tehnologica, de aplicatii in laboratoare. Am avut si noi un atelier, unde elevii invatau sa lucreze pe strung, pe alte masini, se simteau utili, isi descopereau anumite aptitudini. Este adevarat ca materiile sunt multe si foarte incarcate, stufoase, se merge mult pe memorare. Fiecare ministru care a venit a facut modificari, a adus tot felul de noutati, insa stam pe loc, nu s-a facut nimic in acest sens. Speram ca noua lege sa aduca corectiile necesare. As vrea sa mai spun ca profesorul, dascalul este si el, pe langa elev, destul de incarcat, cate sase-sapte ore pe zi, plus alte acticvitati adiacente, obligatorii pentru calificative. Inainte aveam sase zile de cursuri, cate patru ore pe zi. Aveai timp de pregatire, de zile metodice, acum fugi de la ore pentru a participa la cercuri, metodica. Chiar daca voi fi considerata conservatoare, eu as propune sa se revina la sase zile de curs, cu trei trimestre, cu pauze intre ele si o zi pe luna pentru metodica. N-am mai fi ca la competitiile hipice.
La tara, ca la tara
– Elevii din mediul rural se confrunta in licee cu cei din urban. Pana la urma acolo este primul lui examen serios. Liceul, colegiile, facultatea sunt trepte dorite de aproape toti elevii. Ce spun statisticile dumneavoastra?
– Nu avem o statistica, nici nu m-am gandit sa o fac, dar este interesant. Din cei care merg la licee, si sunt majoritatea, cam 20 la suta urmeaza cursurile unei facultati.
– Se mai intorc in sat, stiti visul acela, vreau sa ma fac profesor pentru a veni in sat sa invat copiii carte!
– Au fost cazuri, avem in corpul didactic invatatori si profesori care au plecat din aceasta scoala. Acum nu se mai intorc deoarece nu mai sunt locuri, nu mai sunt repartitii guvernamentale, fiecare poate opta, insa, va spun eu, cei mai multi aleg alta cariera decat cea de dascal la tara. Este adevarat ca mai sunt elevi care abandoneaza liceul, costurile depasesc posibilitatile parintilor, se intorc in sat si incearca sa se descurce cum pot: se marita, se insoara, asteapta zile mai bune. Asta-i viata!
– Doamna director, de cate ori bate primarul la usa scolii intr-un an?
– Mereu… mereu! Colaboram bine cu administratia locala. Noi am fost adversari politici la alegeri, el a castigat cu vreo suta si ceva de voturi in plus, insa asta nu ne impiedica sa ne facem fiecare treaba.
Nu stam, nu stam deoarece dorim ca si despre noi sa se vorbeasca peste ani, asa cum se spune acum despre inaintasii nostri. Avem o mostenire si vrem sa o ducem mai departe. In rest, invatam copiii carte. Si nu-i putin.
Gheorghe Baltatescu
