Interviu cu Florentina Neculau, profesor de Limba latina la Colegiul „Gheorghe Vranceanu” Bacau
– Intr-un Colegiu consacrat ca unul realist, unde a dominat si domina matematica, informatica, fizica si chimia, a luat nastere cea mai puternica scoala de latinisti din Bacau si chiar din tara. Cum a inceput aceasta aventura, doamna profesorara Neculau?
– Eu am absolvit Facultatea de limbi clasice a Universitatii Bucuresti, in 1974. Cand am terminat, limbile clasice nu mai figurau in planul de invatamant, drept pentru care am fost repartizata pe o catedra de Limba romana in comuna Plopana, judetul Bacau. Nu a contat media cu care am terminat, faptul ca am terminat o facultate, probabil trebuia sa primesc un loc de munca si atunci, dupa ce au fost repartizati colegii care au terminat limba romana, franceza, locurile ramase libere ne-au fost date noua. Eu nu facusem specialitatea de baza Romana, ci latina si greaca. Cu repartitia in geanta si cu durerea in suflet ca altceva am invatat si alta trebuie sa fac, m-am apucat de treaba. Avantajul meu a fost ca din liceu am avut o buna pregatire umanista, datorita profesorilor mei extraordinari pe care i-am avut si inclinatiei mele spre stiintele umaniste. Eu am terminat Liceul nr. 2 din Drobeta Turnu Severin, de acolo sunt si ma mandresc ca am avut profesori eminenti, pe care i-am purtat si ii port mereu in suflet ca pe niste icoane.
Sunt fericita ca am ales Colegiul „Vranceanu”
– De la Plopana la Liceul „Lucretiu Patrascanu” este un salt important in cariera dumneavoastra…
– Dupa aventura, cum ati spus dumneavoastra, de la Plopana, in 1982, printr-o restrangere de activitate, am venit prin detasare la Scoala 18 din Bacau, cu norma de baza, dar completam si prin alte scoli, atunci se introdusese Limba latina la clasa a VIII-a. Predam, in sfarsit Latina, e drept ca numai la clasa a VIII-a, asta s-a intamplat intre 1982-1990. Am mai predat si franceza pentru completare. Dupa Revolutie s-au introdus din nou limbile clasice si in licee si am avut norocul sa vin in aceasta scoala, dupa 15 ani de activitate. Atunci aveam toate gradele, definitivatul, puteam accede la un liceu. Am luat-o de la capat, ma obliga scoala, colectivele didactice, de elevi, nu lucrasem niciodata la un asemenea nivel. Aici erau profesori cunoscuti, nume consacrate in invatamantul bacauan. Am avut ceva retineri, insa mi-am luat in serios activitatea, am avut sprijinul scolii, s-au introdus olimpiadele si, treptat, treptat, mi-am facut un nume. Am inceput sa pregatesc copii si pentru performanta, ei au rasarit incet-incet. De atunci, constant, pana astazi cand vorbim, s-au adunat rezultate dupa rezultate. In primul rand latina este limba purtatoare de cultura, civilizatie, valori perene. Dezvoltarea societatii omenesti se regaseste in aceasta cultura. Mesajul este atat de actual incat este imposibil sa nu-l apreciezi, sa nu te adapi la el. Disciplina in sine, prin rigoarea ei te formeaza altfel ca om, iti corecteaza conduita, comportamentul.
– Astazi, ma gandesc, copiii doresc sa invete engleza, germana, chineza, araba, limbi care au devenit indispensabile ca urmare a globalizarii. De unde atractia pentru Latina?
– Probabil si pentru faptul ca si eu am incercat sa fac din aceasta limba “moarta” (sintagma care a daunat acestei discipline) o atractie pentru elevi. Ea trebuie, este necesara, deoarece de vorbim romana, italiana, spaniola sau portugheza, vorbim o limba latina, sa-i zicem actuala. Ea nu si-a pierdut din valoare, din mesaj, o gasim in limbajul matematic, al stiintei medicale, este la radacina majoritatii limbilor europene. Explicandu-le, nu am mers doar pe traduceri de texte, declinari etc. Am incercat de fiecare data ca, la ore, in discutii cu ei sa fac o istorie a cuvintelor, sa le plasez intr-un context, sa gasim niste valori dincolo de ceea ce cuvatul este la prima vedere, sa citeasca in spatele cuvintelor, in spatele mesajului. Elevii mei, cei care au facut o pasine din studierea limbii latine sunt foarte buni la toate, la romana, la franceza, chiar engleza si germana. Are caracter formativ, te face sa fii mai atent, mai generos, sa vezi lucrurile dincolo de aparente. Sa mergi la esenta. Asta mi se pare cel mai important. De cand sunt in liceu, aproape toate zilele de sambata mi le petrec cu elevii mei. Ne pregatim pentru olimpiade, concursuri, punem in scena diferite piese de teatru etc. Niciodata nu am avut vreo pretentie de ordin financiar.
Nu stiu sa fac concesii
– Elevii pregatiti de profesoara Neculau de la Colegiul „Gheorghe Vranceanu” au urcat pe cele mai inalte podiumuri in confruntarile judetene, nationale si internationale. Care este secretul acestor succese?
– Nu stiu daca este vorba de un secret. Cred ca exista o empatie extraordinara intre mine si elev. Poate si prin felul meu de a fi, eu ma consider totusi un om de structura clasica, eu asta vreau sa cred despre mine. O anumita rigoare, o linie pe care o urmez constant in viata de la care nu ma abat, imi place drumul drept, apreciez tot ceea este valoros. Recunosc valoarea celuilalt, niciodata nu m-am batut cu pumnul in piept pentru ceea ce am facut eu. Fiecare lucram pentru elevii nostri, pentru scoala noastra, pentru oras. Concesii nu prea stiu sa fac. Astazi elevul stie de 10, primeste 10, are o problema pot sa inteleg, insa l-am si taxat atunci cand am considerat ca nu s-a pregatit. Cu toti copiii am empatizat si ne-am inteles bine. Materialul poate sa fie foarte bun, daca croitorul nu masoara, nu taie acolo unde trebuie, sigur nu va iesi o creatie apreciata de client, de societate. Da, profesorul are meritul lui in aceasta ecuatie extrem de complicata. In primul rand este vorba de selectie, care elev este dispus sa se angajeze la un efort, la unul foarte mare, deoarece asta duce la performanta. Pentru a deveni competitiv trebuie sa muncesti, orice s-ar spune, eu socotesc ca munca este conditia primordiala pentru reusita. Cat ai fi de talentat, de dotat de la natura, daca nu investesti foarte mult efort nu poti reusi.
– Am ajuns si la zestrea de rezultate, de premii, de recompense pe care dumneavoastra, elevii dumneavoastra le-au primit in acesti ani. Sunt impresionante si cred ca merita sa le afle si cititorii ziarului DESTEPTAREA.
– Eu va pot spune din 1992 pana acum. La Olimpiada nationala de Latina avem 18 premii intai, 12 premii II, 10 premii III, 45 de mentiuni si Premii speciale. Avem apoi 17 participari la Concursul International Certamen “Ciceronianum” Arpinas, care se tine in fiecare an la Arpino, in luna mai. Anul acesta s-a calificat Simona Vasilache. La Concursul International “Certamen Ovidianum Sulmonense”, care se tine acum la Sulmona, Italia, este deja eleva mea Ovidia Stanoi. Este prima participare dupa care va fi prezena, tot in mai, la Venosa, la Concursul International “Horatianum”. Acolo voi merge si eu, impreuna cu eleva mea si o eleva de la Buzau, care s-au calificat. Copiii acestia se califica la lotul national, dau o proba de baraj la Universitatea Bucuresti. Trebuie sa mentionez ca si la Concursul National “Ovidianum” am avut 6 premii intai, trei premii II, doua premii III si sapte mentiuni. Sunt rezultate bune, mult mai mult decat isi poate dori un profesor cu elevii lui.
Purgatoriul latinistilor
– Spuneati ca sunteti intrebata la ce mai foloseste limba latina. Sa incercam sa mentionam cateva nume de elevi premianti si sa spunem cate ceva si despre cariera lor ulterioara.
– Sper sa nu omit pe nimeni. Prima mea olimpica, si prima mea “arpinata” a fost Adina Mandiuc, care a si urmat limbi clasice, actualmente este traducatoare la o editura prestigioasa din Bucuresti. Simona Cadar, tot “arpinata”, cu premii la nationale, dupa care a facut chineza-latina, actualmente preda la Universitatea din Berlin. A facut cativa ani la Shanghai, cu bursa, dupa care a predat limba engleza la Beijing, a urmat un master la Sorbona. Ioana Ardeleanu a facut tot chineza-latina, este la Bucuresti la o editura. Cristina Toma si Cicoare Iulia au finalizat italiana-latina si spaniola-latina, sunt traducatoare. Sorina Gusetu, care a facut spaniola-latina, a plecat cu o bursa la Barcelona, un master in turism si lucreaza la firma Airbus. Sabina Ciofu a terminat anul trecut limbi clasice la Universitatea Cambridge, acum fiind la Bruxelles. Emotionant pentru mine dar si pentru elevi a fost atunci cand am primit de la conducerea universitatii o scrisoare de apreciere si de multumire pentru modul cum s-a prezentat si a finalizat studiile Sabina, eleva noastra. Lavinia Cadar, sora Simonei Cadar de care am vorbit, a venit in liceu, a lucrat la Latina si acum este studenta la Cluj, la Studii Europene. Carmen Stanoi, olimpica, “arpinata”, sora Ovidiei. De fapt, Ovidia este unicat, merge la trei concursuri internationale. Dar cel mai frumos lucru care i s-a intamplat Ovidiei este ca a primit zilele acestea o scrisoare de raspuns ca a fost admisa la Universitatea Brown, din SUA, la limbi clasice. Universitatea ii va da 53.000 de dolari, din cei 56.000 cat costa taxa pe un an. Pacat ca pleaca din tara, asa cum au facut si alte eleve, dupa cum ati observat. Nu vreau sa fac niciun fel de comentariu pe aceasta tema. Mai amintesc pe Antoaneta Sabau, care a facut limbi clasice, olimpica, Arvinte Silvia, o fata exceptionala, i-am fost si diriginte, a terminat tot “clasice” si se pregateste pentru un doctorat in Grecia. Multi elevi olimpici au fost sefi de promotie: Adina Mandiuc, Simona Cadar, Irina Vasilache, Sabrina Ciofu, Cristina Giugariu, Iulia Cicoare, Silvia Arvinte. Ma intalnesc destul de des cu aceste fete, vorbim la telefon, relatia noastra profesor-elev s-a transformat in una de prietenie. Am raspuns cred si la intrebarea cui foloseste sau la ce foloseste Limba latina.
– N-am auzit niciun nume de baiat, este o disciplina eminamente feminina?
– Era sa uit. Am avut si baieti buni, foarte buni. Sa va spun de Andrei Bordeianu, care acum este avocat, un baiat exceptional, insa i-au lipsit cateva zecimi pentru a merge la olimpiada nationala. A fost ani de zile olimpic la faza judeteana. Am avut elevi si de la real, care au urmat apoi avocatura. Ce as dori sa mai spun este faptul ca acesti copii talentati, cu munca, foarte multa munca au trecut prin purgatoriul selectiilor din scoala, a olimpiadelor judetene, nationale, loturi nationale, baraje, olimpiade internationale. Eu sunt foarte mandra de ei si la fel de multumita sunt ca periodic au fost stimulati material de colegiul nostru, de administratia locala, de minister. Conducerea scolii, o conducere sensibila la performanta, ne-a sprijint mereu, a fost alaturi de noi, cum este alaturi de toate disciplinele unde se face performanta. Eu am avut fericirea sa fiu intr-o scoala in care valoarea este recunoscuta si apreciata. Suntem incurajati sa facem acest lucru, iar atunci cand primesc felicitari, multumiri ma simt datoare fata de scoala, fata de colegi si elevi sa merg mai departe. Aici simt eu ca imi este locul sau mi-am gasit locul. Am fost recompensata cu “Meritul pentru invatamant in grad de cavaler”, Diploma de Excelenta “Gheorghe Lazar”, cls. I, Diploma de Ecelenta “Gala invatamantului bacaun” (patru editii), gradatii de merit. In viata am avut modele in care am crezut, pe care le-am urmat si pe care le respect si le voi respecta toata viata.
Argumentul este arma celui inteligent
– Mai avem nevoie de modele?
– Eu zic ca da. Nu se poate, nu se poate sa spui ca n-ai avut un model in viata. Sunt consternata cand aud tot felul de ineptii la adresa unor mari valori ale culturii si spiritualitatii romanesti. Pe mine m-au marcat profesorii mei, scolile pe unde am fost. Avem nevoie de modele si cred ca si noi, cu modestie spun, putem fi modele pentru elevii nostri. Din fericire eu am avut la catedra maestri, nu profesori, maestri in cultura si civilizatia romaneasca si europeana. Petru Cretia, Eugen Cizek, acad. Alexandru Graur, Gabriela Cretia, Dan Susanschi, prof. I Fischer, coordonatorul lucarii pentru gr. I. Am fost extraordinar de norocoasa. Ardeau, simteai ca se topesc in fata ta. Imaginati-va o analiza pe text cu Alexandru Graur. O incantare, studentii rupeau usile amfiteatrelor.
– Care este acum relatia dintre elev si profesor, tot ca de la Dumnezeu la mirean?
– Nu, categoric nu. Daca fac analogie intre ceea ce am trait eu si cum este acum, este acum mai multa deschidere, mai multa apropiere. Elevul poate sa spuna ce-l doare, opiniile, poate participa la dezbaterea lectiilor, a problemelor puse in discutie. Mi se pare normal, in conditiile in care sunt respectate regulile de politete, bunei cuviinte. Argumentul este arma celui inteligent.
Nu suntem numai profesori, suntem si educatori, suntem parintele din umbra. Parintele l-a lasat pe mana ta sase ore, alte ore de pregatire, de activitati extrascolare si ma simt indatorata fata de copii si parinti. Pot aparea diferite probleme. Incercam sa fim alaturi de ei, insa, normal, nu sunt dispusi sa vorbeasca probleme din familie, insa avem psihologul scolii, preia el aceste aspecte. Incercam sa le castigam increderea. Comunicarea este foarte importanta, nu putem ocoli evidenta.
Aici mi-am gasit locul
– Doamna profesora, a sunat de pauza si vreau sa ma tin de cuvant ca va iau doar 50 de minute. Sunteti din Drobeta Turnu Severin, acolo ati facut scoala generala. Nu v-ati mai intors acasa, sunteti bacauanca cu acte in regula, cu nume si renume.
– Un oras incarcat de isorie, care nu avea cum sa nu-si puna amprenta asupra formatiei mele profesionale. Cred ca m-a influentat: Podul lui Traian este acolo, cetatea lui Severus este la Turnu. Drobeta la fel. Nu m-am mai intors acasa. Am debutat la Plopana, am venit in Bacau, m-am casatorit, m-am legat de Bacau. Sotul meu a fost profesor de matematica la Scoala 10. Ma simt bine si printre moldoveni, tatal meu era moldovean, iar Moldova si-a cerut tributul. Probabil aici mi-a fost locul. Baiatul nostru a terminat Politehnica, este inginer, a facut un master. Niciodata nu am vrut sa-i influentam drumul, ce a socotit sa faca, asta a facut. Ne place sa spunem ca am fost modele pentru el, de seriozitate, de asumare a responsabilitatilor, l-am sprijinit cat am putut pentru formarea lui. Este casatorit, nora noastra este medic, iata, nu profesori.
Viata are acum alt ritm, stiinta, cultura, tehnica, descoperirile umane sunt uluitoare si daca nu tii pasul esti eliminat. Chiar daca Antichitatea este disciplina mea, in 2005-2007 am facut un masterat la Universitatea Bacau in limbaj si comunicare. Foarte tarziu, dar am simtit nevoia sa mai fac ceva. Mi-a prins bine, mai ales la disciplinele optionale. Trebuie sa-ti gasesti drumul, dar mai ales sa-l tii drept. Am scris o carte, este rodul lucrarii de licenta de la Master: Retorica si pragmatica in discursul ciceronian, care a fot bine primita de specialisti.
– Sa concluzionam intr-o propozitie: De ce ar alege un elev sa studieze Limba latina?
– Intr-o propozitie? Poate ca il formeaza ca om, ii ofera niste coordonate, niste repere morale, stiintifice, acolo gaseste esenta umana. Poate patrunde in mii de ani de istorie, civilizatie si cultura. Nu-i putin lucru.
Gheorghe Baltatescu
