Cand juriul galei, alcatuit din trei minunate doamne, actritele Draga Olteanu Matei, Adriana Trandafir si regizoarea Alice Barb, îsi cam facuse “temele”, si avea în minte o evaluare a concurentilor, a “catindatilor” la premii, a venit, ca o gratioasa tornada, Emilia Borbély, de la Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timisoara. Ultimul recital, din ultima zi a festivalului, înainte, cu doar doua ore de decernarea premiilor. Tanara actrita ne-a îmbarcat într-un microbuz (cu foarte putine locuri, din pacate), ne-a plimbat mai mult de o ora prin Bacau, si ne-a spus, cu un firesc cotropitor, monologul Madalinei din piesa mady-baby.edu de Gianina Carbunariu, una dintre cele mai proeminente reprezentante ale dramaturgiei de stringenta actualitate, de interventie în imediat. Un spectacol “pe viu”, original, captivant, cu incitante momente de improvizatie, regizat cu multa inventivitate, cu nerv, de Fülöp B. Erzsebet. Mady, eroina din piesa, spune povestea ravasitor de trista, tragica, de fapt, a unei adolescente naive care imigreaza în Irlanda, ajungand sa fie exploatata de amicul ei, Voicu, nu altcineva decat un peste, creierul unei retele de prostitutie. Fata visase altceva, sa se lanseaze în show-biz, sa-si gaseasca un rost. În fine, povestea e foarte concentrata în recital, regizoarea alegand metafora calatoriei, a initierii în jungla vietii (avionul din text e înlocuit cu un microbuz, din considerente lesne de înteles). Si trebuie spus ca Emilia Borbely o întruchipeaza admirabil pe fatuca simpluta, usor de dus de nas, dar care învata multe, si la modul extrem de dureros, din aceasta calatorie. Actrita reuseste performanta de a nu cadea în patetic, desi ce relateaza ea este îngrozitor de trist, stiind sa fie mereu prezenta în actiune, spontana, atasanta, nostima, înduiosatoare, improvizand, în relatie directa cu spectatorii, în multe momente, si cu un laudabil simt al masurii. Drept pentru care si-a adjudecat Trofeul Galei, la egalitate cu Lari Georgescu. Cum despre evolutiile interpretilor din concurs am scris, si despre premii ati aflat din editia de ieri a ziarului, mai ramane sa spunem cateva lucruri generale. Nu înainte de a aminti recitalul extraordinar sustinut, cu brio, de Adriana Trandafir, Pasarea maiastra-Maria Tanase, un spectacol pe care actrita îl joaca, mereu cu mare succes, de vreo doua decenii. La Bacau, ea l-a avut drept partener pe Stelian Preda, de asta data, publicul rasplatindu-i pe cei doi interpreti cu aplauze calduroase în final.
Judicios acordate au fost si premiile juriului adolescentilor, optiunile lor fiind cam aceleasi cu ale juriului profesionist. Lucru previzibil, de altfel, pentru ca a fost o gala cu un numar relativ mic de participanti (ori preselectia a fost exigenta, ori nu prea sunt „musterii” la acest gen, deloc la îndemana oricui) toti însa pregatiti serios, cu spectacole bine închegate. Nu am vazut încropeli, lucruri însailate în pripa, improvizate, astfel ca premiile ex-aequo s-au justificat. Desi ele, prin multime, nu prea dau valoarea exacta a unei manifestari. Sa mai notam si faptul ca publicul nu prea a dat navala la spectacole (ma rog, gala a si avut nesansa coincidentei cu mini-vacanta de 1 Mai, dar si capitolul mediatizarii poate ar fi de luat în discutie), si sa mai insistam asupra unui „mister” – de ce actorii de la Teatrul „Bacovia” nu sunt prezenti în Gala Star? Cu exceptia lui Matei Bogdan, prezentatorul, care a improvizat în fiecare zi momente agreabile, spirituale (puse cap la cap, parca-parca, alcatuiau un recital sui-generis), n-am mai vazut pe nimeni. Ce-o fi cu seceta asta la un teatru care are în program o manifestare consacrata recitalurilor actoricesti? A fi sau a nu fi în stare de a te încumeta sa te reprezinti singur pe scena, într-un one-man(woman)show, aceasta ramane întrebarea! Ce e bine, frumos si normal este însa faptul ca a mai fost o editie a galei si ca ea trebuie sa mearga mai departe, îndreptand ceea ce e de îndreptat, perfectionand, pentru ca dorinta, forte si resurse sunt.
Carmen Mihalache
