Interviu cu prof.univ.dr.ing. Valentin Zichil, prodecan al Facultatii de Inginerie din Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacau
– Domnule profesor, Universitatea Bacau a împlinit anul trecut 50 de ani de existenta, o jumatate de secol de învatamânt superior, ani în care studenti si profesori au reconfigurat statutul orasului, devenind un centru universitar puternic, cu discipline care au raspuns la cererea pietei. De 22 de ani si profesorul Valentin Zichil a intrat în acest colectiv, ce v-a determinat sa îmbratisati cariera didactica, lucrati la o societate etalon în industria locala si cea nationala, este vorba de AEROSTAR, conduceati o sectie, erati bine platit?
– Facem o paranteza, înainte de a va raspunde. In anul doi la Facultatea de Mecanica din Brasov, am avut privilegiul sa fac Rezistenta materialelor si vibratiile cu profesorul Ioan Deutsch, un român neamt. Am fost penultima serie care l-am avut la catedra, dupa care a plecat în Germania, iar acum este stabilit în Austria, unul din stâlpii rezistentei materialelor din România. La sfârsitul anului III, mi-a oferit un post de asistent la catedra lui. Am acceptat, am terminat facultatea ca sef de promotie, am primit repartitie guvernamentala pe post în cercetare, la catedra, însa trebuia sa fac doi ani de stagiatura. Fiind sef de promotie, am pus degetul pe harta si am ales Intreprinderea de Avioane Bacau. Director atunci era colonelul Pascaru, un om exceptional, cu stiinta de management, stia sa conduca, sa-si tina oamenii aproape, care a venit cu o propunerea ca dupa doi ani de stagiatura sa nu mai plec la Brasov, îmi garanta ca voi fi sef Serviciu Transporturi pe fabrica, cu un salariu de 4500 de lei, în conditiile în care tata, sef de sectie Psihiatrie la Spitalul Judetean, doctor în stiinte, avea un salariu de 2600 de lei. Ca sa poata anula repartitia guvernamentala era nevoie de semnatura Elenei Ceausescu, aprobare pe care colonelul Pascaru a obtinut-o în doua zile. Asa am ramas eu la IAv si n-am mai plecat în învatamântul superior, la Brasov. In anul 1990, în tomana, când Institutul de Subingineri s-a transformat în Universitate, au fost scoase câteva posturi la concurs, m-am înscris si am intrat lector, la concurenta cu alti doi candidati, foarte buni si ei, pe care i-am surclasat cu foarte putin. La întreprindere se schimbase directorul, au intervenit niste probleme, si am constatat ca pentru mine IAv nu-mi mai putea oferi nimic. Specializarea mea Autovehicule Rutiere nu mai avea cautare, devenisem un fel de functionar, iar dupa plecarea mea, acel serviciu s-a desfiintat. In timp, am evoluat în ierarhia universitara, conferentiar, profesor. Acum va raspund: am ajuns aici din pasiune si din dorinta de a fi la catedra. Mi-a placut foarte mult, iar profesorul Deutsch a reusit sa-mi insufle aceasta dragoste, la fel si profesorul Abaitancei, cu care mi-am dat doctoratul. Este o munca grea dar este si o placere.
Bacaul a pierdut suprematia in Moldova
– Sunteti inginer, specialist, doctor în stiinte mecanice, masini si echipamente termice, în anii dumneavoastra de început, ingineria era la mare cautare în Bacau, aici functionau câteva întreprinderi etalon în acest domeniu, iar absolventii Facultatii de Inginerie îsi gaseau un loc de munca pe masura pregatirii lor. Aveti expertiza, aveti experienta, cum apreciati derapajul industriei bacauane din ultimii ani?
– Sa pornim de la constatarea ca derapajul asta national, ca nu este vorba numai de Bacau (Bacaul înca rezista, aici mai functioneaza câteva întreprinderi din cele mai vechi, dar sunt si altele noi, Elmet, Elbit) are drept cauza, în opinia mea, uzura tehnica si tehnologica a echipamentelor. In anii 70-80, la vremea lor, erau competitive, va amintiti ca fiecare fabrica avea o mare parte din productie destinata exportului, iar în anii ’90, când ar trebuit sa fie retehnologizate, au fost lasate singure în piata, fara sprijin, fara experienta, fara un program coerent de modernizare. Nu poti ca un copil care abia a început sa mearga, sa-l înscrii la maraton. Cine a avut curaj, cine a gândit, a reusit, a izbutit sa se mentina cu forte proprii. Cine nu, a disparut, a fost mai usor sa le vinzi, sa le tai si sa le dai la fier vechi. Se mai adauga si acel program de privatizare, unele societati au încaput pe mâna unor oameni nepriceputi în ale industriei, daca îmi permiteti aceasta formulare. Este adevarat, ma uit pe datele statistice, Bacaul nu mai detine suprematia în Moldova, asa cum se întâmpla prin anii 2000. Cauzele sunt multiple, ele sunt cunoscute, macar daca am învata ceva din ce a fost.
– Un învatamânt modern presupune ancorarea lui în realitate, pregatim ingineri în difereite specializari, patru ani de studiu, 1,5 ani master universitar, doctorat. Cum reusiti ca zecile de studenti care studiaza în Facultatea de Inginerie si Managementul Sistemelor Mecanice sa îmbine teoria cu practica, având în vedere situatia economica a judetului nostru?
– Nu-i usor, însa am reusit în timp sa încheiem contracte de colaborare cu societatile industriale care functioneaza, le stiti, am vorbit de ele, astfel asiguram studentilor practica mecanica, sub îndrumarea specialistilor de acolo. Mai nou, am intrat într-un program POSDRU – Centre economice, cu fonduri europene -, care asigura pregatire economica si în managementul sistemelor, astfel ca studentii învata cum se conduce o afacere, notiuni juridice, economice, de piata, absolut necesare pentru un viitor inginer. Acest program îl derulam, pe trei ani doar, cu cinci societati din Bacau, ele asigura tutori care lucreaza cu studentii, parte în fabrica, parte în facultate, în laboratoarele noastre specializate. Rezultatul se vede, daca ne referim numai la departamentul nostru, analizele ne arata ca peste 70 la suta din absolventii din 2010 si 2011, ani de criza, si-au gasit un loc de munca. Din acesti 70 la suta, peste 60 la suta lucreaza în domeniul în care s-au pregatit. Datele sunt pe siteul nostru, pot fi consultate de oricine doreste. La nivelul Facultatii de inginerie, rezultatele sunt la fel de bune, aproape 70 la suta din studenti se angajeaza, însa nu este numai meritul meu, este si al colegilor mei, atât din departament, cât si din celelalte departamente, dar si al colaboratorilor de la diferite societati, specialisti, doctori în materie, oameni cu functii, practicieni, care au cursuri la noi.
Tinerii au nevoie de o solida cultura stiintifica
– O problema care se discuta astazi în cercurile academice este si faptul ca învatamântul nostru gimnazial, dar si cel universitar este axat esclusiv pe teorie. Aduce noua lege a învatamântului corectii în aceasta directie?
– Noua lege aduce si ar trebui sa aduca noutati, însa rezultatele se vor vedea abia peste 5-10 ani, când macar un ciclu va studia dupa noua programa scolara si universitara. Depinde cum se va aplica. Cât priveste faptul ca elevii de acum sunt mai slab sau mai bine pregatiti, nu pot sa ma pronunt, mi-e teama sa nu fiu subiectiv. Cu cât înaintam în vârsta, pretentiile ne cresc, pentru a face o comparatie ar trebui sa am cu 10 ani mai putin. Oricum, elevii de acum au nevoie de o mai solida pregatire stiintifica, nu spun cultura generala. De asemenea, la admitere, pe baza metodologiei în vigoare, alegem ce este mai bun. In fiecare serie au fost studenti foarte buni, unii sclipitori, dar si unii care nu au reusit sa termine macar anul întâi.
– O componenta importanta a structurii de învatamânt superior din Bacau este si cercetarea stiintifica, de altfel sunteti si membru al Centrului de Cercetare din cadrul Universitatii “Vasile Alecsandri” din Bacau. Cum este organizata activitatea?
– Exista dotarea necesara pentru activitatea de cercetare în cadrul universitatii. Noi depunem proiecte catre diferite autoritati, iar în cazul în care proiectul este valoros ne finanteaza pentru a continua si a finaliza aceste proiecte. Sunt echipe, formate din profesori si studenti, mai ales din ultimii ani si de la master. Este cercetare serioasa si este pe bani. Avem si proiecte finantate cu bani europeni, cu bani de la minister. Pot fi accesate proiecte de cercetare din programul europea FP7, sau din alte programe – Facultatea deruleaza în acest moment contracte de cercetare internationale. Au fost finalizate programme de cercetare cu parteneri din Germania, Franta etc. ceea ce arata nivelul de complexiate al acestei activitati. Ca urmare a derularii Programului Erasmus – Socrates, sau în calitate de profesor-invitat, am putut sa vad cum se desfasoara cercetarea în alte tari europene, este adevarat, studentii din multe tari europene sunt introdusi înca din primii ani în institute, în laboratoare, în unitati industriale pentru practica sau chiar pentru activitate efectiva alaturi de salariatii acestora pe post de executant, în detrimentul teoriei. Va fi un foarte bun executant la finalizarea cursurilor, însa când îi vei cere emulatie stiintifica o sa aiba probleme. Noi facem si teoria fenomenelor, astfel ca putem cere studentului sa mearga mai departe, deoarece are si fundamentele teoretice, de unde poate sa faca saltul la nivel superior.
Examenele de admitere vor introduse din nou
– Domnule profesor, ce le spuneti la prima întâlnire studentilor dumneavoastra?
– Incerc sa îndulcesc spusele decanului meu de la Brasov, din prima zi de studentie, profesorul Bobescu, care a venit în amfiteatru, eram 180 de studenti, s-a prezentat dupa care urmat un discrus foarte scurt si relevant: de astazi înainte, eu sunt tatal vostru, ca urmare se aplica regula eu v-am facut, eu va omor, buna ziua, la revedere! Eu nu pot sa spun asa ceva, au mai trecut ani de atunci, încerc sa îndulcesc si le spun ca au sprijin în mine, mai ales ca sunt prodecan cu probleme de învatamânt, sa vina la mine cu orice problema, indiferent de natura ei, cu conditia sa spuna adevarul, sa nu minta si sa vina de la începutul generarii acelei probleme, nu dupa ce buboiul a copt, iar eu sa fiu nevoit sa chem chirurgii pentru extirparea lui. Cu aceasta metoda am intrat de multe ori în contradictie cu unii colegi, atunci când i-am aparat, când am cerut îngaduinta sau reanalizarea cazului. Vedeti, asadar, ca eu merg doar pe prima parte a ceea ce mi-a spus decanul meu. Spuneam ca acum sunt alte vremuri, alte exigente, alte considerente, alta materie prima. Atunci era obligatorie prezenta la cursuri, la seminarii, la laboratoare, acum doar laboratorul este obligatoriu, restul sunt facultative, avem o biblioteca moderna, dotata cu tot ce au nevoie, acolo sunt si cursurile profesorilor, acolo este internet, profesorul le sugereaza bibliografia, iar studentul se prezinta la examen, îl trece – e bine, nu-l trece – mai are dreptul la reexaminare.
– Acum au disparut examenele, accederea la un liceu se face pe baza unui algoritm complicat, la fel se întâmpla si la intrarea într-o facultate. Acest lucru – se afirma – a condus la scaderea nivelului de pregatire, a calitatii “materiei prime” din învatamântul universitar. Credeti ca aceasta formula este viabila si în viitor?
– Acum mergem pe acest sistem, este o cale mai usoara, însa vin multi si dupa aceea se selecteaza natural. Examenul îl determina pe student de la început unde va merge, în ce domeniu si în ce centru universitar. In momentul în care se lucreaza pe dosare, elevul poate sa depuna dosarul si în Bacau, si la Bucuresti sau Brasov, poate reusi în fiecare, dupa care el ia hotarârea, în functie de mai multe considerente. In cazul introducerii examenului de admitere, candidatul trebuie sa participe la examen si nu mai are alta optiune. Acesta ar fi un argument în favoarea celor care sustin ca ne-am pierde studentii în varianta examenului. Mai intervine un argument, care are acoperire în statistici, mai ales la ultimul recensamânt unde se vede ca suntem din ce în ce mai putini, mai sunt si ofertele universitatilor private, care s-au dezvoltat si ele la rândul lor, deci oferta a crescut, iar candidatii sunt din ce în ce mai putini. Pe aceste considerente, poate nu este momentul sa se introduca aceste examene, sunt însa convins ca daca vrem sa mergem pe calitate, peste cinci, peste 10 ani vor fi introduse din nou examenele de admitere.
Invatamântul tehnic nu are timp de dadaceala
– In conditiile integrarii învatamântului românesc în cel european, Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacau si-a dezvoltat multiple relatii cu universitati din Europa. Care sunt – concert – beneficiile acestor deschideri, acestor colaborari, atât pentru profesori, cât, mai ales, pentru studenti?
– Schimbul de studenti si de profesori. Anual, numai de la Inginerie peste 40 de studenti studiaza o luna, trei, un an, în universitati din Europa cu care noi avem colaborari, la toate nivelurile, de licenta, masterat sau doctorat. La fel, vin studenti din Occident pentru a studia la noi, anul acesta avem 10 si vor mai veni 2 studenti din Franta, Spania, Italia. Pe de alta parte, prin acordurile SOCRATES, profesorii nostri merg si tin cursuri în universitati din Europa, merg si eu, merg si colegii mei. Eu am mers mai mult, am avantajul ca stapânesc trei limbi de circulatie internationala. Nu vreau sa ne laudam, însa de multe ori a trebuit sa cobarâm nivelul de predare, nivelul stiintific al expunerii, pentru a putea dialoga cu studentii din acele universitati. La noi, nivelul stiintific este mai ridicat si de fiecare data am primit un feed-back bun al prezentei noastre acolo. Este un mare avantaj de ambele parti, acest program SOCRATES a deschis mintea multora, ofera alte perspective. Am vazut un lucru interesant la Darmstadt, în Germania, toate cursurile se tin cu usile deschise, iar decanul umbla pe hol, cu pasi de pisica, pentru a vedea, a observa cum îti sustii cursul. Va dati seama ce s-ar întâmpla daca eu, în Bacau, as proceda la fel? Sigur voi etichetat ceausist, securist. Mi s-a parut si mie bizar, însa mi s-a explicat ca metoda functioneaza de multi ani si nimeni nu a ripostat.
– Satisfactiile unui dascal sunt reusitele elevilor, studentilor lui. Cu ce se mândreste profesorul Valentin Zichil? Generatia de astazi va conduce România de mâine, este ea pregatita, domnule profesor?
– Este pregatita. Ceea ce cred eu ca i-ar mai trebui este dezvoltarea, acumularea spirituala. Pragmatismul, capitalismul ne-au îndepartat de ceea ce presupune spiritul, care este mai mult decât cultura generala, este vorba de normele morale, de educatie, de credinta în Dumnezeu, de credinta în general, este vorba de traditii, de mortii nostri, de martirii nostri, de eroii acestui neam, de Aiud, Gherla si Pitesti. Invatamântul tehnic nu are timp sa le valorifice, sa le discute, sa le analizeze, poate ca ar fi rolul gimnaziului, al liceului sa faca acest lucru. Inainte ingineria se facea în cinci ani, acum se face în patru ani, iar pretentiile sunt aceleasi, poate chiar mai mari, de aceea nu avem timp. Competentele cerute la sfârsit de studii trebuie sa fie aceleasi, poate mai mari, au crescut si cerintele de pe piata. In Germania, dar si în Franta, ingineria se studiaza în cinci ani la Universitatile tehnice – 4 ani numai în Fachhochschule, respectiv IUT. Nu trebuie sa neglijam însa si faptul ca posibilitatile de informare, de studiu, de practica au crescut, s-au multiplicat. Este un adevar. Piata din România cere un absolvent cu mai multe competente, si ingineresti, si de management, dar si economice sau de proiectare, de vânzare sau de aprovizionare, juridice. Noi cunoastem piata si cerintele ei si de aceea ne-am conformat prin programa, prin desfasurarea cursurilor, astfel ca sudentii sa-si gaseasca un loc de munca mai usor. Poate si de aceea absolventii nostri sunt cautati pe piata muncii. Problema este cea a recompensei banesti, de aceea multi aleg varianta Occident, nu sunt acolo câini cu colaci în coada cum îsi închipuie multi, însa sunt platiti mai bine. Este un adevar.
Respectul fata de dascali ne onoreaza
– De ce mecanica? Sunteti fiul celebrului doctor Gelu Gheorghe Zichil. Nu v-a tentat medicina?
– Si mama, Georgeta, este tot medic, a fost multi ani sefa Sectiei nou nascuti din Maternitatea Bacau. Tatal meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, a fost sef de sectie la Psihiatrie, parintii mei au fost si sunt niste oameni exceptionali, care m-au iubit si sprijinit in toata cariera mea, iar daca i-am mai suparat le cer iertare. Am pornit la Liceul “Vasile Alecsandri”, însa pasiunea mea au fost si sunt motoarele. M-am transferat la Bacovia, a fost doliu în familie vreo doua zile, însa m-au înteles, am terminat cu brio, am dat la Facultatea de mecanica din Brasov, am fost 13 pe un loc. In liceu l-am avut ca profesor de Fizica pe celebrul profesor Poraicu, datorita lui am luat eu 10 la admitere în facultate. Si nu numai lui.
– Am observat permanent ca nu uitati sa mentionati numele profesorilor pe care i-ati avut în diferite cicluri de invatamânt…
– Este o datorie a mea, cum ar putea fi datoria tuturor elevilor si studentilor sa-si respecte si sa recunoasca dascalii ca formatori, ca îndrumatori, ca profesori-dascali. Fara ei , fara sprijinul parintilor eu nu asi fi ceea ce sunt acum. Eu îmi definisem optiunea prin clasa a X-a, altii mergeau pe medicina, însa majoritatea erau calati pe inginerie, normal ca trageam tare pe fizica, matematica, lasând Limba româna mai la coada, pâna a venit profesoara Codrescu si ne-a spus un banc (aum este stiut de toata lumea), si de la bancul acela eu am pus mâna pe carte, pe Limba Româna. Dragii mei, ne-a spus (stia, vedea ca noi ne vedeam toti ingineri, medici, matematicieni) stiti care este asemanarea dintre un inginer si un câine? Amândoi au privirea inteligenta, însa nu stiu sa se exprime. Am luat-o în plin si mi-am spus ca mie nu trebuie sa mi se întâmple asa ceva. Am învatat limba româna, am învatat poezii, am citit foarte mult, am învatat sa fac cometarii, Glossa lui Eminescu nu mai era ceva abstract, am învatat sa deschid o carte altfel. Am privit si Biologia din alta perspectiva, chiar si Geografia. Toate mi-au prins bine în viata si de aceea eu nu contenesc sa le multumesc profesorilor mei.
– Domnule profesor, am vorbit de cercetare, de proiecte contractate cu diferitti beneficiari, de activitate de consultanta, Facultatea are plan de venituri proprii, de a aduce bani?
– Nu are plan, dar n-are ce face, trebuie sa aduca bani. O parte din finantarea Universitatii se realizeaza din contracte de cercetare. Parte din acesti bani merg la bugetul universitatii, restul pot fi folositi la salarii si dotare. Îmi dotez laboratorul, roata se învârteste deoarece lumea stie ca eu am dotare si vine la mine, la noi, am bani mai multi, consolidez dotarea si vorbim de sute de mii de euro, la nivelul Universitatii.
Ingineria costa foarte multi bani
– De ani buni, universitatile de stat au o concurenta serioasa prin înfiintarea universitatilor private. Nu va întreb daca este benefica, va întreb daca, la fel ca în multe state europene, învatamântul universitar ar putea deveni majoritar privat, fie si numai pe considerentul ca atunci când platesti, esti interesat – super-motivat sa tragi cu dintii de carte.
– Dupa parerea mea, daca învatamântul superior privat ramâne asa cum este gândit, nu o sa depaseasca niciodata învatamântul de stat. Daca venim la inginerie, nu cunosc vreo universitate privata care sa investeasca în aceasta specializare. Nu exista, toti fac management de toate tipurile, economie, drept, administratie, inginerie nimeni. Ingineria costa, si costa multi bani, bani pentru dotare, pentru plata specialistilor, pentru practica studentilor. Daca vorbim de dotare, vorbim de nivelul a unui milion de euro doar pentru un laborator, care serveste doar pentru o disciplina, însa într-o universitate mare ai 30- 40 de laboratoare. Pâna acum nu s-a gasit investitorul care sa bage atâtia bani în învatamântul superior privat. Initiatorii, cei care conduc asemenea universitati privesc aceasta activitate ca pe o afacere, ca pe o societate comerciala, care trebuie sa scoata profit. Chiar nu ma intereseaza ceea ce se întâmpla acolo, însa m-ati întrebat.
– Dar, afara exista.
– Exista, însa aceasta institutie functioneaza pe lânga un mare concern, o mare companie. Ea stabileste regulile, ea da banii. De cercetare beneficiaza doar ea, studentii fac practica si apoi, crema, lucreaza în acel concern. Brevetele de inventii devin proprietatea companiei. Despre asta este vorba. In Occident, în SUA sunt si alte tipuri, alte modele de finantare a acestor universitati, de sprijinirea a studentilor cu burse, cu credite, dar si acolo studentul se supune unor reguli bine stabilite. Mai este pâna vom ajunge la acel nivel, important acum, si pentru noi, si pentru ei, este sa promovam calitatea învatamântului, responsabilitatea studentului si a profesorului, tara are nevoie de tineri destepti, bine pregatiti, care sa preia, dupa cum spuneati, frâiele si destinul acestei natiuni. Nu spun vorbe mari, este o realitate, de care Universitatea “Vasile Alecsandri” tine cont si îsi pune permanent, la fiecare nivel, aceasta problema, deoarece statul cheltuie niste bani, si nu putini, pentru pregatirea viitorilor specialisti, fie ei literati, ingineri, economisti, juristi sau viitori politicieni.
– O ultima întrebare domnule profesor, de ce s-ar orienta un elev catre Universitatea “Vasile Alecsandri”, în afara de ce am vorbit noi pâna acum?
– Elevii din Bacau cunosc universitatea noastra, avem în fiecare an Ziua portilor deschise, mergem în toate liceele si colegiile, noi profesorii, dar si studentii, prin liga lor organizeaza Caravana Studentilor, stam de vorba cu ei, le prezentam oferta, avantajele, conditiile, exigentele, oportunitatile, perspectivele. Dupa aceea, intervin argumnetele economice, 80 la suta dintre candidati sunt din Bacau, judetul Bacau si judetele limitrofe, în aceasta situatie se elimina cheltuielile cu cazare, iar pentru ceilalti avem locuri în camine, suntem singurii din Moldova care nu avem probleme cu cazarea studentilor. Exista o cantina cu preturi foarte atractive. Am vorbit de dotare, de aspect, de spatii, avem doua campusuri si nu în ultimul rând este vorba de corpul profersoral, în care nu-si au loc “cuiele”, cum le spuneam noi în facultate celor care nu tineau ritmul, nu se încadrau în exigentele noastre, ale facultatii. Or mai fi si la noi doi-trei, însa suntem o universitate care avem implementat SIM, sistem integrat de management, care granteaza ca toti suntem tratati la fel, urmând ca tu, eu, el, sa raspunda cu aceeasi masura.
Gheorghe Baltatescu
