O întrebare amuzanta si surprinzatoare a fost pusa mai multor scriitori români în cadrul unei anchete, mai jucause, asa, ca de vacanta. Si anume, li s-a cerut sa spuna care este personajul feminin cel mai sexy din literatura noastra. Unii au dat din colt în colt, zicând ca nu prea avem asa ceva, pentru ca ai nostri condeieri ar fi cam misogini, frustrati sexual, timizi sau, pur si simplu, obsedati de marile probleme ale omenirii, luati asta în sens ironic, desigur. Ei, dar nu-i chiar asa, intervine un alt „anchetat”, pentru ca „daca mintea pune oprelisti, apoi trupul este mai mereu desfrânat”. Astfel ca personaje sexy, adicatelea care trezesc nenumarate dorinte arzatoare, sunt destule si prin ograda literaturii autohtone. Cei mai multi scriitori au dat numele unui celebru personaj al lui Camil Petrescu, si anume Doamna T din „Patul lui Procust”. Culmea este ca si eu, care nu sunt barbat (la ancheta sunt convocati numai dumnealor) as fi raspuns la fel. Doar ca eu nu am considerat-o asa pe Doamna T, sexy, ci foarte inteligenta, complexa, interesanta, enigmatica, rasata. Un tip superior de femeie, „cu carne si creier”, cu personalitate, rafinata, cu spirit independent. Dar barbatii vad în ea, în primul rând, „o mare doamna a erotismului”, care-i atâta cu „dezvaluirile ei evanescente”. Iar adevarul este ca stranietatea ei nu a fost niciodata pâna acum egalata în literatura noastra, cred si eu asta alaturi de un respondent. Mai sunt citate în sugubeata ancheta: vaporoasa (si curvistina) Nadina din „Rascoala” lui Rebreanu, Madalina din „Ciuleandra”, Adela lui Ibraileanu, Ela din „Ultima noapte…, Otilia lui Calinescu, Matilda lui Marin Preda, Pena Corcodusa, Raselica Nahmansohn, Wanda, Ilinca, Masinca Drîngeanu, Sultana Negoianu din „Craii de Curte Veche”, dar si Cezara lui Eminescu, la fel ca si fata de crai din „Calin (file din poveste)”. Aceasta din urma îi place lui Emil Brumaru cel mai mult, el marturisind ca nu a întâlnit niciodata o asemenea „somnoroasa naucita de vise, aparata doar de o pânza imensa de paianjen de pericolele delicioase ale dezvirginarii”. Si poetul citeaza copios din Eminescu versurile în care frumoasa fata de împarat e gasita „dormind destul de dezordonat si picant” în patul ei de fecioara din „ietacul tainuit”, si lasata grea de catre voinicul din basm. Fara sa stie, desigur, raspunsul jucausului Brumaru, Tudor Calin Zarojanu declara ca pentru el cele mai sexy personaje din literatura româna sunt tocmai femeile din poezia înainte-amintitului. Pentru ca Brumaru are „capacitatea extraordinara de a te stârni cu doar un fragment de imagine”. Sunt total de acord, mai ales când e vorba despre ultimul volum al acestuia, „Rezervatia de îngeri”, cu adevarat si cotropitor îngeresc. N-am sa închei fara a le sopti ceva si doamnelor curioase sa afle care este cel mai sexy personaj masculin din literatura româna contemporana. Ei bine, cautati-l în cartea Danielei Zeca, „Demonii vântului”.  Se numeste Saiyed si este considerat absolut seducator chiar de catre niste confrati ai autoarei. Lucru rarisism în vanitoasa cetate a literelor.

În urma cu o suta de ani, în Viena au locuit împreuna cinci oameni care aveau sa influenteze, fiecare în felul sau, întreg secolul al XX-lea.  Vom începe cu Lev Davidovici Trotki, adept al marxismului. Colaborator apropiat al lui Lenin, dar nu unul dintre cei etern obedienti, ci si cu opinii personale care nu coincideau mereu cu doctrina bolsevica, îndeplinind functii importante, a ajuns, dupa moartea acestuia, un fel de lider al opozitiei de stânga, atragând antipatia lui Stalin. În 1928, dupa ce fusese exclus din toate functiile de partid, Stalin l-a exilat în Asia Centrala, pentru ca în 1929 sa-l expulzeze din U.R.S.S. A trait apoi prin Turcia, Franta, Norvegia si Mexic, slobozind sageti otravite catre stalinism. Un agent stalinist l-a ranit fatal în 20 august 1940, pe când era în Mexic. A doua zi, Trotki a murit. Trotki era acomodat cu exilul. Exilat în Siberia, din cauza implicarii în tot felul de actiuni antitariste, a reusit sa evadeze si s-a refugiat în Europa. În ianuarie 1913 îl gasim în Viena, unde, ca jurnalist scria despre faptul ca un barbat care purta cu el un pasaport cu numele Stavros Papadopoulos cobora din trenul de Cracovia în statia de tren din nordul Vienei. Brunet, barbatul purta o mustata de taran si tinea în mâna o valiza foarte simpla, din lemn. „Stateam, scrie Trotki, la o masa atunci când usa s-a deschis si un om necunoscut a intrat pe ea. Era scund, destul de slab, iar pielea sa era plina de cicatrice. Nu am putut citi nimic prietenesc în ochii sai”… Omul descris nu era Papadopoulos. Nascut Iosif Vissarionovici Dzugasvili, era strigat de prieteni Koba si avea sa ramâna în istorie drept Iosif Stalin…Stalin si Trotki venisera la Viena, pentru a evita represaliile tariste. Cei doi s-au si întâlnit în Viena. Lev Trotki a locuit la Viena între 1907 și 1914, de unde editeaza ziarul Pravda În sudul Vienei anului 1913, la fabrica de automobile Daimler lucra Iosif Broz, tânarul care avea sa fie conducatorul Iugoslaviei, Iosif Broz Tito… Drumurile sale auveau sa se încruciseze de multe ori cu cele ale lui Stalin. Dar pâna la un punct. A fost unul dintre putinii comunisti care l-au contrazis în vremea vietii sale pe Iosif Stalin. Considerat multa vreme discipolul cel mai bun al Moscovei, Tito s-a împotrivit ulterior conducerii Kremlinului. Partidul Comunist din Iugoslavia s-a sustras hegemoniei sovietice, alegând, primul, calea „comunismului national”. Tot acum, în Viena traia, sedus si de visul boemiei, un tânar în vârsta de 24 de ani, care visa sa studieze pictura la Academia de Arte Frumoase din Viena. Picase de doua ori la admitere si locuia într-un azil de noapte de pe Meldermannstrasse, pe malul Dunarii.Tânarul se numea Adolf Hitler. Hitler a trait, se pare, la Viena, între 1908 și 1913, încercând sa câștige bani din pictura.
„În nici un alt oras din Europa n-a fost setea de cultura atât de patimasa ca la Viena. Tocmai pentru ca monarhia, pentru ca Austria nu mai avea de secole nici ambitii politice, nici succese deosebite pe plan militar, mândria nationala îsi cauta cu maxima intensitate compensarea într-o supremație artistica.”, scrie Stefan Zweig, în Lumea de ieri ( Humanitas, 2012, p. 26). În 1913, Cafe Landtmann, frecventata si de celebrul psihanalist Sigmund Freud, este înca deschisa. Trotki si Hitler frecventau Cafe Central, unde jocurile de sah si dezbaterile în jurul stirilor din ziare erau mereu foarte aprinse. Chiar daca orasul era si la acea vreme cunoscut pentru muzica sa, pentru baluri si valsuri, Viena avea si latura sa gri. Cei mai multi dintre locuitori îsi duceau vietile în case improvizate.
Nimeni nu stie daca, la viena, Hitler s-a întâlnit cu Trotki sau Tito cu Stalin. Însa opere precum Dr. Freud Will See You Now, Mr. Hitler, o piesa de radio din 2007, compusa de Laurence Marks si Maurice Gran, au imaginat astfel de întâlniri.
Razboiul care izbucneste în 1914, si care sta la baza carierelor lui Hitler, Stalin, Troțki si Tito, a distrus în mare masura viata intelectuala a Vienei. Din capitala unui mare imperiu (ce-i drept, un imperiu decazut, aflat pe marginea prapastiei), Viena ajunge capitala unei Austrii mici, republicane, rupte complet de traditia sa.