Adevarate opere de arta din panusi de porumb. Ingerasi, buchete de trandafiri, cosulete, cutiute, „imbracaminte” pentru sticle, decoratiuni de interior, slapi, palarii, gentute. Toate acestea au fost expuse la vânzare de un mester popular la Târgul mestesugarilor din Parcul Catedralei, venit in Bacau din judetul Harghita.
L-am intâlnit pe Balint Árpád in timp ce-si ademenea clientii cu marfa proapata scoasa din „fabrica de acasa”. E din Odorheiul Secuiesc si are 56 de ani. Un barbat energic, hotarât sa puna pe picioare mestesul uitat, pe care l-a mostenit din familie. Un bun comerciant, bun comunicator, ce stie sa vânda si simte clientul. „Sunt din satul Dumitreni, se prezinta. Acolo toata lumea lucreaza la panusi de porumb. Acolo am invatat si eu aceasta meserie, daca ii pot spune asa. E o meserie si o arta. Nu oricine poate sa faca asta. Mai ales daca nu ai rabdare”. Este la baza inginer mecanic. A lucrat la o fabrica de tehnoutilaj 18 ani, pâna in 1996 când uzina s-a inchis. „De atunci nu am mai vrut sa fiu sluga nimanui. Asa ca de nevoie m-am apucat de acest mestesug. Am alaturi toata familia. Sotia, care se ocupa de fineturi, copiii, care desi sunt mari – fata a terminat Telecomunicatiile si are 28 de ani, iar baiatul, 24 de ani si e inginer electric, tot ma ajuta. Mai ales când avem comenzi mai mari. E toata echipa in priza”, spune in timp ce mai vinde o pereche de papuci sau vreo palarie. „La palarii lucrez numai eu. E mai greu. Aici se foloseste si lemn de tei sau de plop pe care intâi il impletesti sir. Apoi se coase, se da forma finala, se pune la presa si se da la uscat. In final toate produsele, inclusiv cele din panusi, se trec prin gaz de sulf, pentru albire”, ne-a mai dezvaluit Balint Árpád o parte din taina acestui mestesug.
Totul e material natural
Dragostea fata de acest mestesug vine de demult, din casa bunicilor. La sat a invatat cum se usuca foile pentru a nu mucegai, dar si cum se prelucreaza fibra vegetala, ca sa reziste. „Recoltam porumbul in octombrie-noiembrie, apoi punem panusii in sura, sa se usuce natural in curent. Alegem doar foile interioare, crude. Totul e material natural. Si cusatura se face tot din fire naturale. Asta si conteaza. Asta vrea si clientul, ca totul sa fie natural. Si sa stiti ca românul e foarte pretentios”. Cele mai cautate sunt decoratiunile de casa, cele de Craciun (ingerasi, stelute, coronite). Fiecare obiect e gata cam in 15 minute, dar totul tine si de inspiratie. „Sunt zile când fac zeci de bucati, dar si zile când nu se da mâna, când nu iese nimic. Inspiratia e de moment. Plus ca ma ajuta si cumparatorii. Imi dau idei, imi spun ce vor si eu execut”, mai zice cu haz ardeleanul.
Preturi accesibile
A vândut si in afara granitei. In Germania, Austria, Cehia, Slovenia, Bulgaria. „Dar cel mai bun cumparator e tot românul. Asa cu tot cu criza, cu saracie, tot el cumpara. Ii place, ca e ceva traditional. Afara nu ai sa vezi asa ceva. Iar cel care iti cumpara acolo te pune sa faci pe loc obiectul, ca sa fie sigur ca e facut de tine. La straini le trebuie demonstatie, sa dovedesti ca te pricepi la mestesug. Altfel, nici nu te baga in seama”. Preturile sunt accesibile, de la 7 la 17 lei palariile, in functie de marime, 12-100 lei cutiile, 10-30 husele de sticle ( cu tot cu vasuld e ceramica), 3 lei – micile decoratiuni de Craciun, 15 lei papucii, 35 lei – poseta. Supararea cea mare a tuturor mestesugarilor e una. „Nu ne ajuta deloc statul. Ar trebui sa ne ocroteasca de invazia marfurilor din China”, conchide mesterul popular.
