In fiecare an, in ultima saptamâna a lunii august, curtea de la Luncani a Hospice Casa Albert, apartinând Asociatiei „Lumina” din Comanesti, se umple de viata si de tinerete. La „Clubul de vacanta” ajung de fiecare data copii si adolescenti din tot judetul, suferinzi de o boala incurabila. Anul acesta, au ajuns, aproape 20 de beneficiari. Lor li s-au alaturat voluntari din România si, in premiera, si din Marea Britanie. Oaspetii straini au putut sa invete limba româna pentru a inlatura barierele de comunicare care apar in astfel de situatii.
Zilnic, copii si tineri ajung la Luncani si participa la actiunile desfasurate in aceasta tabara de vara. Sunt copii cu distrofii musculare Duchenne, boala care efectiv ii imobilizeaza pe micuti in carucioare inca de la vârste extrem de fragede, dar si micuti care au suferit diverse interventii chirugicale pentru inlaturarea unor tumori si care se lupta din rasputeri pentru a inlatura efectele extrem de invazive ale tratamentelor cu citostatice.
„Marea majoritate a copiilor veniti aici sunt pacienti carora doctorii le-au dat sanse extrem de limitate de viata. Si, in ciuda acestui fapt, ei aleg sa isi petreaca timpul aici, la noi. Or, noi asta dorim sa facem pentru ei, sa adaugam viata zilelor ramase”, a declarat Mara Matei, Asociatia „Lumina” din Comanesti.
De la Budimex la Luncani
Pe scarile adapostului de la Luncani, o mama isi mângâia tandru odorul ei bolnavior, in timp ce privea spre copiii care se jucau in iarba. Ar fi vrut sa l-i se poata alatura si baietelul ei. Din pacate, de la nastere, micutul este tintuit intr-un scaun cu rotile. In plus, din cauza bolii, i-a fost afectata iremediabil si vederea. Sunt din Bacau si vin la Luncani inca din toamna trecuta. A aflat de la niste cunostinte despre acest loc plin de liniste si de relaxare. Pâna atunci, tânara mama strabatea sute de kilometri, la fiecare trei luni, la Spitalul Budimex din Bucuresti.
„Pentru mine este o evadare si imi pot dedica ziua in totalitate copilului meu. Acasa iti gasesti aproape tot timpul altceva de facut: ba mâncare, ba curatenie sau altceva. Or, aici, perioada de dimineata pâna undeva spre prânz o ofer numai copilului meu”. Alaturi, un cerc de copii si voluntari se jucau pe o pânza multicolora, aplaudând la fiecare reusita a unui micut. Vizavi, un baietel sarea de zor pe o trambulina elastica care-l facea sa se creada aproape de cer. E Alin, un copil vioi, aproape inconstient de boala de care sufera, care se misca de colo-colo printre voluntari, ajungând ba printre copii, ba in fata calculatorului.
E detasat, nu are emotii ca in jurul lui sunt tot felul de oameni maturi care par sa se concentreze cu totii pe ceva anume, extreeeem de serios. Mi s-a spus, in soapta, ca sufera de o boala – non-Hodkin – despre care am aflat, mai târziu, ca ar fi plasata de specialisti pe locul trei in categoria cancerelor si ca, de regula, apare la cei foarte batrâni, extrem de slabiti, nicidecum la copiii de vârsta lui Alin. Imi spune ca vrea sa se faca avocat.
Stie despre meseria asta de când omul in roba i-a ajutat familia, dupa ce tatal lui, decedat, avusese un accident de masina. Lânga el, un alt prichidel, de doar 10 ani, si el suferind de o boala, genetica, insa, mânuieste tacticos mouse-ul calculatorului. El e Octavian, venit tocmai de la Nicolae Balcescu. Recunoaste ca nu prea ii place cartea. De aia si vrea sa se faca simplu tractorist. Ca tatal lui, despre care isi aminteste ca ii lua, pe el si pe fratiorul lui, in cabina tractorului când lucra pe „bucata”. A stat mai mult prin spital, motiv pentru care prefera joaca la „Clubul de vacanta”.
Educati sa fie filantropi
Activitatile cu micutii beneficiari ai „Clubului de vacanta” se deruleaza cu ajutorul voluntarilor. In total, sunt 20 de tineri, români si straini. Sase dintre ei sunt din Marea Britanie. Au primit ca sarcina de la scoala de a face voluntariat in alta tara. Sunt la Luncani de când a inceput vara. Lor li s-au alaturat, in fiecare saptamâna, alti 6-8 noi colegi care soseseau lunea, isi petreceau timpul o saptamâna cu beneficiarii de la „Lumina”, dupa care se intorceau la casele lor.
Strainii sunt voluntari convinsi de Fundatia „Crying in the dark”, condusa de inimosul Steve Cooper, un filantrop britanic, cel care, de fapt, a si initiat si a sustinut infiintarea Asociatiei „Lumina” din Comanesti. Interesant este ca tinerii britanici gasesc de fiecare data resurse pentru a-si achita drumul si sederea in România si, pe deasupra, de a mai face si donatii catre Asociatie. „Occidentalii, in general, au fost educati sa fie filantropi, donatiile lor fiind, in cele mai dese cazuri, de unu sau cinci dolari ori lire sterline.
Insa fenomenul este la scara foarte mare si de aici rezulta, de fapt, sumele extrem de importante care se colecteaza de catre astfel de organizatii”, explica Mara Matei, reprezentanta Asociatiei „Lumina”. Killy Healy este o tânara voluntara venita din Marea Britanie pentru actiuni de voluntariat. Are 26 de ani si preda la o scoala din Ashford, comitatul Kent. Am vazut in ea acea englezoaica blonda, extrem de dinamica, si mai ales fericita sa ajute semeni aflati in suferinta care nu au avut norocul sa se nasca si sa traiasca in normalitate.
A ales România pentru ca profesoara ei din timpul colegiului este o adepta a caritatii si a dorit ca si Kitty sa incerce acest sentiment intr-o alta tara. „Lui Steve si colegei lui, Beth, cei doi filantropi de la «Crying in the dark» le pasa atât de mult de copii si, nu doar atât, ci au facut extrem de mult pentru ei. Asa ca am fost suprinsa sa vad cât de fericiti sunt acesti micuti sa ne vada in jurul lor, sa ne jucam cu ei, sa le dam atentie”, ne-a destainuit Kitty. Ar vrea sa mai vina, insa, pentru asta, va trebui sa economiseasca bani pentru transport si restul cheltuielilor. rabdarea unui om nascut intr-un sistem cu care stie ca trebuie sa coopereze, nu sa se opuna.
„Marea majoritate a copiilor veniti aici sunt pacienti carora doctorii le-au dat sanse extrem de limitate de viata. Si, in ciuda acestui fapt, ei aleg sa isi petreaca timpul aici, la noi. Or, noi asta dorim sa facem pentru ei, sa adaugam viata zilelor ramase” – spune Mara Matei, Asociatia „Lumina” din Comanesti.
