Anul acesta, Ziua Mondiala a Asistentei Sociale, care se sarbatoreste in cea de-a treia marti din luna martie, a fost celebrata intr-un mod inedit si i-a adus unei bacauance un premiu pe deplin meritat. Evenimentul a fost marcat si prin Gala Nationala a Excelentei in Asistenta Sociala, care s-a desfasurat la Teatrul Nottara, din Bucuresti, in ziua de 18 martie.

Manifestarea a avut drept scop recompensarea performantei si excelentei celor care si-au adus contributia la dezvoltarea asistentei sociale si la promovarea profesiei de asistent social. Pentru cele 18 premii care au fost decernate in cadrul galei au fost nominalizate nu mai putin de 570 persoane. In etapa de vot online s-au inregistrat peste 93.000 de voturi pentru persoanele nominalizate.

In urma acestui vot s-a calificat in finala si Rodica Marinoiu, coordonator al SOS Centrul de consiliere si sprijin pentru copii si parinti Bacau. Reprezentantei judetului Bacau i-a fost decernat premiul pentru „asistentul social in domeniul asistentei sociale comunitare”, astfel ca se numara printre cei 18 premiati la prima editie a Galei Nationale. Sa mai notam ca evenimentul a prilejuit si marcarea a 20 de ani de la prima promotie de asistent social si a 10 ani de la reglementarea acestei profesii.

Leo Club Phoenix Bacau organizeaza pe data de 28 martie, incepand cu orele 16, un spectacol caritabil ce se numeste „Zambeste si daruieste”.

„Daca doriti sa asistati la acest spectacol minunat in cadrul caruia tinere talente bacauane vor da tot ce au mai bun pe scena, iar daca va incanta ideea de a va distra alaturi de noi la after party-ul de dupa spectacol ce va avea loc in Pub S 4, va asteptam in numar cat mai mare” – se arata intr-un comunicat al organizatorilor.

Scopul acestui spectacol caritabil este acela de a ajuta tineri mai putin norocosi, beneficiarii fiind Asociaţia Sindrom Down Bacău si Centrul Daniel.

Contravaloarea biletelor este de 14 lei.

Poliţiştii Secţiei 4 Poliţie Rurală Podu Turcului au identificat şi reţinut la data de 20 martie 2014, un un bărbat de 46 de ani, din Bacău, care poseda mandat de executare a pedepsei cu închisoarea.

Cel în cauză are de executat o pedeapsă de patru ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt şi a fost încarcerat în Penitenciarul Bacău.

La data de 20 martie a.c., poliţiştii au fost sesizaţi de către administratorul unei societăţi comerciale, cu punct de lucru în comuna Agăş, despre faptul că vecinii săi, sustrag energie electrică din reţeaua de alimentare a acesteia.

La faţa locului, poliţiştii împreună cu lucrători EON au depistat în flagrant un bărbat de 50 ani, care cu ajutorul unui branşament improvizat, racordat în mod ilegal la reţeaua de alimentare a societăţii, sustrăgea energie electrică pentru locuinţa sa.

În cauză, poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt.

Scoala Nationala de Pregatire a Agentilor de Penitenciare (SNPAP) Tîrgu Ocna, cu sprijinul Centrului de Transfuzie Sanguina Bacau, deruleaza o campanie de donare de sânge intitulata „Salvarea unei vieti depinde de tine!”.

Prima etapa a avut loc, joi, la sediul unitatii iar 135 de persoane, angajati si elevi, au ales sa doneze sânge pentru cei care au nevoie de transfuzii, gestul lor fiind un ajutor nesperat pentru unitatile spitalicesti.

„În urma acestui act umanitar, pe lânga satisfactia personala, donatorii vor putea efectua gratuit un set de analize medicale, vor beneficia de o zi libera si de bonuri valorice”, a declarat scms. de penitenciare Mihaela Braila, purtator de cuvânt la SNPAP Tg. Ocna.

A doua etapa a campaniei se va derula in luna aprilie. La nivelul judetului Bacau, ca si in alte judete, nevoie de sânge exista. Pentru a nu se confrunta cu o criza in acest sens, angajatii de la Centrul de Transfuzii Bacau se deplaseaza periodic in localitatile judetului pentru a recolta sânge de la donatori.

Anul trecut, media lunara in Bacau a fost de 800 de recoltari. Numarul celor care trec pragul centrelor de transfuzie este totusi mic fata de media altor tari europene. În România, mai putin de 2% din populatie doneaza sânge, în timp ce la nivelul Uniunii Europene, acest procent este de aproape 5%.

„Derularea unui astfel de proiect vine in sprijinul semenilor nostri aflati în suferinta, drept pentru care ne-am propus sa sensibilizam personalul propriu si elevii scolii cu privire la actul umanitar al donarii de sânge si sa îi facem sa constientizeze reactia proactiva fata de consecintele lipsei de sânge la nivelul institutiilor medicale”
scms. penit. Mihaela Braila – purt. cuv. SNPAP Tg. Ocna

Daca exista vre-un loc in Bacau unde pestele se afuma inainte de al prinde, va garantez ca nu stiti. Mergeti in Parcarea de la Piata Centrala si intrati la Gelu Cociorva. Altadata un magazin mare cu de toate pentru pescuit, acum putin cam inghesuit. Acelasi Gelu pus pe poante, parca mai tânar dar cu barba mai alba decât sura. L-am rugat sa ma suporte vre-o trei ore, am stat patru, sa vad si eu cine ii calca pragul. Si-as mai fi stat. Parca eram in Poiana lui Iocan.

Un loc unde pescarii ponteaza zilnic, se aduna, dar vin ei dupa muste. Fierarul e Cociorva. Bine, vin si pentru nada, cârlige, momeli. Credeam ca le am cât de cât cu pescuitul. M-au facut varza. Totul a inceput când a intrat un tânar si a intrebat scurt: ”aveti mirese?” Ma gândeam ca intre timp a devenit petitor, sau ceva de genul… cum erau vorniceii inainte, la nunta. Mai stii? Departe gândul ca ar fi devenit ”peste”. Gelu peste? Pescar da! “Fugi ma de-aici! Eu nu vând asa ceva.” A vazut ca imi arat pupilele. “Da’ nu stii? Chinezarie botezata româneste.”

La pescuit cu privitul

Intra in vorba Nea Lica, (Victor Postolache). Era acolo când am dat bunadimineata. A trecut de saptezeci. Oricum nu-i dadeam vârsta. Regreta ca nu a mai putut merge la copca iarna asta. Probleme de sanatate. Se uita admirativ la cel din spatele tejghelei. A decimat Gelu babusca la Fundu lui Bogdan din prima zi când a prins apa crusta. Imi explica el ce-i cu mireasa.

“Au inventat-o Chinezii. Ca o japca pentru pestii mici. E simpla. Un plumb si o plasa monofilament cu diametru cam de un metru, cu ochiuri de la unul la trei milimetri, dar si mai mari, O legi la lansta in loc de cârlig si o arunci. In apa se deschide ca o parasuta. Cade pe fund si pestele mic, cum sta el adunat, se agata de ea. Asta-i pescuit? Braconaj cu mirese! Da din mâna a lehamite.

Termenul insa suna haios. E bine ca pescarii meseriasi au inceput sa sune la 112 când vad barci si plase. Si vin jandarmii. “Eu am doua permise, platesc in doua locuri. Si la AJVPS si la Ape. Pâna mai da caldura merg la pescuit … doar cu privitul. Nu-mi pare rau dar asta e. Nu e pasiune, e boala. De braconaj putem vorbi pâna mâine. Dar când vin in control cei de la Filiala, ne iau tot pe noi la intrebari, care avem acte in regula. Si se vâra plase in apa tot timpul.”

Nu e suparat si nici resemnat. Din contra. Mai stam de vorba afara ca ne inabuse fumul. Nu stiu cum fumau turcii dar nu e nicio narghilea inauntru. Chistoacele stau vârf in scrumuiere. E un dute-vino permanent. Unii trec ca sa se informeze, altii sa se afle in treaba. Mai putini cumpara. Regasesc la toti aceasi nostalgie. Ce partide, ce capturi! Pestele s-a imputinat. Nea Lica da cu prezenta in fiecare zi pe la magazin. Daca se intâmpla sa lipseasca il suna baietii sa nu fi patit ceva. Il intreb de recordul personal.”Ehee! Cel mai mare peste prins a fost un somn.”

Puteam sa pun pareu ca tine minte si data si ora.” Avea cinzeci si unu de kile. Pe douazeci si patru ianuarie, in saptezeci si unu.” Matale in loc sa joci Hora Unirii erai pe balta, ma manânca limba. “Eram pe Siretul vechi, la Rastoaca, aproape de Racaciuni. Nu era gheata. Am dat acolo intr-o groapa unde era adunat tot somnul. Ne-a rupt la toti monturile cu o zi inainte. Nu eram pregatiti pentru asa namile. S-au mai prins doi, in aceeasi zi, mai mari de douazeci de kile.”

Plute din slapi

Intr-un colt, ghemuit la o masuta, “Ninea” (Viorel Andru), pare rupt de lumea din jur. Inca un an si face saizeci. Slefuieste calm lama unui briceag pe o bucatica de piatra de polizor. Se pregateste sa plece a doua zi, pentru prima oara in acest an, la pescuit. Se pregateste de o saptamâna. E si mester la reparatul sculelor.

“Dar numai la prieteni. Nu se merita. Vine unul cu un bat de treizeci de lei, a calcat pe el, eu cât sa-i iau? Cinsprezece?! Mai pune el jumate si isi ia altul nou. Mai bine fac monturi. Cu pluta, cu mai multe cârlige, linii pentru crap, din astea!” si imi arata o panoplie de pe perete plina cu exponate. Confectioneaza si plute din diverse materiale ieftine: talpa de la slapi chinezesti, bucati de polistiren expandat, pene de gâsca.”

Nu mai pescuieste nimeni acum cu pluta dreapata, din aia care sta orizontal pe apa. Aia meserie. Acum dau cu mireasa”. Intre timp, cum toti sunt de-ai casei, se mai cinstesc cu-n paharel de tarie sau vin. Depinde si cine este la rând sa aduca. Gelu Cociorva a lipsit vre-o ora asa ca trec sa recuperez când apare.

Pistol mitraliera la pripon

Afacerea a mai slabit fata de cum mergea. Marfa asiatica a invadat piata si e de proasta calitate. E nemultumit. “Scot astia primele serii bune dupa care baga facaturi. Nu mai iau ca ramân cu ele. Toti vor bete bune dar sa coste putin. Italienii si Japonezii, care sunt meseriasi, au crescut preturile. Uita-te si tu! La ei, ce scrie pe mulineta, pe lanseta, aia e.

Cinci lagare, cinci are. Costa mai mult dar te tine. Cu ce vin astia? Undita nouazeci si noua la suta carbon. Pai nu exista. Ar fi casanta. Pocneste la prima aruncare. Sau mulineta cu zece rulmenti. Când o desfaci vezi ca mai mult de jumatate din piese sunt din plastic. Cu struna la fel. Fir de zero-paispe, scrie ca tine cinci kg. Nu exista. Maxim doua-jumatate.

Nici larvele nu mai sunt cum au fost. Aduceam de la Bucuresti. Au facut tratament sau s-a deversat ceva in lacurile din care se recoltau. Anul asta n-au mai gasit in mâl aproape deloc, câte mai erau… si alea mici. Mi-a mai adus un baiat de la Buhusi câteva, asa cât chibritul, pentru mine. Ungurii au crescatorie dar ei nu livreaza cantitati mici.” Mosul, cum il striga in gluma prietenii, e pescar de când se stie. Si unul dintre cei mai buni.

Face saizeci si opt de ani pe zece mai, dupa Ziua Victoriei. A copilarit de prunc pe malul Bistritei. “ Locuiam pe Strada Regina Elisabeta. Deschdeam poarta si dadeam in debarcader. Ma uitam cum vin plutele cu busteni pentru Letea. Ne urcam pe ei, gasca din cartier. Era sa ma si inec pe la patru ani. Curgea altfel apa atunci. Noroc ca m-a vazut mama când m-am rostogolit de pe un bustean si a sarit de m-a prins de camasa. Era scobar si mreana unde se deversau resturile de la Abatorul Vechi. Dadeam cu fir de par din coada de armasar, nu de iapa, ca era mai fragil de la urina. Il impleteam in trei, in patru. Cârligele le faceam din bolduri. Dar prima amintire care o am de la pescuit e de când aveam trei ani si jumatate. Asta imediat dupa razboi.

M-a luat tata cu el sa puna pripon. Când a dat sa-l scoata a simtit ca e ceva greu prins in apa. De asta tin minte, ca m-am speriat. Agatase cârligul de tragaciul unui pistol mitraliera nemtesc, cu tot cu incarcatorul ala drept, si o punga in care mai erau si altele de rezerva. Era in perfecta stare, uns cu vaselina. I l-a dat tata unui vânator sa-l predea.”

Mosul, cum il striga in gluma prietenii, e pescar de când se stie. Si unul dintre cei mai buni. Face 78 de ani pe 10 mai, dupa Ziua Victoriei. A copilarit de prunc pe malul Bistritei. “Locuiam pe Strada Regina Elisabeta. Deschideam poarta si dadeam in debarcader. Ma uitam cum vin plutele cu busteni pentru Letea. Ne urcam pe ei, gasca din cartier. Era sa ma si inec, pe la 4 ani. Curgea altfel apa atunci. Noroc ca m-a vazut mama când m-am rostogolit de pe un bustean si a sarit de m-a prins de camasa.

Palmares

Gelu are un palmares bogat. Participa la competitii din cincizeci si noua. Imi arata o geanta pe care a primit-o premiu in saizeci si doi. O foloseste si astazi. A fost primul din tara care a avut o undita de noua metri, apoi alta de doisprezece.

Impreuna cu Toderita Cociorva, tatal, se calificau in fiecare an pentru finale. Acum…“Pe cei de la AJVPS ii numesc Club de pescuit. Parca nu sunt cu noi. Nu organizeaza concursuri. Ar trebui macar unul pe an pentru calificarile pe filiale. Nu te sprijina sa participi la competitiile nationale unde reprezinti de fapt Judetul Bacau. Singurul care mai merge la Nationale e Florin Lozinca.”

Anul trecut a participat la toate cele trei concursuri organizate de baietii de la Mediu, pe Lacul II, in zona Serbanesti. S-a clasat succesiv pe primele trei locuri. E pregatit si pentru anul acesta. Numai sa se tina. Nici nu stiu cum a trecut timpul si cu câti m-am salutat. Este loc numai bun de adunat povesti.
Pestii din acvariu alearga dupa oxigen. Parasesc micutul magazin, Poiana lui Cociorva, si ies dupa o gura de aer curat. Bine ca nu fumez. Simt totusi ca si eu m-am afumat.