joi, 22 ianuarie 2026
Acasă Blog Pagina 3910

Sute de hectare cumparate de stat de la particulari

Din toamna trecuta, statul a inceput sa cumpere terenuri degradate si suprafete ocupate cu padure de la particulari in vederea impaduririi acestor suprafete. Masura intervine dupa ce, ani la rând, nu s-au prea investit bani in scopul refacerii suprafetelor impadurite ale României.

Zeci de mii de hectare de teren vor fi reimpadurite incepând cu 2014, actiune ce are ca scop prevenirea riscului de inundatii, impiedicarea scurgerilor de pe versanti si a alunecarilor de teren.

Astfel, desi se poate lauda, inca, cu suprafete considerabile ocupate cu paduri (aproximativ 44 la suta din suprafata totala), si judetul Bacau a intrat in planul de crestere a suprafetelor de padure sau refacerea lor. Prin urmare, din septembrie 2013 si pâna in prezent, Directia Silvica Bacau a achizitionat sute de hectare de terenuri impadurite situate in proximitatea padurilor aflate in proprietatea statului.

„Deocamdata, se achizitioneaza terenuri impadurite situate in apropierea padurilor noastre. Nu avem un buget limitat, pentru ca orice cerere care vine la Directia Silvica este analizata si, ulterior, aprobata de Regia Nationala a Padurilor. Regula este ca, la orice teren impadurit care constituie enclava in fondul forestier proprietate publica a statului sau este limitrof acestuia, si proprietarul intentioneaza sa-l vânda, statul are drept de preemptiune.”
– Viorel Ghelasa, director Directia Silvica Bacau

Cert este ca, de la inceputul perioadei, la Directia Silvica Bacau au ajuns oferte din partea particularilor pentru vânzarea a circa 450 de hectare de padure. Pâna acum, statul a cumparat aproximativ 220 de hectare de padure de la sase proprietari, toata suprafata fiind amplasata in zona comunei Caiuti. Suprafetele de padure erau cu arbori din specia stejar care aveau o vârsta de circa 80-90 de ani. Pretul mediu platit de Romsilva pentru un hectar de padure s-a situat intre 1.000 si 3.000 de euro.

„Depinde ce padure iei, pentru ca sunt niste elemente care se iau in calcul la stabilirea pretului: specia de baza – daca e stejar, evident ca e un pret mai mare, apoi clasa de productie a zonei – daca e un sol foarte bun, il incadram in clasa I, iar daca e mai prost, in clasa a IV-a, si nu in ultimul rând, vârsta arborilor”, a mai spus directorul Ghelasa.

Interesant este ca pentru a impaduri un hectar de teren este nevoie de o investitie de pâna la 50.000 de lei (circa 11.000 de euro). Din aceasta suma, in jur de 12.000 de lei (aproape 2.700 de euro) reprezinta pretul platit pentru achizitia terenului si impadurirea suprafetei, diferenta fiind costul lucrarilor de intretinere pâna se ajunge la starea de masiv (de la plantarea puietului pâna la formarea a 70 la suta a coroanei) ce se poate intinde pe durata a 8-10 ani.

La fel de interesant este ca stranii, de exemplu, au cumparat de la noi paduri platind cam acelasi pret ca si statul. Mai exact, un fond de investitii german, de exemplu, a cheltuit peste 30 de milioane de euro pentru a achizitiona mai mult de 10.000 de hectare de padure (3.000 euro pe hectar).

Un alt fond, austriac, care detine mai multe firme de prelucrare a lemnului a achizitionat, in paralel, mai mult de 11.000 de hectare. Insa, cel mai mare proprietar privat de paduri din România este de departe prestigioasa Universitate nord-americana Harvard care detine circa 32.000 de hectare de padure, mai ales in Vrancea, dar si in alte 20 de judete.

Politistii locali au daruit flori pensionarelor de la „Club 60+”

    Petrecere mare a fost joi dimineata la Clubul Pensionarilor din Bacau „60+”. Un ansamblu din cadrul clubului a organizat, in avans, un spectacol cu ocazia zilei de 8 Martie, in centrul atentiei fiind, evident, doamnele. Prezenti la activitate au fost si politistii locali care au tinut sa le faca o surpriza acestora.

    Ei le-au oferit flori si i-au indulcit pe toti cei aflati in sala cu prajituri si sucuri. Totodata i-a asigurat ca si pe viitor vor gasi sprijin la institutia pe care o reprezinta. Aproape 100 de persoane s-au bucurat de momente frumoase alaturi de oamenii in uniforma.

    „Am venit in mijlocul dumneavoastra pentru ca ne dorim sa fim mereu aproape de aceasta categorie de vârsta, de problemele pe care le intâmpinati. Am considerat ca gestul de a oferi o floare doamnelor din sala reprezinta o modalitate de apropiere fata de cei care ne sunt parinti, dar mai ales de cele care ne sunt mame si sotii.

    Va privim cu acelasi respect cu care ne privim parintii si speram sa ne revedem si la anul sanatosi”, le-au spus politistii.

    Politistii incearca sa dea de urma jefuitorului de la banca

      Oamenii legii continua cercetarile in cazul jafului de la sucursala bancara de pe strada Stefan cel Mare, din Bacau, care a avut loc in data de 20 februarie. Un barbat mascat a intrat atunci in banca si, sub amenintarea cu un pistol si folosind un spray lacrimogen, a obligat-o pe casierita sa-i dea banii pe care-i avea in unitate.

      Totul s-a petrecut repede si desi la ora atacului se aflau si clienti in banca, pâna la acest moment nu s-a reusit identificarea jefuitorului. Acesta avea pe fata o masca de silicon, ochelari de soare si manusi in mâini. Politia a dat publicitatii si o fotografie cu acesta, fiind surprins de camerele de supraveghere amplasate la intrarea in sucursala.

      Surse din rândul anchetatorilor spun ca, cel mai probabil, individul a actionat la pont sau a dispus de toate informatiile cu privire la programul sau securitatea obiectivului. Stia ca la ora respectiva este doar un singur functionar in banca, dar a stiut si pe unde sa dispara in cel mai scurt timp.

      Amenzi pentru deficiente la nivelul pazei obiectivelor

      Anul trecut, politistii bacauani au facut mai multe verificari pentru a vedea daca se respecta Legea 333/2003, privind paza obiectivelor si a bunurilor. S-a mers la societati comerciale, banci, case de schimb valutar sau de amanet, unitati postale, casierii ale furnizorilor de servicii ori statii de carburant.

      S-a constatat ca nu toti au sisteme de supraveghere ori acestea daca erau montate nu erau puse in functiune, nu aveau alarme ori paznicii nu-si indeplineau sarcinile de serviciu, asa cum era stipulat in contractul de angajare. Pentru astfel de nereguli s-au aplicat 604 sanctiuni contraventionale, dintre care 75 de amenzi, in cuantum de 87.000 de lei. (G.P.)

      Jaful de la Luceafarul, ramas fara autori

      In ianuarie 2013, magazinul Luceafarul, din municipiul Bacau, a fost spart de hoti pe timpul noptii. Cinci indivizi ramasi si acum necunoscuti au patruns in magazin cu chei potrivite si au furat câteva kilograme de bijuterii din aur de la doua standuri amplasate in partea dreapta a complexului comercial. Hotii au actionat la pont si in voie, pentru ca sistemul de alarmare nu s-a declansat, senzorii de depistarea a unui intrus fiind blocati de un panou publicitar. Politistii au obtinut imaginile video, au stabilit ca sunt cinci persoane, insa nu s-a reusit prinderea lor.

      VIDEO Premiera la Slanic Moldova: „Pârtia Nemira va fi un magnet pentru turisti”

        Din aceasta saptamâna, judetul Bacau se poate mândri cu cea mai moderna pârtie de schi din toata regiunea Moldovei. Asta pentru ca, ieri, la Slanic Moldova, in prezenta autoritatilor locale si judetene, a fost marcata finalizarea proiectului „Schi Parc Slanic Moldova”, finantat prin Programul Operational Regional 2007-2013. Beneficiind de un buget total de peste 25,2 milioane de lei, din care circa 8,6 milioane de lei au fost finantari nerambursabile, obiectivul a fost realizat de judetul Bacau in parteneriat cu orasul Slanic Moldova.

        „Este o zi istorica, importanta, pe care o asteptam cu totii de noua ani. Eforturile au fost mari. Pentru ca a fost un proiect care a avut dificultati de la inceput, la un moment dat fiind suspendat din punct de vedere politic, ceea ce l-a tinut in loc o vreme. Abia prin 2010 am inceput sa-l rescriem, pentru ca, in pauza de trei-patru ani, s-a constatat ca avea mai multe minusuri ce ne-au ridicat unele probleme. De retinut ca acum un an, pe vremea aceasta, s-a dat semnalul de incepere a lucrarilor, constructorul a ofertat cu 18 luni perioada de executie, dar a incheiat-o in 12 luni, cu sase luni mai devreme.”
        Dragos Benea, presedinte Consiliul Judetean Bacau

        Pariul turistic este la Slanic Moldova

        Dragos Benea, presedintele CJ, a mai anuntat ca si salina de la Târgu Ocna va traversa, in viitorul foarte apropiat, un proces de transformare in vederea constituirii unui punct de atractie balneara, impreuna cu statiunea Slanic Moldova urmând sa formeze un puternic tandem turistic. “Un tandem care va aduce turisti, in viitor, va aduce dezvoltare in aceasta zona. Pariul turistic este la Slanic Moldova si Târgu Ocna”, a precizat Benea. La rândul sau, primarul orasului Slanic Moldova, Andreei Serban, a accentuat asupra sprijinului primit din partea Consiliului Judetean, ca parteneri in cadrul proiectului.

        „In urma cu zece ani, terenul pe care s-a amenajat aceasta pârtie, repet, foarte utila pentru intreaga zona, l-am primit in ultima sedinta de guvern condusa de Adrian Nastase. De atunci, ne-am chinuit, am avut foarte, foarte multe piedici in acesti ani, dar, in final, ne-a ajutat bunul Dumnezeu si am realizat acest obiectiv.”
        Andrei Serban, primar Slanic Moldova

        Edilul vrea si aqualand!

        Primarul Andrei Serban a mai precizat ca investitiile in statiunea Slanic Moldova nu se vor opri aici, echipa de specialisti din cadrul primariei având in plan construirea unui aqualand acoperit, cu amenajarea bazei sportive de lânga sala de sport si a unei parcari in apropierea bisericii din localitate.

        In plus, pe platoul de la “300 de trepte” se va construi un patinoar si o zona pentru rolleri, fiind deja incheiat in acest sens un parteneriat inca de anul trecut cu CJ Bacau.
        „Pârtia Nemira va fi un magnet pentru turisti. Se stie ca in Republica Moldova sunt foarte multi turisti care erau nevoiti sa mearga la Poiana Brasov. Din acest an, ei se vor opri la noi, in statiune, odata ce exista pârtie de schi si aici.

        Astfel, pe perioada iernii, toate unitatile de cazare – pensiuni agroturistice, hoteluri etc. – vor avea un numar in crestere de clienti. Ceea ce va insemna si un numar mare de locuri de munca ce se vor crea, intrucât toate aceste unitati vor angaja oameni pe intreaga perioada a anului”, a adaugat primarul Andrei Serban.

        In acest sens, o delegatie a Primariei Slanic Moldova se afla la Târgul International de Turism de la Moscova, unde va fi promovata statiunea moldava, inclusiv prin imaginile facute pârtiei de schi. Astfel, este foarte posibil ca, inca din aceasta vara, sa fie incheiate contracte cu firme de turism din Rusia dispuse sa asigure curse charter Moscova-Bacau pentru sejururi de 7-14 zile in statiunea Slanic Moldova.

        Slanic Moldova – o statiune independenta energetic

        Edilul mai are, insa, si alte proiecte, la fel de ambitiose, in care sunt inclusi parteneri din Germania, proiecte menite sa trasforme Slanic Moldova intr-o localitate independenta energetic. Astfel, se contureaza deja ideea amenajarii unui parc eolian, a unor instalatii de biogaz si de panouri solare.

        “In plus, la aceasta ora, pot sa va spun ca am discutat cu Epitropia care detine suprafetele de padure si de teren de aici. Vreau sa facem un schimb de teren, deoarece urmatorul proiect este amenajarea unui stadion, cu baza de recuperare si cu teren de pregatire, pentru ca se stie ca Slanicul este foarte util pentru pregatirea sportivilor. Astfel, vom putea atrage sportivi interesati sa vina la pregatire”, a completat primarul Andrei Serban.

        In prezent, se lucreaza la sistemul de canalizare, iar din bani europeni s-au reabilitat celebrele izvoare prin care s-a facut cunoscuta statiunea in lume cu mai mult de 100 de ani in urma. In plus, a fost depus si un studiu de fezabilitate in vederea obtinerii de finantari nerambursabile pentru reabilitarea sistemului de alimentare cu apa, canalizare si de epurare in zona Ciresoaia. “S-a mai creat o oportunitate, pentru ca avem un prieten care va fi si candidat la Europarlamentare, Sorin Moisa. El este deja la Buruxelles, deci are multa experienta si cred ca ne poate spijini pentru a atrage cât mai multe finantari europene”, a incheiat primarul din Slanic Moldova, Andrei Serban.

        Intregul ansamblu al pârtiei de schi „Nemira” este situat in partea de nord a statiunii Slanic Moldova si se intinde pe o suprafata de peste cinci hectare. Pârtia are o lungime pe inclinare de 1414 metri si o latime medie de 38 de metri. Prin diferenta de nivel de 240 de metri, dar mai ales prin panta medie de 17 la suta, pârtia este incadrata in categoria celor usoare. Totodata, obiectivul beneficiaza de dotari tehnice de ultima generatie: o instalatie de transport pe cablu, instalatie de inzapezit artificial si masina de batut zapada. In plus, ansamblul este dotat cu instalatie pentru iluminat, parcare auto cu 38 de locuri, serviciu salvamont etc., ceea ce face din acesta un obiectiv cu grad de atractivitate deosebit de ridicat.

        Miscarea Populara a intrat in febra alegerilor europarlamentare

          Organizatia judeteana a Partidului Miscarea Populara a reusit sa devanseze cu mult timp termenul de 24 martie, pâna la care trebuiau strânse semnaturile pentru inscrierea candidaturilor la alegerile europarlamentare.

          Practic, au fost strânse deja cele 11.000 de semnaturi, in numai o treime din timpul stipulat in lege. PMP intentioneaza sa strânga 30.000 de semnaturi pe care sâptamâna viitoare le va depune la Palatul Victoria, simultan cu organizarea unui mare miting de protest impotriva scumpirii carburantilor.

          Actiunea a fost intitulata “Ponta te arde cu pompa” si se refera la majorarea accizei pe carburanti, care implicit va declansa cresterea preturilor la majoritatea produselor si serviciilor, dupa cum apreciaza deputatul Valerian Vreme, liderul PMP Bacau.

          Comitetul Executiv Judetean Bacau al Partidului Miscarea Populara a validat, in data de 2 martie 2014, componenta Comitetului Executiv Municipal Bacau. Lider al Comitetului Executiv a fost numit Marius Berila, prim-vicepresedinte este Florin Dumitrascu, iar secretar general este Catalin Filip.

          In vederea alegerilor europarlamentare, fiecare organizatie judeteana a facut si nomnalizarile pentru candidaturi, din totalul carora urmeaza sa fie stabilita lista finala. De la Bacau, candidatii sunt Valerian Vreme, Marius Berila si Vasile Gherasim.

          De mentionat si numele unui alt bacauan, Gabriel Berca, fost consilier prezidential, care candideaza din partea Sectorului 4 Bucuresti, inclusiv cu sprijinul organizatiei bacauane a PMP.

          Fugind dupa femei…

          Initial a fost o lume a barbatilor, in care apoi a aparut Eva, iar de aici, discutiile. Femeia a devenit diferenta fundamentala dintre viata si moarte. Fara ea n-ar fi viata. Insa Dumnezeu a facut lucrurile in asa fel incât femeia sa-i fie aproape in intregime necunoscuta barbatului. Daca ar fi altfel, ar fi monoton, lucrurile ar fi previzibile, statice, fara farmec. Si chiar daca le-ar intelege pe femei, barbatilor tot nu le-ar veni sa creada.

          De când au alaturi femeile, barbatii tot vorbesc despre asta. Freud, un specialist al psihanalizei, isi recunostea neputinta: “Marea intrebare, la care nu stiu sa raspund, in ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, e urmatoarea: ce vrea, de fapt, o femeie?”.

          Asa s-a nascut si ideea ca decât sa incerci sa intelegi femeia, mai bine o iubesti pur si simplu. „Creaturi menite sa fie iubite, nu intelese”, zicea Oscar Wilde. Inevitabil, din frustrari s-a nascut si misoginismul, fiindca asa-i omul facut, sa blameze ce ii este inaccesibil. Dar s-au nascut si câteva bancuri bune.

          Un scriitor constata ca una dintre “calitatile” femeilor e aritmetica: “Isi impart vârsta la doi, dubleaza pretul hainelor si adauga intotdeauna cinci ani la vârsta celei mai bune prietene”. Un altul spunea ca “Hotii iti cer banii sau viata; femeile le vor pe amândoua” sau ca “femeia este o greseala acceptabila a naturii”, care stie sa pastreze un singur secret: vârsta ei.

          Alte defecte ale femeii? Sunt nenumarate. Defectele barbatului? Sunt infinite. Iar pentru ca femeile sunt versatile si ne invita sa le privim asa cum doresc, nici una dintre ele nu e frumoasa sau urâta pâna nu ajungi sa o cunosti.

          In ciuda tuturor divergentelor dintre sexe, din dragoste pentru femeie s-a nascut tot ce e mai frumos pe lume. Iar cea mai minunata femeie din lume e cea care te iubeste cu adevarat si pe care o iubesti cu adevarat. Pentru a rosti lucrurile acestea nu e nevoie de o zi anume, de un 8 Martie. E o stare perpetua, iar barbatul care nu isi are jumatatea pentru care sa traiasca si pe care sa o iubeasca e ciung sufleteste.

          De aceea barbatul face aproape totul cu un singur scop, pe care nici nu-l constientizeaza de cele mai multe ori, acela de a o multumi pe femeie. Si de aceea barbatul vâneaza femeia, pâna când ea il prinde.

          Comenzi din toata Moldova pentru bilete la concertul BZN

          Concertul trupei olandeze BZN, de sâmbata, de la Teatrul de Vara, are toate sansele sa se desfasoare cu casa inchisa, intrucât au mai ramas la vânzare doar biletele cele mai scumpe, de 200 si 300 de lei, iar comenzile erau ieri in toi.

          Cererile sosesc din toata Moldova, de la Iasi, Suceava, Piatra Neamt. In Bacau exista sapte puncte de vânzare, la care se adauga si vânzarile de pe site-ul specializat bilete.ro si vreaubilet.ro. Pentru un oraș ca Bacaul, concertul e cel mai mare eveniment de gen de la concertul lui Julio Iglesias, din 2007.

          Concertul va avea loc pe 8 martie, de la ora 19.30, si ar putea fi un cadou cu efect garantat, fiindca e chiar de Ziua Femeii. BZN (abreviere pentru Baand zonder Naam – “trupa fara nume) este o trupa de pop din Volendam, Olanda, care a cunoscut gloria in anii 80 cu hituri ca „Dance, Dance” sau „Blue Eyes”.

          ACCENTE: Doamna de fier a medicinei bacauane

          O trait o viata in halatul alb. Alaturi de pacientii pe care ii considera ca fiind copiii ei. A vibrat, a muncit, a suferit, a cunoscut gloria si istoria medicinei bacauane. Plecata din casa parinteasca imediat dupa ce a finalizat invatamântul primar, si-a croit drumul singura pentru a ajunge doctor. Asta si-a dorit.

          Pentru asta s-a nascut. Sa fie medic. A trecut prin foamete, prin seceta, prin razboi. Dar si-a vazut visul implinit. S-a dedicat profesiei toata viata si este acum unul dintre cei mai cunoscuti medici din Bacau.

          Este doamna de fier a medicinei bacauane. Un suflet mare, plin de energie si de bucurie. Toata viata i-a stat sub semnul ambitiei. Toata viata si-a petrecut-o la patul bolnavului si in activitatea medicala. Dr. Maria Rusu – mama, sotie, medic, coleg, bunica, director, sef. Toate la un loc.

          Are o memorie de invidiat, o tinuta impecabila, un tonus si o energie greu de imaginat la vârsta ei. E mereu cu zâmbetul pe buze, plina de vitalitate, un bun orator si foarte punctuala. Asa am regasit-o, când ne-am intâlnit,intr-o dimineata de vineri. Matinala, asa cum a fost toata viata, ne-a primit in casa ei cu bratele deschise. Si am povestit.

          POZA COPERTA ACCENTE

          Asa am aflat ca s-a nascut pe 17 septembrie 1926, la Hangu, pe Valea Bistritei, in judetul Neamt, la poalele Ceahlaului. A fost unicul copil al familiei Paraschiva si Vasile Onu, oameni frumosi la chip, omenosi si buni gospodari. A urmat scoala primara in sat, pentru ca apoi sa plece singura, la numai 12 ani, la Liceul teoretic „Calistrat Hogas” Piatra Neamt (pe atunci Liceul de fete). „Am avut o viata frumoasa si nu regret nimic din ce am facut. Chiar daca am fost fata de oameni simpli, de tarani autentici. M-am nascut cu o gena sanatoasa si cu o educatie sanatoasa, in vremuri foarte grele. Tata imi zicea mereu sa fac scoala, ca sa nu mai muncesc atât de mult, asa cum au facut-o ei”, spune senin si sincer.

          Am mai aflat ca a fost inscrisa mai intâi la Scoala normala. Dar a refuzat cu inversunare. „I-am spus: «Tata, eu vreau sa fiu medic. De aceea ma duc la liceu». De mica, de la 3-4 ani, mi-am zis ca eu voi fi doctorita”, continua. A stat la camin, a cunoscut-o ca director pe Silvia Petrescu, sora lui Cezar Petrescu, de care s-a atasat foarte mult. Liceul a durat 8 ani. Asa cum era in acea vreme. Clasa I de liceu este echivalentul clasei a V-a de acum. A invatat, a tinut stacheta sus, fiind ambitionata si de colegii sai, care erau fii de doctori, de procurori, de preoti, de comandanti si ofiteri.

          In clasa a VI-a de liceu, a prins razboiul

          A venit si razboiul. Al Doilea Razboi Mondial. Era in clasa a VI-a. „Rusii si-au batut joc de noi atunci, nu nemtii. Mama avea o scoafa cu purcei si a ascuns-o in porumb sa nu o gaseasca aia. Ne-au luat si lenjeria de pe pat, brânza au aruncat-o, ca nu le placea. A fost cumplit”, povesteste cu amar. I-a fost frica, copil fiind, mai ales ca era si departe de casa. Nu uita zgomotul infiorator al avioanelor care survolau padurile, vede si acum soldatii cu mitraliera in spate. „M-am refugiat intr-o padure, unde am stat 4 zile si 4 nopti flamânda si singura. Asta la armistitiu. Am stat si inchisa intr-un beci sa nu fiu gasita. Sunt multe povesti. Era greu, seceta, foamete, tata nu mai lucra.” Timpul trece. Si cel prezent, si cel trecut.

          Facultatea in Iasi

          A trecut si razboiul, dar tatal i-a decedat in 1945, la 47 de ani. Era in clasa a VIII-a atunci, ultimul an de liceu. Au ramas fara niciun venit de nicaieri. Asa a cunoscut foametea, saracia, iar cel mai substantial ajutor venea de la preotul din sat.

          „M-am dus ca frunza pe apa la facultate, in Iasi. Am dat admiterea la Medicina. Nimic altceva nu mai conta pentru mine. Era in 1946.”

          Din acel an viata i s-a schimbat. Acasa, mama muncea sa poata sa isi tina fiica la studii, iar ea invata zi si noapte pentru a-si implini visul.

          Am mai aflat, in acea zi de vineri dimineata, ca din anul III de studii s-a angajat ca intern, cu carte de munca. A avut bursa, casa, imbracaminte, bani. Asa a invatat si medicina practica, munca la patul bolnavului, a cunoscut sala de operatii. „Altfel, nu as mai fi fost medic niciodata”, marturiseste. Tot in anul III, in practica din clinica unde lucra, l-a cunoscut si pe medicul Dumitru Rusu, student in anul V la Chirurgie, care avea sa-i devina sot. A lucrat cu profesori universitari, cu sefi de clinica, cu medici renumiti.

          Primul bolnav

          Tot in acea dimineata de vineri mi-a mai spus ca „primul bolnav, pentru care a trebuit sa stabilesc diagnosticul si tratamentul, a fost un tânar de 18 ani. Un baiat frumos, care cazuse din copac si avea fractura de coloana. Era paralizat si ma intreba mereu daca va mai merge vreodata. Ce puteai sa-i spui?”, intreaba retoric si acum.

          In 1950 s-a casatorit, iar in 1952 a terminat facultatea. Nu a vrut sa ramâna in Iasi, cadru didactic nu-si dorea sa fie, asa ca a ales spitalul. A avut ca alternativa Bacaul sau Piatra Neamt.

          POZA DE DESCHIDERE ZIAR

          „Dar am ales Bacaul pentru ca deja era renumit pentru medicii foarte buni.” A intrat si in viata politica, in 1947, dar asta e alta poveste.

          „Era propaganda politica in facultate si cumva ne-a obligat. Daca tatal meu facea politica, era taranist sau mai stiu eu ce, poate ca acum praseam pe la Hangu. Dar câte nu au fost! Ni s-a spus ca daca vrem imbracaminte, camin, hrana, bursa, bani, sa intram in partid. Habar nu aveam ce voiau de la mine. Erau vreo noua importanti de toti, dar eu stiam doar vreo trei din ei – pe Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Vasile Luca. Asa ca m-am inscris in partid, ca altfel trebuia sa plec acasa. Alta varianta nu aveam.”

          Primul loc de munca

          Dupa facultate, s-a angajat ca medic la dispensarul din Serbanesti si la Spitalul de Copii in Bacau, pe vremea aceea amplasat lânga Piata Centrala, intr-un fost sanatoriu, cu 50 de paturi, ce apartinea unui evreu.

          „N-avea canalizare, bucataria era stricata, nu era oxigen. Pe atunci oxigenoterapia consta in geamuri larg deschise prin care venea aer rece, de iarna, cu fulgi de nea aruncati de viscol.

          Veneau câte 15 copii simultan, bolnavi de tuberculoza, la care le faceam in fiecare zi injectii intrarahidiene cu steptomicina. Era greu! Se facea un foc mare in curte sa incalzim sticle cu apa, sa putem aduce caldura in saloane si la copii.” Apoi spitalul s-a mutat la Gara, intr-o cladire ce a apartinut Securitatii. Acolo a gasit aceleasi conditii vitrege. „Erau butoaie cu apa in curte, iar mamele spalau pelincile copiilor si apoi se infasurau cu ele la brâu ca sa le usuce mai repede. Foarte greu, foarte, foarte greu.” Nu sunt povesti, sunt momente traite cu intensitate, cu suferinta, dar si cu ambitia de a crea un mediu mai bun pentru pacientii sai.

          1958, primele discutii despre Spitalul de Pediatrie

          Asa se face ca, aveam sa aflu in aceeasi dimineata in care intâlnirea noastra s-a lungit pret de câteva ceasuri bune, in 1958 s-au purtat primele discutii despre construirea unui Spital de Pediatrie, care sa faca parte din complexul spitalicesc al Bacaului.

          „Eram deja director al Spitalului de Copii si am cerut membrilor de partid, oamenilor grei din judet, sa faceam acest spital. Nu se mai putea. Lumea era foarte saraca si foarte bolnava. Am reusit sa atrag fonduri de la Ministerul Sanatatii pentru a ridica acest spital”, povesteste cu toate detaliile vremii.

          In acelasi an era si insarcinata cu unicul sau copil, o fata (acum medic de familie), dar a lucrat cot la cot cu factorii de decizie la proiectul acestui plan indraznet. Dupa o munca infernala, a avut bucuria si multumirea ca in 1961 aceasta unitate spitaliceasca (ce avea 285 de paturi pentru copii si 65 pentru mame) sa se dea in folosinta, ca sectie a Spitalului Judetean.

          In acelasi an a dat si concurs de medic primar pe tara, unde a iesit pe locul III. A fost medic in Sectia de Pediatrie, iar ulterior si medic sef, din 1974 pâna in 1979, când a ajuns director al Directiei de Sanatate Publica, functie pe care a ocupat-o pâna s-a pensionat. Cu doua saptamâni inainte de Revolutia din 1989.

          Povestea din dimineata de vineri a continuat. Cu multe amintiri frumoase, memorabile, greu de uitat.

          Este povestea, frumoasa poveste a medicului Maria Rusu. Un om integru, demn de toata admiratia, un adevarat exemplu de viata pentru toti, noi ceilalti. Si careia zilnic trebuie sa ii aratam toata recunostinta. Un model pentru multi, despre care vorbesc cu drag si astazi colegi, medici, colaboratori.

          Tot respectul nostru, doamna doctor!

          A colaborat cu: dr. Angela Filimon, dr. Mihail Minculescu, dr. Eleonora Ciuhodaru – in sectia de Pediatrie, dar si cu doctorii Dumitru Anton, Florica Popovici, Sanda Ariton, Maria Stoian, Elena Orghidan, Elena Popa, Aneta Lezeriuc, Sergiu Marinescu, Eugenia Godja – in Spitalul de Pediatrie.
          La Directia de Sanatate Publica a lucrat cu dr. Ioan Strutu, dr. Iosif Corsatea, dr. Mircea Papadopol, dr. Manole Paraschiv, dr. Constantin Ciobanu, dr. Valentin Zarea, dr. Gheorghe Godja, dr. Constantin Coneac, dr. Vasile Lezeriuc, dr. Petre Nicola.

          In anii dinaintea Revolutiei din 1989, Bacaul era al doilea centru medical din Moldova, dupa clinicile medicale din Iasi, cu personal foarte bine pregatit. A fost perioada „de aur” a medicinei in care au profesat medici precum Gheorghe Popovici I si Gheorghe Popovici II, Ovidiu Dumitriu (Chirurgie), dr. Mircea Paunescu (Neurologie), dr. Stelian Popa (Maternitate), dr. Alexandru Radian (Oftalmologie), dr. Alexandru Iordachescu (Medicina interna), dr. Florica Vâsoiu (Boli infectioase), dr. Ioan Orghidan (ORL), dr. Aurel Potârniche (Radiologie), dr. Alexandru Udrescu (laborator), dr. Prodan (TBC), dr. Angela Filimon (Pediatrie) – toti sefi de sectie in Spitalul Judetean Bacau, care au colaborat cu dr. Maria Rusu, in perioada cât a fost director al DSP Bacau.

          Parte din activitatea politica si de conducere:
          – din 1947 a fost membra de partid
          – aleasa ca membra in Biroul Organizatiei de Baza (in timpul facultatii)
          – intre anii 1980 – 1981 a facut parte din Consiliul profesioral al Facultatii de Medicina
          – membra in Comitetul Central al Muncitorilor Sanitari
          – presedintele Comitetului Judetean de Crucea Rosie Bacau
          – membra in Comitetul Judetean al Femeilor
          – membra in Consiliul Sanitar Superior pe tara (asa a cunoscut-o pe Ana Aslan)
          – membra in Colegiul Medicilor Judetean Bacau
          – sefa Comisiei de Aparare Civila a judetului Bacau
          – membra a Comitetului Executiv al orasului Bacau
          – membra in Biroul orasenesc de partid (17 ani)
          – membra in Biroul executiv de partid (10 ani)
          – vicepresedinte oras Bacau – a raspuns de Sanatate, Cultura, Invatamânt si Munca
          – deputat de Bacau (pe municipiu si judet) – 34 de ani
          – membra in Comisia Sanitara a Marii Adunari Nationale
          – deputat in Marea Adunare Nationala (din 1969)
          – director al Spitalului de Copii
          – director al Directiei de Sanatate Publica (1979-1989)
          – pensionata in 1989
          – dupa pensie – membra in Biroul Asociatiei Veteranilor de Razboi, membra de onoare in Fundatia „C. Brâncoveanu”

          „Am 87 de ani, dar ma simt ca la 50 de ani. Ma caracterizeaza munca, corectitudinea, modestia, omenia, cinstea. Toata viata am fost disciplinata. Si acum sunt inconjurata de ceasuri, pentru ca imi place punctualitatea si respectarea cuvântului dat.”

          „Cea mai mare bucurie a mea este sa ma regasesc cu oamenii, prietenii, dar, mai ales, cu micutii mei pacienti pe care i-am tratat si care acum sunt oameni in toata firea.”

          „Acasa am avut o viata ordonata, civilizata, modesta, un sot exceptional si un copil foarte bun.”

          FIICA dr. Maria Rusu, dr. Irina Mereuta – medic primar medicina de familie

          50
          „A fost o persoana foarte activa toata viata. O respect din tot sufletul pentru ceea ce este si ce a fost in viata mea. Am fost o norocoasa cu parintii pe care i-am avut. Mereu a fost intre noi o relatie foarte buna, o relatie de familie exceptionala. Am avut o copilarie fericita, nu am simtit lipsurile vremii. Nici nu am avut pretentii exagerate, dar asta a tinut si de educatia din casa, de ceea ce am vazut la parintii mei. Mama a fost foarte muncitoare, foarte activa, ii placea mult sa ajute, si pe cei din jur, si pe pacienti, deci profesional, dar si extraprofesional. Se implica mereu in orice. Pentru ea niciodata nu a existat «nu pot» si mereu gasea rezolvare in orice problema. Totul a tinut si de educatia pe care a primit-o in propria familie. Insa cel mai mult cred ca o caracterizeaza dragostea fata de cei din jur. Ea a fost facuta sa fie medic. Mai ales medic pediatru, pentru ca a iubit mult copiii.

          A fost ocupata toata viata, pleca dimineata si ajungea seara acasa. Erau sedinte, garzi, conferinte, intâlniri, dar intotdeauna a stiut sa pastreze un echilibru intre viata profesionala si cea de familie. Eu, ca si copil, nu m-am simtit deloc neglijata sau trecuta, asa, in planul secund.
          Poate ca, da, indirect, am fost influentata de personalitatea ei, de ambitia ei, de dragostea ei pentru medicina in decizia mea de a urma aceeasi cale – de a fi doctor. Nici nu aveam cum altfel. Ambii mei parinti erau medici, am crescut lânga halate albe si asta mi-am dorit si eu. Dar nu m-a obligat. Mereu ii vad pe amândoi, pe tata si pe mama mea, la masa din sufragerie, cum stateau si discutau pe cazuri, pe diagnostice, pe tipuri de tratamente. O atmosfera de familie frumoasa care m-a marcat.

          Si acum sunt aceleasi discutii cu mama, dar cu mine, in calitate de medic. Am ales medicina de familie pentru ca asta mi-a placut. Poate a fost si o anumita conjunctura, dar nu regret nimic. Asta mi-am dorit sa fiu – medic generalist. Iar din 1986 numai asta fac si imi place.
          In continuare, mama ramâne primul om pentru mine. Este sprijinul meu, confidentul meu, ajutorul meu. In orice.”

          NEPOTUL dr. Maria Rusu, Alexandru Mereuta – student in anul III la Drept, la Universitatea Bucuresti

          57

          „Dumnezeu nu a putut fi peste tot, asa ca a creat bunicile”

          „Pot spune ca oricine are capacitatea de a-si privi apropiatii din perspective multiple; la fel se intâmpla si in cazul meu, atunci când ma gândesc la bunica mea, dr. Maria Rusu. Primeaza, desigur, dragostea fata de ea, intrucât avem o relatie de tip bunic-nepot foarte strânsa, inca din copilaria mea.

          In primul rând, pentru mine, dr. Maria Rusu are calitatea de bunica, aceasta fiind prima imagine pe care mintea mea o asociaza persoanei ei; o bunica ce stie intr-adevar sa fie o bunica, aspectul de fata fiind materializat in interactiunea noastra. O bunica ce a vegheat la educatia si dezvoltarea mea inca de când m-am nascut, indrumându-ma neincetat catre o atitudine justa, onesta si o perspectiva pozitiva, energica si plina de dragoste asupra existentei. Observ, totodata, o bunica ce s-a implicat activ in buna mea crestere, dându-si tot interesul si dedicându-si mult timp acestui scop.

          In al doilea rând, se poate lesne observa omul Maria Rusu, fata de care am o admiratie si un respect deosebite. Analizând intreaga sa viata, vedem un om ce s-a nascut intr-o familie de tarani la poalele Ceahlaului, la mijlocul anilor ’20, un om care, desi situatia initiala nu ii permitea vederi prea largi asupra destinului, a lucrat foarte mult la propria-i persoana si a reusit, in cele din urma, sa razbata, sa invinga o soarta plina de adversitati si sa isi implineasca visele din copilarie – anume de a deveni medic -, ulterior chiar depasindu-si conditia. Vedem o persoana puternica, indrazneata, ce a preluat entuziasmul sangvinicilor, perseverenta colericilor si sensibilitatea melancolicilor deopotriva. O persoana ce a a fost martora atât razboiului, pierderii figurii paterne in timpul acestuia, foametei de dupa razboi si conditiilor grele din perioada in care urma cursurile Facultatii de Medicina din Iasi. Viata i-a rezervat totusi multe bucurii: bucuria unui camin fericit alaturi de bunicul meu, regretatul dr. Dumitru Rusu, interactiunile familiale fiind bazate mai ales pe iubire si respect, dar si bucuria unei stralucite cariere in medicina.

          In al treilea rând, o putem privi pe Maria Rusu ca pe o doctorita exceptionala, ce a muncit din greu. Si-a practicat profesia cu multa dragoste si interes, chiar daca a avut si multe functii publice pe parcursul activitatii sale profesionale. O persoana ce a lucrat cu o acuratete greu de imaginat, dar care si-a pastrat mereu demnitatea, onestitatea si spiritul just, ajutând când era nevoie si admonestând când situatia o impunea. Pe lânga toate aceste lucruri, a conturat multe cariere si multe destine ale oamenilor din jurul ei. Un medic ce se mândreste cu recunostinta multor pacienti, in tratarea carora a lucrat cu multa atentie, afectivitate si energie.

          Fiind de profesie medic pediatru, a fost un atuu si in ceea ce priveste educarea mea si grija pe care mi-o poarta si in prezent. Mama, bunica si medic, Maria Rusu da dovada de tarie de caracter si verticalitate. Este una dintre putinele persoane cu o experienta de viata atât de vasta din câte mi-a fost dat sa cunosc pâna in momentul actual. M-a invatat ce inseamna sa fiu un om corect, cât de mult conteaza sa fiu un om muncitor si mi-a prezentat limpede beneficiile si satisfactiile morale pe care le ai atunci când respecti aceste reguli. Sunt sigur ca toate cunostintele si invataturile pe care mi le-a transmis, si pe care continua sa mi le transmita, se vor sedimenta si vor iesi la suprafata când voi fi capabil sa le inteleg, concurând la transformarea mea intr-un om mai bun, având garantia atunci când o privesc pe mama mea, dr. Irina Mereuta, fiica ei. Inca o data, se intâlnesc si aici dibacia si precizia cu care bunica mea, dr. Maria Rusu, opereaza in conturarea si formarea de oameni si caractere.

          In incheiere, marturisesc faptul ca familia este cel mai important lucru, fiind cea care te va sprijini neconditionat intotdeauna; ma simt binecuvântat si ii multumesc lui Dumnezeu ca am parte de o familie cu oameni minunati, anume mama mea, dr. Irina Mereuta, tatal meu, Sorin Mereuta, si, nu in ultimul rând, bunica mea, Maria Rusu, oameni pe care ii respect si ii iubesc din tot sufletul. Particularizând cazul bunicii, ma raliez proverbului conform caruia: «Dumnezeu nu a putut fi peste tot, asa ca a creat bunicile.»”

          Dr. Dumitru Anton – doctor in stiinte medicale: „A facut ca prima zi de lucru pentru mine sa treaca usor si frumos”

          11

          „Prima data am vazut pe dr. Maria Rusu pe 15 iulie in 1965. M-am prezentat in Sectia de Pediatrie, unde am fost repartizat ca medic pediatru. A fost prima noastra intâlnire. Am vizitat atunci impreuna sectia, mi-a prezentat colectivul, mi-a acordat toata increderea. Aveam emotii, dar am avut noroc sa gasesc in ea o persoana foarte amabila si foarte grijulie fata de cadrele medicale tinere. Era deschisa, voia sa ne invete, sa ne pregateasca, sa fim buni. Atunci era deja medic primar, alaturi de alti medici renumiti, printre care dr. Angela Filimon sau dr. Elena Olinic. Asa a facut ca prima zi de lucru pentru mine sa treaca foarte usor si frumos, urmare a increderii si curajului pe care le-am gasit la dr. Maria Rusu.

          Anii au trecut, am lucrat impreuna, in echipa, pâna in 1979, când a plecat la Directia de Sanatate Publica – DSP Bacau. Intre timp, din 1974 si pâna in 1979, a fost si medic sef de sectie la Pediatrie. Am prins impreuna garzi grele, dar am petrecut si vremuri frumoase.

          Imi aduc aminte de o garda intr-o duminica dimineata, la Urgenta. Era vara, prin luna august cred. A venit un grup de copii de gradinita, vreo 6 de toti, deodata, cu intoxicatie acuta. Iesisera la câmp cu educatoarea. Erau din Nicolae Balcescu. Consumasera matraguna, o planta foarte toxica, care ingerata produce reactii atropinice – agitatie, bucurie, stare de euforie. A fost o veselie totala atunci. Strigau lozinci comuniste, recitau poezii cu tovarasul Ceausescu, râdeau. A fost tare amuzant. Erau atât de mici si atât de comici.

          Sunt multe amintiri …

          A fost repartizata la DSP in 1979, dar colaborarea noastra a continuat – eu, in calitate de medic sef al Sectiei de Pediatrie, ea, in calitate de director al institutiei. In ziua de 9 noiembrie 1979 a venit in sectie si, pur si simplu, m-a nominalizat ca medic sef, la o vizita de dimineata. A chemat tot colectivul format din 14 medici (sectia era mare, avea 240 de paturi) si m-a prezentat ca noul sef. A fost o surpriza pentru toti, dar mai ales pentru mine. Am ramas medic sef de sectie pâna in 2005. In 1986, Spitalul de Pediatrie s-a impartit in doua sectii – I si II, iar eu am preluat sefia Sectiei I.

          Asta pâna in 2003, când cele doua sectii s-au unit din nou, a luat fiinta Spitalul de Pediatrie, iar medic sef si director al intregii unitati spitalicesti am ramas tot eu pâna in 2005, când am implinit vârsta 65 de ani. Am ramas in spital fiind medic cu doctorat in medicina si am iesit la pensie, in 2009, la 70 de ani. Deci, la un calcul simplu, jumatate de perioada din toata cariera mea de medic in activitate am detinut aceasta functie pe care mi-a incredintat-o dr. Maria Rusu.
          Dupa ce dr. Maria Rusu a plecat la DSP am continuat sa lucram pe teren, in programele de ocrotire a copilului pentru scaderea mortalitatii infantile. Nu uit ziua in care, intr-o dimineata, in Tamasi – Furnicari, am intâlnit pe drum doi copii mici, de 3-4 ani, frati. Dr. Maria Rusu i-a oprit si i-a intrebat unde stau, ce manânca, cum sunt acasa. Am mers dupa ei. Am gasit o casuta mica, cât un bordei, unde mai era unul mic, intr-un patut. Când am revenit cu intrebarea privind mâncarea, cei mici ne-au aratat o gaura in podul casei in care era o oala cu bors de fasole. Si acum ma intreb cum ajungeau ei la acea oala pentru a mânca?

          Apoi a fost Cenobilul, in 1986, si munca multa pe teren sa administram iodura de potasiu copiilor pentru prevenirea cancerului tiroidian. Mereu eram pe teren impreuna, prin frig, prin ploaie, pe caldura, ne informam reciproc. Sunt asa de multe amintiri … Nu pot sa spun decât ca ma consider un noros ca am cunoscut-o.”

          Dr. Sergiu Stefan Marinescu – doctor in stiinte medicale: „Stia mereu ca se poate baza pe mine”

          image description
          „Dr. Rusu Maria a fost intotdeauna si este un om cald. Am lucrat impreuna 30 de ani. Tot personalul de la Pediatrie am fost mereu in priza. Ea era tot timpul serioasa, capabila de orice, organizata. Putini oameni ca ea. Mie imi spunea «Neamtu’», din cauza severitatii mele. Tot timpul imi spunea ca sunt sever, prea sever cu pacientii, dar imediat dadea vina pe tineretea mea de atunci.

          Când am cunoscut-o era insarcinata. Foarte ordonata, cu relatii foarte bune, constiincioasa, cu un sot foarte bun chirurg. O femeie deosebita, cu o putere enorma de munca. Toti copiii din sectie parca erau ai ei. Era de o blândete rara, le zâmbea mereu, se juca cu ei, le alina suferinta. Mereu era ca un comando in sectie, intra prima in spital si pleca ultima. Tot ce facea era cu multa pasiune. Si-a iubit meseria, isi iubeste semenii. Am avut garzi cumplite impreuna, dar mereu ma chema sa fiu lânga ea pentru ca stia ca se poate baza pe mine. A fost greu in acele vremuri, dar a vazut, a stiut, m-a citit ca si mie imi place mult aceasta meserie. Discutam permanent pe fiecare caz, colaboram, ne sfatuiam. Vremuri frumoase!

          Ii doresc tot binele din lume, sanatate multa si sa se bucure de viata. Continui sa o respect si sa o admir. O femeie unica, demna de toata stima.”

          Asistent Maria Ioan (pensionata in 2005): „Am cunoscut un om minunat, care a fost mereu acolo unde era nevoie”

          17

          „Pe doamna doctor Maria Rusu o cunosc din anul 1966, din Scoala Tehnica Sanitara, unde era profesoara de pediatrie. S-a ocupat in permanenta de ridicarea nivelului de pregatire profesionala atât in scoala, cât si la patul bolnavului, cânde ne lua permanent la vizita in spital si la probele practice. Am invatat foarte multe de la dr. Maria Rusu, dar si mai multe, ulterior, când am ramas sa lucrez in Sectia de Pediatrie. Am colaborat impreuna si in perioada cât a fost medic sef de sectie pâna când a fost avansata ca director al Directiei Sanitare din Bacau. Imi aduc aminte, acum, in ani, ca am prins impreuna cutremurul din ’77. A fost o mobilizare totala, pentru ca sectia a fost deteriorata destul de mult. Am fost chemata pe sectie, iar doamna doctor Rusu era deja acolo. Un om minunat, care a fost mereu acolo unde era nevoie.

          A fost o buna organizatoare si in permanenta interesata de bunul mers al sectiei. Imi amintesc acum si de pregatirea pe care a organizat-o pentru o consfatuire nationala, parca prin 1986 era, unde a muncit foarte mult, antrenând tot colectivul pentru lucrari stiintifice. Atunci s-a editat si o carte cu lucrarile prezentate. Stiu ca pentru activitatea desfasurata a fost de multe ori evidentiata si apreciata pentru munca sa in domeniul sanitar.

          A fost foarte atasata de noi, de intreg colectivul din spital, venind des in sectie, chiar si atunci când era la Directia de Sanatate Publica. Ne-a vizitat mereu si dupa ce a iesit la pensie. A fost si la iesirea mea la pensie, pe care am sarbatorit-o in sectie.
          Ii multumesc pentru toata colaborarea, pentru dragostea pe care mi-a aratat-o mereu si pentru ajutorul pe care mi l-a acordat.”

          Dr. Vladimir Corneliac – medic primar obstetrica/ginecologie, sef Sectie I Maternitatea Bacau

          40
          „Eu am cunoscut-o pe doamna doctor Maria Rusu mai intâi in calitate de pacient. Era prin anii ’53 – ’54. Copil fiind, cu un tata medic si el, care a infiintat Sectia de Boli Infectioase in Bacau, mereu ma imbolnveam. Aveam un fel de alergie si tot timpul eram prin spital. Asa am cunoscut-o si pe dr. Rusu. O doctorita recunoscuta in domeniu, un bun specialist. Am avut o traditie medicala foarte buna in Bacau, iar dr. Maria Rusu face parte din aceasta elita.

          Drumurile noastre s-au intersectat apoi mai târziu, când am devenit si eu medic. Ca fiecare doctor trebuia, pe de o parte, sa asiguram asistenta medicala, iar pe de alta parte sa participam si la organizarea sanitara. Or, dr. Maria Rusu le facea deja pe amândoua, ca director al Directiei de Sanatate Publica. Un profesionist desavârsit.

          Tin minte cum m-am trezit cu ea pe sectie, prin 1982 cred, la un control de rutina pe foile de observatie. Asa venea. Nici nu stiai când, in ce zi si la ce ora. Dar discuta foarte mult cu noi, medicii, despre anemia gravidei, cu referire si la anemia copilului, despre femeia negravida. Nu-si trimitea niciodata Corpul de Control sau inspectorii sanitari. Nu! Ea venea personal si discutam direct ca de la medic la medic. Era foarte bine pregatita. Intâi investiga si apoi lua masuri. Dar nu inainte de a discuta cu medicul curant, cu medicul sef de sectie si cu directorul spitalului. Nu era exploziva, nu lua decizii pripite. Un exemplu pentru multi oameni de conducere.

          Pe acea vreme ne confruntam cu multe cazuri de malformatii, TBC, SIDA, distrofie, mortalitate infantila crescuta, iar impreuna luam decizii pentru reducerea lor si pentru preventie.
          A fost un medic blând, atasat de pacientii sai. Student fiind, am lucrat si cu sotul dumneaei, Ticu Rusu cum ii spuneam cu totii. O familie deosebita.

          Ultima oara m-am intâlnit cu doamna doctor Rusu in urma cu doi ani. Era la plimbarea de dimineata, toamna târziu. Am regasit in ea aceeasi energie si vitalitate care au caracterizat-o toata viata.”

          Dr. Cornelia Cojocaru – medic primar oftalmologie: „O femeie foarte ferma, dar cu principii foarte bine conturate”

          44

          „M-as raporta vizavi de personalitatea doamnei doctor Rusu la doua intervale de timp, sa spun. Primul ar fi in perioada ’76 – ’80 când am ajuns, prin repartitie guvernamentala, la dispensarul din comuna Nicolae Balcescu, iar doamna doctor era atunci medic-director al Directiei de Sanatate Publica Bacau. Si daca vorbesc despre dumneaei in acea perioada, o descriu ca pe o femeie foarte ferma, cu principii foarte bine conturate si chiar severa, in anumite situatii.

          Daca ma raportez la un moment mai incoace, spre timpurile de acum, privesc lucrurile cu alti ochi. As mentine calitatea doamnei doctor de a fi ferma, iar severitatea as putea sa o inlocuiesc cu rigurozitatea si responsabilitatea. As mai spune insa ca a fost, si cred ca mai e, un bun organizator, coordonator si un om de echipa.

          In acea perioada, Directia de Sanatate Publica a avut o echipa de medici inspectori redutabili, doar enunt câtiva – dr. Vasile Lezeriuc, dr. Mircea Papadopol, dr. Dumitru Anton, dr. Nicola Petre – o lista lunga, dar cu oameni de calitate si foarte buni profesionisti, alaturi de doamna dr. Maria Rusu care facea parte din aceasta echipa de elita.

          O femeie cocheta, foarte decisa in a-si pune in aplicare hotarârile pe care le lua, o sotie foarte devotata, o mama care si-a ocrotit si indrumat bine fiica, un om de la care ai avut ce sa inveti. Pentru ca viata vremelnic te pune in anumite pozitii când esti obligat sa iei anumite decizii, eu am avut ce invata de la dr. Maria Rusu in perioada când am colaborat.

          Un om corect, profesionist. A fost lânga mine intr-o situatie care tinea de viata mea privata, in anii ’81 – ’83, când faceam o specializare la Bucuresti si când starea de sanatate imi punea in cumpana prezentarea mea la postul obtinut cu mari eforturi in Bacau. Erau posturi dure de rezidentiat, dar au fost din partea doamnei doctor niste sfaturi care au contat foarte mult in decizia mea de atunci. A fost atunci un moment mai dificil din perioada pregatirii mele profesionale, in care m-a ajutat mult.

          Am revazut-o de multe ori. Când venea pe la Directia de Sanatate Publica, eu fiind director pe atunci acolo, o primeam mereu cu mult respect, pentru ca merita asta din plin. Bineinteles ca disparuse dintre noi acea relatie de subordonare, de amintire din perioadele de inceput, când eram aruncati in vâltoarea practicii medicale, când aveam mari responsabilitati, pentru ca faceam de toate – si igiena, si vaccinari, si igiena comunala si alimentara, si copii si adulti, care te obligau sa te ancorezi in viata comunitatii in care lucrai.

          Acum revederea e placuta, dar e atinsa de umbre de tristete pentru ca timpul trece, lasa urme, nu iarta pe nimeni. Dar ramân amintirile. Sper sa fie in continuare sanatoasa, sa se bucure de alte privilegii ale vietii pentru ca investim foarte mult intr-o perioada din viata in profesie, mai neglijam anumite lucruri si când ajungi pe un alt platou dupa un anumit timp realizezi ca poate merita ca, la un moment dat, sa inversezi valorile.”

          Dr. Maria Stoian – medic primar pediatru (pensionar): „A avut incredere in mine. Si mi-a dat curaj.”

          16

          „Sunt numai cuvinte de maxima lauda pentru doctorul Maria Rusu, un om cinstit, muncitor, constiincios. Am venit in Bacau in 1974, iar ea era sef de sectie pe atunci. Imi aduc aminte de punctualitatea ei, de respectul pentru cei din jur, de energia ei. Pur si simplu nu te puteai tine dupa ea. Isi iubea pacientii, nu facea deloc diferente intre ei. Cu ea in sectie aveai impresia ca permanent e cu tine, ca te protejeza si te sustine.

          La petreceri ea si sotul, dr. Dumitru Rusu, erau sufletul distractiei, dansau, erau veseli.
          Nu s-a rupt deloc de spital. Este un om deosebit, cum mai rar intâlnesti. Din 1987, spre final de an, m-a luat lânga ea la Directia de Sanatate Publica, in ideea de a ma lasa urmas. A avut incredere in mine. Am intrebat-o mereu de ce m-a ales pe mine si mi-a raspuns simplu – «Pentru ca esti un medic profesionist, pe care ma pot baza oricând». Mi-a dat curaj sa fiu mereu la inaltime. Sa fiu ca ea!

          Din tot sufletul ii doresc sanatate, sa aiba viata lunga si sa ramâna acelasi om cinstit si muncitor, pozitiv si plin de energie. O iubesc din tot sufletul!”

          Asistent Rica Popa (pensionar): „Viata ei a fost spitalul. Si copiii.”

          „Am cunoscut-o pe doamna doctor Rusu Maria la inceputul carierei mele, in calitate de director al Spitalului de Copii. Era in 1960. M-a primit cu bratele deschise, cu un zâmbet larg, care mi-a dat curaj si incredere imediat. Ne-a initiat si ne-a ocrotit pe toti, cât am fost lânga dumneaiei. Am lucrat apoi, impreuna, când a fost in calitate de medic, in Sectia de Pediatrie. S-a luptat mult pentru ca Bacaul sa aiba un spital de pediatrie de sine statator. Apoi a continuat colaborarea cu noi si când a ajuns la Directia de Sanatate, unde a fost director pâna a iesit la pensie. A pastrat mereu legatura cu noi. Era un colaborator bun, un profesionist, un coleg bun, care iubea foarte mult copiii.

          Cât a fost medic in spital permanent a creat o atmosfera placuta in jur. Nu am decât cuvinte de lauda, de apreciere si gânduri frumoase despre dr. Maria Rusu. Nu s-a rupt niciodata de spital, nici cât a fost in activitate, nici dupa ce a iesit la pensie. Viata ei a fost acolo. Acolo, cu noi si copiii. Tine mereu legatura cu noi si acum, cu medicii, mereu ne pregateste surprize frumoase.
          Ultima data ne-am vazut in octombrie anul trecut, in spital. Am intâlnit acelasi om plin de viata, tonic, energic. Mi-a vorbit despre nepotul sau, Alexandru, pe care il adora. Nu pot sa-i doresc decât tot binele din lume, bine pe care intotdeauna l-a oferit semenilor.”

          Dr. Elena Orghidan – medic primar pediatru (pensionar)

          08

          „Am numai cuvinte bune, de lauda si de profunda admiratie la adresa doamnei Maria Rusu. Am lucrat 20 de ani impreuna in Pediatrie. O fire activa, indrazneata, muncitoare. Toata iubirea mea e indreptata acum spre ea. Un om bun, un confident, un coleg de nadejde, foarte dedicat carierei si dragostei pentru copii.”

          Dr. Dumitru Iaut – medic primar Unitatea de Primiri Urgente in Spitalul Judetean de Urgenta Bacau:
          „Avea un stil riguros de a conduce.”

          „Dr. Maria Rusu. Un conducator foarte bun, un om de suflet, un bun organizator. La fel cum Medicina e viata mea, iar Urgentele sunt ca si copilul meu, asa era si pentru ea, cu diferenta ca ce inseamna pentru mine Unitatea de Urgente a insemnat pentru ea Pediatria, cât a fost in activitate, dar si dupa ce a iesit la pensie. Eu sunt in Urgente din 1976. Dr. Maria Rusu era pe atunci inca medic sef la Sectia de Pediatrie, dar ne-am cunoscut mai bine in perioada când a fost la Directia de Sanatate Publica. Avea un stil de a conduce riguros, poate chiar sever, dar intelegator. Iar deciziile pe care le lua erau intotdeauna ferme si corecte. Pe Irina, fiica ei, am avut-o stagiara aici. Pe acea vreme stagiarii erau in subordinea sefului Policlinicii si a directorului de spital. Insa ea niciodata nu a facut presiuni asupra noastra, ca medici, pentru fata. Era si este un om echilibrat, mereu a fost asa, si foarte, foarte corect, cu o tinuta, o atitudine, o purtare ireprosabila. Un medic de calitate, bine pregatit profesional din toate punctele de vedere.”

          01

          Consfatuirea Centrala de Pediatrie (adevarat Congres National de Pediatrie), Bacau, 18 – 17 octombrie 1986

          02

          La nunta fiicei dr. Elena si Culita Popa

          03
          29.III.1978 Bacau, Casa de Cultura, sala mare, spectacol Sindicatul Sanitar

          05
          In anul 1962, in fata Sectie de Pediatrie Bacau, impreuna cu o delegatie suedeza care a vizitat spitalul

          06
          La deschiderea Spitalului de Copii (1961), pe scara de la intrare, alaturi de alti medici – dr. Stelian Popa, dr. Gh.Scriitoru etc

          07
          Consfatuirea Centrala de Pediatrie, Bacau, octombrie 17 – 18 octombrie 1986, prezidiu Casa de Cultura

          09
          In sala de sedinte Spital de Pediatrie, la raportul de garda (1976)

          20
          Alaturi de Alexandrina Gainuse, prim secretar, si un grup de reprezentanti ai Comitetului National de Cruce Rosie (1982)

          21
          Amintire de la elevele din anul II Pediatrie, 8 iulie 1967

          22
          In prezidu, 1984

          23
          Amintire, 23 august 1974

          25
          Decupaj dintr-o pagina a ziarul „Steagul Rosu”, anii ’85 – ’86

          26
          Dr. Maria Rusu alaturi de colegele sale de la Liceul „Calistrat Hogas” Piatra Neamt, dupa Bacalaureat (1946)

          30
          In sectia de Pediatrie, impreuna cu delegatia suedeza, 1964

          33
          Conferinta Judeteana a Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi (28 iunie 2007)

          36
          La absolvirea liceului, in 1946

          DUMINICA ORTODOXIEI

          Creștinii ortodocși au intrat, începând cu această săptămână în Sfântul Post al Paștelui ce se desfășoară pe durata a șapte săptămâni. În toată această perioadă de postire împreunată cu rugăciunea, creștinii săvârșesc un real urcuș spiritual spre Răstignire și Înviere. De aceea Sfânta Biserică a rânduit ca fiecare săptămână și fiecare duminică din acest drum duhovnicesc să fie dedicată unei teme spirituale și unui anumit popas duhovnicesc reprezentativ duminical de înălțare și încărcare a forțelor credinței fiecărui creștin.

          Prima duminică din Postul Mare este astfel dedicată biruinței Ortodoxiei sau a victoriei definitive a cinstirii sfintelor icoane, ce a fost hotărâtă la sinodul al VII lea ecumenic de la Niceea și consfințită ulterior și la Sinodul de la Constantinopol-843. Drept urmare, semnificația acestei Duminici este victoria credinţei adevărate : „Aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră” (I Ioan V,4).

          Loc de cinste și momente dumnezeiești de bucurie duhovnicească sunt cântările prin care creștinii se închină și-L slăvesc pe Mântuitorul :” Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de bunăvoie ai primit a Te sui cu trupul pe Cruce ca să scapi din robia vrăjmaşului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumită strigăm Ţie: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Care ai venit să mântuieşti lumea!”(Tropar închinare Icoana Domnului).

          Aceeași bucurie sfântă ne cuprinde în această sfântă zi, când ne închinăm icoanei Maicii Domnului și cu smerită pioșenie glăsuim : ” Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvorul milei, învrednicește-ne și pe noi milostivirii tale. Caută spre robul tău cel păcătos. Arată-ți puterea, ca întotdeauna. Căci nădăjduind întru tine îți strigăm, cum oarecând ți-a strigat Gavriil, mai-marele voievod al celor fără de trup: bucură-te!”(Tropar închinare icoană Maica Domnului).

          Sfântul Nicolae Velimirovici ne deslușește limpede relația noastră cu întreaga Biserică a Harului ilustrată în icoane, când zice :”Nu numai Dumnezeu, Cel Trei într-Unul, ne vede, cercetându-ne viaţa în fiecare clipă, ci şi toate cetele cereşti ale îngerilor şi sfinţilor care se află întru slavă. Milioane de ochi ne văd ca şi cum ar fi unul singur. Milioane de bune doriri ne însoţesc pe calea noastră prin viaţă, care este întunecată şi spinoasă; şi milioane de mâini se întind spre ajutorul nostru ca şi cum ar fi una singură. Ocârmuită de Duhul Sfânt, Biserica lui Dumnezeu de pe pământ s-a străduit să arate credincioşilor acest adevăr măreţ, înfricoşător şi mult iubit, cu ajutorul multor icoane şi iconostase, care înfăţişează lumea nevăzută a puterilor cereşti şi care le amintesc credincioşilor de existenţa acestor puteri în lume.”

          Într-o lume în care suntem agresați cu tot felul de imagini, icoana rămâne imaginea sfinţeniei, a chemării noastre către mântuire, către bucuria vieţii în Hristos. Rămâne sprijin și nădejde că cele nădăjduite de care suntem încredințați prin nașterea în Mântuitorul Hristos ni se vor împlini.

          Pr. Liviu Burlacu
          Fundația ”Episcop Melchisedec”-Bacău

          Lupta cu ispitele

          Cu toţii experimentăm necesitatea de a face alegeri, de a lua decizii importante: nu numai în realităţile de fiecare zi, în problemele de acasă, de la serviciu etc., ci şi în orientările de fond ale vieţii noastre. Şi nu întotdeauna vedem clar ce trebuie să facem, ce este bine şi ce este rău…

          Iată, viaţa noastră este o luptă continuă cu ispitele. Câte închipuiri şi gânduri urâte ne vin în minte, câte ispite împotriva credinţei, câte ispite de mândrie, câte ispite de disperare, şi poate tocmai în timpul rugăciunii şi a sfintei Liturghii! Şi Isus a avut de dus aceeaşi luptă; şi el a fost ispitit tocmai atunci când se ruga. Isus a permis acest lucru tocmai pentru a ne învăţa cum să învingem ispitele la care suntem supuşi de-a lungul vieţii.

          Ce este ispita? Este tactica pe care diavolul o adoptă pentru a ne atrage la păcat. Diavolul procedează în cazul nostru aşa cum fac vânătorii de urşi. Întrucât urşilor le place mierea de albine, vânătorii amestecă mierea cu alcool şi o pun aproape de bârlog. Ursul mănâncă mierea, dar apoi se ameţeşte, şi astfel este uşor de prins. La fel, diavolul ne prezintă păcatul sub aparenţele cele mai plăcute şi cele mai atrăgătoare, dar este o simplă capcană prin care ne ademeneşte, pentru a ne face sclavii săi.

          Şi dacă însuşi Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost ispitit de diavol, să nu ne mirăm că noi, oamenii, suntem ispitiţi. În astfel de momente, să nu ne descurajăm şi să nu spunem: „Eu mă rog, lupt fără încetare, dar nu pot scăpa de ispite; cu cât mă rog şi mă lupt mai mult, cu atât parcă ispitele năvălesc mai tare asupra mea”. Dimpotrivă, aş spune că cine simte ispitele, ar trebui să fie oarecum mulţumit, iar cine nu le simte, să aibă motive serioase de îngrijorare şi teamă.

          Însă oricât de multe şi de grele ispite ar avea cineva, nu trebuie să se teamă atât de mult, deoarece ispitele nu sunt păcate. Diavolul şi firea noastră omenească înclinată spre păcat ne pot stârni tot felul de închipuiri, de amintiri, de dorinţe rele. Însă, dacă voinţa nu primeşte aceste ispite, dacă nu consimte la ele, şi dacă noi le îndepărtăm cât ne stă în putinţă, Dumnezeu nu doar că nu le va socoti ca păcat, ci ne va răsplăti pentru lupta pe care o ducem. Aşadar, ispitele constituie şi o modalitate eficientă pentru a dobândi merite în faţa lui Dumnezeu. Sfântul Augustin spunea că „viaţa noastră nu poate fi lipsită de ispite, de vreme ce progresul nostru se realizează tocmai prin ispite, şi nimeni nu se cunoaşte pe sine dacă nu este ispitit”.

          Dar cum vom reuşi să învingem ispitele? Ei bine, în lupta noastră cu Cel Rău să ne folosim de toate armele pe care le avem la dispoziţie: postul sau mortificarea constantă în viaţa de fiecare zi, faptele de caritate, prudenţa simţurilor, rugăciunea deasă, evitarea ocaziilor de păcat, meditarea suferinţelor Mântuitorului prin participarea la Calea sfintei cruci, spovada frecventă, Împărtăşania etc.

          În această perioadă a Postului Mare să-i cerem lui Dumnezeu harul de a lupta decisiv împotriva egoismului, a lăcomiei şi a mândriei din noi şi, totodată, să reînnoim rugăciunea noastră: „Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de Cel Rău. Amin”.

          Pr. Emanuel Imbrea, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

          De ce dispar copiii?

          A existat o perioada lunga in istoria recena a tarii, in care copii, din diferite zone si straturi sociale, dispareau fara urma. Desi erau cautati de familii, de autoritati si de presa, copiii nu mai apareau niciodata.

          O poveste cu final fericit inceputa la Buhusi, acum aproape doua decenii, ne expica, insa, ce s-a intâmplat cu copiii disparuti. Povestea baiatului disparut fara urma acum 18 ai din târgul Buhusilor si cautat ani in sir de mama ne demonstreaza un lucru simplu: nu copiii au disparut, ci adultii ii pierdeau in sistem. Copilul despre care vorbim s-a urcat in tren din joaca. Trenul aplecat, un controlor a gasit copilul si, in loc sa anunte autoritatile, l-a dat jos in prima statie, cu un sut in fund.

          Copilul s-a urcat in alt tren si a ajuns la Chitila, unde a fost gasit de o lucratoare la o fundatie umanitara. Femeia, in loc sa anunte si ea autoritatile, l-a luat cu ea si l-a crescut intr-un orfelinat. Copilul era prea mic sa stie de unde este iar amenintarea cu o seringa nu a contribuit la imbunatatirea situatiei. Copilul a fost inscris la scoala, fara acte. Cadrele didactice n-au pus intrebari.

          Copilului i s-au facut acte; autoritatile n-au pus intrebari; copilul a ajuns la liceu, a dat Bacalaureatul, nimeni n-a pus intrebari. Abia anul trecut, la 18 ani de la disparitia sa, un cetatean l-a indemnat sa puna intrebari.

          Sa caute pe Internet. Asa a gasai copilul povestea mamei sale, care nu renuntase sa-l caute. Testele ADN facute au demonstrat fara tagada ca cei doi sunt rude. ai bine mai târziu decât niciodata, s-ar putea spune.

          Dar, caci exista un mare “dar”, aceasta cautare putea sa nu aiba loc daca câtiva adulti si-ar fi facut o minima datorie.

          Daca in tren controlorul s-ar fi gândit ca acel copil are o mama, daca femeia de la fundatia umanitara s-ar i gândit ca baiatul are o familie care plânge dupa el, daca profesorii de la scoala sau functionarii de la Starea Civila ar fi pus mai multe intrebari. Dar nimeni nu s-a intrebat; toti au preferat comoditatea de a nu face nimic.

          FOTO: ”Adăpostul” condamnaților din Oneşti

            Lupică e un câine readus la viață aproape printr-un miracol. Puțini veterinari ar fi dat o șansă făpturii care zăcea, slabă moartă și plină de jigodie, în iadul numit Adăpostul Public al municipiului Onești.

            În noiembrie, anul trecut, VIER PFOTEN a transmis municipalității Onești un raport detaliat al situației grave din adapost solicitând îmbunătățirea imediată a condițiilor în care sunt ținute animalele.

            Lupică mai răsufla când a fost reperat de Anca, membră a echipei VIER PFOTEN, în timpul unei vizite de evaluare a situației din adăpost.

            ”Era ziua cand acest caine trebuia să moara. Fusese intentionat îmbolnavit de Abia mai avea reacții. Era numai piele și os, total inert și își pierduse total blana. Nu știm exact la ce tratament a fost supus, dar Lupică a suferit enorm și, în ciuda faptului că e cu noi de aproape 5 luni, încă mai trebuie să-l legăm la bot când îi facem tratament”, povestește Anca Tomescu, coordonatoarea echipei Animale fără Stăpân, VIER PFOTEN.

            Lupică, spune ea, se bucură foarte mult când când e băgat în seamă, dar când ajunge la jumătate de metru de un om înțepenește de frică. Are traumatisme psihice grave după câte a îndurat și, din păcate, se va reobișnui foarte greu cu oamenii.

            E greu de imaginat ce tratament a putut să îndure acest câine din partea așa zișilor ”îngrijitori” dintr-un așa numit ”adăpost”. Ce-au văzut ochii plini de suferință ai acestui câine nu a fost însă vizibil și pentru ochii inspectorilor de la DSV Bacău, care, într-un raport recent, descriu situația din adăpost numai în nuanțe de roz. Singurele nereguli constatate: lipsa adopțiilor la distanță și lipsa înregistrării câinilor.

            Raportul VIER PFOTEN realizat în urma vizitei din luna noiembrie pare desprins dintr-o realitate paralelă: condiții mizere pentru câini, animale nesterilizate ținute împreună, lipsa tratamentului medical pentru animalele bolnave, zone de adăpostire total insuficiente etc. În ciuda apelului oficial trimis Primăriei Onești, pentru întocmirea unui plan de reabilitare a adăpostului public, VIER PFOTEN nu a primit niciodată vreun răspuns.

            Pe administratorul adăpostului îl cheamă tot Lupică și asta nu-i deloc o coincidență. ”I-am pus acest nume pentru că mi-aș dori ca măcar o clipă administratorul Lupică să se pună în pielea acestui câine. Și să înțeleagă măcar în al 12-lea ceas, cât de mult rău face acestor animale, folosindu-se de banii proveniti din taxele pe care le platim. Vreau să știe și să fie conștientă toată lumea: așa arată un câine dintr-un adăpost public, care e condamnat la moarte. Aș vrea să știe nu numai iubitorii de animale, ci inclusiv care se arată indiferenți față de soarta câinilor. Toți suntem platitori de taxe și trebuie să aflam ce fac autoritățile publice cu banii nostri. Bătaia de joc este generală”, spune Anca Tomescu.

            Probabil că Lupică nu va mai fi niciodată un câine normal, iar un eventual adoptator va trebui să aibă multă răbdare cu el. Va trebui să-i ofere iubire, respect și multă înțelegere pentru reacțiile lui sucite, de câine chinuit.

            Dar, oricât ar suna de bizar, povestea lui Lupică e una pozitivă. Sau cel putin una mai bună decât soarta miilor de maidanezi care-și așteaptă în acest moment sfârșitul într-un adăpost public, pe un culoar al morții pavat cu suferință.

            Foto: Andreea Balaurea/VIER PFOTEN

            Concursul Național „Ion Creangă” de creație literară – POVEȘTI dă undă verde înscrierilor

            Muzeul Literaturii Române Iaşi, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România – filiala Iaşi, organizează cea de-a XXII-a ediție a Concursului Naţional „Ion Creangă” de creaţie literară – POVEŞTI, ediție care va avea loc în perioada 12-13 aprilie 2014, la Muzeul „Ion Creangă” (Bojdeuca din Țicău).

            Creatorii, indiferent de vârstă, își pot înscrie lucrările până pe data de 30 martie 2014. La concurs pot participa români de pretutindeni, care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor (inclusiv din Republica Moldova și Ucraina).

            Manuscrisele (maximum 15 pagini), dactilografiate la 2 rânduri, în 5 exemplare, vor fi însoţite de un motto. Numele autorului, vârsta, adresa, numărul de telefon, e-mail-ul se vor afla într-un plic sigilat, pe care va fi scris acelaşi motto şi menţiunea „Poveşti scrise de copii” sau „Poveşti scrise de adulţi”. Textele care nu vor respecta aceste rigori vor fi descalificate.
            Concurenţii vor expedia lucrările în plic timbrat (imprimate), până la data de 30 martie 2014 (data poştei) pe adresa: Muzeul „Ion Creangă” (Bojdeuca), str. Simion Bărnuţiu, nr. 4, Iaşi, cod 700118, tel. 0747/499488.

            O serie de premii vor fi acordate câștigătorilor de către juriul format din membri ai Uniunii Scriitorilor din România, în cadrul Zilelor Bojdeucii, în ziua de 13 aprilie 2014, astfel:
            – Premiul „Ion Creangă” al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Iaşi;
            – Premiul Muzeului Literaturii Române Iași;
            – Premiul Editurii Muzeelor Literare;
            – Premiul revistei „Dacia literară”;
            – Premiul revistei „Convorbiri literare”;
            – Premiul Editurii „Junimea”;
            – Premiul Editurii „Timpul”;
            – Premiul Galeriilor Anticariat „D. Grumăzescu”;
            – Premiul Bojdeucii „Ion Creangă”;
            – Premiul Studioului de Radio Iaşi;
            – Premiul Teatrului „Luceafărul” Iaşi;
            – Premiul pentru Fantasy al Clubului UNESCO „Quasar”;
            – Menţiuni la Secţiunea copii.

            De asemenea, poveştile premiate la această ediţie vor fi publicate în volumul Poveştile de la Bojdeucă care va fi lansat în aprilie 2015.
            Conform tradiției, anul acesta se va lansa volumul al XV-lea al Poveştilor de la Bojdeucă, cuprinzând 70 de texte ale autorilor premiați la ediția din anul anterior. În anul 2013 au fost înscrise 195 de lucrări la concurs.

            FOTO: Partia de schi de la Slanic Moldova

              Astazi a fost receptionata oficial partia de schi de la Slanic Moldova.

              O soferita imprudenta a intrat cu masina intr-un autobuz

              O femeie a ramas internata in spital iar alte trei au primit ingrijiri medicale in urma unui accident petrecut, joi dimineata, in localitatea bacauana Comanesti.

              Hot prins chiar inainte sa dea lovitura

                Polițiștii din comuna Mărgineni au depistat la data de 04 martie a.c., în jurul orei 23.00, în cadrul activităților derulate pe linia prevenirii şi combaterii furturilor din locuinţe, un tânăr de 20 de ani, din comună, care se deplasa pe drumul public, având asupra sa un rucsac.

                În urma controlului bagajului polițiștii au stăbilit că tânărul în cauză avea asupra sa un cuţit cu lama tăietoare de 20 de cm, o rangă metalică, doi cleşti metalici,o bluză neagră şi mănuşi.

                Din verificări a rezulatat că cel în cauză se deplasa la locuința unui alt tânăr de 22 de ani, din comună, urmând ca împreună să pătrundă într-un imobil nelocuit pentru a sustrage elemente componente ale instalaţiei electrice.

                Din cercetări a rezultat că cei doi împreună cu un alt tânăr de 21 de ani au pătruns, în anul 2013, în alte două locuințe din comună și au sustras bunuri.

                Cercetările continuă în vederea stabilirii întregii activități infracționale a celor în cauză.

                Traversarea neregulamentară face victime

                  Polițiștii au fost sesizați, la data de 05.03.2014, în jurul orei 11.00, despre producerea unui eveniment rutier cu victimă, în localitatea Căiuţi, jud.Bacău.

                  Din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un bărbat de 35 de ani, din comuna Măgireşti, care conducea un autoturism pe D.N.11A, cu direcţia de mers Adjud-Oneşti, a surprins și accidentat o femeie de 43 de ani, din comuna Căiuţi, care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis.

                  Victima a fost transportată la Spitalul Oneşti, unde a primit îngrijiri medicale, fără a necesita internarea.

                  Cele două persoane implicate în evenimentul rutier au fost testate cu aparatul etilotest, iar rezultatele au fost negative.

                  In cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

                  Descindere în comuna Motoșeni, la un bărbat bănuit de producere și comercializare de țigarete

                    În urma activităților desfășurate pe linia prevenirii și combaterii evaziunii fiscale și deținerii de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, polițiștii de investigarea fraudelor și cei din cadrul Secției 4 Poliție Rurală Podu Turcului au efecuat, o percheziție domiciliară la locuința unui bărbat din comuna Motoșeni.

                    Astfel, au fost identificate și ridicate în vederea cercetărilor100 ţigarete, 3 dispozitive de confecționat țigarete, 2200 țigarete ce urmau a fi încărcate cu tutun, precum si cantitatea de 2045 grame tutun de fumat.

                    Din cercetări s-a stabilit că bunurile în cauză aparţin unui bărbat de 38 de ani, din județul Giurgiu.

                    În cauză s-a întocmit dosar penal, în care se efectuează cercetări față de bărbatul de 38 de ani sub aspectul săvârșirii infracţiunilor de producere de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat şi deţinere in afara antrepozitului fiscal de produse accizabile, peste limita a 1 kg de tutun de fumat.

                    Tigarete de contrabandă, confiscate

                      Polițiști din cadrul Secției 2 Poliție Bacău, acționând în comun cu reprezentanți ai Poliției Locale Bacău, la data de 05 martie a.c., în jurul orei 08.00, au oprit în trafic pentru verificări un autoturism care se deplasa pe strada 9 Mai, din municipiul Bacău.

                      În interiorul autovehiculului polițiștii au identificat 117 pachete de țigări de contrabandă, cu marcaje fiscale de Republica Moldova și Ucraina, care apartineau conducătorului auto, un bărbat de 44 de ani, din Bacău.

                      Țigaretele, în valoare de aproximativ 1000 de lei au fost ridicate în vederea confiscării, urmând ca față de cel în cauză să fie luată măsura sancționării contravenționale de către lucrătorii vamali.

                      Martie cu Mărţişor

                      Vineri, 7 martie 2014, începând cu ora 14.00, în Sala de Teatru „PROSPERO” de la Palatul Copiilor din Bacău, va avea loc spectacolul tematic “Martie cu Mărţişor”.

                      Programul spectacolului va include recitaluri de muzică uşoară tematice, susţinute de elevii grupei de performanţă a Cercului de muzică uşoară şi folk, coordonat de profesorul Claudiu Filip.

                      Evenimentul este realizat cu sprijinul Cercurilor de Artă Textila (prof. Emma Grecia) şi Teatru (prof. Gheorghe Balint).

                      ULTIMELE ȘTIRI