Simpozionul National “Vasile Pârvan”, care si-a inceput lucrarile joi, 2 octombrie 2014, “se inscrie si in acest an printre manifestarile de inalta tinuta stiintifica” (Vilica Munteanu, director al Arhivelor Statului Bacau) organizate la nivel national, atât prin temele aduse in dezbatere, prin diversitatea lor, cât si a ariei geografice a prestigiosilor participanti.

Densa si concentrata, prima zi a cuprins conferinta sustinuta in plen de prof. univ dr. Nicolae Ursulescu, de la Universitatea “Al. I. Cuza” Iasi, a carui tema “Cucuteni – 130 de ani de cercetari pentru descifrarea enigmelor unei mari civilizatii preistorice”a atras atentia prin bogatia de informatii, ineditul lor, dar si a rigurozitatii stiintifice.

In acelasi cadru au fost lansate a 43-a editie a Revistei CARPICA (asupa caruia vom reveni), volumul “Moneda bizantina in regiunile carpato-nistrene in secolele VI-X”, autor fiind prof. Sergiu Musteata, de la Universitatea Pedagogica de Stat “Ion Creanga” Chisinau.

De un interes deosebit s-a bucurat si Expozitia “Colectia de insigne prof. dr. Aurel Stanciu”, care cuprinde o mica parte din impresionanta colectie personala a profesorului bacauan, unica si singulara in România. In programul din prima parte a zilei a mai avut loc vernisajul expozitiei personale “Liviu Suhar – pictura”, prezentata publicului de criticul Iulian Bucur, cu note prietenesti ale maestrului Ilie Boca. Lucrarile au continuat, pe sectiuni, Arheologie, Istorie, Personalitati si Muzeografie, atât joi, cât si vineri.

Vom reveni, in ziarul de luni, cu alte amanunte.

Bokassa (n. 22 februarie 1921, Bobangi, Congo – d. 3 noiembrie 1996, Bangui, Republica Centrafricană), a fost presedinte al Republicii Centrafricane, dar s-a autodeclarat apoi împărat.

Salah Eddine Ahmed Bokassa, ramas orfan la cinci ani, intr-o familie cu 12 copii, va trece printr-o scoala catolica franceza si se va inrola in armata franceza. Se distinge pe front impotriva Germaniei naziste, lupta in Indochina, revine in 1962 ca ofiter al armatei Republicii Centrafricane, apoi, printr-o lovitura de stat devine presedinte, in locul varului sau David Dacko.

Fanatic admirator al lui Napoleon, Bokassa, provenit dintr-un trib unde canibalismul se practica sub forma de ritual, va renunta la functia de presedinte, se autoproclama imparat al tarii pe care o denumeste Imperiul Centrafrican.

Adopta vestimentatia lui Napoleon. Ceremonia incoronarii a costat 20 de milioane de dolari. Tronul din aur cântarea doua tone. Avea 98 de automobile Rolls Royce. A impus o dictatura monstruoasa. Cine nu-si gasea de lucru era condamnat la moarte.

Cersetorii erau aruncati la crocodili. A aprobat pentru cei din tribul sau continuarea practicarii canibalismului ritualic.

El insusi si-a comandat din Franta un frigider imens pe care l-a burdusit cu carnea oponentilor sai. Dupa ce Bokassa a fost obligat sa fuga din tara, bucatarul sau, Philippe Lengis, a marturisit ca acesta l-a obligat de multe ori sa-i gateasca friptura din carne de om.

Este de pomina faptul ca in timpul unei sedinte a ordonat ca un ministru sa fie executat, jupuit, carnea sa fiindu-le oferita celorlalti ministri care, ingroziti, au mâncat, impreuna cu Bokassa, din trupul colegului lor.

Una dintre rebeliunile populare a fost pedepsita prin capturarea a treizeci de copii peste trupurile carora Bokassa a trecut cu masina sa blindata, dupa ce i-a impuscat pe militarii care au refuzat sa-i impuste pe copii.

Dupa inevitabila sa cadere, isi gaseste refugiu prin Coasta de Files, dar si prin Franta, caci avea cetatenie franceza. Era convins ca, intr-o zi, conationalii il vor rechema in tara, ca imparat.

In 1980, acestia l-au judecat insa in lipsa, acuzându-l de genocid, si l-au condamnat la moarte. In 1986 este prins de compatrioti, judecat din nou, condamnat la spânzuratoare, dar sentinta cu moartea este comutata la 20 de ani inchisoare, de catre presedintele centrafrican Andre Kolingba, nimeni altul decât fostul sau credincios bodyguard.

Profita de amnistia generala din 1996, se autoproclama ca fiind al 13-lea Apostol, viseaza iar sa ajunga imparat, dar moare in acelasi an, pe 3 noiembrie.

A avut 15 neveste, 55 de copii recunoscuti si peste 2 400 de copii ,,din flori”. A fost prieten cu Nicolae Ceausescu, dar si cu Muammar al-Gadaffi, cel care l-a convins sa se converteasca la islamism.

In 1975, presedintele francez Valery Giscard d’Estaing se autodeclara ,,prieten si membru de familie al lui Bokassa”. Marile puteri, printre care si S.U.A., stiau totul despre atrocitatile lui Bokassa, dar subsolul centrafrican era atât de bogat in uraniu si diamante, incât drepturile omului au trecut in plan secund…

Zice-se ca Nicolae Ceausescu, dupa ce l-a avut, in 1973, ca invitat de onoare la Bucuresti, i-a oferit, la cererea imparatului-canibal, drept cadou, doua dansatoare românce pe care i le-a trimis cu avionul in Africa. Rudele acestora n-au mai aflat nimic despre ele.

Bokassa a avut, timp de trei ani, si o sotie românca, pe Gabriela Dramba. Insusi Ceausescu si-a dat acordul pentru aceasta casatorie. In schimbul acordului, Ceausescu ar fi obtinut 10 la suta din profitul minelor de diamante din imperiul lui Bokassa, spun unii…

Ion Fercu

Ce e cu aceasta chestie mai noua, cica sa fii cool? Adica sa fii la moda, sa fii în trend. Cei foarte tineri folosesc expresia asta la tot pasul, asa cum spuneau înainte misto sau marfa. Si, de fapt, semantic, cool are cam aceeasi semnificatie într-un fel de jargon urban.

Amuzant este faptul ca se face mare caz de povestea asta si ca exista „învataminte”, sfaturi privitoare la tipologia despre care vorbeam. Iar unele nu-s chiar rele, ba chiar pot sa fie luate în seama. Ele tin de un comportament civilizat, în fond, spunându-ti, raspicat, sa nu fii ireverentios. si îti amintesc de un cuvânt cam demodat, respect.

Specificând ca trebuie sa te comporti în mod egal cu toata lumea, indiferent de pozitia, de rangul detinut în societate. Carevasazica, daca adopti o atitudine superioara, aroganta, nu esti deloc cool, ci doar antipatic pur si simplu.

Lucru la care consimt fara rezerve. Tot asa cum îmi place ideea ca trebuie sa-ti pastrezi calmul în orice situatie, oricât de enervanta, de stupida ar fi aceasta. Pentru ca, oricum, la nervi nu reactionezi decât negativ. De retinut este si sfatul ca nu trebuie sa te temi daca esti mai „altfel”, dimpotriva, asta ar putea sa te bucure, sa te motiveze, sa fie un puternic atu personal.

Fiindca „unii dintre cei mai cool oameni sunt cei care înoata împotriva curentului si care reusesc sa faca schimbari esentiale.” Fete si baieti foarte curatei sunt cei care au slobozit genul asta de abecedar al „coolitatii” absolute, pentru ca insista foarte mult pe problema igienii (sa nu-ti ramâna mâncare printre dinti, dupa masa, sa-ti îngrijesti dantura, sa nu ai o respiratie încarcata, halena, sa te dai discret cu parfum, etc. ).

Ti se recomanda apoi sa faci sport, pentru ca oamenii care dovedesc ca au grija de corpul lor, de tinuta lor sunt mai apreciati în societate decât cei nepasatori fata de acest aspect. Si am sa închei cu doua recomandari, desprinse din acelasi program, pe care le gasesc foarte destepte. Prima este: „Încearca sa ai umor.

Oamenii cool fac glume chiar în împrejurari tensionate. Fii autoironic. Când te iei prea în serios nu esti cool”. Iar a doua se refera la faptul ca nu trebuie sa devii sclavul modei, ci sa-ti pui în valoare personalitatea, stilul propriu, alegând hainele în functie de felul tau de a fi, potrivite cu tine, chiar daca nu sunt „le dernier cri”. Sfat care seamana cu ce zicea si Buffon, cu celebrul sau dicton „Stilul e omul”.

De fapt, cum nimic nu e nou sub soare, si chestiile astea declarate „cool” sunt cunoscute demult si acceptate ca niste reguli de bun-simt, vizând un comportament placut, maniere elegante în societate.

Ca şi în 2013, Universitatea „Vasile Alecsandri“ din Bacău le-a vorbit liceenilor în manieră filologică, amvonul fiind sala de conferinţe a Bibliotecii.

Aici au zăbovit, pentru un „curs“ (două ore deci), cuplat cu un seminar, elevi de la colegiile „Vasile Alecsandri“ (cei mai mulţi), „Mihai Eminescu“, „Ion Ghica“, „N. Vasilescu-Karpen“ ş.a., atraşi de oferta Facultăţii de Litere: un film documentar (de fapt, trei filmuleţe, realizate de studentele Flavia Florean, Ramona Rotaru şi Mihaela Puţeanu) despre drama Casei „Alecsandri“ şi un concurs ad-hoc de limba română.

37 de adolescenţi, adică aproape toţi, au trecut din sala de conferinţe alături, în sala de lectură, unde Petronela Savin şi Florinela Floria, cadre didactice la Litere, le-au pus la îndemână mai întâi un test-grilă, cu opt provocări lingvistice, din lucrarea „Româna corectă“. Iată răspunsurile:

A.1. Cuvântul pagină se prescurtează pag. sau p. (nu *pg.);

A.2.: Silabaţii corecte: /a-ghio-tant/ (nu */a-ghi-/), /e-ro-ic/ (nu */e-roic/), ba-ca-la-u-re-at (nu */-reat/), ca-mi-o-na-giu (nu */ca-mio-/), di-a-con (nu */dia-/); A.3.: funebru (nu *funegru), funerar (nu *funeral) şi funeralii (nu *funerarii);

A.4. Iaşiul (nu *Iaşul sau *Iaşii) este un oraş frumos;

A.5. A tânji înseamnă: 1. a dori mult ceva; 2. a fi bolnăvicios; 3. a fi slăbit; 4. (despre plante) a se veşteji; 5. (fig.) a stagna; 6. a suferi;

A.6. a zgândări (nu *a zgândărî), a zgâlţâi (nu *a zgâţâi), zgripţuroaică (nu *zgripţoroaică), ţumburuş (nu *ţumburuc);

A.7. pârâu (nu *părău, *părâu sau *pârău), cu pluralul pâraie (nu *păraie, *pârâie, *părăie, *pârăie, *părâie; *pârâuri, *pârăuri, *părăuri, *părâuri, *parăuri, *părauri, *parâuri, *pârauri);

A.8. Abrevierile corecte sunt d-ta şi dle (pentru dumneata şi domnule), în vreme ce *d-na (pentru doamna) este greşită. Corect este dna .

La punctul B. s-a cerut descoperirea unei erori de lectură a textului „Iarna“, de Vasile Alecsandri. Filologele băcăuane au preluat de pe internet o înregistrare audio şi au aşezat-o drept fundal pentru imaginile din exteriorul şi interiorul imobilului din strada George Apostu.

Actorul care citeşte pastelul pierde măsura versurilor din ultima strofă: poetul a preferat unităţi de câte 16/15 silabe, cu emistihuri: „Dar nin-soa-rea în-ce-tea-ză (primul emistih, de 8 silabe), no-rii fug, do-ri-tul soa-re (al doilea emistih – 8 silabe)/Stră-lu-ceş-te şi dis-miar-dă (primul emistih – 8 silabe) o-ce-a-nul de nin-soa-re“ (al doilea emistih, tot de 8 silabe). Celelalte trei strofe au măsura: 8 silabe + 8 silabe, pentru versurile 1 şi 2, şi 8 silabe + 7 silabe, pentru versurile 3 şi 4. Alecsandri, artist al cuvântului, ne obligă să citim cu hiatul /e-a/ – procedeu numit diereză (di „doi“) –, ca în „Glossa“ eminesciană: „Pri-vi-tor ca la te-a-tru“.

Spre cinstea lor (şi a profesorilor!), unii liceeni au identificat eroarea şi chiar au dat numele procedeului prozodic utilizat de poet. Cei ce au contestat sintagma „sub clăbuci albii de fum“, refăcută în „clăbucii albi“, au negat creativitatea scriitorului şi deci nu au avut dreptate. Organizatorii (între care şi Societatea Cultural-Ştiinţifică „Vasile Alecsandri“ Bacău) au acordat diplome următorilor: Andrieş Raluca, Chelaru Vlad-Florin, David Andrei, Grădinaru Gabriel, Hrisovescu Andra-Ioana, Popovici Adina şi Rusu Mihai.

Movie Dance Contest este un spectacol care, asa cum spune si numele, aduce spectatorilor personaje din filme, roluri celebre, transpuse in dans.

Spectacolul, care va avea loc vineri, 3 octombrie, de la ora 18.00 la Teatrul Municipal Bacovia, va fi pus in scena de trupa de dans „Motion Dance Crew”.

Pe lânga momentele de dans, manifestarea va mai cuprinde si un recital muzical cu trupa „Thunder” si o reprezentatie teatrala cu trupa „In The Spot”. Dupa spectacol, evenimentul va continua cu un after party in clubul The Stage.

„Noutatea consta in faptul ca este o idee care pâna acum nu a mai fost pusa in practica pe durata unui spectacol intreg. Dupa aceasta repezentatie, intentionam sa facem si un mic turneu, in primul rând in localitati din judet cum ar fi Moinesti si Onesti, dupa care incercam sa ducem show-ul la Piatra- Neamt, Iasi, Suceava si chiar la Galati si Braila. Pe viitor, intentionam ca din 2015 sa ne transformam in asociatie, iar apoi in academie de dans modern.”
Vlad Popovici, coordonatorul trupei Motion Dance Crew si al spectacolului „Movie Dance Contest”

Dragi credincioşi, iubitori ai sfintei Euharistii, voim să iniţiem în parohia noastră, în biserica veche „Sf. Nicolae” adoraţia euharistică perpetuă, începând cu data de 2 noiembrie 2014, în fiecare zi de la ora 8.00 până la ora 20.00, iar vinerea şi noaptea de la ora 20.00 la ora 8.00. Vă rugăm să vă înscrieţi cât mai repede la biroul parohial, menţionând ziua şi ora când sunteţi disponibili, pentru a face parte dintre prietenii lui Isus din sfânta Euharistie.
1. Adoraţia euharistică perpetuă este actul cel mai înalt al unei creaturi umane faţă de Creatorul său, a se aşeza la picioarele sale în atitudine de ascultare filială şi de laudă, de închinare şi de primire a tot ceea ce vine de la el, cu credinţa că numai el ne este de ajuns şi că numai el contează. Cel care adoră îl pune în centrul atenţiei şi al iubirii sale pe Dumnezeul cel preaînalt, creator şi mântuitor al întregului univers. Adoraţia euharistică este un timp petrecut în rugăciune în faţa sacramentului Euharistiei expus în mod solemn. Se poate ruga în diferite feluri, dar modul cel mai bun este o rugăciune de meditaţie tăcută asupra misterului iubirii cu care Isus ne-a iubit, aşa încât şi-a dat viaţa şi sângele său pentru noi. A adora înseamnă a te lăsa iubit de Dumnezeu pentru a învăţa să-i iubeşti pe alţii. A adora înseamnă a intra în experienţa paradisului, pentru a fi cât mai concreţi în istorie: „Isus s-a dus pe munte să se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune. Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine şi a ales doisprezece dintre ei” (Lc 6,12-13).
2. Oricine este dispus să facă tăcere înăuntrul şi în jurul său. Cel care vrea, găseşte un timp pe care să-l dea lui Dumnezeu pentru a sta cu el pentru binele său şi al întregii omeniri, care este reprezentată de cel care adoră: „Tatăl caută adoratori care să îl adore în duh şi adevăr” (In 4,24).
3. Se face adoraţie străduindu-te să faci tăcere înăuntrul şi în jurul tău, pentru a-i permite lui Dumnezeu să vorbească inimii noastre, iar inima noastră să vorbească cu Dumnezeu. Se fixează privirea spre Euharistie, care este semnul viu al iubirii pe care Cristos o are faţă de noi, se meditează la misterul suferinţei, morţii şi învierii lui Isus, care în Euharistie ne dăruieşte prezenţa sa reală şi substanţială: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20). Se creează o oază de pace şi de rugăciune care ne dă bucuria paradisului: „Veniţi să ne închinăm şi să îngenunchem înaintea Domnului care ne-a creat” (Ps 94,6).
4. Când facem adoraţie euharistică? În orice moment al zilei sau al nopţii, în bucuria cea mai profundă sau în durerea cea mai mare, cu pacea în inimă sau în culmea neliniştii; la începutul vieţii sau la sfârşit; în sănătate deplină sau în boală; când inima noastră este plină de iubire sau de ariditate; înainte de deciziile importante sau pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru deciziile luate; când suntem slabi sau când suntem puternici; când suntem în starea harului sfinţitor sau în starea păcatului. „Rugaţi-vă fără încetare, cu tot felul de rugăciuni şi cereri în Duh. Pentru aceasta, fiţi vigilenţi şi statornici în rugăciune pentru toţi…” (Ef 6,18).

Pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău
(va urma)

 Sfânta Evanghelie din duminica aceasta ne arată felul de judecată a lui Dumnezeu și morala creștină cu legile Împărăției cerești, pe care Domnul Hristos ne învață să le punem în practică întocmai. De aceea zice: „Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți și voi lor asemenea.   Felul de judecată a lui Dumnezeu se deosebește radical de felul de judecată al nostru al oamenilor. Morala și desăvârșirea creștină sunt cu totul altceva decât morala și desăvârșirea făurite de mintea omului. Legile Împărăției lui Dumnezeu au cu totul alte temelii, decât legile noastre lumești. Aceasta este legea înăscută a dragostei, pe care o exprimă Hristos în Evanghelia de astăzi prin următoarele cuvinte: ,,Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” (Luca 6, 31).
Această lege poruncește fiecărui om să iubească. Îi spune să nu facă niciun rău celuilalt, să nu fure, să nu nedreptăţească, să nu atace onoarea familială a altuia, să nu spună minciuni, să nu defăimeze şi să clevetească, să nu calomnieze pe celălalt, să nu se ducă pe la tribunale şi să facă jurăminte mincinoase, să nu ucidă, să nu ia viaţa altuia.  Iubirea creștină este morala raporturilor evanghelice dintre Dumnezeu și oameni, dintre părinți și copii. Este morala frăției și a iubirii, a desăvârșirii, a mântuirii și a nemuririi. Iubirea creștină e morala vieții lui Iisus Hristos în trupul nostru muritor. Prin viața și Evanghelia Sa, Mântuitorul ne învață iubirea, iertarea, simplitatea, milostenia, blândețea, pacea, sfințenia și desăvârșirea. De aceea Domnul Hristos ne învață cum să ajungem la desăvârșire și ne spune: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, faceți bine celor ce vă urasc pe voi și vă rugați pentru cei ce vă supără și vă prigonesc. Iertați și vi se va ierta, faceți bine și dați împrumut, nimic nădăjduind și plata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nemulțumitori și cu cei răi.
Iubirea are un dublu obiect: Dumnezeu şi aproapele; Mântuitorul o numeşte cea dintâi şi cea mai mare poruncă şi tot El ne spune că în această poruncă se cuprinde “toată legea şi profeţii”, deci toată desăvârşirea omului. Iubirea este una şi nedespărţită. Îl iubim pe Dumnezeu în aproapele şi pe aproapele în Dumnezeu. Căci nu-L putem iubi cu adevărat pe Creatorul şi Tatăl nostru ceresc fără a-i iubi şi pe fiii Săi, care sunt toţi semenii noştri în Hristos care Şi-a întipărit în noi toţi chipul Său prin Sfântul Botez.
În Evanghelia din Duminica aceasta Mântuitorul exemplifică modul suprem de iubire : capacitatea de a ne iubi chiar pe vrajmașii nostri ! În această taină este cuprinsă întreaga Lege : a proorocilor și a mantuirii !  Mântuitorul ne ridică prin aceasta pe o treaptă superioară zicând: “să iubiţi chiar pe vrăjmaşii voştri, să binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, să faceţi bine celor ce vă urăsc, să vă rugaţi pentru cei ce vă nedreptăţesc” (Mat. 5, 44). Adevăratul test al iubirii nu este iubirea prietenilor noştri, ci iubirea duşmanilor noştri.

Pr. Liviu Burlacu
Centrul “Izvorul Tămăduirii”-Bacău