vineri, 19 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 365

Turcia la răscruce: reconfigurarea puterii globale și despărțirea de Occident

În articolul său „Turcia la răscruce: respingerea Occidentului și noi ambiții globale,” jurnalistul turc Ibrahim Karagul abordează o temă profundă și de actualitate: reconfigurarea Turciei ca putere emergentă pe scena globală și îndepărtarea de vechile alianțe cu Occidentul, în special cu Statele Unite și Uniunea Europeană.

Articolul său conturează un tablou în care Turcia își redefinește identitatea geopolitică și își asumă un nou rol în ordinea mondială, în special prin posibila aderare la grupul BRICS.
Un punct central al analizei lui Karagul este propunerea Turciei de a adera la BRICS, o alianță economică între Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud.

Această mișcare, în contextul în care Turcia este o țară NATO, ar marca o ruptură semnificativă de axa tradițională Vestică. Potrivit lui Karagul, indiferent dacă oferta de aderare a venit din partea BRICS sau dacă a fost o inițiativă turcă, consecințele acestei decizii ar fi majore pentru echilibrul global de putere. Aderarea ar semnala o repoziționare strategică a Turciei de la o țară dependentă de Vest, la una care își consolidează legăturile cu Estul emergent.

Această mișcare simbolizează o independență nouă a Turciei, dar și o diversificare a parteneriatelor sale. Karagul subliniază că BRICS nu este un bloc militar, ci unul economic, ceea ce arată că Turcia nu caută o confruntare deschisă cu Occidentul, ci o repoziționare diplomatică. Această schimbare de strategie este o dovadă a faptului că Turcia vede o lume multipolară în formare și își dorește să joace un rol activ în ea.

Karagul susține că Occidentul, și în special Europa și Statele Unite, sunt „în agonie” în Turcia, făcând referire la tensiunile constante dintre Ankara și partenerii săi occidentali. O temă recurentă în articol este umilința pe care Turcia a simțit-o în decursul decadelor în relația cu Uniunea Europeană. Ankara a fost forțată să aștepte la „ușa UE” timp de ani de zile, fără să primească accesul mult dorit, în timp ce a asistat la schimbări fundamentale în ordinea globală. Acest tratament a alimentat sentimentul naționalist și a contribuit la decizia Turciei de a se orienta spre noi parteneriate.

Mai mult, articolul face referire la amenințările NATO, subliniind că, deși Turcia a aderat la alianță în 1952 din cauza amenințării sovietice, astăzi cele mai mari riscuri provin tocmai de la aliații săi occidentali. Această realitate reflectă o inversare dramatică a rolurilor și sugerează că NATO nu mai este o garanție de securitate pentru Ankara, ci mai degrabă o sursă de presiune și constrângere.

O altă idee majoră prezentată de Karagul este reducerea decalajului tehnologic și economic dintre Est și Vest. El argumentează că Estul a recuperat o mare parte din deficitul său de capital și tehnologie față de Occident și că cererile de schimbare ale sistemului global occidental au atins un punct critic. Această schimbare este vizibilă prin ascensiunea puterilor emergente, precum China, India și Rusia, și prin formarea de blocuri economice și politice alternative, cum ar fi BRICS.
T

urcia, cu poziția sa strategică între Europa și Asia, vede o oportunitate de a se implica activ în acest proces de realiniere globală. Parteneriatele sale economice și politice în Africa, Asia Centrală și de Sud devin tot mai importante în acest context. Karagul sugerează că Turcia se află în centrul acestei reconfigurări a ordinii globale și că își construiește viitorul nu doar prin mijloace militare, ci printr-o combinație de diplomație, influență economică și alianțe strategice.

În opinia autorului, evenimente ca genocidul din Gaza și proiectele de reconfigurare a puterii conduse de SUA, Israel și Marea Britanie, reprezintă lecții importante pentru Turcia. Karagul face o paralelă între aceste evenimente și reconfigurările geopolitice de acum o sută de ani, sugerând că Turcia a învățat din istorie și nu va mai accepta să fie ostaticul agendelor occidentale. Articolul concluzionează că Turcia nu mai este dispusă să fie „ostatică” în fața SUA și a Europei. Această nouă abordare arată o țară care nu se mai simte legată de alianțe unilaterale și care caută să joace un rol proeminent pe scena internațională.

O lume în schimbare

La orice vârstă am fi, trăim în mare parte iluzia că timpul este contemporan cu noi înșine și că realitatea este percepută, simultan, în același fel, de fiecare individ în parte. Când eram în primele clase de gimnaziu, și mă întorceam pe jos acasă, într-un cartier al orașului, de la o școală din centru, mergeam uneori cu ochii ațintiți la cer și simțeam cumva că soarele, norii, vântul, toate acestea au vârsta mea, că eu sunt punctul central al curgerii lor prin clipă.

Trecând prin vârste, este posibil să trăim aceeași iluzie: că lumea se învârte în jurul nostru. Or, realitatea este că noi trecem prin timp, cu o viteză paralelă cu noi înșine, cu ritmul nostru interior, mai lent sau mai rapid, că lumea are o altă vârstă pentru fiecare individ, care percepe diferit realitatea, în funcție de momentul și ritmul propriei treceri. E același lucru ca atunci când te afli într-un tren în mișcare. Tu stai, în raport cu trenul, dar ești în mișcare în raport cu realitatea exterioară. Nimic nu stă pe loc, deși am vrea, uneori.

Ei, chiar dacă avem tendința să uităm toate astea, e bine să ne amintim din când în când, măcar, că lumea se schimbă, mai ales în era tehnologică, cu viteza unui tren de ”grand vitesse”. Și că e nerealist să ne așteptăm să stea pe loc sau să aibă pentru toți același ritm de schimbare.

Pe 9 septembrie, începe un nou an școlar. Și, în funcție de vârsta ta, ai probabil o opinie despre cum ar trebui să arate procesul educativ ori realitatea școlii românești. O să-ți relatez o experiență trăită în această vară, când am fost profesor asistent la examenul de Bacalaureat. Te gândești, poate, dacă faci parte din generația mea sau din generația părinților mei, că la examene absolvenții vin în continuare îmbrăcați în ținute ”office”, însoțiți, poate, de un membru al familiei sau de un prieten. Însă, mi-aduc aminte și astăzi o candidată, o fată superbă, cu alură de fotomodel, care, la prima probă scrisă a Bac-ului din vară, a venit îmbrăcată într-o rochia neagră, lungă, cu spatele gol, care lăsa la vedere un mesaj tatuat pe linia coloanei, de la ceafă, până mai jos de talie, spunând ceva referitor la faptul că în viață îți stabilești propriile reguli. Nu știu cum s-o fi concentrat colegul din spatele ei la lucrarea despre Slavici, de exemplu, dar astea-s probe contemporane pe care, se pare, trebuie să le treacă noile generații de candidați, pe lângă examenul în sine. Astăzi, majoritatea absolvenților de clasa a XII-a, vin la examene în ținute sofisticate sau în pantaloni scurți, cu mașina personală, cu genți și ceasuri de firmă, unele dintre aceste obiecte câștigate probabil chiar din banii lor, făcuți pe Tik Tok sau pe alte căi oferite de accesul la internet și, în general, la cunoaștere imediată.

Are oare sens să ne mai întrebăm, în aceste condiții, la început de an școlar, dacă mai putem încetini ritmul schimbării? Or dacă ar trebui? E bine ce se întâmplă? E rău? Cert este că schimbări se produc continuu, în mare viteză, o viteză care poate fi inconfortablă pentru unii dintre noi, dar nu și pentru noile generații. ”Începe școala”, într-o lume în schimbare continuă. Oare (nu) ar trebui să se schimbe și școala? Tu ce crezi?

Servicii SEO profesionale – boost-ul de care afacerea ta are nevoie pentru a-ți domina competiția

Deții o afacere în mediul online, dar nu ai atât de mulți vizitatori pe site pe cât ți-ai dori? Sau, cu toate că ai zeci de vizitatori, nu se transformă în clienți? În astfel de situații, este posibil ca strategia ta de marketing să nu fie tocmai cea potrivită. După cum putem observa în ultimii ani, societatea se îndreaptă tot mai multe spre digitalizare. Iar tu ca business, trebuie să îți orientezi strategiile spre clienții din mediul online pentru a te face remarcat. Poți face acest lucru apelând la servicii SEO. De ce să le alegi? Pentru numeroasele avantaje pe care ți le oferă pentru a-ți domina competiția. Află mai multe despre acest subiect în rândurile următoare.

Ce este SEO și de ce ai nevoie de el pentru afacerea ta?

SEO înseamnă Search Engine Optimization, adică optimizarea pentru motoarele de căutare. În esență, pentru ca tot conținutul tău să ajungă la clienți, va trece prin filtrele motoarelor de căutare. Cu alte cuvinte, SEO presupune procesul, pașii pe care îi faci pentru ca site-ul tău să fie găsit mai ușor de către utilizatorii interesați de serviciile pe care le oferi.

De ce este important SEO pentru afacerea ta? Pentru că cei mai mulți oameni, atunci când au nevoie de ceva, încep căutarea online. Dacă site-ul tău nu apare în primele rezultate, potențialii clienți te vor ocoli. Astfel, pentru a te asigura că acest lucru nu se întâmplă și primești click-urile de care ai nevoie, solicită servicii seo Cluj și optimizează-ți site-ul.

De ce să alegi servicii SEO profesionale?

Un motor de căutare, Google spre exemplu, pentru că acesta este și cel mai folosit, este asemenea unui bibliotecar uriaș care organizează și clasifică milioane de pagini web. Când un utilizator caută un produs, un serviciu sau o anumită informație, motorul de căutare îi prezintă cele mai relevante rezultate. Trebuie să știi că majoritatea utilizatorilor nu trec de prima pagină a rezultatelor de căutare. Mulți nu ajung nici la finalul acesteia. Pentru a te asigura că ajungi în topul rezultatelor paginii Google, ai nevoie de servicii SEO profesionale.

Prin intermediul acestora, îți vei optimiza site-ul astfel încât să ajungă în primele rezultate ale căutărilor relevante. Un specialist SEO îți va analiza site-ul și implementa ulterior o serie de strategii care vizează optimizarea conținutului, îmbunătățirea structurii site-ului, construirea unei rețele de backlink-uri sau optimizarea site-ului pentru mobil.

Ce beneficii îți aduc aceste servicii SEO?

Dacă ai dubii în privința colaborării cu o firmă ce oferă servicii SEO profesionale, poate beneficiile pe care ți le oferă te vor convinge. Printre acestea, regăsim creșterea traficului organic, îmbunătățirea ratei de conversie, creșterea autorității online, îmbunătățirea experienței utilizatorului, precum și un ROI ridicat.

Investiția în servicii SEO profesionale înseamnă o investiție reală în afacere. Pentru că aceste servicii, odată implementate, îți aduc beneficii pentru o perioadă îndelungată. Nu doar pentru o lună sau două. Așadar, dacă vrei să-ți vezi afacerea crescând, să obții mai mulți clienți și să te detașezi de competiție, solicită servicii SEO oferite de firme cu experiență și specialiști în domeniu.

 

Mihaela Cambei a primit titlul de Cetățean de Onoare al județului Bacău în ședința extraordinară a CJ

Astăzi, Consiliul Județean Bacău a acordat titlul de Cetățean de Onoare al județului tinerei sportive Mihaela Cambei, în cadrul unei ședințe extraordinare desfășurate într-un cadru special, la Căminul Cultural Bogata din comuna Dofteana. La doar 21 de ani, Mihaela Cambei se bucură de o carieră remarcabilă în domeniul sportului, fiind una dintre personalitățile de marcă ale județului.

Momentul omagial vine ca o recunoaștere a performanțelor sale excepționale, cea mai notabilă fiind obținerea medaliei de argint la Olimpiada de la Paris, o realizare care a adus mândrie nu doar comunității locale, ci întregii țări.

Președintele Consiliului Județean Bacău, împreună cu ceilalți membri ai CJ, au subliniat importanța susținerii tinerilor sportivi talentați, care reușesc să ducă numele județului Bacău pe cele mai înalte podiumuri internaționale.

În cadrul aceleiași ceremonii, pe lângă titlul onorific, Mihaela Cambei a primit și un premiu în bani din partea Consiliului Județean, ca semn de apreciere pentru performanțele sale sportive și pentru contribuția la promovarea imaginii județului Bacău la nivel internațional.

Mihaela Cambei continuă să inspire o nouă generație de sportivi din Bacău, iar titlul de Cetățean de Onoare vine ca o recunoaștere a rolului său de model pentru tinerii din județ și din întreaga țară.

„Călătorie în timp / Romanian Heritage – A journey in time”

Centrul de Cultură „George Apostu” invită iubitorii de cultură și artă la deschiderea expoziției „Călătorie în timp / Romanian Heritage – A journey in time” a artistei Beverley Jane Stewart, din Marea Britanie, care va avea loc miercuri, 11 septembrie 2024, începând cu ora 17.00, în spațiul Muzeului de Artă Contemporană „George Apostu”.

Expoziția include lucrări de pictură, gravură și colaj, fiind rezultatul unei călătorii de cercetare întreprinse de Beverley Jane Stewart, timp de trei ani, în România, pe urmele rădăcinilor ei românești.

Documentând sinagogi, sate montane și peisaje din România, incluzând structuri antice lângă clădiri moderne, conectând evenimente din istoria seculară și religioasă evreiască cu prezentul, lucrările sale redau o poveste atemporală despre viața evreiască și reflectă rădăcinile est-europene ale artistei, creând un mozaic cultural plin de nostalgie și spirit contemporan.

Cu o carieră internațională plastică de renume, trăitoare în Londra și revendicându-și cu noblețe rădăcinile evreiești, ea face un fel de arc de cunoaștere prin imagine a unor episoade de istorie evreiască românească pe care noi poate le știam, dar nu ne aplecaserăm suficient asupra lor. Sunt peisaje felurite în picturile ei, structuri antice alături de turnuri înalte, moderne, interioare de sinagogă, sate de munte pe versanți care coboară spre o întindere de apă albastră cu bărci mari cu pânze și scene care par a fi din manuscrise de demult. Este, de fapt, peisajul românesc desfășurat, orașele pe care ea le-a vizitat și observat cu atenție, prezentând apoi o carte de vizită înainte de toate a României și, desigur, a unei bogate vieți evreiești care a fost odinioară, iar acum a rămas mai mult amintire conservată în sinagogi și în cărți de bibliotecă.

(Cleopatra Lorințiu)

Expoziția este curatoriată de Vera Pilpoul, consultant de artă din Israel, și Cleopatra Lorințiu, poetă și prozatoare din România, care împărtășesc aceeași mare dorință de a sluji și îmbogăți arta și cultura și își dedică eforturile în sprijinirea plasticienilor emergenți și consacrați.

Prezentarea expoziției va fi realizată de prof. univ. dr. Petru Bejan, apreciat critic de artă și profesor universitar la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, iar gazda manifestării va fi domnul Gheorghe Geo Popa, directorul instituției organizatoare.

Protagoniștii unui moment muzical cu lucrări de Francis Poulenc, Nikolai Rakov și Ennio Morricone vor fi Emil Stancu – oboi, acompaniat la pian de Daniel Rudichi.

Sponsorul evenimentului: SC DONʼT WORRY SRL.

Programul cultural pentru anul 2024 al Centrului de Cultură „George Apostu” se desfăşoară sub genericul „Patrimoniu – valoare și valorizare”.

Costinești: Vindeau droguri dintr-o pungă de semințe

    Doi inculpați arestați pentru trafic de droguri de mare risc la Costinești

    La data de 3 septembrie 2024, procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) – Serviciul Teritorial Constanța, Biroul de Combatere a Traficului de Droguri, au reținut doi suspecți implicați în trafic de droguri de mare risc. Cei doi au fost depistați în stațiunea Costinești de către polițiștii Secției 3 Poliție Costinești, în timp ce dețineau aproximativ 50 de grame de 3-CMC, un drog de mare risc cunoscut sub denumirea de „cristal”, ascuns într-o pungă de semințe, cu scopul de a-l vinde.

    În urma perchezițiilor domiciliare efectuate ulterior, autoritățile au confiscat alte aproximativ 90 de grame de 3-CMC, 40 de grame de rezină de cannabis, mai multe comprimate, substanțe vegetale, obiecte care purtau urme de substanțe interzise, cântare electronice, plicuri autosigilante, o sumă de bani în lei, precum și alte probe relevante pentru anchetă.

    Pe data de 4 septembrie 2024, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Constanța a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați pentru o perioadă de 30 de zile.

    Această operațiune a fost realizată cu sprijinul polițiștilor Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, alături de colegii lor din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Brăila, Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța și Gruparea Mobilă de Jandarmi Constanța.

    Acțiunea coordonată demonstrează eforturile continue ale autorităților de a combate traficul de droguri și de a proteja comunitățile de riscurile pe care aceste substanțe le reprezintă.

    Accident tragic în Bacău: O bătrână de 71 de ani, lovită mortal pe trecerea de pietoni

      FOTO: Marian Baciu

      Astăzi, în municipiul Bacău, un nou accident rutier s-a soldat cu pierderea tragică a unei vieți. O femeie de 71 de ani a fost lovită mortal pe trecerea de pietoni de pe Calea Bârladului, la intersecția cu strada Triumfului.

      Conform informațiilor furnizate de Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Bacău, un bărbat de 56 de ani, din Letea Veche, aflat la volanul unui autoturism care circula dinspre Vaslui, a surprins și accidentat victima în momentul în care aceasta traversa strada regulamentar. Din păcate, în urma impactului violent, bătrâna nu a mai avut nicio șansă, echipajul medical sosit la fața locului constatând decesul.

      Poliția efectuează cercetări pentru a stabili cu exactitate cauzele accidentului. Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ. În acest moment, bărbatul este cercetat pentru ucidere din culpă. Tragedia readuce în atenție importanța respectării normelor de circulație și responsabilitatea pe care o avem cu toții pentru siguranța pietonilor.

      IPJ Bacău face un apel la prudență în trafic și le recomandă atât conducătorilor auto, cât și pietonilor să fie mai atenți pentru a evita astfel de tragedii.

      Structura anului școlar 2024-2025: Zile libere legale și vacanțele pentru elevi și profesori

      În noul an școlar 2024-2025, elevii și profesorii din România se vor bucura de mai multe zile libere, pe lângă vacanțele stabilite deja prin structura școlară. Odată cu stabilirea unui calendar similar cu cel din anul precedent, elevii și dascălii vor avea parte de cinci module de învățare, alternate cu cinci perioade de vacanțe școlare.

      Zile libere pentru profesori în 2024-2025

      Conform legislației, cadrele didactice beneficiază de mai multe zile libere legale, inclusiv de zile speciale pentru sărbători și alte ocazii legate de domeniul educației. Astfel, profesorii vor avea câteva zile libere în timpul săptămânii, atunci când sărbătorile legale coincid cu zilele lucrătoare, exact ca ceilalți angajați din România, conform Codului Muncii. Mai mult, Contractul Colectiv de Muncă prevede trei zile suplimentare de odihnă pentru profesori, pe lângă sărbătorile stabilite prin lege.

      Pentru anul școlar în curs, profesorii vor beneficia de următoarele zile nelucrătoare:

      • 5 octombrie 2024 – Ziua Mondială a Educației (pică sâmbătă).
      • 22 aprilie 2025 – A treia zi de Paște (marți, în vacanța de primăvară).
      • 5 iunie 2025 – Ziua Învățătorului (joi).

      Zile libere legale pentru profesori și elevi

      Pe lângă aceste sărbători, structura anului școlar prevede zile libere care coincid cu vacanțele stabilite deja. Iată principalele zile libere legale pentru anul școlar 2024-2025:

      • 25-26 decembrie 2024 – Crăciunul (miercuri și joi, în vacanța de iarnă).
      • 1-2 ianuarie 2025 – Anul Nou (în vacanța de iarnă).
      • 6-7 ianuarie 2025 – Boboteaza și Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (în vacanța de iarnă).
      • 24 ianuarie 2025 – Ziua Unirii Principatelor Române (vineri).
      • 18 aprilie 2025 – Vinerea Mare (în vacanța de primăvară).
      • 21 aprilie 2025 – A doua zi de Paște (în vacanța de primăvară).
      • 1 mai 2025 – Ziua Muncii (joi).
      • 9 iunie 2025 – A doua zi de Rusalii (luni).

      Vacanțele școlare pentru elevi și profesori

      Structura anului școlar este organizată pe cinci module de învățare, intercalate cu vacanțe, astfel încât să asigure o repartizare echilibrată a perioadelor de studiu și odihnă.

      1. Vacanța de toamnă: 26 octombrie – 3 noiembrie 2024.

        Aceasta este destinată atât elevilor din învățământul primar, cât și celor din ciclul gimnazial și liceal, conform deciziei de a generaliza vacanța de toamnă, introdusă în 2022-2023.

      2. Vacanța de iarnă: 21 decembrie 2024 – 7 ianuarie 2025.
      3. Vacanța mobilă sau vacanța de schi: O săptămână între 10 februarie și 2 martie 2025, stabilită la decizia inspectoratelor școlare.
      4. Vacanța de primăvară: 18 aprilie – 27 aprilie 2025.
      5. Vacanța de vară: 21 iunie – 7 septembrie 2025.

      Anul școlar se va încheia cu vacanța mare, începând de la finalul lunii iunie și până în septembrie 2025.

      Astfel, structura anului școlar 2024-2025 continuă să echilibreze perioadele de studiu cu momentele de relaxare, oferindu-le atât elevilor, cât și profesorilor o oportunitate de a se bucura de sărbători și vacanțe, asigurând în același timp un parcurs educațional bine organizat.

      Urșii au omorât o vacă la Ghimeș. E a cincea în ultimele două luni

         

        Viorel Oltean, un fermier din Ghimeș, a anunțat că oamenii din zonă se confruntă cu o situație dramatică, după ce urșii au omorât cinci vaci în ultimele două luni. „Ultima vacă a fost omorâtă la doar 200 de metri de casa mea, pe pășune”, povestește el, cu vocea tremurândă de furie și neputință. „Ieri ocoleam rahații de urs și întorceam vacile împreună cu copilul meu, iar urșii, la doar 50 de metri mai în amonte, devorau o vacă proaspăt ucisă, care aparținea unui vecin.”

        Oltean descrie situația ca fiind tot mai periculoasă și susține că animalele sălbatice care terorizează zona nu sunt urși de tomberon, ci „ucigași sălbatici”. Fermierul este tot mai revoltat față de autoritățile locale și centrale, considerând că acestea nu fac suficient pentru a proteja oamenii și animalele din regiune.

        Nu mai avem ce face. Singura soluție este să refuzăm să mai plătim impozitele către primărie și stat. Trăim într-un adevărat Vest Sălbatic! Băi, guvernanților, nu mai pupați niciun leu impozit! Legea aici este care pe care, iar voi asta urmăriți!”, a declarat Oltean furios.

        Fermierul spune că atacurile urșilor au devenit o adevărată problemă în zonă, iar oamenii își dau seama că și-au pierdut o vacă atunci când animalul nu se mai întoarce acasă de la pășune. Urșii atacă vacile, le omoară și le trag în pârâuri din apropiere, unde le devorează. Din cauza pericolului constant, Viorel Oltean a decis să nu mai lase vacile să pască liber, ținându-le acum în grajd, departe de colții urșilor.

        În replică, autoritățile promit despăgubiri de aproximativ 6.500 de lei pentru fiecare vacă pierdută, dar Oltean susține că suma este insuficientă, mai ales când este vorba de vaci gestante, a căror valoare este mult mai mare. „Animalele noastre valorează mult mai mult decât ceea ce ni se oferă. Pierdem nu doar bani, ci și surse de hrană și viței nenăscuți”, explică el.

        Fermierul povestește că anul trecut urșii nu se apropiau atât de mult, deoarece folosea ATV-ul și arunca petarde zilnic, pentru a-i ține la distanță. Însă acum, se simte depășit de situație: „Nu se mai poate face nimic, urșii sunt tot mai agresivi și vin tot mai aproape de gospodării”.

        Situația de la Ghimeș devine tot mai alarmantă, iar fermierii din zonă solicită măsuri urgente pentru a evita noi tragedii și pierderi economice. Totodată, ei cer ca autoritățile să le ofere compensații reale și soluții de protecție mai eficiente împotriva urșilor.

        Ziaristul, ca și soldatul, nu are viață personală…

        Ziaristul, ca și soldatul, nu are viață personală! Iertați-mi îndrăzneala de a-l parafraza pe marele Nichita, dar mi s-a părut că se potrivește măcar dintr-o perspectivă, aceea că și ziaristul, ca și poetul, trebuie să fie empatic. Să simtă ce simt alții, să înțeleagă de ce suferă și de ce reacționează într-un anume fel, să fie sensibil la nevoile și bucuriile lor… În același timp, ziaristul are o imensă răspundere pentru că el nu scrie despre sentimente, relații și drame anonime, imaginare, ci despre oameni vii, adevărați, al căror destin îl poate influența, ba chiar schimba. Mai mult, ziaristul e nevoit ca, după ce s-a revoltat sau s-a emoționat în primele 20-30 de minute ascultând povestea cetățeanului năpăstuit – de autorități, cămătari, vecini etc. -, să redevină rațional și să fie atent, să analizeze detaliile situației, expresiile interlocutorului, contradicțiile sau inadecvările și să pună întrebările potrivite pentru că trebuie să reziste încercării celuilalt de a-l manipula, inconștient sau nu.

        Cât bine și cât rău fac?

        Ca jurnalist, trebuie să fii onest și să pui înaintea interesului față de subiect sau a dorinței de a scrie un „articol-bombă” respectul față de adevăr și de binele semenilor, al comunității. Cât bine și cât rău fac abordând acest subiect? Au fost situații în care a trebuit să conving petentul că apariția în presă a cazului respectiv i-ar face mai mult rău decât bine deoarece ar anula orice cale de negociere sau împăcare. Pentru mine ar fi fost un articol în plus, poate unul de succes, pentru el, începutul unui război urât. E un exemplu oarecare, acesta. Răspunderea față de cuvântul scris (care are o putere foarte mare!), obligația de a fi obiectiv și de a respecta întotdeauna adevărul, chiar și atunci când acel adevăr nu place, este o fațetă a profesiei. Poate cea mai importantă! Semnând un articol, ești răspunzător pentru toate informațiile și afirmațiile – chiar dacă sunt prezentate în citate – în fața propriei conștiințe, a celor care citesc ziarul și a instanței.

        Dacă dragoste nu e, nimic nu e

        Apoi vine pasiunea, fără pasiune nu reziști! Am avut acest „microb”, cum îi spunem noi, dar am avut și mentori care m-au învățat că nu e suficient să ai talent și să scrii bine, că trebuie să ieși în lume, să cunoști oameni, să-i asculți și să-i înțelegi! Primul dintre aceștia a fost ziaristul și scriitorul Eugen Verman, care m-a luat cu el „pe teren”, la țară și mărturisesc că în satele băcăuane am aflat cele mai interesante povești de viață și cei mai minunați bătrâni, mulți trecuți de 80 de ani! Nu credeam că mai există țărani adevărați, demni, deștepți, cu simțul umorului, cu o memorie extraordinară. (Aș vrea să vi-i reamintesc, dar sunt mulți și nu e loc! Poate odată și odată…) Le sunt recunoscătoare pentru timpul dăruit și pentru că lor li se datorează cele mai frumoase dintre reportajele mele!

        Am avut și ucenici, colegi tineri și inteligenți pe care i-am ajutat să-și descopere potențialul și să aibă răbdare, curaj și disponibilitate pentru efort. Căci doar pasiunea nu ajunge. Munca, strădania de a te informa permanent, de a cunoaște legi din toate domeniile, de a ști cum funcționează instituțiile și organizațiile dintr-un județ sunt, de asemenea, importante. A fi ziarist nu înseamnă a te plimba prin oraș cu un reportofon în mână, cum au crezut unii dintre aspiranții care au trecut pe la „Deșteptarea” și au plecat dezamăgiți. Au rămas cei care au fost devotați profesiei și care au înțeles că ziarul trebuie scris azi ca să apară mâine! Jurnalistul nu e un angajat care se duce la birou, își face o cafea și îndeplinește sarcinile trasate de șef în domeniul cunoscut lui – economic, tehnic, juridic -, jurnalistul își stabilește singur sarcinile și asta presupune că trebuie să fie un ins foarte bine organizat. Dar, ce să vezi, nici așa nu poate fi sigur că va face ceea ce a planificat pentru că oricând pot să apară alte urgențe. Presiunea ziarului de a doua zi și a subiectelor fierbinți, de interes pentru comunitatea în care trăiește, e pemanentă.

        Despre ce era și ce mai este…

        Era dragostea față de limba română și respectul față de adevăr, față de menirea presei de a informa și a forma, de a ajuta cetățeanul în relația cu instituțiile investite cu putere/autoritate, mândria de a face parte din această breaslă… Din păcate, în ultimii trei-patru ani aproape s-au generalizat isteria în tratarea unui subiect, graba cu care presa aruncă acuzații doar ca să o ia înaintea altora, alegerea unor titluri bombatistice neacoperite de realitate, iar toate acestea scad încrederea în mass-media. Nu vorbesc despre rețelele sociale (care amestecă știrile culturale și științifice cu zvonurile, calomniile și inepțiile) deoarece acestea nu sunt mass-media.  Dar să nu ne pierdem speranța! Mai există oameni care cred că „presa e câinele de pază al democrației” și că e indispensabilă societății, oameni care se străduiesc să scoată dimineața, în calea concitadinilor, un ziar de hârtie, o revistă sau un almanah pe care aceștia să îl citească și să îl păstreze!

        O istorie a băcăuanilor!

        Neîndoielnic, „ziarul nostru” a fost oglinda Bacăului și a băcăuanilor în primele decenii de democrație, o oglindă în care s-a reflectat tot ce era important: succesele a mii de copii minunați, viața seniorilor, reușitele și greșelile autorităților, proiecte, investiții și evenimente, drame și bucurii. Răsfoindu-i paginile, se poate scrie ISTORIA comunității…  Au trecut 35 de ani pentru „Deșteptarea” și 30 de ani pentru mine! 30 de ani din momentul în care am pășit în redacție, cu sufletul plin de emoție și de speranță. La vremea aceea, scriam (doar) poezie, habar nu aveam ce înseamnă presa! Viața mea de jurnalist, care se identifică cu cea a  cotidianului „Deșteptarea”, a fost o experiență minunată, în care am cunoscut oameni speciali și momente speciale, care m-a schimbat și m-a îmbogățit permanent.

        Jurnalismul e o profesie frumoasă, care te ține în priză permanent, care îți apără mintea de colesterol și sufletul de pareză, care te obligă să fii informat și implicat zi de zi, adică mereu prezent, mereu viu și care îți oferă șansa de a trăi lucid.

        În unele domenii timpul se târăște încet, îi apasă și îi îmbătrânește pe angajați și îi auzi spunând cu tristețe „of, nu se mai face ora patru”, „of, nu se mai face vineri!”  În ritmul nebunesc al profesiei noastre, clipele fug ca apele de munte, iar tânărul jurnalist nici nu știe cum a ajuns dintr-odată  bătrân, deși nu vrea să creadă asta și nu simte asta, pentru că ziariștii rămân mereu tineri.

        Când adevărul nu te mai face liber

        În ultimele decenii, lumea a fost martora unei schimbări semnificative în ceea ce privește percepția și practica libertății de exprimare și a supravegherii, mai ales în contextul raporturilor dintre Occident și Estul comunist. Dacă în trecut, Occidentul critica vehement regimurile comuniste din Est pentru cenzurarea presei, spionarea cetățenilor și limitarea libertăților individuale, astăzi, acest peisaj s-a schimbat considerabil. Unii ar putea argumenta că practicile pe care Occidentul le-a condamnat cu înverșunare în trecut au început să se manifeste, într-o formă modernizată, în societățile democratice de astăzi.

        Odată cu avansul tehnologic și creșterea influenței rețelelor sociale, controlul informației și al libertății de exprimare a devenit un subiect fierbinte. Un exemplu elocvent este presiunea exercitată asupra rețelelor sociale pentru a cenzura sau modera conținutul considerat problematic. Recent, un comisar european l-a avertizat pe Elon Musk, înaintea unui interviu cu fostul președinte american Donald Trump pe platforma X (fostul Twitter), să fie atent la ceea ce va permite să fie spus în cadrul acelui interviu.

        Această situație ridică întrebări despre cât de departe poate merge controlul fără a încălca principiile fundamentale ale democrației, printre care se numără și libertatea de exprimare. Într-o societate democratică, diversitatea de opinii și dezbaterile libere sunt esențiale pentru sănătatea democrației. Totuși, odată cu creșterea influenței mass-media digitale și a rețelelor sociale, a apărut și o nouă provocare: cum să gestionezi fluxul imens de informații și dezinformări fără a compromite aceste libertăți?

        Supravegherea cetățenilor, un aspect criticat sever în regimurile comuniste, a devenit și ea o realitate în Occidentul contemporan. Franța a arestat recent patronul rețelei de mesagerie Telegram pentru refuzul de a furniza cheile de criptare care ar permite autorităților să acceseze comunicațiile utilizatorilor. În plus, Danemarca a anunțat posibilitatea interzicerii aplicațiilor de mesagerie criptată precum Signal și WhatsApp, sub pretextul combaterii crimei organizate. Aceste măsuri, deși justificate prin prisma securității naționale, ridică întrebări despre intruziunea statului în viața privată a cetățenilor.

        În acest context, devine legitim să ne întrebăm dacă nu cumva regimurile autoritare s-au mutat din Est în Vest. Faptul că Occidentul, odinioară un apărător fervent al libertăților, a început să adopte măsuri similare cu cele pe care le critica în trecut, sugerează o schimbare profundă în paradigma politică și socială. În loc să fie un simplu arbitru al libertății, statul modern occidental pare să își asume rolul de gardian al informației, ceea ce poate duce la o erodare a libertăților individuale.

        Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, a recunoscut recent că a permis guvernului american să cenzureze rețeaua în timpul pandemiei. Această admitere subliniază un fapt îngrijorător: în numele siguranței publice sau al altor obiective de interes general, cenzura și controlul informației devin tot mai acceptate. Într-o altă situație, cetățeni britanici a fost arestat pentru exprimarea unei opinii care contrazicea narațiunea oficială, un eveniment care ar părea de neimaginat într-o țară care se mândrește cu tradiția sa democratică.

        În concluzie, asistăm la o inversare aparentă a rolurilor dintre Est și Vest în ceea ce privește cenzura și supravegherea. Actualele tendințe din Occident ridică semne de întrebare cu privire la viitorul democrației. Dacă nu suntem atenți, riscul este ca, în numele protecției și securității, să pierdem tocmai acele libertăți pentru care s-au luptat generații întregi.

        Ingrid Istrate: „Acum, toată lumea este în jurul Mihaelei Cambei. Înainte de Paris, însă…”

        Directorul CSM Onești vorbește despre performanța extraordinară a halterofilei care, la 21 de ani, s-a laureat vice-campioană olimpică, despre dificultățile întâmpinate, dar și despre perspectivele clubului de pe Trotuș, care vizează să ridice și mai mult ștacheta la Los Angeles 2028.

        Un 2024 de aur pentru CSM Onești. Chiar dacă vorbim despre o medalie de argint. Dar ce argint! Unul olimpic care are străluciri de aur!! La 21 de ani, grație unei evoluții de excepție la Paris 2024, Mihaela Valentina Cambei s-a laureat vice-campioană la haltere, readucând astfel, după o pauză de 20 de ani, județul Bacău pe podiumul Jocurilor Olimpice. „Este cel mai frumos an al meu la conducerea CSM Onești”, mărturisește directorul clubului de pe Trotuș, Ingrid Istrate, una dintre puținele, foarte puținele persoane care au crezut în Cambei. 

        „Nu te interesează cât ridică celelalte”

        -Pentru a da un plus de autenticitate discuției noastre, permite-mi să renunț la formalul „doamnă director”. Mai ales că în acest interviu voi face apel la convorbiri mai vechi, unele „off the record”, purtate nu între un jurnalist și un conducător de club, ci între două persoane care, în numele pasiunii pentru sport, și-au făcut numeroase confidențe. Prin urmare, dragă Ingrid, un 2024 de senzație pentru tine și pentru CSM Onești.

        -Într-adevăr, Dane. Este de departe cel mai frumos an în calitate de director al CSM Onești. Și este cu atât mai frumos cu cu cât vine la capătul a multe, foarte multe dificultăți. Și tu știi bine lucrul acesta. Iată însă că, grație performanței Mihaelei Cambei, Oneștiul și Bacăul sunt din nou în prim-planul Jocurilor Olimpice, iar asta este tot ce contează.

        -Ar trebui totuși să amintim că, pe lângă reușita „Cambeiuței”, așa cum o alinți tu pe vice-campioana olimpică, stau și alte realizări de marcă pentru CSM Onești și pentru Ingrid Istrate. De exemplu, în iunie, clubul de pe Trotuș a dat cea mai tânără participantă la Europenele de Atletism pentru Seniori de la Roma: Ștefi Uță, care, la doar 16 ani, a fost mezina competiției continentale ce a reunit 1559 de participanți. Iar un alt atlet al CSM Onești, Alin Firfirică, s-a calificat în finala probei de disc la Jocurile Olimpice de la Paris. Ca să continuăm, România, cu două gimnaste care sunt legitimate și la CSM Onești, Amalia Ghigoarță și Lilia Cosman a revenit, după o așteptare de 12 ani, în finala olimpică pe echipe la gimnastică.

        -Și pentru a completa eu de data aceasta, o altă satisfacție majoră este contribuția pe care am avut-o, alături de Carmencita Constantin, președintele Federației Române de Gimnastică în ceea ce privește memoriul către TAS pentru ca Ana Bărbosu să primească înapoi medalia de bronz. Pot spune că a fost un act de curaj din partea noastră, a mea și a Carmencitei, deoarece un demers de genul acesta nu mai fusese niciodată încununat de succes la Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv. Ne-am spus însă că, pentru a nu exista un al doilea caz Andreea Răducan, trebuie să facem tot ce ține de noi. Și, din fericire, am avut câștig de cauză. Inițial, și țin să repet asta, a existat destul scepticism.

        -Scepticism a existat și în jurul Mihaelei Cambei. Și asta trebuie spus.

        -Și uite că o spunem! Puțini au crezut în Cambei, acesta e purul adevăr. Sau, ca să fiu mai precisă, puțini am fost cei care am crezut cu adevărat în Cambei. Am fost eu, a fost Alex Pădure, a fost, firește, Gheorghe Maftei, antrenorul ei de la club. Iar Nicu Vlad mi-a zis că, în funcție de cum va fi condusă în concurs, Mihaela Valentina Cambei are șanse la argint. Apropo de strategie: în zilele premergătoare finalei lui Cambei, un fost gimnast îmi relata ce i se întâmplase, cu ani în urmă, la un concurs internațional de mare anvergură. S-a trezit pe primul loc fără să fie pregătit pentru asta. Și când a văzut că e primul, a clacat. A clacat psihic. Și nu a mai prins nici măcar podiumul. Discuția asta m-a făcut să sun imediat la Paris și să-i spun Mihaelei: „Nu te interesează nimic din jur. Nici cât ridică celelalte, nici pe ce loc ești, nimic. Tot ce ai de făcut este să te concentrezi și să ridici ce ți se pune pe bară”. Adevărul este că acolo a fost un succes de echipă. Și antrenorii săi și psiholoaga au avut grijă ca Mihaela să se concentreze doar pe ce avea ea de făcut. La un moment dat, nici nu a știut ce greutate are pe bară. Asta a fost strategia. Una câștigătoare deoarece i-a luat, într-un fel, din presiune. 

        „Moșu respiră haltere”

        -Îmi amintesc că în urmă cu șase sau chiar șapte ani, deci pe vremea când Mihaela Cambei nu avea decât 14-15 ani, mi-ai spus să-mi notez numele ei. Și mi-ai mai spus…

        -Îmi aduc aminte bine ce ți-am spus! Cred că urmau Europenele de Juniori din Italia, -uite că momentul discuției chiar nu-l mai țin minte cu exactitate- dar știu perfect că ți-am zis: „Cambei va face Olimpiada din 2024”.

        – Și ai adăugat: „Fata asta are un viitor de aur, vei vedea”. Ce ai văzut în ea atunci când nu era decât o speranță sau nici măcar atât?

        -Nu eu am văzut, ci antrenorii ei, Gheorghe și Cristina Maftei. Iar Moșu, așa cum îi spunem noi lui Gheorghe Maftei, a intuit adevăratul potențial al Mihaelei Valentina Cambei. Acesta este adevărul. Moșu respiră haltere, Moșu nu se putea înșela. Prin urmare, în baza acestor asigurări din partea unui antrenor super-profesionist mi-am permis să fac acea predicție. Nu că aș fi văzut eu, Ingrid Istrate nu știu ce. Ar fi și culmea, pentru că nu sunt specialistă în haltere. Barometrul meu a fost Moșu. Eu mă bazez pe antrenorii clubului, deoarece ei știu cel mai bine. Pe Moșu îl știu de când eu eram dirigintele sportivilor săi. Culmea e că fiica sa era în clasă la mine, iar el venea la școală ca să se intereseze de halterofilii săi care-mi erau elevi. Eu îi spuneam: „Am crezut că ați venit să vorbim despre fata dumneavoastră”. Iar el, pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, replica: „Pentru fată o să vină la școală maică-sa”.

        -Hai să mai dăm ceva din casă: mai ții minte ce mi-ai spus în iunie, deci cu o lună și ceva înainte de Olimpiadă, atunci când Gracenote, o companie care furnizează tehnologie și statistici inclusiv în sport, a creditat-o pe Cambei cu șanse la medalia de argint la 49 kilograme?

        -Bineînțeles că-mi amintesc. Am zis că eu văd o medalie de bronz în dreptul lui Cambei.

        -Nu ai exclus însă posibilitatea argintului.

        -Nu, nu am exclus-o, dar înclinam mai mult spre bronz. Și îți spun sincer că aș fi fost super-fericită și dacă lua bronzul. Cum să nu fiu super-fericită? Ce Dumnezeu, vorbim de o fată de 21 de ani aflată la prima Olimpiadă, care se bătea cu super-campioane, în frunte cu chinezoaica! Trebuie să ai simțul realității.

        -Și totuși, în întrecerea aceasta cu super-campioanele, Cambei a avut aurul până în ultimul moment, atunci când chinezoaica Hou și-a depășit limitele reușind să ridice deasupra capului 117 kilograme. Sincer, Ingrid, ai fost vreun pic dezamăgită că nu…

        – Nu, sub nicio formă! Uite că nici nu te-am lăsat să termini întrebarea. Repet, aș fi fost super-fericită și cu bronzul! Despre ce vorbim? Nicio clipă nu m-am gândit la aur. Argintul a fost mai mult decât speram, o zic cu toată sinceritatea. Hai să-ți povestesc cum am trăit concursul lui Cambei. Mă întorceam cu mașina de la București, unde fusesem pentru a întâmpina revenirea gimnastelor de la Paris. Când am intrat în Cașin, a început concursul de haltere. M-am oprit în parcare, aveam telefonul setat deja pe transmisiunea de la Olimpiadă, dar când am văzut că intrarea Mihaelei se tot amână, mi-am continuat drumul. Exact când am intrat pe poartă, a început și ea. Repet, și dacă ar fi fost bronz, aș fi simțit că zbor! Când s-a încheiat, iar ea a luat argintul, m-a bușit plânsul. Așa i-am răspuns Elisabetei Lipă, care m-a sunat la nici trei minute de la reușita Mihaelei: plângând ca un copil. Mihaela Valentina Cambei, fata firavă și frumoasă din comuna băcăuană Dofteana, sportiva crescută de CSM Onești de pe la zece ani aducea României prima medalie din istorie la haltere, la feminin. Cum să nu plâng, Dane? 

        „Casa ei este CSM Onești”

        -Toată lumea s-a urcat acum în carul învingătorului. Toți sunt alături de Cambei: politiceni, sponsori, cine vrei și cine nu vrei. Curge numai lapte și miere, ba chiar și cafea curge: gratis, pe viață. Unde erau oamenii aceștia înainte, Ingrid?

        -Nicăieri! Sau dacă erau, nu erau lângă Cambei. Ți-am mai zis: puțini au crezut în fata aceasta.

        -Ba unii, din câte îmi amintesc, nici nu o considerau oneșteancă.

        -Exact! Pentru că nu avea buletin de Onești. Acum, așa cum bine ai zis, toată lumea este acum în jurul lui Cambei. Înainte de Paris, însă… Fata aceasta a muncit în toți anii ăștia pe rupte. Ai văzut cum îi arată mâinile, nu?

        -Fac o mică paranteză. Are legătură și cu Cambei, ai să vezi. La Jocurile Olimpice de la Paris, România a avut două triplusaltiste: Elena Taloș, fostă Panțuroiu, care a ajuns, de altfel, în finala probei și Diana Ion. Nimeni nu a scris că aceste două fete s-au format la un club relativ mic, dar care este o adevărată forță în atletismul românesc: CSM Onești.

        -Nu s-a scris și nu s-a vorbit despre asta pentru nu s-a dorit, nu pentru că nu s-a știut. Rezultatele noastre în atletism- că despre atletism vorbim acum- au stat și stau în gât multora.

        -Inclusiv cluburilor importante din București, care au reușit să le ia de la CSM Onești și pe Panțuroiu-Taloș și pe Diana Ion. Știu bine cât te-ai zbătut să faci rost de bani pentru a le ține în loc. N-ai avut sorți de izbândă: nici municipalitatea oneșteană, nici sponsorii nu au mișcat vreun deget. Și acum închid parantez și revin la Cambei: nu te temi că ai putea-o pierde în favoarea granzilor din Capitală?

        -Aș minți dacă aș spune că nu am luat deloc în calcul un asemenea pericol, dar am convingerea că, tocmai rezultatul mare obținut de Cambei la Paris, mă va ajuta de data aceasta, pe mine, CSM Onești, în demersurile cu autoritățile locale și sponsorii pentru a păstra sportiva aici. Și este în interesul Mihaelei Cambei, dar și al sportului românesc ca această fată să nu plece de acasă. Casa ei este CSM Onești. La cluburile mari nimeni nu-ți poartă de grijă. Relația inter-umană aproape că nu există. Acolo ești plătit pentru a obține rezultate. Nimeni nu e interesat dacă iubești, dacă nu iubești, dacă te doare sau dacă nu te doare, dacă poți sau nu. Acasă este, însă altfel. Iar pentru Mihaela Valentina Cambei, repet, acasă înseamnă CSM Onești.

        -Dovadă că fratele său mai mic, Lucian Florin Cambei este legitmat, la rândul său, la CSM Onești. Călcând apăsat pe urmele  surorii sale în ceea ce privește performanța.

        -Corect. Apropo: în viitor contăm mult pe Lucian Cambei, așa cum contăm pe Alexia Sipoș. Dacă prin 2017-2018 te atenționam asupra Mihaelei Cambei, acum te rog să-ți notezi numele Alexiei Sipoș. Vom mai vorbi despre ea.

        -Pe final, nu putem să ignorăm numele Nadiei Comăneci. Ce a spus „Zeița de la Montreal” despre performanța oneștencei sale Mihaela Cambei?

        -O rugasem pe Nadia să încerce să ajungă la finala Mihaelei. Nu a reușit. A doua zi  după-amiază însă a fost în satul Olimpic pentru a o felicita.

        -Iar proaspăta vice-campioană olimpică dormea.

        -Dormea pentru că întreg consumul fizic și nervos din timpul finalei a împiedicat-o să se odihnească în acea noapte. Am sunat-o, trezind-o din somn și i-am zis că vine Nadia să o felicite. Au vorbit, au făcut poze, iar Nadia a spus că este mândră de Mihaela. Și să știi că Nadia a fost foarte mândră și de ce a reușit delegația noastră de gimnastică. Era foarte important să ne calificăm în finala pe echipe. Acesta era obiectivul nostru, iar faptul că ni l-am atins a fost ca un semnal: am revenit! Gimnastica românească este din nou pe în prima linie. Iar pentru Los Angeles 2028, vom ridica ștacheta. Și nu doar cu gimnastica, Dane!

        În zbor spre viitor de pe Aeroportul Internațional „George Enescu” Bacău

        Interviu cu Radu Bezniuc, directorul Aeroportului Bacău

        „A zbura, zburare, din prima conjugare”, spunea personajul Gogu interpretat magistral de actorul Dem Rădulescu în seria filmelor „Brigada Diverse”. Ei bine, nici nu știa câtă dreptate avea. Pentru că în ziua de azi e la îndemâna oricui. Îți faci rezervare de bilet, mergi la aeroport, te urci în avion și… pe-aici ți-e… zborul. Dar asta doar în aparență. Pentru că românul are o vorbă, „socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă”. Iar acest lucru se întâmplă și în acest caz. Ce se întâmplă cu adevărat într-un aeroport? Care sunt cauzele întârzierilor de zbor? Ce drepturi au pasagerii și ce trebuie să facem în astfel de situații? Și atâtea alte lucruri… Le aflăm astăzi de la Radu Bezniuc, directorul Aeroportului Internațional „George Enescu” Bacău, într-un interviu în exclusivitate pentru Deșteptarea.

        Aeroportul Internațional „George Enescu” Bacău este al doilea cel mai performant aeroport din Europa în restabilirea conectivității directe, indirecte și totale! Conform Raportului de Conectivitate al Industriei Aeroporturilor pentru anul 2024, elaborat de ACI – Consiliul Internațional al Aeroporturilor, Aeroportul Bacău a înregistrat în 2024 o creștere de 467% a conectivității în raport cu 2023. Raportul menționează că, în ciuda realizărilor unora dintre aeroporturi mici, această categorie de aeroporturi a înregistrat performanțe modeste, când vine vorba de recuperarea conectivității directe, indirecte și totale. Acest lucru reflectă faptul că, companiile aeriene au favorizat, în general, piețele mai mari – cu operatorii low cost în special, dezvoltând piețe de dimensiuni medii unde au apărut oportunități semnificative de dezvoltare a ruterlor. În aceste condiții, restabilirea de către aeroportul Bacău a conectivității reprezintă o realizare importantă în contextul competiției existente cu aeroporturile mai mari din regiune.

        Trei operatori aerieni și lista este deschisă

         

        – Aveți o experiență bogată în acest domeniu. Cum a fost când ați venit prima dată în Bacău? Cum ați găsit lucrurile? Aveați încredere că veți reuși?

        – Bussines-ul de aviație civilă sau industria de aviație civilă este un bussines destul de complex cu resurse financiare enorme. Orice companie aeriană când lansează o destinație face o investiție de cel puțin un milion de euro, pentru a crește potențialul unei destinații. În cazul nostru, în februarie anul trecut, când am preluat aeroportul, erau doar patru zboruri pe săptămână de Londra și cred că două zboruri pe săptămână de Milano/Malpensa. În rest era liniște și pace…

        -Dar știați povestea aeroportului, ce s-a întâmplat…

        -Da. În mare parte te bazezi pe potențialul zonei și aeroportului, adică ceea ce poate să genereze, și faptul că în 2022 a existat un flux destul de mare de pasageri, de aproximativ 560.000 de pasageri, m-a făcut să fiu încrezător că se poate face ceva, nu foarte rapid, dar se poate reconstrui toată rețeaua de zboruri, să se atingă obiectivele cu numărul de pasageri care tranzitează Aeroportul din Bacău. Precedentul a existat, înseamnă că se poate. Există potențialul zonei și există oportunitatea de a dezvolta anumite destinații. În cazul nostru, am avut nefericita situație creată de problemele companiei „Blue Air” din cauza situației financiare. După ce a dispărut unicul competitor de aici, cei de la „Wizz Air” și-au reconsiderat strategia. Ce înseamnă asta? Orice companie aeriană dacă va considera că nu este profitabilă pentru ea să stea pe un aeroport, sau va avea o oprtunitate mai mare de câștig pe un alt aeroport, atunci va migra în acea direcție, indiferent de efortul pe care îl face un management sau altul.

        -Și asta a făcut compania atunci?

        -Efectiv au plecat din Bacău pentru că nu au mai avut competiție. Or, acum ați văzut ce se întâmplă. De pildă, au venit cei de la „Aeroitalia”, au introdus zborurile zilnice spre Roma, rută preluată și de cei de la „Wizz Air” din octombrie, dar într-un mod agresiv, adică cu o intrare în piață de 15 euro de bilet de avion. E clar că această situație de competiție stimulează piața și creează avantaje în primul rând pentru pasageri. În realitate este o competiție între companiile aeriene… Acum nu știu cât va rezista un operator sau altul, pentru că e o luptă destul de dură. Știm că „Wizz Air” are un potențial financiar enorm și poate rezista pe termen lung într-o competiție de genul ăsta. În schimb, cu „Aeroitalia” e un pic diferit… Ei au mers pe încredere că există piață aici, fapt demonstrat și prin numărul de pasageri transportați până acum. Dar, în același timp, atunci când vine un jucător foarte puternic, cum e „Wizz Air”, pe o anumită destinație, e clar că fiecare dintre companiile aeriene își reconsideră poziția.

        -Asta înseamnă că ne putem aștepta la surprize?

        -Depinde. Dar tocmai de asta ne-am zbătut până acum să avem minim doi operatori aerieni care să fie prezenți aici, în Bacău. Deocamdată avem 3 și vrem să creștem numărul de operatori aerieni care zboară spre și dinspre Bacău. Asta este o parte a strategiei noastre, să avem cât mai mulți operatori care să zboare pe cât mai multe destinații. Totodată, oricare dintre cei trei operatori care activează acum în Bacău, în momentul în care vor identifica o piață care este convenabilă pentru ei, sigur vor rămâne în continuare. Este și o altă problemă în prezent, care este legată și de poziția altor aeroporturi regionale, și anume, disponibilitatea de aeronave. De exemplu, de pe Suceava, „Wizz Air” a zis că își retrage poziționarea, adică nu mai are bază acolo. Pe Iași nu a putut să suplimenteze baza cu o aeronavă și a redus numărul de frecvențe sau destinații. Pe Bacău, în schimb, a văzut că zona are potențial și a crescut mult frecvențele pe rută, pe Milano/Malpensa, dar și pe Roma/Fiumicino care urmează să fie introdusă. Toată situația asta ne demonstrează încă odată o repoziționare și a celor de la „Wizz Air” în raport cu Bacăul. Adică, într-un fel sau altul, evoluția pe care am avut-o pe parcursul unui an și jumătate a demonstart că trebuie menținută atenția pe această piață. Este bine, dar tot mai există riscul ca un operator sau altul să se supere și să reducă sau să nu mai facă față, pentru că e vorba de business, de profit, și atunci fiecare din operatori își face calcule. Cam așa stau lucrurile. Deficitul de aeronave își pune serios amprenta asupra prioritizării destinațiilor operate de către o companie aeriană sau alta.

        Urmează cea mai grea perioadă a anului

        -Intenționează companiile care oprerează pe Bacău să își mărească numărul de aeronave și implicit numărul de zboruri?

        -Toată lumea se gândește la creșterea numărului de pasageri, a numărului de destinații… Ceea ce s-a întâmplat de exemplu cu „Dan Air”, care a venit inițial cu un număr foarte mare de frecvențe, pe care le-au echilibrat, ulterior, apoi le-au redus, după care au venit cu două aeronave bazate aici. Da, au fost impactați sever de deficitul de aeronave. Din ce știu, acum sunt 3 aeronave care operează, două sunt pe Bacău și una operează curse charter pentru un operator de turism din București. Fiecare din companiile aeriene vor căuta să își mărească flota, dar depinde foarte mult de capacitatea fiecărei companii aeriene de a face față prezenței pe termen mediu și lung pe o piață sau alta.

        -Sunt chestiuni care țin mai curând de companiile aeriene și mai puțin de aeroporturi.

        -Trebuie să subliniem că aeroportul este entitatea sau regia autonomă care creează condițiile pentru ca operatorii, companiile aeriene să vină, iar aici e vorba de un efort cumulat: resursa umană care este disponibilă, care este certificată, oamenii care pot procesa anumite tipuri de servicii pentru companiile aeriene. De pildă, toate activitățile la rampă sau activitățile în față, unde e check in-ul…

        -Atunci când erau mai puține zboruri erau și mai puțini angajați? De când s-a dezvoltat aeroportul a crescut și numărul acestora?

        -Numărul de angajați a crescut și trebuie să recunosc că provocarea cea mare a fost legată de productivitatea muncii. Pentru că și pe noi, bugetul de stat ne obligă la o anumită creștere, funcție de productivitatea muncii. Toată lumea cere salarii mai mari, salarii ce sunt raportate la costul vieții, nu la ceea ce fac ei mai mult și mai bine. Iar oamenii au dreptate, le-au crescut ratele, au copii, sunt costuri majorate, inflație. Toate la un loc generează un cost de viață mult mai sus și atunci, pe bună dreptate, oamenii vin și spun că vor majorări salariale. Problema asta este pe toate aeroporturile. În cadrul Consiliului de Administrație de acum două săptămâni am decis să asigurăm o creștere de minim 20%. O să trimitem spre aprobare la Consiliul Județean. Altfel, riscăm să ne plece oameni pe care noi i-am certificat… De altfel, din februarie și până acum, au existat două valuri de creșteri salariale și am încercat să respect angajamentul pe care l-am făcut în fața colegilor din aeroport. Da, urmărim creșterea nivelului de salarizare, dar în același timp trebuie să fim și responsabili.

        -Ce strategie aveți pentru a atrage noi operatori aerieni?

        -Noi am avut o strategie consolidată pentru a veni în întâmpinarea companiilor aeriene. Concret, am reconstruit serviciul de handling pasageri la check in tocmai pentru a avea avantajul în raport cu alți competitori. Atunci a devenit posibilă crearea unui pachet consolidat de ofertă pentru companiile aeriene, și am spus că, orice operator aerian care vine și deschide o destinație nouă, va fi eligibil pentru servicii de handling gratuit, și rampă și pasageri. Noi am putut folosi acest serviciu ca și element atractiv pentru a aduce operatori aerieni. Câștigurile în felul acesta sunt altele, pe parte de taxe aeroportuale. Ne-a ajutat foarte mult și Consiliul Județean, care au fost mai avangardiști și au acceptat stimulentul de minimis, pentru fiecare companie aeriană care lansează sau relansează zboruri noi. Stimulentul a fost stabilit cu avizul Consiliului Concurenței până la 300.000 de euro, pe o perioadă de doi ani. Pentru a primi acest stimulent, nu trebuie să ai datorii fața de aeroport. Apoi, asigurarea unor condiții mai bune. De exemplu, operatorul aerian, cel care se bazează pe Bacău, are gratuitate la tot ce înseamnă parcare de aeronave. Plus că are asigurate birouri. Până acum am reușit să trezim interesul pentru mai multe destinații…

        -Ce urmează?

        -Urmează perioada destul de grea a anului, anume 15 octombrie – 15 decembrie, atunci când operatorii aerieni nu mai au acel flux de pasageri. Este o scădere și în acest fel își reduc numărul de frecvențe și ajung la un regim de operare care să le asigure încărcarea necesară. Cu toate acestea există competiție pe piață iar noi o urmărim cu atenție. De exemplu, ne așteptăm ca „Aeroitalia” să vină cu o anumită reacție pe tot ce înseamnă intrarea „Wizz Air”. Ați văzut probabil prețurile, cifrele sau oferta de preț care există. Practic, cei de la „Wizz Air” au un tarif care pornește de la 15 euro pe segment. Un tarif foarte jos. Cei de la „Aeroitalia” îl consideră de dumping. Să vedem ce se întâmplă pentru că fiecare companie are politica ei și nu putem noi să o influențăm. Revin la ceea ce am spus: noi suntem cei care creăm condițiile, pachetele care să stimuleze interesul pentru o destinație sau alta. Până acum ne-a reușit și vrem ca până la sfârșitul acestui an să ajungem la un număr de 500.000 de pasageri procesați, adică dublu față de ce a fost anul trecut.

        -Avem o statistică în acest sens?

        -Anul trecut au fost 250.000 de pasageri procesați, iar până acum, în acest an, avem peste 350.000 de pasageri, ceea ce ne dă încredere. Dar să vedem totuși ce vor decide și operatorii aerieni pentru că există o concurență crâncenă. Pentru că unii operatori aerieni decid să subînchirieze aeronavele decât să mențină o activitate pe zborurile regulate. De ce? Pentru că atunci când subînchiriezi aeronave pentru alte companii aeriene… și de asta am adus în discuție, aduce deficitul de aeronave care există pe întreaga piață. Acum și „Wizz Air” și „Lufthansa”, dar și alții, toți caută aeronave pentru a fi subînchiriate pentru că nu mai fac față evoluției de trafic aerian pe care o au. Cererea este în creștere. Oricum, criza aeronavelor își pune amprenta asupra performanței de respectare a orarului de zbor. Chiar și noi am dat un comunicat pe care l-am preluat de la Consiliul Internațional al Aeroporturilor, care a făcut o analiză privind respectarea timpilor, acuratețea zborurilor, care arată că peste 60% din întârzieri a zborurilor sunt din cauza traficului aerian. Noi, aeroporturile regionale asigurăm toate condițiile necesare pentru ca aeronavele să aterizeze sau să decoleze atunci când au ele nevoie. Avem flexibilitate maximă, dar e altceva pe coridorul de zbor… Mai există o problemă majoră, cu care noi nu prea ne-am confruntat, legată de anularea de curse. Dar să știți că în aviație există un mesaj dur: siguranța este pe primul loc și nu se negociază. Atunci când o companie aeriană are o problemă de ordin tehnic, acea problemă trebuie rezolvată indiferent de câtă presiune există din partea pasagerilor. Legea nescrisă spune că „e mai bine să am 180 de oameni furioși decât 180 de oameni morți”.

        Avem sprijinul total

        -Cu toate că am mai vorbit, ce planuri de dezvoltare pe termen mediu și lung aveți pentru Aeroportul Internațional „George Enescu” Bacău?

        -Poate părea o întrebare standard, dar de fiecare dată mi se trezesc niște sentimente contradictorii. Pe de-o parte, toată lumea se gândește la creștere continuă, număr de frecvențe, vrem mai multe destinații…oamenii asta vor. Doar că oamenii aleg un alt aeroport imediat dacă nu le convine orarul, dacă nu le convine compania aeriană, prețul care există… sunt mai mulți factori. E complicat să vii în competiție atunci când ai un număr limitat de companii aeriene care sunt prezente aici. Totodată vreau să vă asigur că noi chiar facem eforturi enorme. Să fac o comparație simplă: acum un an și jumătate, nimeni din Asociația Aeroporturilor nu mai credea că Aeroportul Bacău își mai revine, pentru că a fost un aeroport care s-a bazat doar pe doi operatori, a contat pe ei, și care brusc fiecare a avut planul lui.

        -Deci Aeroportul Bacău a fost într-un pericol real?

        -Da, a fost. Conducerea Consiliului Județean Bacău, a sesizat acest pericol și era complicat să îți revii dacă nu acționai foarte rapid. Noi am reușit, dar trebuie să fim conștienți că se așteaptă să fie și efortul pasagerilor pentru a încuraja companiile aeriene să mai opereze pe o destinație sau alta. Sunt foarte multe la mijloc. De aceea, stabilirea planurilor pe termen mediu și lung e un efort realizat împreună cu cei de la Consiliul de Administrație, el a fost transpus în planul de administrare, ce ne dorim, ce planificăm, cum vrem să ajungem la anumite obiective. Am reușit în toată această perioadă să dedic foarte mult timp Aeroportului Bacău în sensul împărtășirii relațiilor pe care le am cu toate companiile aeriene, relații pe care le-am stabilit pe parcursul întregii mele activități în aviația civilă în 20 de ani. Am avut multe discuții… Acum, în premieră, pot să vă spun că am reușit să punem Aeroportul Bacău și pe agenda celor de la „RyanAir”. Până acum, „RyanAir” nici nu voia să audă și nu avea planuri pentru Bacău. Doar că trebuie să înțelegem că, toate companiile aeriene low-cost, în prezent, operează în anumite condiții pe care trebuie să le ofere un aeroport. Și nu atât aeroportul cât autoritățile locale care gestionează aeroportul. În cazul nostru, „RyanAir” a venit cu o solicitare, care era, din punctul nostru de vedere, exagerată, niște condiții foarte dure, condiții de ordin financiar pe care noi nu le putem suporta, dar și alte elemente.

        -Cum colaborați cu autoritățile locale sau chiar cu cele regionale?

        -În primul rând, noi urmăm principii simple. Și putem vorbi aici de Ordonanța de Urgență Nr. 109. Ea stabilește modalitatea de interacțiune, în sensul performanței în raport cu cei cu care sunt autoritate tutelară, cea care stabilește obiectivele de performanță și trebuie să le respecți indiferent de relația pe care o ai cu ei, cât de bună este. Cu alte cuvinte, ni se cere să facem performanță. Avem sprijinul total. Adică, toate inițiativele, tot ce am adus în atenția lor, a fost sprijinit, dar recunosc că și noi la rândul nostru am făcut foarte bine calculele, tocmai pentru a avea un impact maxim pentru acea contribuție sau investiție din partea Consiliului Județean.

        Cargo? Se poate dar…

        -Am tot vorbit de zboruri de linie, de chartere… există pe aeroportul din Bacău și zboruri comerciale? Cargo?

        -Eii, aici se deschide cutia Pandorei. De ce? Pentru că toată lumea vorbește de transport de mărfuri, de potențialul de dezvoltare, dar, până în prezent nu am avut nicio cerere pentru așa ceva. Apoi, cei de la „Dan Air” au avut inițiativa de a porni proiectul de transportare a mărfurilor la cală, categoria cargo, iar atunci când am început să analizăm solicitarea lor ne-am lovit de birocrația care există în orice stat. Faptul că nu există punct vamal care este autorizat să deservească mărfurile cargo. Iar subiectele acesta nu țin de noi.

        -Totuși, pentru așa ceva ar trebui un terminal separat?

        -Depinde. Pentru volumele mici, nu, dar dacă vrei să dezvolți un proiect mai măricel trebuie să faci un efort diferit. Avem acum și solicitarea celor de la Primărie, care vor să construiască în vecinătatea pistelor un parc industrial cu procesare cargo, doar că apare întrebarea, cine va gestiona punctul respectiv, sau dacă există potențial de marfă care nu poate fi transportat terestru sau pe calea ferată. Există întotdeuna un potențial ca să poți face Bacăul ca un nod logistic, dar pentru o astfel de investiție trebuiesc și mulți bani. Dar nu este suficient doar să îl construiești, trebuie să ai și cererea necesară pentru așa ceva.

        -Revenind la traficul de pasageri, spre câte destinații se zboară acum din Bacău?

        -Acum sunt 14 destinații, iar din 16 decembrie vor mai fi încă două, pe Paris-Beauvais și Dortmund, dar lucrăm și pentru alte destinații, suntem în discuții cu companii, dar nu pot să vă dau acum detalii. Suntem un aeroport și o echipă de management cu o abordare diferită, pentru că a trebuit să pornim la start în februarie 2023 de pe o poziție de outsider. E clar că atunci când sunt aeroporturi puternice în zonă, ele vor fi cele care vor trage fluxurile spre ele, tot timpul. În același timp, pentru noi este important că s-a restabilit conectivitatea, adică toate destinațiile care au dispărut de pe rețeaua noastră de operare în februarie-martie anul trecut acum au revenit pe harta noastră. Acum aș vrea să exprim neînțelegerea… Nu pot să înțeleg atitudinea răutăcioasă a oamenilor atunci când ei nu știu care este efortul nostru din spate și ce anume se realizează. Poate că nici nu vor să se documenteze, dar oamenii vor totul aici și acum. Trebuie să fim realiști. Zborurile sunt create și generate de companiile aeriene în funcție de cererea efectivă, nu de dorința individuală a cuiva.

        -Suntem pe finalul întâlnirii noastre. Dacă ar fi să avem o concluzie…

        – Vreau să subliniez faptul că avem o interacțiune foarte bună cu autoritatea tutelară, Consiliul Județean Bacău, domnul președinte Ivancea ne sprijină, v-am confirmat de atâtea ori. Avem o relație foarte bună și cu „Aerostar”, cu armata, cu „Romatsa”. Scopul de bază al operării pe aeroport este siguranța zborului. Pe locul doi sunt destinațiile pe care se dezvoltă. Vrem să asigurăm o stabilitate în evoluția companiilor aeriene aici, de pe Bacău, în sensul că vrem să îi încurajăm și pe pasageri dar și companiile aeriene să aibă motivația necesară să rămână pe Bacău și să opereze zboruri spre destinațiile care sunt cele mai solicitate. Sperăm să apară destinații noi. Cum am mai spus, în iarnă vor apărea cele două destinații noi – Dortmund și Paris, dar, în fiecare an, avem și în planul de administrare, să creștem numărul de destinații dar și numărul de pasageri astfel încât să transformăm Aeroportul Internațional „George Enescu” Bacău într-un aeroport viabil, într-un proiect fezabil, iar în 2025 să ajungem la un regim de autofinanțare complet. Adică să putem să ne acoperim toate costurile noastre din contul veniturilor pe care le generăm. Mesajul meu este ca lumea să fie mai înțelegătoare cu toți colegii noștri de pe aeroport, toți depunem efort, nimeni nu are intenția să reducă sau să restrângă numărul de operări care sunt pe Bacău. Toți ne dorim același lucru, să avem performanță.

        Pădurile afectate în 2007 de o cumplită furtună de zăpadă pe valea Asăului sunt complet refăcute

          La 17 ani și jumătate de la teribila ninsoare abundentă asociată cu vânt puternic care a produs doborâturi și rupturi de arbori masive în bazinul forestier Humărie-Merișor de pe valea Asăului, pe 237 ha, suprafețele afectate sunt acum complet regenerate și refăcute, fiind acoperite cu păduri tinere de rășinoase, molid și brad. Fenomenele extreme au avut loc în noaptea de 23/24 martie 2007, în Ocolul Silvic Comănești, aproape de granița cu județul Neamț și comuna Tazlău, dar zilele trecute am avut ocazia să văd cum arată acum zona afectată atunci: peste tot arborii tineri au ajuns mărișori, iar prăpădul nu se mai poate ghici.

           

          „Acum peste șapte ani – am aflat de la ghidul meu de ocazie, inginerul Ionel Dumitru de la Direcția Silvică Bacău -, au fost afectate arboretele tinere de molid cu vârste de 40-60 de ani de pe o suprafață totală de 237 ha, în general din jumătatea inferioară a versanților. Pe lângă arborii doborâți s-au rupt vârfurile arborilor de molid de la 2-4 m, fapt care a condus la debilitarea și degradarea arboretelor afectate. Speciile de rășinoase și în special molidul au tulpini monopodiale, ceea ce înseamnă cu un singur ax cu un mugure terminal la vârf. Ruperea vârfului conduce la debilitarea arborelui și la scăderea capacităților ecologice, ceea ce duce într-un interval de timp relativ la uscare”.

           

          Procedurile de îndeplinire a condițiilor legale de recoltare a lemnului doborât în martie 2007 au durat până în anii 2010-2011. Ulterior, au fost efectuate împăduriri, printr-un efort remarcabil al silvicultorilor, care în afara lucrărilor de plantare și a celor de întreținere au efectuat și lucrări ample de combatere a unui dăunător specific rășinoaselor, din familia Hylobius, care prin roaderea coletului puieților produce uscarea acestora.

           

          În imaginile atașate se vede cum au fost afectate pădurile din bazinul Humărie-Merișor, în poze puse la dispoziție de ing. Ionel Dumitru, dar și cum arată acum zonele replantate.

           

          O piațetă care nu mai există

          În imaginea alb-negru din anii ’70, observăm o zonă din Bacău care astăzi a suferit transformări semnificative. Fotografia surprinde o parte din oraș ce include clădirea Restaurantului Militar Bacău (RMB), o structură masivă și impunătoare ce domină fundalul.

          La acea vreme, clădirea RMB era un reper important în oraș, reflectând arhitectura specifică perioadei comuniste, cu linii clare și un design simplu, dar funcțional. În prim-plan, se vede o piațetă formată la intersecția străzilor Energiei și Oituz.

          Această zonă, odinioară un spațiu larg și deschis, s-a transformat în deceniile care au urmat. Astăzi, piațeta a fost înlocuită de un sens giratoriu, marcând o schimbare majoră în infrastructura urbană a Bacăului.

          De asemenea, palcul de copaci din stânga fotografiei, care adăuga o notă verde și plăcută peisajului, nu mai există. Aceștia au fost tăiați pentru a face loc unor noi construcții, semn al modernizării rapide și al extinderii orașului.

          În imagine se pot observa și câțiva trecători, unii pe jos, alții pe biciclete sau în mașini, ceea ce ne oferă o perspectivă asupra vieții cotidiene din acea perioadă.

          Traficul pare lejer, iar atmosfera este una relaxată, cu oameni care își desfășoară activitățile zilnice într-un ritm calm. Transformările urbane care au avut loc de atunci sunt evidente, cu dispariția spațiilor deschise și a vegetației în favoarea dezvoltării infrastructurii moderne.

          Fotografia aceasta este un memento al schimbărilor prin care a trecut orașul Bacău, adaptându-se la noile cerințe ale urbanizării și modernizării.

          Folosirea prunelor in scop medicinal

          Prunele au fost utilizate în scopuri medicinale de-a lungul secolelor datorită numeroaselor lor beneficii pentru sănătate.

          Aceste fructe sunt bogate în vitamine, minerale și antioxidanți, contribuind la întărirea sistemului imunitar. Prunele uscate sunt recunoscute pentru efectul lor laxativ natural, fiind folosite frecvent pentru combaterea constipației. Fibrele solubile și insolubile din prune ajută la reglarea tranzitului intestinal și la prevenirea problemelor digestive.

          De asemenea, consumul regulat de prune poate reduce riscul de boli cardiovasculare datorită conținutului ridicat de potasiu, care ajută la menținerea tensiunii arteriale în limite normale. Prunele conțin și sorbitol, un compus care favorizează digestia și contribuie la absorbția eficientă a nutrienților.

          În medicina tradițională, decocturile din prune erau folosite pentru tratarea afecțiunilor ficatului și pentru detoxifierea organismului. Antioxidanții prezenți în prune, precum vitamina C și fitonutrienții, ajută la combaterea stresului oxidativ și la protejarea celulelor împotriva îmbătrânirii premature. Consumul de prune poate, de asemenea, să îmbunătățească densitatea osoasă, datorită prezenței borului și a altor minerale esențiale.

          Studiile sugerează că prunele ar putea contribui la prevenirea osteoporozei, în special la femeile aflate în postmenopauză. Prin urmare, prunele sunt nu doar un aliment delicios, ci și un remediu natural cu multiple beneficii pentru sănătate, fiind folosite atât în scop preventiv, cât și pentru tratarea diverselor afecțiuni.

          Creștere semnificativă a comerțului internațional în județul Bacău

          În luna aprilie 2024, comerțul internațional al județului Bacău a înregistrat o creștere semnificativă atât la nivelul exporturilor, cât și al importurilor, potrivit datelor recent publicate.

          Volumul exporturilor, după sediul agentului exportator, a atins 101,66 milioane de euro FOB, marcând o creștere de +23,2% comparativ cu aceeași lună a anului precedent și o ușoară creștere de +0,03% față de luna martie 2024.

          Cea mai mare pondere în volumul mărfurilor exportate din județ a fost deținută de secțiunea „materii textile și articole din acestea”, care a reprezentat 19,1% din totalul exporturilor. Următoarele secțiuni cu ponderi semnificative au fost „produse ale industriei chimice și ale industriilor conexe” (18,0%) și „materiale plastice, cauciuc și articole din acestea” (14,2%).

          Pe perioada cumulată 1 ianuarie – 30 aprilie 2024, volumul total al exporturilor din județul Bacău a ajuns la 384,898 milioane de euro FOB, înregistrând o creștere de +8,9% comparativ cu aceeași perioadă a anului 2023. În ceea ce privește importurile, județul Bacău a consemnat o valoare de 164,915 milioane de euro CIF în aprilie 2024, cu +49,6% mai mare față de aprilie 2023 și în creștere semnificativă cu +33,4% față de luna martie 2024.

          Cele mai mari ponderi în totalul importurilor au fost deținute de secțiunea „metale comune și articole din acestea” (31,0%), urmată de „mașini, aparate și echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul și imaginile” (16,6%) și „mărfuri și produse diverse” (8,0%). În perioada 1 ianuarie – 30 aprilie 2024, volumul importurilor din județ a fost de 514,264 milioane de euro CIF, înregistrând o creștere de +11,3% comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior.

          Cu toate acestea, soldul balanței de comerț exterior (FOB/CIF) a județului Bacău a rămas negativ. În luna aprilie 2024, deficitul comercial a fost de -63,255 milioane de euro, iar pe primele patru luni ale anului, deficitul a atins -129,366 milioane de euro. Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi în această perioadă a fost de 74,8%, ușor sub media națională de 77,1%.

          Sudul Global si homofob este împotrivă

           

          Dacă încalci narațiunea oficială și încerci să vorbești despre încheierea conflictului în Ucraina ești calificat automat ca fiind putinist. Dacă afirmi că România ar trebui să fie neutră în acest conflict, aceasta te califică la titlul de naționalist prost. Dacă îndrăznești să ai opinii personale împotriva educației LGBTQI+ în școli ești calificat ca homofob. Dacă pretinzi că persoanele transsexuale care optează pentru schimbarea de sex sunt de fapt persoane bolnave, îți riști carierea. Dacă lucrezi într-o mare companie transnațională, ești concediat;  în condițiile când ești funcționar public, ți se instrumentează un dosar de către Comisia pentru prevenirea și combaterea discriminăriiMai grav, ți se poate întocmi și un dosar penal pentru ,,Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare ….” (C.P. art. 369).  Există chiar și un ghid la nivel European (https://www.osce.org/files/f/documents/7/f/36428.pdf) care ne ghidează (cum altfel!) să identificăm ce presupun Infracțiunile motivate de ură. Asta ca o agravantă a infracțiunii de bază, oricare ar fi aceea. Numai că, în sfera infracțiunii, încet încet se circumscrie și delictul de opinie. Adică trebuie să taci, indiferent care e realitatea obiectivă. Realitatea obiectivă o definea acum câțiva ani pentru https://www.opiniatimisoarei.ro/romania-operatia-de-schimbare-sexului-gratuita-transsexualitatea-este-considerata-boala/30/03/2011  un medic care a făcut prima operație de schimbare de sex din România în anii 90, chirurgul Ioan Lascar, care preciza;  ,, Transsexualitatea este considerată o boală, iar diagnosticarea ei corectă necesită ani de evaluări din partea unui mare număr de doctori aparținând unor specialități medicale diverse. În plus, odată actul chirurgical încheiat, fiecare din acești pacienți trebuie să urmeze un tratament hormonal pe parcursul întregii vieți….In SUA o operație de schimbare a sexului costă între 20.000 si 60.000 de dolari. În Romania este gratuită, costul intervenției fiind suportat integral de sistemul național de asigurări de sănatate.”  Dincolo de alegeri, de pensii mărite ori micșorate, de conflictele din Israel ori Ucraina, ca în fiecare an, începe școala.  Într-un iureș neo-marxist, oameni care habar nu au ce presupune educația sexuală, încurajează de la nivel instituțional exacerbarea sexualității infantile, debalansând echilibrul psihoemoțional al copiilor aflați la vârste foarte mici. Prin politici instituționale generate de ideologie și nu de știință, acestea devin factorii determinanți, în anumite cazuri, ale  tulburărilor de identitate de gen care se vor manifesta mai târziu. Ca dascăl, dacă te opui acestui demers devii etichetabil…  homofob. Pentru că, în logica celor care promovează fenomenul, copilul are dreptul la alegere…… Nu are dreptul să poarte armă ori să conducă o mașină, dar își poate alege sexul. Această politică ne este impusă, iar reprezentanții noștri la Bruxelles o acceptă fără obiecțiuni.  Însă dincolo de UE există o structură la nivel planetar care este ,,preocupată de siguranța copiior noștri.” Noul tratat al ONU privind „Consolidarea cooperării internaționale pentru combaterea anumitor infracțiuni comise prin utilizarea sistemelor de tehnologie a informației și comunicațiilor și pentru schimbul de probe electronice ale infracțiunilor grave”  a fost publicat luna trecută  în spațiul virtual și poate fi accesat pe adresa https://documents.un.org/doc/undoc/gen/v24/055/06/pdf/v2405506.pdf . Elaborat și aprobat în versiunea sa provizorie pe 16 august a.c. de Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri, Terorism și Crima (UNODC), ( după 3 ani de negocieri), acesta ar încuraja pedofilia și ar legaliza abuzul sexual asupra copiilor dacă va fi susținut de majoritatea țărilor la Adunarea Generală ce va urma. După publicația italiană La Nuova Bussola Quotidiana, ,, Delegațiile occidentale din SUA și țările europene, inclusiv UE , au susținut includerea în text a excepțiilor pentru unele forme de pornografie infantilă. Adică, acel material care nu implică un copil real sau care este generat independent (inteligență artificială) sau creat în cadrul unei -relații consensuale- și stocat pentru -utilizare privată-, (care) nu vor face obiectul urmăririi penale obligatorii de către state…. Delegatul austriac  a reprezentat vocea întregii UE și a susținut punctul de vedere occidental: –Copiii peste 14 ani au dreptul să dezvolte relații sexuale și să aleagă să aibă o relație sexuală- cu adulții, ei pot produce imagini în timpul angajamentului sexual împărtășindu-le unul cu altul, fără nici o încriminare. Aceeași poziție a fost susținută de Germania care și-a atenuat regulile privind deținerea și producerea de pornografie infantilă. De asemenea, suntem în plină legalizare fără nicio limită de –sexting- (schimbul de mesaje, audio, imagini sau videoclipuri, în special prin intermediul smartphone-urilor sau chat-urilor din rețelele de socializare, de natură sexuală sau explicit sexuală, inclusiv imagini cu persoane goale…).”  Delegațiile din Iran și Republica Democratică Congo au cerut un vot pentru eliminarea acestor excepții, afirmând că ar putea face rău copiilor promovând traficul sexual cu copii și practicile sexuale perverse. Cincizeci și una de țări s-au unit și au promovat aceleași obiecții ca și Congo și Iran votând pentru eliminarea prevederilor, care au rămas totuși incluse în text . Nouăzeci și una de țări, în frunte cu Statele Unite și Uniunea Europeană, (iată videoclipul cu declarația  reprezentantului UE), au votat pentru menținerea acestora. După https://c-fam.org/friday_fax/new-un-cyber-crime-treaty-may-favor-sxual-rights-for-kids/ ; ,,Oficiul Națiunilor Unite al Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului a susținut excepțiile pe baza faptului că fără ele ar exista riscul de a incrimina -expresiile legitime ale artei și literaturii care descriu persoane fictive-. Human Rights Watch, o organizație finanțată de guvernele occidentale, a susținut, de asemenea, că excepțiile sunt necesare pentru a proteja operele cu -valoare artistică- și pentru a proteja drepturile copiilor.” (?!) Aplecându-se asupra subiectului, publicația de limbă  spaniolă, https://es.zenit.org/2024/08/20/nuevo-tratado-de-la-onu-sobre-ciberdelincuencia-abre-la-puerta-a-la-pedofilia-y-legaliza-el-sexting-infantil/ ,a precizat că  ,,efortul internațional de promovare a pornografiei infantile nu este nou. În urmă cu câțiva ani, UNICEF a publicat, iar ulterior a retras sub presiune, un raport în care susținea că pornografia poate fi bună pentru copii. În urma adoptării noii formulări a tratatului, mai multe delegații au rămas neconvinse și și-au exprimat din nou îngrijorarea cu privire la lacunele legale, inclusiv Nicaragua, Niger, Djibouti, Pakistan, Papua Noua Guinee, Irak, Guatemala, Mali, Tanzania, Venezuela, Thailanda, Siria, Burkina Faso, Paraguay, Senegal, Maroc, Sudan, Uganda, Kenya și Zimbabwe. -Aș vrea să întreb din nou, ce drepturi protejăm, cele ale criminalilor sau cele ale victimelor?-” a întrebat  un delegat rus, susținut și de China. Întrebare rămasă fără răspuns. Publicația franceză https://nouveau-monde.ca/si-la-russie-tombe-ou-echoue-le-monde-est-fini/ , sub îndrăznețul titlul; , ,,Dacă Rusia cade sau eșuează, lumea s-a terminat”, emitea o ipoteză tulburătoare despre un adevăr pe care, din pricina sufocantei propagande oficiale privind democrația, drepturile, intruziunea, egalitatea de gen, etc., nu îl mai sesizăm.  Adevărul din perspectiva publicației franceze, e că;  ,, … Dacă te uiți la valorile Occidentului, SUA, Marea Britanie, Germania, Suedia, Australia, Canada etc. , aceste țări  renunță din ce în ce mai mult la identitatea lor, sunt locuri în care se adună migranți, unde cultura este dizolvată și istoria ștearsă. …. Acest Forum Economic Mondial și agenda globaliștilor încearcă să facă lumea fără granițe, fără cultură sau identitate, o masă de oameni fără loialitate față de pământul sau moștenirea lor și mai ușor de controlat. Pentru că nu sunt altceva decât o clasă de consumatori fără mândrie, animale care nu vor fi niciodată încurajate să nu urmeze comenzile. De asemenea, Occidentul împărtășește o ură comună față de tradiție, familie, copii și valori tradiționale. Vor case monoparentale, sau mai bine zis, fără părinți. Ei nu vor copii. Vor să promoveze frica climatică, să susțină și să se închine ideologiei LGBTQ. O lume în care ideologia Dacă te simți bine, fă-o nu ține cont de moralitate sau de limite. Fiecare națiune care -se alătură- Occidentului ajunge să devină la fel. …Demografia este de nerecunoscut, cultura este distrusă, de fapt singura ideologie asupra căreia par să fie de acord cu toții este LGBTQ. Rusia nu a căzut în această capcană, dimpotrivă; și asta constituie o amenințare pentru Occident. Nu pentru că Rusia vrea să cucerească sau să schimbe Occidentul, nu pentru că vrea război, ci pur și simplu pentru că există și este puternică. …..așa că însăși existența unei puteri care nu se va supune este ofensatoare și înspăimântătoare pentru Occident.

          Pentru a dezamorsa orice interpretare privind conspiraționismul,  menționăm preventiv că autorul materialului preluat de publicația franceză este Noctis Draven , veteran al armatei americane. Adică din țara de unde primim lumina.

           

          Jr. Adrian M. Ionescu

           

           

           

           

          5 septembrie 2024

            Prima pagină