sâmbătă, 27 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 3576

Cum scapam de umezeala si igrasia din casa

Tot mai multi bacauani s-au confruntat in ultima vreme, mai ales acum in sezonul rece, cu aparitia igrasiei in apartamente. Majoritatea dintre ei spun ca, fenomenul a aparut dupa ce si-au montat geamuri termopan. Incercam astazi sa explicam motivele pentru care s-a ajuns in aceasta sitatie si stam de vorba cu Sorin Moldovan, administrator firma specializata in productie si montaj de tâmplarie termopan.

-Cum apare si ce trebuie sa stim despre condens?

-In primul rând trebuie sa facem o diferenta. Sunt doua pozitii de condens. Odata, intre foile de geam termopan, acolo e clar, e viciu de productie, geamul termopan si-a pierdut etansietatea si aspira aer intre foliile de geam termopan si condenseaza, situatie in care se impune inlocuirea geamului termopan. A doua situatie este atunci când condensarea se produce pe suprafata interioara, din casa. Geamurile se aburesc, face condens si se scurge apa pe pereti. Aici, fizica actioneaza in felul urmator: daca in camera este rece, moleculele de aer sunt apropiate intre ele si permit absorbtia intre ele a unei cantitati mult mai mici de apa, si atunci, restul de apa condenseaza pe un pahar pe care-l scoti din frigider, sau pe sticla care este rece, sau pe pereti in unele cazuri, când peretele este rece.

-Multi bacauani se plâng de faptul ca dupa ce si-au montat geamuri termopan le-a aparut igrasie in apartamente.

-Daca va amintiti, pe vreme de din-nainte de 1989, noi toti aveam in camara o aerisire si in bucatarie o aerisre. Aerisirea din camara era conectata la un gheu care crea un tiraj natural, deci, in permanenta aerul se misca in incapere. Aerul venea dinspre bucatarie spre camara si urca prin gheu pe bloc. Un flux constant, mic, nu-l simteai ca bate vântul, dar asigura acea circulatie a aerului. Plus ca ferestrele din lemn nu sunt atât de etanse, si se face un schimb de aer cu exteriorul necontrolat. Aerisirile infundate din diferite motive, ferestre etanse cu termopan, duc la blocarea aerului in incapere. Fenomenul de condensare apare când umiditatea relativa a aerului este peste 50-60%. Sigur, aici intervin si alte elemente cum ar fi izolarea termica a cladirii, care nu totdeauna este executata corect. In al doilea rând,lipsa ventilatiei, si nu in ultimul rând, a aparut de câtiva ani, un geam de joasa emisivitate caruia i se mai spune anticondens si care previne foarte mult aparitia acestui fenomen. Dar asta nu inseamna ca problemele de umiditate au fost rezolvate. Poate aparea igrasie pe pereti, in jurul ferestrelor s.a.m.d. Daca este un apartament la ultimul etaj, unde sunt infiltratii, sau la parter unde exista umezeala de la beci, exista risc de igrasie.

-Cum se pot rezolva aceste probleme?

-In primul rând, cel care monteaza termopanele, ar fi bine sa aiba un hidrometru sau sa isi dea seama din experienta când merge la masurat, ca e un apartament cu potential de igrasie, sa recomande un termopan de calitate, dar, de cele mai multe ori, oamenii se orienteaza dupa pret, preferând ce este mai ieftin, neluând in considerare sfaturile specialistilor. Iar apoi se pot intâlni cu astfel de probleme: condens si igrasie. In aceasta situatie trebuie aerist foarte des sau schimbata sticla. Sau, se mai poate monta pe geamul termopan o grila cu voleti (care sunt in doua modele), care permit un tiraj de aer, de circulatie a aerului si implicit de aerisire. Mai exista sistemul de microventilatie din blocatorii sistemului, care permit ferestrei sa nu strânga garnitura maxim, sau, pur si simplu sa se aeriseasca o jumatate de ora pe zi. Dar daca e viciu de izolaretermica a cladirii, in mod sigur se va confirma cu aceste probleme. Este bine sa mentinem o temperatura constanta in apartamente, in jur de 19, 20 de grade si sa nu oprim centrala (acolo unde este cazul), pentru ca daca se opreste caldura, se creaza diferentele de temperatura si apare condensul ce duce implicit la igrasie. De asemenea, nu este bine sa uscam hainele in casa si atentie deosebita la florile din balcon care evapora apa in aer. In aceste situatii ori ventilezi (scoti apa din volumul respectiv de aer), ori maresti temperatura in camera pentru a permite aerului sa absoarba o cantitate mai mare de apa.

Revolutia de la doi pasi de Bacau

    La Bacau, în decembrie 1989 a fost liniste, nu s-a tras ca la balamuc, nu au murit oameni. Cineva spunea ca s-au tras doar doua gloante, din greseala.

    Pe strazi, doar oameni de bine, extaziati de schimbare, naivi, atenti la cuvântarile oportunistilor cocotati la balconul Consiliului Popular Judetean.

    “Am gasit în birouri salam, whisky, dolari si reviste porno”, aveau sa dezvaluie ei despre putreziciunea capitalismului la care tânjeau. Se spune ca in Bacau s-au distribuit manifeste înca din 10 decembrie 1989, cu Declaratia si Programul Frontului Popular Român de la Iasi.

    Zvonistica era în floare si viza activitati teroriste în diferite imobile si zone din Bacau, inclusiv o reclamatie îndreptata împotriva unui cetatean mai brunet, privit cu suspiciune de vecini fiindca îsi schimbase parchetul din locuinta cu doar câteva zile înainte de revolutie. Din fericire, militarii de la Bacau nu au deschis focul aiurea, nu s-au împuscat între ei si nu au împuscat nici teroristi închipuiti. Au ramas în urma o multime de revolutionari cu acte, care s-au înmultit pe masura ce timpul a trecut, pe principiul “Putini am fost, multi am ramas”.

    Alarma de razboi

    Insa la mica distanta de Bacau, în zilele lui decembrie ’89, s-a tras ca la razboi, au cazut oameni, iar Armata a fost la un pas de haos. Este vorba despre micul oras Roman, unde vremurile acelea m-au prins ca militar în termen, în pragul liberarii.

    Eram tanchist, ca si alti 2.000 de militari in termen si 1.000 de cadre militare de acolo. In 17 decembrie, goarna a sunat alarma de razboi. Nu a crezut nimeni ca totul nu-i decât un exercitiu, dar ne-au contrazis când ne-au dat arme si munitie adevarata.

    Atât se auzise: ca ungurii au fortat frontiera de vest si ca la Timisoara e dezastru. Despre Ceausescu, nimic, pâna în data de 21 decembrie, când într-o mare adunare au fost infierate actiunile „elementelor antinationaliste si sovine care actionau la Timisoara împotriva statului român”. Apoi, am vazut mitingul dezastruos al lui Ceausescu si lucrurile s-au mai limpezit.

    Pe 22 decembrie am urlat prin unitate de bucurie ca s-a terminat cu sinistrul si sinistra, iar pe seara am primit ordin sa aparam unitatea, ca vin teroristii peste noi. Urmarea: ne-am împuscat unii pe altii, din cauza ordinelor anapoda date de superiori.

    Lânga mine a cazut strapuns de sapte gloante unul Luta, din Radauti, un ins mic si pasnic, salahor la centrala termica din unitate. I-a intrat un glont si prin casca de metal. Am cazut si eu, dar fiindca mi s-au taiat genunchii când am vazut trasoarele cum zdrobesc gardul de beton ce inchidea retragerea si caroseriile masinilor din preajma.

    La podul de pe Siret au tras cu mitraliera de pe tanc într-un biciclist, dar l-au ratat.

    La depozitul de munitie erau sa omoare un ofiter si doi soldati care deranjau santinelele. Din mitralierele antiaeriene ale tancurilor s-a tras spre stele de parca venise deja Revelionul. Militarii trimisi prin oras au tras si ei in ciori. O subunitate de vreo 30 de militari a fost trimisa la Bucuresti. Am auzit ca aproape toti au fost macelariti.

    O iluzie

    La Roman a fost razboiul prostilor cu diversionistii, asa cum a fost peste tot. Totul s-a trecut sub tacere, nu am auzit de vreo ancheta, nu s-au dat certificate de revolutionar. In toata tara au murit 1.200 de oameni.

    Sergiu Nicolaescu, amiralul Cico Dumitrescu, Ion Iliescu, capitanul Lupoi si atâtia alti „viteji” ne ramân în memorie ca fiind cei care chemau si dirijau coloane de tancuri, dadeau ordine sa se deschida focul, sa fie macelariti soldati si civili nevinovati. Mizerie.

    Bacauanii au sarit in ajutorul lui Valerian Salca

      In editia de vineri a cotidianului nostru am prezentat situatia dramatica in care se afla Valerian Salca, 39 de ani, si cei doi copii ai sai.

      Barbatul a fost operat pe cord deschis, dar nu a primit decât de doua ori banii pe concediul medical, asa incât cei trei traiau din alocatii si ajutorul social. Dupa aparitia articolului, in sprijinul lui au sarit multi bacauani.

      Dintre firme, prima a fost Pambac. “A venit un domn in vârsta, care ne-a luat si ne-a dus la supermarket. Ne-a cumparat legume, mezeluri, cârnati, lactate si foarte multe fructe. Nici nu stiu cum sa-i multumesc”, spune Vali Salca, emotionat.

      Un domn care are un magazin de paturi i-a donat o suma de bani si o carte despre parintele Arsenie Boca, iar Centrul “Daniel”, alimente si bani.

      Au existat reactii si din partea unor bacauani aflati in Anglia sau Spania, “dar si din sat, de la mine, m-au sunat oameni care au zis ca vor sa ma ajute. Un domn de la Târgul de haine din Cornisa mi-a dat o geaca, pantaloni si mai multe perechi de sosete.”

      Nici tatal, nici copiii nu se asteptau ca lumea sa sara in ajutorul lor: “Le multumesc din tot sufletul meu celor care ne-au ajutat si dumneavoastra, ca v-ati aplecat asupra cazului meu. Copiii sunt in culmea bucuriei, nu se asteptau la asa un Craciun minunat!”

      „Spirit civic”: Oamenii au sarit sa salveze hotul

        Scene incredibile s-au derulat in Bazarul Milcov, din municipiul Bacau. Un individ a profitat de aglomeratia din târg si a furat un lantisor din argint de la o femeie, de 63 de ani, care venise cu câteva bunuri la vânzare.

        Când a vazut ca i-a furat lantisorul, aceasta s-a luat dupa hot. L-a ajuns din urma, dar in loc de bijuterie, suspectul a inceput sa o loveasca si degeaba a incercat biata femeie sa se apere ca n-a avut cum.

        In tot acest timp, oamenii se uitau fara sa intervina. Singurul care a raspuns strigatelor femeii a fost un barbat, care locuieste in zona si care astepta un echipaj de politie pentru ca locuinta ii fusese sparta.

        L-a imobilizat pe suspect, insa oamenii, care au asistat nepasatori cum batrâna era lovita, au sarit acum sa-l scape din mâinile celui care il prinsese.

        „Eu asteptam politia si am vazut cum o femeie il palmuia pe unul, tipând la el ca i-a smuls lantul si sa-l dea inapoi. Hotul a dat drumul la lant jos si apoi a inceput sa ia la bataie femeia. Am vazut ca nu se baga nimeni, am intervenit eu, dar au sarit oamenii sa-l apere pe hot”, povestea Ciprian.

        In cele din urma, infractorul a ajuns intr-o masina de politie si a fost dus la sectie.

        „Daca nu era dumnealui acum cred ca eram in spital. Si asa nu ma simt bine, ca m-a lovit. Parea un tânar periculos. Eu strigam politia când a intervenit domnul”, spunea Aglaia Drâmba.

        Politistii l-au identificat pe suspect ca fiind un minor de 16 ani. El ar putea fi anchetat pentru tâlharie si daca va fi gasit vinovat risca sa stea ani buni in spatele gratiilor.

        Noul Nicu Vlad cânta rap!

        Haltere/ La 14 ani, Paul Dumitrascu (CSM Onesti) este deja medaliat cu bronz la seniori, viseaza la podiumul olimpic si la o cariera de…rapper

        Viata e ca un joc de noroc/ Pâna iti dai tu seama, eu te ingrop/ Daca faci un pas gresit/ N-ai sa mai fii primit/ Acum sunt pregatit/ S-o dau cu tine pe beat/ Noua ne place ca nu ne place/ Oricum, cu noi n-o dai la pace.
        Ca sa fim in ton si pe…beat, ce ziceti, va place? De fapt, nici nu are importanta. Mai ales ca, asa cum spune Paul Dumitrascu, „ne place ca nu ne place”. Dar cine e Paul Dumitrascu? Un amator de rap, „topit” dupa Dragonul AK47. Si un halterofil „profi” cu trecut si…viitor de Nicu Vlad. Ambele variante sunt corecte, asa ca incercuiti-le si treceti mai departe.

        Acolo unde se nasc campionii

        Mai departe, deci. Si mai explicit. Paul Dumitrascu are 14 ani, este legitimat la CSM Onesti, unde il are ca antrenor pe directorul clubului, Marin Zaldoi si este considerat marea speranta a halterelor din România. Pe scurt, un nou Nicu Vlad. Comparatia nu e deloc intâmplatoare. La fel ca si multiplul medaliat olimpic, si Paul Dumitrascu s-a nascut la Piscu, in judetul Galati. „Are ceva special aceasta localitate. Acolo te nasti campioni”, zâmbeste halterofilul galatean de origine si onestean de adoptie, care arata ca are cuvintele la el chiar si atunci când nu „mitraliaza” versuri rap.

        Nimic nu e intâmplator

        Paul Dumitrascu a inceput halterele chiar la Piscu. Adica acolo unde Nicu Vlad si fratele sau, Stefan Vlad, care este si primarul localitatii, au pus pe picioare o sectie de haltere coordonata de antrenorul emerit Alexandru Dumitrescu. „Ca sa vedeti ca nimic nu e intâmplator, Alexandru Dumitrescu a fost component al CSS Onesti, cu multi ani in urma”, puncteaza directorul CSM Onesti si, totodata, antrenorul de lot national, Marin Zaldoi, care adauga: „Dumitrescu are experienta si…ochi. Vede un copil talentat dintr-o mie”.

        „Sa nu te prind!”

        In ceea ce-l priveste pe Paul Dumitrascu, acesta n-a fost foarte greu de depistat. Avea talent cu carul. Iar la sala nu erau nici pe departe o mie de copii, ci numai 13. Mai greu a fost pentru Paul sa ajunga la sala. Si asta pentru ca mama sa l-a avertizat: „Sa nu te prind ca te duci la haltere! Am auzit ca daca faci haltere, ramâi mic de statura. Sa nu te prind”. Si nici nu l-a prins! Paul a zbughit-o si dus a fost. „Când a aflat mama, era deja prea târziu. Nu-mi mai putea scoate nimeni halterele din cap. Mi le bagase bine acolo domnul antrenor Dumitrescu”, povesteste pustiul.

        Omul recordurilor

        De la Piscu, Dumitrascu a ajuns la Bistrita, la unul din centrele Federatiei. Dar rezultatele sale nu erau conform graficului intocmit de Marin Zaldoi, omul care-l vede pe Paul pe podiumul olimpic la Tokyo, in 2020. „Asa ca, vara trecuta, am decis sa-l aduc la Onesti. Si bine am facut. O spun eu, dar o demonstreaza si rezultatele”, subliniaza Zaldoi. Iar ecoul rezultatelor ii dau dreptate. Paul Dumitrascu a luat locul doi la Cupa Europei Centrale si de Est, e medaliat la toate competitiile interne, detinând toate recordurile la 56 kg si, mai nou, a cucerit bronzul la Nationalele de…seniori, unde a stabilit un nou record personal: 124 kg! Cu cinci mai mult ca de obicei.

        „Ala da rezultat”

        „Paul a trecut deja la categoria 62 kilograme, obiectivul pentru 2015 fiind o clasare cât mai sus la Europene”, spune Marin Zaldoi. „Dar ceea ce ma intereseaza pe mine cu adevarat sunt rezultatele de la seniori”, intervine, cu nonsalanta specifica vârstei, Paul, care isi inclina usor capul, privind in zare, spre viitor: „Asa ca, mai bine ma intrebati care este tinta mea peste doi-trei ani si eu va voi raspunde, franc, ca vreau o medalie la Europenele de Seniori. Ala da rezultat”. Si asta da raspuns!

        Floare la ureche

        Am inceput cu rap-ul, incheiem la fel. Paul Dumitrascu a compus deja „vreo patru sau chiar cinci piese”, ne dezvaluie si titlul uneia dintre ele, „Lichea”- „e despre baietii de strada”- si se gândeste sa ajunga, intr-o buna zi, exact ca Dragonul AK74. Deocamdata, nu are o trupa (apropo, fetelor, a ramas si fara prietena, „eu am lasat-o pe ea si nu invers”, tine sa precizeze), dar are tot timpul sa-si puna pe picioare un hgup rap si sa-l ridice „sus la cer”. Pentru un viitor medaliat olimpic care, la numai 14 ani ridica deasupra capului 124 de kilograme, asta ar fi…floare la ureche.

        „Cine esti tu sa ma critici?
        Eu o dau numai cu lirici
        Trebuie sa joc murdar
        Ca nu-mi place sa pierd ca la zar
        Pe asta o scriu din suflet
        Si sper sa nu te superi”

        Top 10 Sport Club Municipal Bacau

        La o zi dupa ce a fost laureatul Galei Premiilor Desteptarea, in calitate de director al celui mai longeviv club polisportiv bacauan, Sport Club Municipal, Relu Auras va urca din nou pe scena.

        De data aceasta, in calitate de amfitrion al Top 10 SCM Bacau, manifestare de traditie, care recompenseaza la fiecare final de sezon cei mai buni sportivi de peste an ai clubului. Editia 2014 a Top 10 SCM Bacau va avea loc astazi, de la ora 14.00, la Sala „Ateneu” a Filarmonicii „Mihail Jora” si, pe lânga premierea performerilor, va oferi publicului spectator si o serie de momente artistice si coregrafice.

        In ciuda dificultatilor financiare, SCM Bacau a reusit sa tina steagul sus si in acest an, reusitele nationale si internationale ale luptatorilor Alexandru si Irinel Botez, ale boxerului Mihai Nistor, ale tenismenului Alexandru Manole sau ale atletelor Bianca Perie si Georgiana Anitei fiind graitoare in acest sens.

        „Traditia, pasiunea si profesionalismul ne obliga sa trecem peste toate problemele, indiferent de natura lor, si sa aducem, in continuare, aur, argint si bronz pentru Bacau. Iar cei care fac acest lucru, se regasesc in topurile noastre de final de an”, a declarat directorul Relu Auras.

        Batrâna adusa la spital inghetata de frig

          O femeie de 75 de ani, din comuna Magura, a fost adusa la Unitatea de Primiri Urgente a Spitalului Judetean Bacau in soc hipotermic si cu o temperatura a corpului de 27 de grade Celsius.

          Aceasta a primit ingrijiri medicale de urgenta dupa care a fost transferata in Sectia de Anestezie si Terapie Intensiva unde medicii incearca sa-i salveze viata.

          Si-a ucis cumnatul, pentru ca nu i-a dat carne de porc

            Crima s-a petrecut in comuna Oituz. Un tânar de 26 de ani, din localitate, a fost ucis de cumnatul sau, in vârsta de 30 de ani.

            Se pare ca cei doi s-au luat la cearta de la carnea de porc si atunci suspectul a pus mâna pe un cutit si l-a injunghiat pe tânar in inima. Acesta s-a prabusit la pamânt si nu s-a mai putut face nimic pentru a-i fi salvata viata.

            La fata locului au ajuns imediat echipe de criminalisti si politisti de la Investigatii Criminale care l-au retinut pe suspect pentru infractiunea de omor, el fiind ulterior arestat preventiv.

            Elevi bacauani premiati la Palatul Parlamentului

              Zilele acestea, la Palatul Parlamentului, in Sala „C.A.Rosetti”, a avut loc premierea elevilor, a profesorilor coordonatori si a unitatilor scolare de provenienta, pentru distinctiile obtinute la olimpiadele si concursurile internationale din 2014.

              Printre premiati s-au numarat si elevi si profesori din Bacau, respectiv: Eric Andrei Tutuianu, de la Colegiul National „Gh.Vranceanu” (pentru mentiunea la Concursul International de Discurs Public in Limba Engleza, profesori coordonatori Bianca Balaban si Gabriela Muraru) si Elena Alexandra Vidrascu, de la Colegiul National Pedagogic „Stefan cel Mare” (pentru premiul I la Olimpiada internationala de limba si creatie in limba rromani, profesor coordonator Marieta Hârtescu).

              Eric Andrei Tutuianu este, in prezent, student la Facultatea de Teatru si Televiziune, Universitatea „Babes Bolyai” Cluj, anul I, unde a intrat cu nota 10.

              Elena Alexandra Vidrascu a câstigat premiul I la olimpiada mentionata pentru a doua oara, consecutiv, acum fiind in clasa a XII-a, sub coordonarea aceluiasi profesor, Marieta Hârtescu, care in prezent este inspector scolar pe minoritati. La festivitatea de la Palatul Parlamentului au fost premiati, in total, 126 de elevi.

              Doua surori au fost lovite de o masina

                Accidentul de circulatie s-a petrecut pe strada Izvoare, din municipiul Bacau. Doua fetite, de 10 si 6 ani, surori, s-au angajat in traversarea strazii prin loc nepermis si fara sa se asigure si au fost accidentate de un autoturism condus de un sofer din Iasi.

                In urma impactului, copila de 6 ani a suferit fractura de femur si a fost internata in spital, cealalta scapând doar cu câteva leziuni minore.

                Politistii de la Rutiera au mers la fata locului pentru cercetari. In urma testarii conducatorului auto cu etilotestul s-a constatat ca acesta avea o alcoolemie de 0,31 mg/l.

                Leac pentru suflet

                Spunea cineva ca in centrele de ocrotire a minorilor, sau in cele destinate vârstnicilor, este abundenta, zilele acestea, de portocale, bomboane, alimente haine si hainute, jucarii. Foarte multi oameni simpli sau organizatii nonguvernamentale au luat chipul lui Mos Craciun si au daruit, au colindat si au dus un colt de zâmbet pe unde tristetea salasluieste in cea mai mare parte a timpului.

                E placut sentimentul de a darui, e placut sa ti se raspunda cu o privire calda la un gest omenesc, e ca si cum ti-ai spala o parte din pacatele nemarturisite. Unii au daruit chiar si medicamente, altii proteze medicale, leacuri pentru suferinte si apasari inimaginabile.

                Nimeni, insa, niciodata, nu a reusit sa duca in dar un lucru pe care poate cei mai multi dintre noi il avem din abundenta si tocmai de aceea il ignoram. Si anume, este vorba despre leacul impotriva singuratatii, leacul pentru suflet. Acel suflet ce ar trebui sa simta mângâierile parintesti pe crestet, vorba buna din partea copilului pe care l-ai crescut si care, in amurg, te-a dus in azilul de batrâni, a unei strângeri de mâna din partea unui prieten sincer.

                Nu s-a inventat inca leac pentru asa ceva, cu toata goana aceasta tehnologica, si nici nu se va inventa vreodata. Oricât de mult internet ar avea in portofel, parintele plecat la munca in Italia sau Spania nu va putea niciodata sa isi sarute pe frunte copilul, in lumina magica a Ajunului de Craciun. Poate isi permite sa ii daruiasca cea mai scumpa jucarie, insa nu il va putea lua in brate. La urma urmei, nu valoarea cadoului conteaza. Sentimentul de a apartine unei familii, de a avea pe cineva drag in preajma, in jurul bradului, face cât un munte de jucarii de aur si inca insutit mai mult.

                Cine nu a incercat gustul singuratatii, nici sa nu indrazneasca sa isi imagineze macar asa ceva. Singuratatea e sumbra, apasatoare si infricosatoare. Singuratatea te arunca in intuneric. De acolo poti vedea, in partea luminoasa a lumii, oameni care nu au aceasta problema si care se simt bine alaturi de cei dragi lor. Si pe cât de bine ii poti vedea tu pe ei, pe atât de greu si arareori te pot vedea ei pe tine. Scutura-ti, cumva, haina aceasta grea de obscuritate si iesi la lumina. Merita orice efort. CU atât mai mult de Craciun.

                Accident mortal la Zapodia

                  Un barbat, de 77 de ani, a fost accidentat mortal, ieri dimineata, pe drumul national 2F, in localitatea Zapodia, comuna Traian.

                  Omul se deplasa cu un moped când a fost acrosat de o cisterna care se deplasa in acelasi sens.

                  In urma impactului, mopedistul, care a fost o viata intreaga sofer profesionist, a murit. La fata locului s-au deplasat echipe de la Politia Rutiera care au inceput cercetarile pentru a stabili imprejurarile exacte in care s-a produs accidentul.

                  Mircea Croitoru, judokanul scriitor

                  Judokanul Mircea Croitoru da autografe la lansarea volumelor sale/ Foto Liviu Maftei

                  Despre Mircea Croitoru s-a scris de multe ori mai ales datorita palmaresului sau impresionant obtinut de tânarul judoka, ajuns la vârsta majoratului, in cei 10 ani in care a strâns peste 50 de medalii, participând la competitii nationale si internationale. Intr-o vreme in care tinerii au alte preocuparii, Mircea face nota discordanta rupându-si din putinul timp liber pe care il are ca sa astearna pe hârtie ceea ce i-a animat pasiunea si credinta.

                  Zilele trecute, Mircea Croitoru si-a facut debutul ca scriitor lansând volumele „Principiile luptatorului de judo. Codul etic si moral” si „Uneltele gradinii. Jurnal de cantonament al unui judoka adolescent”, ambele aparute la Editura Rovimed Publishers. Evenimentul a avut loc la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, adunând la un loc profesori, prieteni si colegi ai tânarului autor, printre ei numarându-se si primul sau antrenor, prof. Aurel Chelariu.

                  „Cartile s-au nascut din dorinta mea de a sti cât mai multe despre filosofia judo-ului si din clipele traite in anii de pregatire si competitii” a marturisit, emotionat, Mircea Croitoru. Nu doar setea sa de cunoastere si pasiunea lui pentru lectura au condus la cele doua aparitii editoriale, ci si altruismul tânarului sportiv dornic sa impartaseasca si altor judoka din cunostintele sale. De altfel, 60 de carti vor fi donate Federatiei Române de Judo pentru ca si altii sa beneficieze de experientele lui Mircea trecute pe hârtie.

                  Un an de la infiintarea Dispeceratului Integrat SMURD

                    Astazi, 23 decembrie, s-a implinit un an de când dispeceratul integrat al SMURD si Ambulantei Bacau a fost inaugurat in prezenta secretarului de stat in Ministerul Sanatatii, dr. Raed Arafat.

                    Bacaul se afla printre judetele in care serviciile de asistenta medicala de urgenta functionau in sedii separate si pentru a scurta timpul de interventie si de comunicare intre salvatori, s-a decis ca dispeceratul SMURD de la Pompieri sa fie comun cu cel al Serviciului de Ambulanta, astfel incât, daca masinile de salvare sunt toate plecate pe teren, solicitarile sa poata fi preluate imediat de paramedicii de la Smurd.

                    „Infiintarea acestui dispecerat integrat a dus la o mai buna coordonare. Serviciul Medical de Urgenta Resuscitare si Descarcerare din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta (ISU) Bacau are in dotare cinci ambulante, dintre care una de tip C – Terapie Intensiva si sunt distribuite in Bacau, Onesti, Moinesti si Comanesti.”
                    cpt. Andrei Grecu, ofiter de relatii publice la ISU Bacau

                    Ambulanta de Terapie Intensiva este pregatita sa plece in teren 24 de ore din 24 in zilele de vineri, sâmbata si duminica, iar de la luni pâna joi doar noaptea, de la ora 20.00 la 8.00. In total 44 de paramedici, angajati ai Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta Bacau, gonesc cu sirenele pornite in tot judetul la solicitarile bolnavilor, la accidente rutiere sau alte situatii de urgenta, iar pentru autospeciala de tip C li s-au alaturat si cadre medicale de la Unitatea de Primiri Urgenta a Spitalului Judetean Bacau.

                    In paralel si alti pompieri au urmat cursuri de paramedic si sunt pregatiti in orice clipa sa intervina daca situatia le-o va cere. Anul acesta, SMURD Bacau a avut peste 4.000 de interventii, dintre care 700 cu ambulanta de Terapie Intensiva, fiind salvate peste 120 de persoane.

                    Despre inegalitate, cu Joseph Stiglitz

                    Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie, e citat in România doar atunci când parerile sale convin. In rest, economistii si politicienii se fac ca nu-l cunosc desi el leaga economia de democratie si are o critica interesanta a societatii actuale, opiniile sale, cred eu, trebuind studiate de toti cei care ne baga sub nas diferite modele politico-economice.

                    Astazi, voi cita doar doua aspecte: unul are legatura cu noi, pentru ca ne compara cu America intr-un context deloc magulitor, iar celalalt se refera la dogma taxei unice. Asadar, zice Stiglitz intr-un articol referitor la inegalitatile din societatea americana (Inequality and the American child):

                    “Desi, in medie, poate copilaria in America nu este cea mai rea din lume, decalajul dintre bogatia tarii si starea copiilor sai este de neegalat. Aproximativ 14,5% din populatia americana este saraca, dar 19,9% dintre copii – circa 15 milioane – traiesc in saracie. Dintre tarile dezvoltate, doar România are o rata mai mare a saraciei copiilor. Rata SUA este cu doua treimi mai mare decât cea din Regatul Unit, si de pâna la patru ori rata din tarile nordice.

                    Pentru unele grupuri, situația este mult mai gravă: mai mult de 38% din copiii negri, si 30% din copiii hispanici, sunt saraci”. Economistul respinge drept cauze ale saraciei criza economica:

                    “Intr-adevar, in timp ce efectele nocive ale inegalittaii sunt ample si impun costuri enorme asupra economiilor si societatilor noastre, ele pot fi, in mare parte, evitate. Inegalitatile extreme observate in unele tari nu sunt rezultatul inexorabil al fortelor si legilor economice. Aplicarea de politici corecte – retele puternice de protectie sociala, impozitarea progresiva, si o mai buna reglementare (in special a sectorului financiar), pentru a numi doar câteva – poate inversa aceste tendinte devastatoare”.

                    Daca ar fi spus asa ceva in România, ar fi fost acuzat ca e agent sovietic.

                    Concerte de Craciun în Biserica Romano-Catolică “Sfinţii Petru si Paul”

                    Este frumos sa colinzi si sa asculti colindatori. Si in acest an, in Biserica Romano-Catolica din Bacau, mai multe coruri vor vesti marea bucurie a Nasterii Domnului.
                    Marti, 23 decembrie, la ora 19.00, va cânta Corul preotilor, dirijat de pr. Ciprian Antalucă, vicar în Parohia “Sf. Nicolae”.

                    Corul este format din 20 preoti din Bacau si din apropiere. Pregatirea si repetitiile au avut loc la Centrul decanal din Bacau. Programul cuprinde piese din repertoriul românesc, dar si international. Primele piese apartin cântului gregorian, propriu Bisericii latine.

                    În seara de 24 decembrie, la ora 21.00, va sustine concertul traditional de Craciun corul mare al bisericii, ce cumuleaza cele doua coruri principale, al adultilor si al tinerilor. Dirijor va fi tot pr. Ciprian Antaluca.

                    Si copiii s-au pregatit pentru sarbatoare. Momentul lor muzical va fi vineri, 26 decembrie, dupa Sfânta Liturghie de la ora 12.00.
                    Va invitam cu drag sa celebram împreuna marea Sarbatoare a Nasterii Domnului.

                    Pr. Iulian Robu

                    Crima in Sectia de Psihiatrie a Spitalului Judetean Bacau

                      Un incident extrem de grav s-a petrecut joi seara in Sectia de Psihiatrie a Spitalului Judetean de Urgenta Bacau.

                      Intr-un salon s-a iscat un conflict intre trei bolnavi internati aici, iar in urma agresiunilor unul dintre ei, in vârsta de 62 de ani, a murit.

                      Se pare ca omul a fost snopit in bataie, fiind lovit cu pumnii si picioarele de un pacient.

                      Totul s-a petrecut imediat dupa ce li s-a servit masa sub privirile altor colegi de salon.

                      S-a auzit scandal, iar când au deschis usa, ingrijitorii au gasit salonul plin de sânge.

                      Un alt pacient avea mai multe leziuni la nivelul fetei si a fost transportat la Unitatea de Primiri Urgente, fiind in coma, dar se pare ca era din cauza medicamentelor si se presupune ca amândoi au fost batuti de acelasi individ.

                      La fata locului au ajuns politistii de la Investigatii Criminale, dar si criminalistii, care au deschis o ancheta.

                      Reprezentantii unitatii medicale nu au iesit cu declaratii dupa tragedie. Vom reveni cu amanunte in urmatoarea editie.

                      Eroii Revolutiei Romane au fost comemorati la Cimitirul Central

                        La implinirea a 25 de ani de la „Ziua victoriei Revolutiei Romane si a Libertatii”, Garnizoana Bacau impreuna cu Primaria Municipiului Bacau au organizat pe 22 decembrie un ceremonial militar si religios inchinat Eroilor Martiri cazuti pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989.

                        Ceremonialul a inceput la ora 10 cu primirea oficialitatilor, iar dupa intonarea inmului a urmat o ceremonie religioasa.

                        La eveniment au participat revolutionari, familiile bacaunilor care si-au pierdut viata la Revolutie, militari, autoritatile locale, reprezentanti ai institutiilor publice si ai formatiunilor politice.

                        In premiera, Protopopiatul Bacau a depus o coroana de flori purtata de preoti. Dupa depunerea coroanei din partea Institutiei Prefectului, Dorian Pocovnicu le-a transmis personal condoleante familiilor indurerate.

                        [wonderplugin_gallery id=”123″]

                        Depunerea de coroane a fost acompaniata de Muzica Militara care a intornat „Ruga militara”, iar la incheierea manifestarii, garda de onoare a dat onorul celor prezenti in fata Cimitirului Central.

                        Prima zi de „Desteptarea”. Povestea inceputului

                        Era intr-o vineri, 22 decembrie 1989. Desi afara gerul iernii musca aprig, era senin. Deasupra, pe cer, trona un curcubeu atipic. In culori pastelate. „Asta nu-i a bine!”, si-a zis Elena Tintaru, in timp ce se indrepta spre redactie.

                        Stiau cu totii ce se intâmpla in tara, ce era deja in Timisoara si in Bucuresti. Peste tot se simtea o neliniste. Nimeni nu avea, insa, curajul sa spuna nimic. Doar gândeau. Iar acel curcubeu le-a sporit sentimentul de teama. Au fost trairi ravasitoare.

                        Schimbarea anuntata

                        In jurul orei 10.00 toata echipa lucra la ultimul numar al ziarului „Steagul Rosu”, un ziar saptamânal, ce fusese deja scris. Acum se pregatea de tipar. Eugen Verman si Elena Tintaru s-au apucat de corectura.

                        Ceilalti colegi se uitau cu totii la televizor, in biroul redactorului sef (atunci Petru Filioreanu), urmarind cu inima la gura evenimentele din Capitala. Vedeau, auzeau si, totusi, nu le venea sa creda ca totul se intâmpla la noi, in România. Stiau ca, dintr-o clipa in alta, la redactie avea sa soseasca Natalia Jipa, secretarul cu propaganda al Comitetului Judetean de Partid.

                        Urma sa anunte schimbari, atât la conducerea revistei “Ateneu”, cât si in cea a ziarului “Steagul Rosu”. George Genoiu, care era atunci sef la revista „Ateneu”, fusese sanctionat pe linie de partid si administrativ, locul lui urmând sa fie luat de Petru Filioreanu, iar la ziar, prin ordin de la Comitetul Central, redactor sef a fost numit Mihai Buznea (de la sectia economic a ziarului). Natalia Jipa anuntase ca nu va sta mult, ca va pleca „imediat dupa ce va face instalarile”. Adica cele doua noi numiri pe functii.

                        Echipa cu un sef nou

                        Pe la ora 11.00, Natalia Jipa si-a facut aparitia. Era agitata, vadit tulburata. S-au adunat cu totii in sala de sedinte. Atmosfera era foarte tensionata. Jipa a citit, grabita, cele doua documente care consfinteau avansarile. Toata lumea asculta, desi aceste schimbari au speriat inca de când au fost anuntate.

                        La un moment dat, secretarul Jipa a primit un telefon, sus, in biroul redactorului sef, pentru a fi chemata de urgenta inapoi la sediul Comitetului. Se anuntase de catre Nicolae Ceausescu ca „Tradatorul Milea s-a sinucis” (generalul Vasile Milea, ministru al Apararii Nationale). A urmat o secunda de liniste. Mirare. Frica. „Ei, s-a sinucis…. A fost impuscat” – a zis, mai mult ca pentru ea, Elena Tintaru. Ochii Nataliei Jipa s-au umplut de lacrimi.

                        Nimeni nu mai intelegea nimic. Jipa, vizibil afectata, s-a ridicat imediat si a plecat. Dupa plecarea ei, cu totii s-au mutat in biroul redactorului sef. Erau o echipa, cu un sef nou: Mihai Buznea (nou numit redactor sef), Dumitru Mitulescu, Constantin Nancu, Eugen Verman, Stefan Olteanu, Elena Tintaru, Petru Done, Ioan Enache si fotoreporterul Constantin Bursuc. Nimeni nu a dezertat. Tot atunci s-a decis ca Ioan Enache sa fie redactor sef adjunct.

                        Un ziar care sa „arda”

                        „Acum ce facem?”, a intrebat Mihai Buznea. „Trebuie sa urmarim atent evenimentele inainte de a lua hotararea”, a replicat Constantin Nancu. Ceasurile aratau deja ora prânzului. Ochii erau atititi pe televizor, urechile ascultau, in paralel, la radio. Se urmarea cu aviditate, pe micul ecran, ceea ce se intâmpla la Bucuresti. Dupa fuga dictatorului, cu elicopterul, s-au reunit cu totii in biroul redactorului sef. Devenise clar, in acel moment, ca trebuia ca fiecare sa-si asume riscul aparitiei unui nou ziar. Stare de neliniste, dar si de mare entuziasm.

                        Jos, la sectia ziar a Tipografiei, tipografii erau, si ei, vizibil agitati. Ziarul avea opt pagini de toate. Doar paginile de Economic si de Sport nu contineau laude partidului iubit si conducatorului Ceausescu. Restul au fost eliminate din start. Erau pagini comuniste. Acum, deja cuvântul libertate era pe buzele tuturor. S-au pus deoparte doar cele doua pagini (3 – de economic si 8 – de sport) care puteau fi tiparite. Dar timpul incepuse sa curga mult prea repede. Deja era ora 15.00. Trebuia scos un ziar care sa „arda”.

                        Asumarea riscului

                        „Câte pagini vor fi in final?”, a intrebat Eugen Verman.

                        „Patru. Nu multe. Trebuie sa scoatem ce este esential. Trebuie sa fim liberi”, a spus imediat Mihai Buznea.

                        Redactorul sef Mihai Buznea, acceptat in unanimitate de colegi, inca de când s-a facut numirea oficiala, a incropit imediat o mica sedinta. „Fanica, tu urca in biroul meu si urmareste ce se intâmpla la televizor. Inregistreaza tot ce se spune, sa ma gândesc la deschidere, la titluri…”, a mai adaugat. Toti erau in alerta. Niciunul nu se gândise sa dea un telefon acasa, sa-si linisteasca familiile.

                        Numele ziarului: Desteptarea. Si asa a ramas.

                        „Va fi tot saptamânal ca «Steagul Rosu»?”, s-a auzit prima intrebare. „Cum sa-l denumim? Trebuie schimbat ceva, nu putem iesi tot asa!”, a afirmat si Eugen Verman. Prima denumire propusa a venit din partea lui Dumitru Mitulescu:

                        „Sa-i zicem «Luptatorul». Asa s-a numit ziarul dinaintea «Steagului Rosu». Propunerea nu a fost acceptata. Era vorba tot despre un ziar comunist, la vremea lui. Mai ales ca se dorea ca tot ce a insemnat comunism sa nu mai existe. S-au mai auzit si alte propuneri: „Libertatea” si „Vocea Bacaului.”

                        Eugen Verman a venit cu o noua varianta care a incitat: „Desteptarea de Bacau”. Titlul a placut. Cu o mica obiectie insa: „De ce nu doar DESTEPTAREA?”, a intrebat Constantin Nancu. Si asa a ramas. Mihai Buznea l-a sunat pe Constantin Calin (colaborator) si i-a cerut parerea, prezentându-i toate titlurile propuse. Si Constantin Calin a ales tot „Desteptarea”.

                        Primul gust al libertatii

                        Stefan Olteanu a ramas lipit de televizor, cu pixul in mâna. Ioan Enache a fost trimis la Comitetul Judetean de Partid, ca sa urmareasca tot ce se intâmpla acolo. Ceilalti au plecat in oras, impreuna cu fotoreporterul Constantin Bursuc, pentru a lua pulsul din centrul municipiului. Ziarul vechi, „Steagul Rosu”, a fost aruncat la gunoi. Nu a mai iesit niciodata pe piata. Pe la ora 16.30 erau din nou, toti, in redactie. Se faceau si se desfaceau pagini, se stabileau titluri, se scria. Toata lumea voia sa scrie. Sa redea ceea ce simte. Mâncarea a venit de la prieteni, cafelele, din vecini.

                        Colaboratorii

                        Se inserase si, unul câte unul, a reusit sa-si linisteasca, telefonic, familiile, la singurul telefon din redactie, anuntând ca vor face o noapte alba la ziar. Lucrurile se mai calmasera, dar in fiecare era acea … neliniste. Intre timp, colectivul se marise. Au inceput sa apara in redactie colaboratorii. Intâi a venit Vasile Pruteanu, care locuia chiar in spatele sediului redactiei. Apoi au sosit, aproape in acelasi timp, desi veneau din directii opuse, Constantin Calin, Iacob Florea si Doru Kalmuschi… Ceva mai târziu, un alt colaborator fidel, Florin Filioreanu (lucra la Gara), care tocmai iesise din tura, a tinut si el sa ii anunte ca ceferistii sunt la datorie. Ioan Enache a revenit de la Consiliul Judetean al Frontului Salvarii Nationale nu numai cu ultimele stiri locale, ci si cu „intariri”, cu doi tineri aspiranti la meseria de redactor: Razvan Haritonovici si Sandor Boros. Cu totii si-au pus semnatura in primul numar al ziarului „Desteptarea”.

                        Ziarul momentului

                        Ioan Enache a scris despre trairile din centrul Bacaului, Vasile Pruteanu, editorialul, Eugen Verman a redactat un reportaj despre o sedinta de partid impusa, la care a participat fortat. A scris cu patos, exact invers de ce-i fusese dictat de partid, asa cum a simtit in acele momente libere, de descatusare. De jos, din tipografie, soseau spalturile cu cele patru pagini, cu tusul umed… Titluri mari: „Traiasca România, traiasca poporul român liber, demn, independent !”, „Odioasa dictatura a cazut !”, „Suntem liberi intr-o tara a libertatii si demnitatii !”,

                        „O inima noua bate in pieptul Romaniei !”, „Acum incepe istoria noua, libera si demna a românilor !”.

                        Cui apartin aceste titluri? Cine mai stie? S-au tiparit atunci, in acea seara, târziu, nu mai conta ora, 85.000 de exemplare. Inainte de mijirea zorilor, cinci redactori, Mihai Buznea, Eugen Verman, Stefan Olteanu, Petru Done si Ioan Enache, au dus, fiecare, câte un brat de ziare, proaspat tiparite, la sediul Consiliului Judetean al Frontului Salvarii Nationale. Ceilalti redactori au impartit ziarul prin oras, alte ziare plecau pe reteaua de distributie. La balconul de la Consiliul Judetean inca se mai cuvânta. Nimeni nu a dormit in acea noapte. La 6.30 deja, lui Eugen Verman i se citea, de la microfonul balconului, articolul scris in noul ziar „Desteptarea”. In acea dimineata „Desteptarea” a iesit in lume!

                        Politicieni la apa

                        Tot umblând prin arhiva, mai des in ultima vreme, m-am lasat furat de amintiri. Fiecare fotografie, unica, poarta cu ea un amalgam de trairi. Când o privesti, dupa mult timp de la data când a fost facuta, ceva ramas in subconstient, ascuns, revine la viata. Iti aduci aminte detalii neluate momentan in seama.

                        Revezi locul unde te aflai, si, extrapolând dimensiunea clipei, tot ce se intâmpla in jurul tau. Cu putin efort de concentrare, voluntar, poti forta intoarcerea in timp. Crâmpeiele se aduna, iar memoria vizuala iti arata lucrurile, cum nu credeai ca le stii. Dar ochii mintii joaca feste. Ti-au furat startul. Oare tu esti cel din fotografie?! Nu mai semeni cu cel de atunci.

                        Laboratorul foto, asa cum l-am primit pe inventar in nouazeci, de la Constantin Bursuc, fotoreporterul ziarului „Steagul Rosu”, prematur iesit la pensie, era foarte bine dotat pentru acea vreme. Arata totusi ca un simplu laborator, gândit tehnic, pentru o activitate tehnica, developatul. Cu toate ca beneficia de un spatiu generos, cu tavan inalt, si avea in metri patrati cât un apartament cu doua camere. Vazându-ma entuziasmat, redactorul sef, Ioan Enache, a fost de acord ca una din camere sa devina studio. Si asa a luat fiinta o incapere, cu un ambient placut, modernist, cu un perete imbracat in plus, care sa atenueze umbrele, fotolii, lumini, birou si masina de scris electrica, radio… Un loc unde colegii veneau sa-si bea cafeaua in liniste, comentând ultimele noutati. Jucam si sah, pe o tabla verticala montata pe spatele usii de la intrare, sa n-o vada sefii când intra. Placut mai ales ca, alaturi, luase fiinta si un bufet, unde tanti Maricica mai punea in cesti si câte… una mica. Ca spatiul sa fie confortabil, in cealalta camera am confectionat dulapuri suspendate pentru arhiva.

                        Asta se intâmpla in ‘91. In ‘96, numarul cutiilor cu fotografii, clasate pe domenii, crescuse aproape exponential. Fiind perioada alegerilor din iunie, cele mai folosite imagini la ziar erau cele cu politicieni. Putini isi mai aduc aminte ca, atunci, pentru prima data, s-a votat pe trei buletine de vot: pentru primar, consilieri locali si consilieri judeteni. Erau mai mult de saizeci de partide politice si treisprezece aliante electorale. Pe saisprezece iunie, dupa al doilea tur, a iesit ca primar de Bacau, independentul Dumitru Sechelariu. Dupa anuntarea rezultatelor, laboratorul meu avea nevoie de aer. Se votase schimbarea. Ca din senin, aparusera teleportate, in acel spatiu gândit pentru imortalizare… artistica, niste damigene pline cu vin rozaliu, emanând un damf de coasta. Toata redactia a trecut din nou sa voteze, tabarând pe ulcelele de lut din colectia mea. Unii aveau canita lor, altii au trecut de mai multe ori, plecând si cu paharele imprumutate de la bufet. Inca nu aparusera paharele de unica folosinta si recipientele de plastic.

                        Constantin Baran, directorul ziarului, a trecut si el. A ciocnit cu toti cei care eram. Mi-a cerut sa-i torn intr-un pahar simplu, ramas dintr-un set obisnuit pentru vin. Ii placea ca recipientul sa fie transparent. Sa priveasca prin el sedimentele care se precipita. Seara, dupa inchiderea editiei, toti care am mai ramas in redactie am fost invitati la Barati, de catre noul primar. A fost o petrecere pe cinste, care a tinut pâna spre dimineata. Gratarele sfârâiau. S-a dansat mult. Unii au facut si baie in piscina, sub clar de luna, o forma inedita de distractie pe atunci.

                        S-a cântat de mai multe ori, dar nu mai retin de catre cine, un cunoscut câtec popular, la moda, „Galbena gutuie”. La fotoreporteri exista insa o regula, pe cât de nescrisa, pe atât de logica. Daca nu publici… nu existi. O poveste o mai scrii si din birou, dupa o discutie la telefon. Nu intraseram inca in era digitala. Ilustratia pentru editia din ziua urmatoare trebuia predata pâna cel târziu la ora unsprezece. Ziarul era machetat, iar fotografiile, trecute prin procesul de fototipie, trebuiau transferate pe zinc. Timp fizic obligatoriu, care astazi, pentru un copil de gradinita, care trimite pe telefon imagini in timp real, pare de neconceput. Asa ca, pe la trei dimineata, când dadea sa se rupa filmul, l-am rugat pe Jan, care conducea masina de serviciu, sa ne duca la redactie. Sa am timp, sa developez in liniste cliseele facute. Au urcat mai multi, dar la destinatie am ajuns doar eu si Auras Chiscop. El urma sa scrie despre eveniment. La intrare, calcam intr-o baltoaca.

                        „Nelu! A plouat pe-aici?” Pe scari, suvoi de apa. Traversele din iuta plesneau de bucurie, nu mai fusesera demult imbaiate. A uitat cineva robinetul deschis la baie, zic eu, bântuit de o sumbra premonitie. Numai ca baia nu era acolo de unde curgea apa. Tâsnea prin tocurile de la usa laboratorului, ca din strecuratoare. Il izolasem asa de bine, sa nu intre lumina, ca acum se facuse bazin. Sa nu uitam ca atunci, apa curgea cu program. Si acum se mai intâmpla. Cineva, in vânzoleala aia nebuna, probabil c-a vrut sa se spele pe mâini. N-a curs. Si in loc sa inchida robinetul… l-a deschis la maxim. Când m-am proptit in usa, se deschidea spre interior, nivelul era aproape de genunchi. Ce putea pluti… plutea. Mie imi era gândul la cele cinci cutii mari, cu peste doua mii de fotografii, clasate in ordine alfabetica, cu politicienii si personalitatile vremii. Se terminase campania electorala.

                        Dar… totusi! Cum de-am putut avea atâta lipsa de respect, incât sa le depozitez pe jos?! La sase dimineata, când se ridicase soarele, curtea era plina de covoare, mochete si traverse puse la uscat. Pe terasa de lânga laborator, unde aveai acces doar sarind pe geam, intindeam sfoara din rafie, din cea cu care se leaga la vie. Tin minte ca pe la opt, am tras o fuga pâna la „Târgul de rusi”, si am cumparat toate cârligele de rufe pe care le-am gasit. Mi-ar mai fi trebuit. Fiind doar ude, fotografiile se desprind usor unele de altele.

                        Daca se usuca, adio. Lipite ramân. Spalate sub jet rece si intinse la uscat, chipurile protipendadei vremii ma priveau cu repros. Le-am lasat mustacind in bataia vântului, stiind, tehnic, ca-si vor reveni. Ce repede dispare omul din istorie… Totusi… n-am recuperat mai mult de trei sute. A fost si o selectie… bazata pe faptul ca negativele, depozitate in dulapurile suspendate – lectie de la o alta inundatie mai mica, nu au avut de suferit. Sa le refac la nevoie. Când am fost luat la intrebari, ce si cum s-a intâmplat si ce pagube sunt, am raspuns bagatelizând. Nu constientizam, in naivitatea mea, ca vorbele mele, peste optsprezece ani, pot deveni realitate: „Nu s-a pierdut nimic. Nicio problema. Au intrat niste politicieni la apa.” Pe câtiva… chiar i-am spalat atunci.