Un proiect de lege privind traducatorii si interpretii judiciari, pus în dezbatere publica, in mare liniste, de catre Ministerul Justitiei a inflamat spiritele in rândul celor direct afectati. Traducatorii din intreaga tara ameninta ca vor bloca activitatea daca acest proiect va fi aprobat.

Proiectul isi propune sa coordoneze activitatea traducatorilor autorizati si interpretilor judiciari, dar si un anumit control care nu este vazut cu ochi buni de catre cei care desfasoara aceasta activitate. Controlul si coordonarea ar urma sa se exercite de catre Ministerul Justitiei, prin compartimentul de specialitate.

Suspect, insa, in opinia traducatorilor, este faptul ca in toata aceasta ecuatie apare si un intermediar, despre care, in proiect, se spune vag doar ca se numeste Uniunea Nationala a Traducatorilor si Interpretilor Judiciari din România, organizatie profesionala cu personalitate juridica.

Ce este cu aceasta Uniune si cine este in spatele ei se va vedea probabil in Parlament când se va supune la vot proiectul. Cert este ca traducatorii sunt demult organizati intr-o asociatie care ii reprezinta si, din acest motiv, nu s-ar justifica infiintarea unei uniuni. Banuiala ca in spatele uniunii sunt persoane care vor sa profite de pe urma traducatorilor vine si din faptul ca o parte din taxele impuse prin acest proiect ajung in contul uniunii.

Restrictii si conditii greu de acceptat

Pe de alta parte, proiectul de lege ingradeste libertatea traducatorilor si vine cu foarte multe conditii, imposibil de indeplinit, de exemplu, de catre un traducator care face aceasta activitate part-time si care nu traieste din banii, destul de putini, obtinuti din traduceri. Traducatorii autorizati nu vor mai putea profesa decât daca vor da examene de admitere in noua uniune, pentru care se va percepe o taxa, câte un examen de reevaluare la fiecare 6 ani si daca vor cotiza procent din incasari luna de luna catre aceasta uniune.

Mai mult, traducatorii ar putea ramâne fara dreptul de a încheia contracte cu orice persoana. Potrivit proiectului, orice document va putea fi tradus într-o alta limba numai prin institutiile juridice ale statului. Asta inseamna ca oamenii trebuie sa mearga la un avocat, notar sau mediator care va contacta un traducator.

“Ce ne deranjeaza in primul rând este faptul ca un grup incearca sa deturneze aceasta activitate. Conform proiectului, totul trebuie sa se desfasoare prin aceste autoritati. Clientul nu mai poate veni direct la mine. Nu mai este piata libera? Se elimina concurenta dintre noi in detrimentul clientului. Este o aberatie!”
– Dinu Pancescu, traducator autorizat din 2003

Lucrarile sunt putine si prost platite

O lovitura foarte puternica vor simti traducatorii care fac aceasta activitate in timpul liber. Daca proiectul va fi aprobat, aceasta categorie va trebui sa aleaga. Fie renunta la calitatea de traducator, fie vor astepta sa le pice câte o lucrare pe luna, in cel mai fericit caz.

“Proiectul nu este facut de oameni specialisti cu experienta in domeniu, ci este o copie dupa legea notarilor. Dar, noi nu avem activitate la fel ca notarii. Sunt foarte putine lucrari venite de la instanta sau parchete. Una la jumatate de an, de 390 de lei. Acum, unii obtin venituri din alte profesii. Vor trebui sa aleaga. Insa, cum sa te axezi doar pe aceasta activitate când ai, in cel mai bun caz, o lucrare pe luna?”, intreaba, revoltat, Dinu Pancescu.

Bani putini, taxe multe

22 de lei/ora este suma pe care o primeste un interpret judiciar chemat in instanta. 33 de lei costa traducerea unei pagini A4 cu 4.000 de semne. Din acesti bani mai dai jos impozite si taxe platite la stat. Nu e de mirare ca traducatorii au luat foc când au citit in proiect o lista intreaga de taxe ce ar urma sa le suporte: taxa examen autorizare, taxa fixa anuala, de evaluare spatiu, pentru certificat inregistrare, de evidenta traducatori, evaluare periodica si cotizatia la uniune.

“Ce primesc eu pentru toate aceste taxe? Când eu, de fapt, am numai obligatii, responsabilitati si sanctiuni daca nu-mi fac bine treaba. Se va ajunge la un blocaj! Suntem deja câteva mii de traducatori din tara care refuzam sa ne inscriem in aceasta uniune. Nu vrem sa mergem mai departe. Vom preda autorizatiile. Majoritatea traducatorilor lucreaza in societati si nu vor renunta la un loc de munca sigur si bine platit. Se va bloca activitatea pentru ca nu vor accepta sa fie doar traducatori, sa accepte asemenea conditii aberante si sa astepte o lucrare la jumatate de an”, atentioneaza Dinu Pancescu.

Conform evidentelor Ministerului Justitiei, în prezent sunt autorizati în România 36.886 interpreti si traducatori autorizati, pentru 49 de limbi straine. Daca va fi aprobat, proiectul de lege va intra în vigoare de la 1 februarie si va deveni obligatoriu în sase luni.

Ne-am cunoscut dupa un reportaj facut la Universitatea „Vasile Alecsandri”, despre inventica. Din vorba in vorba, stând lânga o macheta ce simula functionarea unei hidrocentrale, in cazul de fata, a celei de la Bicaz, am aflat ca iubeste mult natura.

Fiind vorba de apa, l-am intrebat de peste. Asa am aflat ca are o teorie despre tehnica pescuitului, in aval si amonte de un baraj. Inevitabil, am stabilit o intâlnire, sa dezbatem problema. Petru Gabriel Puiu este sef lucrari (lector) la Departamentul Energetica, Mecatronica si Stiinta Calculatoarelor. Masteratul l-a dat aici, la Universitate, iar Doctoratul, la Universitatea Tehnica „Gheorghe Aschi” din Iasi. Anul acesta implineste treizeci si sapte de ani, de Sf. Petru (29 iunie).

Primele lectii

S-a nascut la Cristesti, Iasi. Anii mai marisori ai copilariei i-a petrecut, apoi, la Târgu Neamt. „Prima data am invatat sa pescuiesc in iazul CAP-ului de la Cristesti. Era aproape. Asta dupa ce veneam de la lemne, din padurea Negrea, si ma bateam cu fratele mai mic cu trei ani, Bogdan. Era rau si se tinea dupa mine. Lemnele erau ciresii salbatici in care ne zgaibaram. Iazul era in drumul nostru, dar treceam si prin livada CAP-ului, spre râul Moldova, cam trei kilometri. In fiecare vara mergeam acolo sa ne scaldam, pentru ca apa era curata. Si asa… azi o perja, mâine un mar, poimâne un peste. Ne-am luat bete de alun.

Erau destule in padure. Imbinarile, ca sa fie unditele mai lungi, le faceam cu bucati de tuburi din plastic, de la instalatiile electrice. La inceput pescuiam la mamaliga. Uneori prindeam peste, alteori motorina. Era alaturi o sectie de mecanizare, pentru reparatia masinilor agricole. Spalau motoare, rezervoare si aruncau totul in iaz. Am mers acolo pâna am pescuit un porc mort. Asa ca ne-am reprofilat, si, in zilele frumoase, mergeam la clean pe malurile Moldovei. Râul era mult mai mare ca acum. Nu era captarea de apa dinspre Draguseni. Malurile se rupeau si formau mici adâncituri pe dedesubt. Acolo prindeam clean cu mâna. Erau cât palma, si mai mari”.

De la clean… la boisteni

Mutarea parintilor cu serviciul, la Târgu Neamt, a impus schimbarea stilului de pescuit. „Am trecut de la un nivel mai mare… la unul mai mic. Am considerat ca pescarul trebuie sa se formeze, incepând cu prima etapa, ca apoi sa prinda bibanul cel mare. Si-am trecut la boisteni, pe Ozana lui Creanga. Si-i prindeam cu o oala, mai mare, mai mica, in care faceam un con dintr-un nailon tare, pe care-l introduceam in oala, fixat bine. Pestele intra sa manânce si când vroia sa iasa, nu mai nimerea gaura. Cum ii prindeam, de foame, ii si mâncam, prajiti la foc pe malul apei”. Sare mai multi pasi si ajungem cu povestea la Bacau. A venit aici datorita unei promisiuni, scapata colegilor, in clasa a opta. Ca da examen la liceul „PTTR” atunci, Colegiul Tehnic „N.V. Karpen” astazi.

„Imi placea literatura si visam sa devin critic literar. Aveam optiunea liceului de profil, din Târgu Neamt. Dar presiunea fiind mare din partea colegilor, m-am tinut de promisiune. Dupa tre ani m-a urmat si Bogdan. De fapt, m-a urmat in toate”. In perioada liceului a descoperit Bistrita si lacurile ei. A pescuit cu undite cumparate de la Târgul de rusi, de slaba calitate. Dar nu asta conta. Era bucuria de a merge in mijlocul naturii, alaturi de colegi, uneori si cu o sticla de bere „Margineni”, pe care multi o regreta azi.

„Dupa ce incepusem sa ma mândresc cu pescuitul, la scoala fiind, mi-am gasit si eu o vrâncioaica de isprava. Asa ca m-am dus s-o vizitez la Focsani. Aveam eu ceva abilitati, dar taica-su, doctor in fiare si om al apelor, asa l-am caracterizat, m-a luat cu el la pescuit. Acolo am invatat ce inseamna sa prinzi peste pe Siret si in baltile lui. Zona localitatii Doaga, la limita cu Galatiul, este pentru mine, si acum, o oaza a pescarilor. In cel mai frumos mod vâslind pe imensitatea aceea de apa. In zori de zi, regaseam linistea din casa bunicilor. Seara, indiferent cu cât peste ma intorceam, eram incarcat de o bucurie imensa”.

Familia si „studiile”

S-a casatorit cu „vrâncioaica de isprava”, Maria, si au doi copii: Ilaria, de zece ani, nascuta la Focsani si Matei, de patru ani, nascut la Moinesti. Acum locuiesc toti in Bacau. „Uneori, in câte o dupa-amiaza de vorba lunga, acasa, când stam cu copiii imprejur, imi mai zice: «pacatosule, sapte ani ai stat cu mine si pâna la urma, tot te-ai pacalit!».

Am mers impreuna si la pescuit si in drumetii. Acum, copiii fiind mici, e mai greu”. Cea mai tare undita a cumparat-o de la Genova, când era student in anul patru. „Acolo am ajuns pescar de Marea Ligurica. Eram cu un coleg de facultate, cu care am devenit prieten, Gabriel Filip. Il strigam Fliper, pentru ca ii placea vânatoarea subacvatica la caracatite. Am incercat si eu. Când am vazut, prin ochelari, abisul de sub mine, m-am speriat. Acum avem un caiac gonfabil, incarcat pe un Fiat Punto, cu care mergem la Insula sau pe lacul dinspre Serbanesti”.

Legat de studiul pescuitului, in amonte si aval de un baraj, spune ca l-a avut profesor pe „Bunicu”. Nicu Droanga, cel mai vechi energetician, care raspunde de barajul si microhidrocentrala de la Gheraiesti. „Sunt doua tipuri total diferite de pescuit. In amonte trebuie sa urmaresti turbulentele apei, curgerea ei spre hidrocentrala, culoarul si viteza ei. Aici dai la undita, la pestele care evita curentul, si vine mai aproape de mal. Este un pescuit static. In aval, poti da la rapitor cu lanseta, folosind diferite tipuri de momeli, pescuitul devenind dinamic”.

Robotul pescar

Când mai are timp si vremea este buna, ii place sa mearga si acum la pescuit. „Dimineata, la ora cinci, sa fiu ori la confluenta Bistritei cu Siretul, ori lânga Balta Albastra. Imi ajunge o ora de pescuit, suficient sa-mi incarc bateriile, astfel ca la opt, sa ma intâlnesc cu studentii. Avem multa treaba la scoala. Mai nou, a luat fiinta si Centrul Stiintific Studentesc Pneumobil, unde studiem tehnici avansate de comanda si control, pentru optimizarea functionarii unor mobile cu propulsie pneumatica”. Ar vrea sa mearga la pescuit, dar in acelasi timp sa stea si la umbra, sa citeasca. Ideea unui robot care sa prinda peste, in locul lui, nu e rea.

„O provocare si pentru studentii mei, pentru lucrarea de diploma. O undita, pe principiul unui brat robotic articulat, din trei elemente. Prima parte ar fi mânerul, suportul. Articulatia superioara, sferica, sa indrepte tija perpendicular, pe directia de curgere a apei, in aval sau amonte. In locul cârligului clasic, un senzor ultrasonic, care sa dea informatii despre cantitatea si calitatea pestelui. Diferenta se face inserând in bucla automata un senzor de turbiditate. Senzorul ultrasonic se poate pune si pe firul de nailon, unde cârligul si momeala sa existe. Pestele vine sa manânce. Bucla de reglare automata exista.

Articulatia superioara, primind comanda, poate face o miscare mai scurta sau mai ampla, in functie de dimensiunea lui, si sa-l intepe. Lipseste un sistem de comunicare, radio sa spunem, prin care toti acesti senzori sa ma sune, pe telefonul mobil, când s-a prins pestele. Si ca sa-mi continui lectura, un alt student, sa se gândeasca la un robotel, care sa mânuiasca minciocul, sa preia pestele si sa-l puna in juvelnic. Asta in forma de gluma, pentru ca mai ramâne problema altui student, care sa gândeasca un brat, care sa scoata cârligul, si sa puna iarasi momeala”. Ar fi o partida de pescuit mecatronizat, la care s-au impletit sinergetic, electronica, mecanica si informatica. Provocarea exista. De multe ori, pornind de la o idee mai trasnita, s-a inventat cu totul altceva. Dar acum am eu o dilema. Daca se realizeaza, cui sa-i urez „fir intins”?

Furtuna de la vârful PSD provoaca valuri si in teritoriu. Membrii organizatiilor locale sunt ingrijorati si sustin ca in niciun caz acest conflict nu face bine partidului. Unii cred ca excluderea dizidentilor nu s-a facut intr-un moment potrivit, dar in niciun caz nu aproba pretentiile acestora.

Razboiul a fost pornit de Marian Vanghelie si Mircea Geoana, dati afara din partid dupa alegerile prezidentiale.

Vanghelie vrea sa-i atraga pe social-democrati de partea sa si le trimite SMS-uri, invitându-i in noul PSD. Si senatorul Mircea Geoana dorea formarea unui nou partid, dar a revenit, anuntând ca, la congresul din martie, va candida la functia de presedinte al PSD. Geoana a explicat ca vrea sa propuna o platforma pentru Congres, dar a adaugat ca, in cazul in care in fruntea partidului vor ramâne Ponta si Dragnea, PSD trebuie sa fie „un proiect nou”.

Dragnea sustine ca Geoana nu poate candida, nemaifiind membru de partid. El arata ca cei doi au lucrat impotriva lui Victor Ponta, candidatul PSD in campania pentru prezidentiale. Mai exista doi nemultumiti, Radu Mazare si Marian Oprisan, care au sugerat ca Victor Ponta ar trebui sa demisioneze deoarece a pierdut alegerile.

Social-democratii bacauani sunt de alta parere. „Atât domnul Victor Ponta, cât si domnul Liviu Dragnea si-au prezentat mandatul in fata Comitetului Executiv, in decembrie, iar Comitetul Executiv a considerat ca nu este necesar sa-si paraseasca functiile, situatie in care deciziile sunt luate de Consiliul National si de Congresul PSD”, a declarat deputatul Cosmin Necula, purtatorul de cuvânt al PSD Bacau.

„PSD Bacau isi urmeaza drumul, asa cum a facut intotdeauna, ca un partid cu ideologie social-democrata. Asteptam Consiliul National si, dupa aceea, decizia plenului Congresului.”
Cosmin Necula, purtator de cuvânt PSD Bacau

Povestea unei românce din Italia este demna de scenariu de film. Melany Moore, dupa numele sau de scena, originara din Bacau, este cea mai bine cotata in lumea dansului erotic din Peninsula.

Melania Elena Grigore s-a nascut in 1977 in Bacau si a avut o viata tumultoasa. Parasita de parinti, Melania si-a dus traiul prin mai multe orfelinate din tara.

„Pâna la 7 ani am stat in Bacau. Apoi pentru un an am fost mutata la Valeni de Munte. De la 8 la 16 ani am fost in orfelinatul de la Breaza, dupa care, pâna la 18 ani in cel de la Plopeni” a spus pentru cotidianul Desteptarea, Melania Grigore.

Dupa ce a terminat liceul, a fost data afara din orfelinat si s-a apucat de dans erotic, iar la scurt timp a cunoscut un cetatean italian cu ajutorul caruia a plecat in Peninsula.

Cu timpul, Melany Moore s-a impus pe piata de profil, devenind cea mai curtata si invitata dansatoare pentru petreceri private si show-uri erotice. Mai mult decât atât, revista erotica Lib a desemnat-o pe românca „cea mai buna strepteuza din Europa”.

La cei aproape 38 de ani, Melania arata impecabil, are o flexibilitate uluitoare si nu prea vorbeste de viata ei personala. Recunoaste ca nu duce lipsa de pretendenti, dar, românca isi dedica tot timpul dansului si nu e interesata deocamdata de o relatie serioasa.

„M-am nascut in Bacau si nu mi-am cunoscut niciodata parintii. Vreau sa va rog, poate ma puteti ajuta sa-mi gasesc mama. Poate va puteti interesa dumneavoastra pe la Primaria Bacau. As vrea sa o cunosc, sa stiu cine este adevarata mea mama”, ne-a spus Melania Grigore, dupa care ne-a explicat ca deja a fost contactata de o televiziune nationala, ceea ce inseamna ca pe Melany Moore o veti putea vedea in sourile tv de dupa stirile de la ora 5.

Fata, in vârsta de 25 de ani, din municipiul Moinesti, a fost ucisa de fostul iubit, in Graz, Austria, acolo unde era stabilita de circa sapte ani. Andreea plecase sa munceasca in strainatate si isi gasise serviciu in domeniul curateniei. Câtiva ani a avut o relatie de iubire cu Ionut Primicheru (30 ani), din orasul Comanesti, care si el muncea in aceeasi localitate, insa in urma cu doi ani s-au despartit.

Tânara a intrat intr-o noua relatie si chiar isi facea planuri de nunta. Familia o astepta acasa in urmatoarele saptamâni pentru a face cununia. Se pare ca informatia a ajuns si la Ionut, care nu reusise sa treaca peste despartire, si a planuit sa o omoare. S-a dus peste ea la locul de munca si dupa ce s-au certat a scos un cutit si a injunghiat-o de mai multe ori pâna ce fata a murit. Dupa ce a comis crima, a dus autoturismul la iesirea din oras si i-a dat foc. Si-a sunat un frate, caruia i-a spus ce a facut, dupa care s-a predat la politie.

Familia fetei este distrusa

La Moinesti, familia tinerei este in stare de soc. „Trebuia sa vina acasa sa se cunune. La vara trebuia sa faca nunta mare. El era extrem de gelos si era obsedat de ea. Nu ne-a spus sa o fi amenintat vreodata. Ea avea acum un alt baiat si urma sa se casatoreasca”, povesteste mama fetei. Fratele ei, care este tot in Graz, se ocupa de aducerea ei in tara pentru a fi inmormântata la Moinesti. „Era o fata foarte buna, muncitoare, cuminte. Tot ce este facut aici acasa s-a facut cu banii ei si fratelui ei.

Parintii traiau din banii trimisi de ei. Mare nenorocire si nu ne asteptam la el sa faca asa ceva pentru ca era foarte retras si inchis, de câte ori venea pe aici”, spune Rodica Negru, matusa fetei. La fel de bulversati sunt si parintii tânarului. Oameni gospodari si respectati in Comanesti, nu reusesc sa inteleaga de ce copilul lor a recurs la asa ceva.

„Din zece copii pe care-i am, el era cel mai cuminte. Nu pot sa-mi revin de când am aflat. Nu mai vorbisem cu el de aproape un an, de când a fost acasa. Il sunam, dar nu raspundea. Cred ca avea ceva probleme, altfel nu-mi explic cum de a facut asa ceva”, spunea tatal sau, Nicolae Primicheru. Suspectul a fost retinut imediat de politisti.

Scoala Gimnaziala Speciala „Maria Montessori”, din Bacau, a fost joi, 22 ianuarie, gazda unui cumul de activitati cuprinse in Proiectul „Activitatile Fizice Adaptate ca instrument de incluziune sociala”, aplicat la nivel national de fundatiile Special Olympics din România si Elvetia si de Universitatea Nationala pentru Educatie Fizica si Sport, din Bucuresti, si Universitatea din Lausanne.

Astfel, au fost organizate un concurs sportiv cu trei probe de baschet-abilitati individuale si un simpozion in care s-a analizat cum sunt vazute dizabilitatea si aspectele legate de aceasta. La actiuni au participat peste 50 de copii de la scoala speciala si de la scolile incluzive din Bacau, si profesori si studenti ai Facultatii de sport si kinetoterapie din Bacau. Toti copiii participanti au primit medalii si tricouri de la organizatori.

„Am organizat, pentru acesti copii, trei probe individuale, cu un anumit punctaj. Pentru noi, importante sunt nu performanta, ci avem trei puncte esentiale in derularea activitatilor: placerea, participarea si progresul. Este important ca ei sa simta placerea jocului, sa participe, sa se implice si sa se marcheze un progres, indiferent care este nivelul la care practica miscarea. Este importanta actiunea nu ca sport de performanta, ci mai degraba ca miscare pentru mentinerea si ameliorarea starii de sanatate. Acesta este obiectivul nostru, dicolo de integrarea sociala, care este si ea o sansa si care arata studentilor o fata mai placuta si mai legata de sport a acestor copii cu dizabilitati.”
Viorel Mocanu, director sportiv al Fundatiei Special Olympics România

In proiect au fost implicate, initial, cinci universitati de sport din România, dar administratorii lui intentioneaza sa il extinda la mai multe universitati de sport. Proiectul isi propune sa transfere in România metodele in care se invata in universitati si cum se practica activitatile fizice adaptate pentru persoanele cu dizabilitati in Elvetia.

In acest proiect sunt cuprinse zece actiuni sportive, care au avut loc in Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara, Oradea si Resita, iar acum in Bacau si Pitesti. La actiuni participa peste 500 de sportivi si peste 300 de studenti si profesori kinetoterapeuti care lucreaza in scoli speciale sau in centre de plasament in care se prezinta viziunea si modul in care lucreaza specialistii eletieni si Special Olympics Elvetia.

Specialistii din proiect sustin ca la un copil intre 2 si 7 ani care nu face miscare, sport, intr-o forma sau alta, fie ca are o dizabilitate sau nu, nivelul de abilitati maxime la care va putea ajunge in viata este diminuat mai sever decât ar face-o dizabilitatea prin efectele ei. „Noi incercam sa coborâm limita si sa aratam ca indiferent de nivelul de abilitati copilul trebuie sa faca sport.” – a precizat Viorel Mocanu.

Curtea de Apel Bacau a respins contestatiile depuse de grefiera de la Tribunal care se dadea judecatoare, Viorica S., concubinul acesteia si alti doi inculpati, si a mentinut arestul preventiv dispus de Tribunalul Neamt, instanta care va judeca acest dosar de trafic de influenta.

Grefiera este acuzata ca, impreuna cu concubinul ei, Sorinel V., ar fi pretins, in septembrie 2014, circa 50.000 de euro de la sotia unui inculpat, lasând sa se creada ca are influenta asupra unor judecatori de la Curtea de Apel Bacau.

Banii ii cerea in calitate de “judecatoare” la Tribunalul Bacau, asa cum era prezentata Viorica S. de catre concubin. Grefiera si concubinul ei au fost recent trimisi in judecata intr-un alt dosar de trafic de influenta, spalare de bani si participatie improprie la fals intelectual.

Bacauanii care s-au saturat sa le tot sparga hotii masinile si-au montat la ferestre camere de supraveghere. Cei care au apelat la aceasta metoda spun ca au facut plângeri la politie de fiecare data când le-au disparut trusele cu scule, roata de rezerva, benzina din rezervor sau oglinzile, insa hotii nu au fost prinsi.

Asa ca s-au gândit sa faca o mica investitie si sa ajute politia la identificarea autorilor, punându-le la dispozitie imaginile surprinse de camera de supraveghere. O astfel de initiativa a avut-o un bacauan care locuieste pe strada Aviatorilor, la blocul nr. 18. Barbatul obisnuieste sa-si parcheze masina in spatele blocului, iar in câteva rânduri hotii i-au golit rezervorul de combustibil. Dupa ce si-a montat camera de supraveghere, hotii au dat din nou târcoale masinii, iar imaginile cu flagrantul au fost duse la politie.

Vestea ca hotii au fost prinsi cu ajutorul imaginilor s-a raspândit cu repeziciune in cartier.

„Am auzit ca hotii au fost prinsi cu ajutorul imaginilor inregistrate pe camera de supraveghere. Iata ca initiativa proprietarului a dat roade. Se pare ca de aceasta isprava au auzit si hotii pentru ca de atunci nu au mai aparut in zona. Stiu ca in acelasi mod a fost prinsa o alta persoana care a taiat un brad pentru sarbatori, din gradina unui alt bloc”, declara Ioan Târca, presedintele Asociatiei de proprietari nr. 51.

Pe strada Garofitei, proprietarul unei alte masini si-a montat propriul sistem de supraveghere. „Mi-am gasit masina zgâriata de nenumarate ori, iar odata m-am trezit fara oglinzile retrovizoare. Cel care imi scrijelea masina era un vecin invidios pe succesul meu in afaceri, insa, hotii care m-au lasat fara oglinzi nu au fost prinsi. Mi-am montat intre timp si o alarma silentioasa la masina si ii astept pe eventualii hoti ca sa-i pot da pe mâna politiei”, spune Valentin Grozea, proprietar de masina.