Două persoane au ajuns, astăzi,la spital, în urma unui accident rutier petrecut în comuna Filipești, pe E 85.

Din primele informații se pare că un autoturism Dacia a fost lovit de o autoutilitară.

Una dintre victime a rămas încarcerată și a fost scoasă din mașină de pompieri și predata echipajului Serviciului Județean de Ambulanță.

A doua victimă a fost găsită în afara autoturismului și a fost preluată de echipajul SMURD.

Au fost foarte multe situații în viață când, pentru unii oameni, un hobby le-a schimbat viața și putem spune că a ajuns să fie un destin. Astăzi vorbim despre Mihaela Gheorgheș, fostă dansatoare sportivă de performanță, care a ajuns profesoară de dans. Și nu orice profesoară de dans, ci o profesoară care a ajuns să aibă succes pregătind persoane cu sindrom Down.

Mihaela Gheorgheș a început dansul când era în clasa I-a. Chiar dacă la un moment dat a rămas fără partener, nu s-a lăsat. Așa că vreo trei ani a dansat singură, iar pe vremea aceea nu existau competiții de fete solo. A muncit foarte mult iar acest lucru i-a adus și rezultatele, de foarte multe ori reușind clasarea pe podiumul unor competiții naționale de prestigiu.

Chiar dacă încă era destul de fragedă, fiind elevă în clasa a-X-a, datorită fatului că era foarte dedicată, a primit din partea antrenorilor ei încredere și i-au oferit ocazia de a preda copiilor dans. Anii au trecut și l-a cunoscut pe Ionuț Gheorgheș care urma să îi devină soț. Prin 2010, Ionuț fiind cu muzica iar Mihaela cu dansurile, s-au hotărât să deschidă un club axat pe aceste două activități.

Așa a luat ființă ArtisDaio, un club care astăzi mai funcționează doar cu activitatea de muzică. Între timp, Mihaela Gheorgheș a ieșit la rampă, reușind să se facă remarcată și remarcabilă cu câteva numere de dans aduse în scenă de persoane cu sistem Down. Despre această „aventură”, am lăsat-o chiar pe Mihaela să ne povestească:

„Ei sunt frumoși prin felul lor de a fi. Prima dată am întâlnit un băiat care avea sistem Down și care participa la un concurs de Miss și Mister Down la Cluj. Și avea nevoie de un moment artistic, să cânte, să danseze, să facă ceva. Și a venit mămica lui cu el la mine că voia să facă un dans țigănesc, că lui îi plăcea. Așa am început, pentru că apoi a mai venit un copil care participa la alt festival, și apoi a venit o întreagă grupă de la un centru destinat acestor gen de copii.”

Toată povestea a început prin martie 2019 și continuă cu succes și în ziua de astăzi. Mihaela spune că nu e greu să lucrezi cu ei. „Sunt copii foarte buni. Mă rog, eu le spun copii chiar dacă unii sunt adulți. Cel mai mic are 12 ani și am avut și chiar peste 40 de ani. Dar majoritatea au cam 25-30 de ani”, a explicat profa de dans, care a precizat că nu e greu pentru că îi place.

„Ei se bucură. Le place cu adevărat. Nu se prefac”, a mai explicat Mihaela Gheorgheș. Numai că munca cu ei nu a rămas doar la școală ci a fost dusă pe scenă în cazul unor spectacole și festivaluri și nu puțini au fost cei care au remarcat reprezentațiile lor. Cu toate acestea Mihaela spune că nu a simțit în mod extraordinar un feedback din partea publicului. „Eu zic că oamenii care nu prea interacționează cu astfel de persoane și stau puțin deoparte, pentru că nu știu cum să se comporte cu ei. Sau poate că le e teamă. Chiar nu știu ce să zic.

Dar ei chiar sunt niște persoane deosebite care chiar merită”, a mai explicat profa de dans. Între persoanele cu sindrom Down mai sunt unii care nu vorbesc sau vorbesc prea puțin cee ce pare a fi o mare provocare să lucrezi cu ei. Mihaela este foarte înțelegătoare și calmă și a găsit o formulă care se pliază perfect pe situație. Astfel că, atunci când le predă, dacă nu cumva e cam mult spus predă, se folosește de imitație și numărătoare, cea mai eficientă metodă fiind repetatul după ea.

Adică Mihaela face mișcările iar copiii o imită. Și uite așa, o parte din persoanele cu sistem Down din Bacău au reușit să stârnească admirația publicului băcăun atunci când au fost pe scenă, numărul participărilr nefiind cel mai important. Doar faptul că ei au urcat pe scenă și că au strâns ropote de aplauze a contat cel mai mult. Despre Mihaela Gheorgheș se mai poate spune că nu ar fi fost chiar la prima experiență de acest fel, ea pregătind cu ani în urmă și o pereche de dansatori în scaun rulant, acești dansând în gala unei asociații de profil din Bacău.

„La început e puțin mai dificil, pentru că nu am mai făcut așa ceva și nu știi cum reacționează”, a mai spus Mihaela care ne-a dezvăluit și puțin din planurile de viitor. Astfel, va continua proiectul pe dans cu persoanele cu sistem Down chiar dacă ea este în continuare în concediu postnatal. Apoi va încerca să redeschidă o nouă sală de dans.
Cât despre drumul în viața profesională a Mihaelei Gheorgheș…

A făcut școala generală la „Domnița Maria”, liceul la „Pedagogic” iar facultatea la „Kineto” și la „Educație Fizică și Sport” în Bacău. Două deodată! Așa că dintre … toate, Mihaela a ales până acum să facă dans. Și o face foarte bine aducând bucurie și emoție în rândul elevilor ei și nu numai.

De la 1 ianurie, carburanții auto se vând mai scump decât în ultima zi a anului trecut. Și asta pentru că, de la această dată, intră în vigoare noua acciză aplicată combustibililor auto. Benzina este mai scumpă cu 7,7 bani pentru un litru iar motorina cu 7 bani pe litru.

La un plin de 50 de litri, costul suplimentar este de aprox 3,5 lei. Urmează cea mai grea iarnă, tăvălugul prețurilor scumpind toate bunurile și serviciile.

Benzina Premium cea mai „ieftină” se găsea în stațiile Petrom, compania cu cea mai vastă rețea de benzinării, la prețul de 6,01 lei/litru. Urma, în acest clasament, compania Lukoil, care vindea litrul de benzină de 95 cu 6,03 lei/litru, Socar, cu 6,06 lei/litru, la stația de pe str. Cronicar Neculce (6,18 lei/litru, la cea de pe Calea Republicii). Cele mai mari prețuri erau afișate în stațiile Rompetrol – 6,13 – 6,15 lei/litru, Mol – 6,18 lei/litru și OMV Petrom – 6,18 lei/litru.

Motorina regulară putea fi găsită, în prima zi a anului, la un preț de sub 6 lei/litru, dar mai scumpă față de sfârșitul anului trecut. De exemplu, la Petrom, motorina era vândută cu 5,95 lei/litru, însă doar în weekend, când se aplică reducerea de 5 bani la fiecare litru de carburant achiziționat, iar la Lukoil, cu 5,98 lei/litru. În rest, la Rompetrol, motorina cu cifra cetanică de minumum 51 se vindea cu 6,06 – 6,06 lei/litru, la Socar, cu 6,06 lei/litru, la Mol – 6,08 lei/litru, iar la OMV Petrom, cu 6,09 lei/litru.

Crește consumul de combustibil

Prețurile la benzină au scăzut în luna decembrie a anului 2021, sub pragul de 6 lei, după ce, toată vara, crescuseră semnificativ, ajungând aproape de 7 lei litrul. Creșterile erau determinate de scumpirea arilului de petrol, care a ajuns la 75 de dolari.

La începutul lunii octombrie 2021, benzina ajunsese la un maxim al ultimilor șapte ani. În schimb, motorina atinsese cel mai ridicat preț de comercializare de până atunci. Benzina și motorina se scumpiseră, în medie, cu aproximativ 1,5 lei/litru (cu 30% mai mult, față de 2020). Cert e că, în România, consumul de combustibil este într-o continuă creștere. Se estimează că această creștere va depăși nivelurile înregistrate înainte de declanșarea pandemiei de Covid-19.

Cea mai scumpă iarnă

Partea proastă este că aceste creșteri din debutul anului se vor reflecta, în mod cert, în prețurile la raft, de fiecare dată comercianții de orice alegând să scumpească produsele (dar și serviciile), de la alimente și medicamente, până la electrocasnice și materii prime, mai ales din zona construcțiilor.

În ianuarie, sunt așteptate să vină facturile crescute la gaze şi energie electrică. Și asta în condițiile în care preţurile la gaze au crescut, în medie, cu 46%, iar la energie electrică cu 25%. Deja pâinea, laptele, carnea de porc sunt mai scumpe. Bunăoară, pâinea s-a scumpit cu 50 de bani, chiar un leu, în unele magazine, faţă de acum două luni.

Carnea de porc şi ea este mai scumpă cu până la 25%. Uleiul deja a ajuns să coste în magazine şi 9 lei litrul. Luna ianuarie 2022 va fi mai dură, fiind așteptate alte scumpiri, generate de creșterile la energie electrică, gaze, carburanţi. Astfel, legumele şi fructele se scumpesc cu 10-20%, pâinea cu încă 10-15%, lactatele cu 8-10%, carnea şi produsele din carne, cu 10-15%.

Două persoane au decedat într-un accident produs, luni dimineaţă, în localitatea Ardeoani.

Accidentul a avut loc pe DN 2G Bacău-Moineşti.

În autoturism erau 4 persoane dintre care o persoana s-a autoevacuat si 3 persoane au rămas încarcerate.

Șoferul şi un pasager au decedat.

O altă persoană, de 16 ani, politraumatizată, a fost preluată de SMURD Moinești si predată la CPU Moinești.

În momentul accidentului, autoturismul în care se aflau cele patru persoane a acroșat un autoturism parcat în afara părții carosabile.

Comunicatul IPJ

În această dimineață, un conducător auto de 30 de ani, din comuna Berzunți, în timp ce conducea un autoturism pe DN-2G, pe raza localității Ardeoani, a pierdut controlul asupra direcției de mers, a pătruns pe sensul opus și a intrat în coliziune cu un autoturism parcat. Din impact a rezultat decesul conducătorului auto, a unui pasager, de 17 ani și rănirea unui alt pasager de 16 ani. În autoturism se mai afla un tânăr de 16 ani care nu a necesitat îngrijiri medicale.
Cercetările continuă în cadrul unui dosar penal sub aspectul comiterii infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.

Expresia „Bacău, capitala economică a Moldovei” a creat, acum circa 15-20 de ani, dispute uneori accentuate între analiști, între economiști și mai ales între politicieni. Bacăul rivaliza, astfel, cu municipiul și județul Iași, care se remarca și printr-o populație mai numeroasă, dar și prin unele rezultate economice notabile. Cu timpul, această expresie și-a pierdut din strălucire, pentru că acum, după 32 de ani de la evenimentele din 1989, situația s-a mai clarificat. Economia județului Bacău a pălit, comparativ cu ceea ce a fost până în 1990 și în primii ani de după acest reper temporal. Cu toate acestea, acum șapte ani Ziarul Financiar vedea județul Bacău drept „capitala antreprenoriatului Regiunii de Dezvoltare Nord-Est”, adică între județele Iași, Suceava, Neamț, Botoșani și Vaslui. Pentru că între antreprenorii regiunii din Bacău s-au impus nume foarte importante, precum Dragoș și Adrian Pavăl (Dedeman).

 Ce-am avut…

 Județul Bacău a fost considerat, până în 1990, un pol industrial în regiunea Moldova. Acest statut a fost dat de resursele sale naturale (în primul rând zestrea forestieră importantă, rezervele de petrol, de sare și de cărbune), dar și prin dezvoltarea unei baze industriale pentru prelucrarea acestor resurse. Industria textilă, industria confecțiilor și cea de încălțăminte erau la fel de bine reprezentate (Centrala Confecțiilor din România își avea sediul la Bacău), alături de petrochimie, de chimie, de prelucrarea lemnului și de industria energetică. Și agricultura era o sursă importantă de materii prime, prelucrate de industria alimentară care avea și câteva fabrici de nivel național. Comerțul și serviciile completau acest tablou economic.

Polul economic cel mai important era, însă zona Onești-Borzești, cu platforma industrială petrochimică în primul rând, în care Rafinăria Onești era „perla coroanei” a regiunii.

Județul Bacău ocupa, astfel, locul al cincilea în România după puterea economică: în 1990, de exemplu, producția marfă era de aproape 50 de miliarde de lei (locul al cincilea pe țară, cu 4% din total), iar valoarea investițiilor aducea județul pe locul al șaselea (cu 2,8% din totalul național). Și producția industrială aducea, atunci, județul pe locul al cincilea.

… și ce-am pierdut

Mare parte din industria băcăuană nu a supraviețuit însă deschiderii economice din anii ‘90. Pe rând, fabrici întregi au sucombat după privatizările considerate „strategice“, iar cele mai multe s-au numărat la Onești, la Bacău, la Comănești și chiar la Moinești, dar și la Buhuși. Au dispărut, astfel, industrii întregi, precum industria cărbunelui, industria textilă și cea a confecțiilor sau pielăriei. Alte industrii au scăzut dramatic și abia de vreo zece ani încearcă să renască. Am distrus singurul combinat de cauciuc sintetic din România, Carom Onești, am eliminat rafinăria din Dărmănești și pe cealaltă, actuala Rafo, am privatizat-o și am oprit-o. Am renunțat la aproape toată industria chimică și la industria construcțiilor de mașini, cu excepția societăților Aerostar și Chimcomplex. Mai exploatăm, din natură, sare și ceva petrol și gaze, dar industria petrolului din județ nu mai este nici pe departe ce a fost. Am închis combinatele de prelucrare a lemnului de la Comănești și Bacău. Iar exemplele pot continua

„Bacăul a devenit județul în care industria a fost înlocuită de comerț, iar antreprenorii români sunt mai puternici decât multinaționalele” – era, acum aproape opt ani – concluzia unei analize economice făcută de Ziarul Financiar în acest județ.

 Statisticile care nu mint, dar nici nu iartă

 O simplă privire pe cifrele adunate de statisticieni în anuarele publicate în ultimii 31 de ani dintre cei 32 scurși din 1990 ne arată o realitate pe care nu putem ascunde sub preș. În cele peste trei decenii s-au schimbat, evident, multe din condițiile de evoluție a societății, dar semnele negative din tabelele statistice vorbesc de la sine despre aventura prin care am trecut cu toții în acest răstimp. Am văzut cum cohorte de politicieni și de „specialiști” au croit strâmb căile de dezvoltare economică și socială, pentru a nu mai pomeni de iota de acuzații de ilegalități și de hoții comise chiar la cel mai înalt vârf al societății.

Nu e scopul nostru să mai pomenim de acestea, deci haideți să ne oprim la numai câteva aspecte creionate clar de cifrele din statistici.

Așadar, într-un județ cu o populație în scădere, ca în toată țara de altfel, prin emigrări și o rată a îmbătrânirii populației, prin creșterea mortalității și scăderea sporului natural, vedem și tot mai puține întreprinderi active. În agricultură, suprafața cultivată a scăzut și ea, din 1990 până în 2020, cu aproape 20.000 ha. Au scăzut și efectivele de oi și vaci (cu aproape 100.000 în primul caz, cu aproape 125.000 în cel de al doilea), dar avem ceva mai multe păsări. A scăzut și numărul de salariați, cu peste 130.000, iar câștigul salarial nominal mediu este cu aproape 5.000 de lei mai mic față de 1990. Avem, însă, ceva mai mulți șomeri, iar populația din Regiunea Nord-Est, deci și de la noi, are cel mai scăzut nivel de trai din țară.

„În general – opina, cu ceva timp în urmă, economista Gina Plantos, acum prim-vicepreședinte al Patronatului Județean al IMM-urilor, atunci președinte al organizației –, în Regiunea Nord-Est nu avem o dezvoltare economică așa cum ne-am dori. Cu atât mai mult în județul Bacău, deși cifrele oficiale arată o anume situație, percepția noastră, a celor care lucrăm cu date financiar-contabile și monitorizăm domeniul economic, în special cel al IMM-urilor, este de regres, de mediu economic apatic, deloc propice dezvoltării.”

 Speranța moare, totuși, ultima

 Să nu disperăm, însă, după aventura economică a județului în cei 32 de ani! Cele mai importante sectoare cu capital privat românesc în județul Bacău sunt acum, în ordine: comerțul, industria alimentară, agricultura, construcțiile, transporturile, prelucrarea lemnului, construcțiile de mașini și, interesant, comerțul cu autovehicule. Se impun însă, parcă tot mai mult, câteva întreprinderi mari și cu istorie deja îndelungată, precum Aerostar Bacău, Chimcomplex Borzești și Grupul Agricola. Lângă acestea mai putem pune câteva exemple, precum Pambac Bacău, Croco și Grup Holding Șerban Onești, iar în retail, evident, Dedeman. Rezultate excepționale are și omul de afaceri Dorinel Umbrărescu, prin firmele sale de construcții de drumuri. Iar Rafo Onești pare să renască, dar încă se reorganizează sub mâna unui nou proprietar.

Și în domeniul investițiilor financiare și al pieței de capital suntem mândri, cu actuala Evergent Invest (fosta SIF Moldova).

Investitorii străini au venit și la noi, dar au ochit mai mult fabricarea articolelor de marochinărie, prelucrarea lemnului, confecțiile, construcțiile metalice, comerțul, prelucrarea maselor plastice, construcțiile de mașini, prelucrarea țițeiului, fabricarea de calculatoare și chimia.

„Profilul economic și demografic al regiunii Nord-Est este preponderent agricol, cu o pondere mai mare a populației în mediul rural – explica, pentru ZF, Raluca Pârvu, business manager la BPI Group. Regiunea a fost în bună măsură ocolită de marii investitori industriali din cauza lipsei infrastructurii de transport, ca atare locurile de muncă sunt adesea fragile, în companii sensibile la schimbările mari din mediul extern. Multe astfel de companii au fost serios afectate de pandemie și au transmis oamenii în șomaj“.