Un preot a sfințit, ieri, așa-numita „curbă a morții” de la Brătila, în apropiere de Onești, o zonă cunoscuta pentru desele accidente rutiere cu victime.

„Astăzi, 2 februarie, la ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI, după săvârșirea Sfintei Liturghii, am mers să sfințim locul numit ” CURBA MORȚII” și am săvârșit rugăciuni întru călătorie binecuvântată a celor ce trec pe acolo și să fie izbăviți de accidente și de moarte năpraznică toți cei ce conduc autovehiculele și cei care merg în ele. Dumnezeu să vă păzească pe toți, să vă apere, să ajungeți sănătoși la destinație și să fiți izbăviți de orice accident”, a scris pe Facebook preotul din Brătila, comuna Helegiu.

În perioada 01.02 -10.06. 2022 are loc înscrierea candidaților pentru învăţământul postliceal militar de formare a maiştrilor militari – 449 de locuri, şi a subofiţerilor -731 de locuri.

Selecția candidaților va avea loc între 7 martie și 30 iunie, urmând ca pe 8 iulie să die finalizate dosarele de candidat.

Admiterea constă într-o probă de evaluare a cunoştinţelor la disciplinele Matematică şi Limba engleză după cum urmează:03.08.2022 – proba de evaluare a cunoştinţelor (subofiţeri)
08.08.2022 – proba de evaluare a cunoştinţelor (maiştri militari)

Se pot înscrie elevii aflaţi în ultimul an de liceu şi absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat şi vârsta de cel mult 28 de ani împliniţi în cursul anului 2022.

Pentru învăţământul universitar militar de formare a ofiţerilor (154 de locuri, dintre care 10 la Academia de Poliţie) şi învăţământul universitar civil (medicină, 89 de locuri) s-a afișat următorul calendar:

01.02 – 03.06.2022 – înscrierea candidaților
07.03 – 17.06.2022 – selecția candidaților
14.03 – 10.06.2022 – examinarea medicală – candidații pentru Institutul Medico-Militar și Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”
24.06.2022 – finalizarea dosarelor de candidat

Admiterea în instituţiile de învăţământ universitar din subordinea MApN, constă într-o probă de evaluare a cunoştinţelor la disciplinele Matematică, Informatică şi Limba engleză. Se pot înscrie elevii aflaţi în ultimul an de liceu şi absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat şi vârsta de cel mult 26 de ani (24 pentru aviaţie-naviganţi) împliniţi în cursul anului 2022.

În urma semnării Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Guvernul României va trebui să aducă mai multe modificări și legislației referitoare la pensii. Printre modificările pe care și le-a asumat se află și cele privind pensiile private obligatorii (Pilonul II). Prima schimbare este legată de mecanismele de creștere la 12 ani a perioadei de plată a pensiilor private.

În legislația actuală, în cadrul Pilonului II de pensii perioada de plată este de 5 ani. A doua noutate care va trebui introdusă constă în aceea că plata pensiei administrate privat va fi limitată într-o singură tranșă, la pensionare. Tot în PNRR este prevăzut ca până în 2024, contribuția la pensia privată obligatorie să crească la 4,75 la sută din salariul brut față de 3,75 la sută, cât este în prezent. Aceste noi reglementări vor avea rolul de a asigura o stabilitate sistemului de pensii private obligatorii. Altfel spus, cei 7 milioane de contribuabili la Pilonul II ar putea primi o creștere a pensiei private, după majorarea contribuției. Potrivit analiștilor, cele 7 fonduri de pensii private obligatorii existente au avut o evoluție satisfăcătoare spre mediu.

”Randamentul mediu ponderat al celor șapte fonduri a fost de 5,9 la sută în 2021, ușor sub cel de 6,2 la sută din 2020. Acest randament se traduce într-un câștig net pentru participanți în valoare de 4,5 miliarde de lei în 2021, ușor peste câștigul de 4,4 miliarde de lei generat în 2020”, potrivit unui comunicat de presă al Asociației pentru Pensiile Administrate Privat din România.

În total, la sfârșitul lunii decembrie 2021 sumele atrase la Pilonul II au crescut la 89 miliarde lei. Revenind la creșterea contribuției, precizăm că aceasta nu înseamnă că salariații vor plăti mai mult, deoarece cota de participare la unul din fondurile de pensii administrate privat este virată din aceea de 25 la sută datorată de ei și reținută pentru sistemul public, respectiv Pilonul I.

Reamintim, totodată, că sistemul privat a fost introdus efectiv în septembrie 2007, când a început aderarea la unul din cele 7 fonduri înființate, iar colectarea contribuției a demarat în 2008. Conform Legii 411/2004, actualizată, care reglementează pensiile private obligatorii, la unul din fondurile de administrare a acestora sunt obligați să se înscrie toți angajații care au până în 35 de ani. Cei care au între 35 ani și 45 ani pot adera opțional. În 2008, cota de participare la acest sistem a pornit cu 2 la sută din contribuția de asigurări sociale (CAS) individuală de 10,5 la sută, datorată atunci la pensia publică (Pilonul I).

Contribuția la pensia privată obligatorie ar fi trebuit să crească la 6 la sută până în 2016, numai că acest grafic nu s-a respectat. În momentul de față, s-a ajuns la 3,75 la sută din CAS-ul individual, care din ianuarie 2018 este de 25 la sută. Contribuția la pensia privată este virată de către angajator în contul bancar personal al titularului. Deci banii adunați (activul personal net) aparțin exclusiv salariaților contribuabili.

De reținut și că Pilonul II funcționează ca un depozit bancar, deci la banii strânși se acordă dobândă, numită randament. Suma adunată de către fiecare contribuabil ar urma să reprezinte între 20 și 25 la sută din pensia cuvenită lui din sistemul public, în momentul atingerii vârstei standard de pensionare. Participantul își poate alege fondul de pensii în funcție de performanța acestuia.

Lista administratorilor fondurilor și informații privind randamentul acestora se află pe site-ul www.asfromania.ro al Autorității de Supraveghere Financiară. Opțiunea trebuie să fie exprimată în termen de 4 luni de la angajare. Dacă alegerea nu a fost făcută în acest termen, atunci salariatul în cauză va fi repartizat aleatoriu la unul din fonduri. Să mai notăm că tipurile și condițiile de acordare a pensiei private vor fi cuprinse într-o viitoare lege.

După ce viceprimarul Liviu Miroșeanu a vorbit despre problema crizei de apă din Bacău, într-o emisiune TV pe Facebook, europarlamentarul Dragoș Benea a criticat declarațiile acestuia într-o postare:

„Într-un exercițiu de ipocrizie rarisim prin neobrazare, viceprimarul Miroșeanu – cel care și l-a luat consilier în primărie pe R. Găină, sub conducerea căruia CRAB a recepționat, în 2011/2012, aducțiunea-problemă de la Valea Uzului – acuză pe oricine că e vinovat de criza apei din Bacău.

Ei cred că pot salva aparențele punând în scenă un festival de minciuni pe Facebook, dar mai devreme sau mai târziu realitatea tot le va plesni în nas pentru că răbdarea băcăuanilor nu e infinită. Iar responsabilitățile clare ca lumina zilei.
P.S. – Băcăuanii așteaptă cu interes o conferință de presă cu reprezentanții oficiali și neoficiali ai Branpis, „constructorul” rezervei, plus avocații lor: primarul Viziteu și viceprimarul Miroseanu”.

De o perioadă de timp, băcăuanii s-au obișnuit cu prezența unei fete în centrul orașului, care, cu o vioară și o boxă stârnește curiozitate și admirație. Nu puțini sunt cei care au trecut pe acolo și au imortalizat cu telefonul câteva momente în care tânăra, cu câteva mișcări de arcuș, reușește să transmită vibrații.

Imaginile au ajuns pe site-urile de socializare și evident că au apărut și recenziile. Cele mai multe sunt pozitive, dar există și unii care nu văd cu ochi buni ce se întâmplă. De ce? Probabil că nici ei nu știu, dar nu se pot abține.

Practic, în acest caz e vorba de artă stradală care se practică în toate orașele mari ale lumii. Ce-i drept, unii o confundă cu cerșetoria, dar probabil că au viziuni foarte limitate. Cu toate acestea, am zis că ar fi interesant să o cunoaștem mai bine pe „Fata cu vioara” din centrul orașului.

Povestea vieții ei e mai tare decât scenariile multor filme. Numai că ea nu a prea vrut să o împărtășească cu toată lumea. Și totuși… Ea e Raisa iar numele acesta la primit de la tatăl ei la naștere, fiind inspirat de numele soției ultimului lider sovietic. Până în clasa a VI-a a studiat la Colegiul Național de Artă „George Apostu” după care a plecat în București.

Din păcate nu și-a continuat studiile la un liceu de muzică, drumul vieții având alte surprize pentru ea. Ar fi vrut să se facă medic dar destinul a vrut altceva pentru Raisa. S-a căsătorit, a făcut copii iar vioara, balsamul sufletului ei, a ajuns un hobby. Un hobby pe care mereu a vrut să îl împartă cu oamenii. De câțiva ani s-a întors acasă, în Bacău, iar de câteva zile îi încântă pe băcăuani cu vioara ei. Am întrebat-o cine e ea…

„Cine sunt?

„Sunt fata tăcută cu vioara. Așa îmi mai spune lumea căci gura mea nu spune multe, ci zâmbetul și vibrato-ul viorii mele mele o fac în locul meu. Îmi place să cânt la vioară. Asta mă face fericită și îmi umple viața de energie pozitivă, energie primită ca un revers al medaliei ce o împrăștii pe străzile care sunt uneori gri. Acesta este unul din motivele pentru care cânt pe scena stradală, nu ca să-mi îmbogatesc bugetul, ci emoțiile, trăirile, în consecință sufletul și mintea. Relatările ulterioare vă vor elucida. Cânt de când eram mică și le mulțumesc părinților și profesorilor ce m-au îndrumat și învățat. Actualmente sunt în concediu postnatal.

Am trei copii frumoși și deștepți pe care îi iubesc enorm. Doi dintre ei sunt elevi model. Cea mică se dezvoltă armonios alături de noi toți. Nu mi-am mai continuat studiile într-o instituție de artă acreditată, dar exersez mereu, sunt un bun autodidact și pe deasupra am un profesor cu care colaborez de mai mulți ani pentru a mă dezvolta continuu. Consider că sunt un om normal, că am o viaâă normală și că am alături de mine o familie iubitoare. Dar orice poveste de viață, ca ale tuturor, are ceva de spus. Nu cred că a mea are ceva de spus, ci doar de cântat. Cânt multe fire ale vieții, căci suntem diferiți, dar asemănători în iubire, în vibrații, asemeni viorii mele. Toate melodiile au ceva de spus, o poveste, în substratul lor, dar puțini o știu pe a mea. Faptul face ca eu sa fiu bipolara.

Ce pot să spun… Tulburarea afectiv bipolară… cred și încerc să privesc că este ca atunci când cineva are o boală cronică, cum ar fi hipertensiunea arteriala, diabetul sau alte boli pentru care iei prietenosul tratament toată viața. Nimeni nu își dorește să fie bolnav, nu este o alegere și fiecare boală are manifestarea ei. Hipertensivul evită să facă efort intens, diabeticul evita anumite alimente…eu evit stările și emoțiile extreme, iar atunci când simt că mă cuprind, le exeriorizez cântând. Când mă simt agitată, îmi iau vioara și cânt. Când mă simt depresivă, îmi iau vioara și cânt. Nu știu ce fac alți oameni când simt că nu e totul roz sau când au excesiv de multă energie… unii poate dorm, alții fac sport, eu cânt. Și ce bine mă simt când văd că după exersare am cui cânta.

Cânt pe o scenă reală, cu spectatori grăbiți în cotidianul vieții, care sunt greu de întors pentru a asculta o fată simplă cu vioara, care au propriile povești ce includ trăiri, bucurii și tristeți ca ale mele. Privesc și cât apăs pe o coardă, două, diversele chipuri se întorc la mine. Se întorc cu ochii curioși, blajini, mângâietori, veseli și admirativi și cel mai important, îmi zâmbesc reciproc. Mulți oameni, din ce am auzit de la colegii mei violoniști, plătesc destul de scump pentru un concert pe care îl ascultă, poate, doar o dată pe an. Eu cânt, căci interiorul meu o cere și nu cer nimănui nimic.

Am tot necesarul din drămuiala mea, pentru mine și copiii mei. Nu pot spune, ca mulți artiști de altfel, că am cea mai scumpă pereche de pantofi sau îmbrăcăminte cu care să mă prezint pe scena unde cânt, dar am o vioară clasică în care am investit, pe care o iubesc și la care exersez. Ea e lină ca un pârâu limpede de munte, suavă și dulce ca mierea. Este visul și sângele ce-mi curge prin vene, așa de potrivită-mi este. Mă bucur că pot încânta băcăuanii cu vioara mea, cu trăirile mele, cu ceea ce sunt eu.”

Ea este Raisa, fata pe care o vedeți în oraș cu vioara. Ce vrea să facă mai departe? Cine știe? Dar sigur are un plan. Vrea să înregistreze un videoclip cu muzica ei pe care să îl posteze pe youtube. Și apoi, va mai vedea!

Credincioșii catolici din România ar putea avea un nou sfânt, după ce deja a demarat procesul de trecere a preotului-martir catolic Dumitru Sandu Matei, în categoria fericiților bisericii.

Beatificarea, ca etapă înaintea canonizării, a fost posibilă mulțumită eforturilor depuse de preoți și credincioși, alături de rudele părintelui, care s-au dedicat strângerii de mărturii și inițierii de activități menite a-l păstra în inimile și mințile credicioșilor pe cel care și-a dedicat viața ajutorării semenilor aflați în nevoi. Un reper în această strădanie l-a constituit și slujba de pomenire din vara trecută, ocazie prilejuită de dezvelirea unui monument, la Sărata, ridicat prin propriile eforturi de urmașii preotului martir, ca pavăză în fața uitării. „Un moment înălțător, plin de recunoștință pentru cel ce a fost, este și va fi preotul Dumitru Matei, pentru tot sacrificiul și toată dăruirea sa în sprijinul semeniilor – săraci, bolnavi, răniți pe front. Mă rog pentru beatificarea părintelui, astfel încât faptele sale și amintirea sa să rămână un exemplu pentru cei ce vor urma”, a transmis Iustina Sandu, strănepoata preotului martir „După un drum lung, o așteptare extenuantă, a venit și timpul să se împlinească dorința familiei și cred că și a credincioșilor catolici care l-au cunoscut sau măcar au auzit de părinte. De câteva zeci de ani se tot vorbește despre nevoia de a-l canoniza pe părintele Matei care a sfârșit ucis de comuniști. Merită, măcar dacă ne gândim că, acum, după ce a fost sfințit monumentul din Sărata, multă lume care s-a rugat aici a admis că l-i s-au îndeplinit dorințele. Toți care ajung aici spun să îi simt prezența părintelui. Inclusiv eu, de exemplu, când am aflat de începerea beatificării, deși eram foarte bolnavă, fiind hipertensivă, m-am rugat să mă ajute să ajung la slujba din Iași. Numai un sfânt cred că poate face așa ceva”, spune Rodica Șaran, membră a familiei, una dintre principalii artizani ai monumentului de la Sărata.

Cu aprobarea Vaticanului

În decembrie, anul trecut, cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor din Vatican, autoriza iniţierea unei cercetări cu privire la martiriul părintelui Dumitru Sandu Matei. Apoi, duminica trecută, la Iași, orașul unde preotul a slujit aproape 10 ani, a urmat faza diecezană a cauzei de beatificare şi canonizare a preotului martir. Cu această ocazie, episcopul de Iaşi, Iosif Păuleț, a format Tribunalul bisericesc al Cauzei „Dumitru Matei”, ai căror membri au depus jurământul de fidelitate faţă de adevărul istoric şi teologic. Astfel, zece preoți și credincioși vor strânge mărturii legate de viața și moartea părintelui martir de la Sărata. „Va fi vorba de ani și ani, până la canonizare. Pentru că tot ce facem acum va dura, să zicem, un an, după care totul va fi analizat de experții de la Vatican. Vor trebui, inclusiv, confirmate minunile pe care părintele Matei le mijlocește. În prezent, urgent este să discutăm cu persoanele care l-au cunoscut în mod direct pe părinte. În acest sens, avem câțiva enoriași, preoți și laici din Iași, unde a activat preotul Matei. Apoi, trebuie să discutăm cu cei din familie care dispun de informații despre preot – istorisiri, imagini, documente, după care vom studia ce se mai găsește în arhiva Securității, unde lucrăm de peste 20 de ani. O comisie de teologi va analiza scrierile preotului Matei – articole publicate, inclusiv dovezi din arhivele episcopiei sau parohiale, eventualele intervenții, scrisori, corespondențe avute cu preoții sau cu laicii”, a precizat Alois Moraru, vice-postulator şi responsabil diecezan al cauzei „Dumitru Matei”, cel care coordonează activitatea în cauza preotului martir.

Urmează ca toate însemnările privind faptele de bunătate ale părintelui față de sărmani și față de bolnavii de pe front să ajungă la Vatican, unde vor fi studiate din nou de teologi. În felul acesta, dosarul va ajunge să fie studiat de sfântul părinte Papa care îl va proclama fericit. După ce preotul martir Dumitru Matei se va alătura celorlalți 13 români catolici – preoți și credincioși, femei și bărbați de rând – care au fost beatificați (ultimii șapte, în 2019, la Blaj, cu ocazia vizitei Papei Francisc), se așteaptă apariția minunilor, de tipul vindecărilor sau a altor lucruri extraordinare (pare-se, unele deja se întâmplă) care trebuie urmărite timp de cinci ani.

„Apostolul săracilor”

Născut în comuna Sarata, în 1913, „apostolul săracilor”, așa cum a fost considerat anterior trecerii sale în neființă, părintele Dumitru Matei a făcut parte din rezistenţa anticomunistă, militând pentru sprijinirea celor săraci și bolnavi. Mulțumită părinților săi, Mihai Sandu și Maria Vereş, oameni destoinici, nevoiți să muncească din greu pentru familia lor cu trei copii, Dumitru Matei a urmat clasele elementare în satul natal, remarcându-se la învăţătură. Cu ajutorul preotului Petru Pal, parohul din Valea Seacă, adolescentul a intrat la Seminarul Catolic diecezan din Iaşi, terminând cursurile de opt ani cu media 9,23, al patrulea din 31 de elevi seminarişti. A urmat studiile teologice, sub îndrumarea părinţilor iezuiţi. În iunie 1939, avea să fie hirotonit preot, de către episcopul Mihai Robu, în capela Institutului „Notre Dame de Sion” din Iaşi. Ulterior e devenit Vicar la Parohia Romano – Catolică din Iași, lucrând cu devotament alături de Mons. Dumitru Romilă, paroh de Iaşi, împreună cu alţi vicari şi preoţi de la episcopie. S-a dovedit atât de dedicat săracilor încât era în stare să le ofere sărmanilor tot ce avea. Cei din preajma sa spuneau că dărnicia preotului era atât de mare încât „era în stare să pună la mezat toată parohia în folosul săracilor”.

Soldatul lui Cristos, pansând sufletele răniților

După intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, părintele a primit sarcina asistării spirituale a soldaţilor catolici combatanţi. Astfel, a însoţit trupele române până la Cotul Donului, „el, soldatul lui Cristos, fiind alături de răniți, pe care îi mângâia, și-i încuraja, și alături de muribunzi, pe care-i întărea cu sfântul Viatic pe drumul eternității”. După doi ani, revine în patrie, la Iaşi, unde „a contribui cât mai mult la întărirea sentimentului naţional, patriotic şi moral, pentru desăvârşita glorie a scumpei noastre oştiri”. Preotul Matei acorda asistență religioasă tuturor soldaților catolici, de orice naționalitate, dar și celorlalți soldați sau ofițeri răniți, fără deosebire de religie, chiar și soldaților sovietici internați în spitalele din Iași. Astfel, a distribuit răniților ziarele vremii, țigări, cărți poștale, dulciuri, medicamente, alimente, obiecte religioase. După război, preotul Matei a fost capelan pentru răniții din spitalele Iașului, apoi, în timpul marii foamete, „specialistul în serviciul săracilor” a fost desemnat să se ocupe de preluarea şi distribuirea ajutoarelor venite din străinătate, „îndeosebi din America”, pentru înfometaţi. Tânărul preot şi-a împlinit exemplar misiunea față de semeni, indiferent de confesiune, ajutându-i inclusiv pe evreii din Iaşi, prigoniţi în timpul prezenţei naziste, ulterior, și pe prizonierii francezi sau germani. Pe mulţi i-a ajutat să evadeze din spitale și, mai apoi, i-a adăpostit în diferite locuri, unii dintre ei recunoscând că au scăpat cu viaţă, mulțumită preotului. Pe alții i-a sprijinit cu medicamente, îmbrăcăminte şi alimente. A ajutat-o, oferindu-i protecție, inclusiv pe celebra aviatoare Smaranda Brăescu, urmărită de organele represive comuniste.

Sfârșitul, nu și finalul

Regimul sovietic instaurat după război l-a urmărit asiduu pe tânărul preot, acesta fiind nevoit să trăiască ultimii săi ani de viață, fugar prin țară. În mai 1950, în urma unei trădări a studentului Nicolae Anghel (personaj folosit de Securitate și în desconspirarea unor grupuri de partizani), preotul de la Sărata a fost arestat, împreună cu alte 8 persoane care l-au găzduit. A fost încarcerat la Jilava, unde timp de cinci luni, a fost anchetat, chinuit și obligat să semneze declarații false. În final, a fost acuzat de „spionaj” și „crimă de înaltă trădare” și, după un proces – farsă orchestrat de Securitate (cu scopul de a compromite Biserica Catolică din România, considerată opozantă a regimului comunist), la 23 octombrie 1950, a fost condamnat la moarte de Tribunalul Militar București și executați. Împreună cu el au fost uciși inginerul Romuald Druszcz și inginerul Ion Cudalbu, în închisoarea de la Jilava. Execuția celor trei a avut loc în celebra „Vale a Piersicilor”, kilometrul 0 al genocidului comunist, unde au fost asasinați în masă cei mai frumoși martiri ai României. Trupurile le-au fost aruncate în groapa comună a închisorii, rămânând neidentificate până în prezent.