„De multe ori nu mai avem răbdare unii cu alții, pentru că suntem prea ocupați ca să ne mai hrănim și sufletul, nu doar foamea de bani și setea de importanță. Pentru că suntem prea obosiți ca să mai iubim frumos și prea „evoluați” ca să ne bucurăm de lucruri mărunte. Să ne amintim că timpul vieții trece!” Daniel-Ionel Marari, preot paroh la Biserica Sf. Ierarh Vasile cel Mare din Bacău (cartier George Bacovia -Fiald).
L-am cunoscut pe Daniel Marari în anul 2002, când, după absolvirea liceului, a fost angajat la Trustul de Presă „Deșteptarea” ca redactor colaborator, lucrând la sectorul anchete jurnalistice, și mai apoi la sectorul social. Un tânăr cu privirea iscoditor – visătoare, cu mult bun simț, dar și multă voință. Venea deseori în laboratorul foto, curios să învețe câte ceva și din tainele nevăzute ale fotografiei. Fiind mai mic cu doi ani decât fiul meu, s-a creat între noi o relație așa, mai părintească. Discutam mult și despre multe. După 10 luni a decis să renunțe la o promițătoare carieră în jurnalism, era student și la Drept, alegând calea preoției. Ne-am mai întâlnit de câteva ori, m-a invitat la nuntă când s-a căsătorit cu Elena, dar nu am găsit timp să mai stăm și la o poveste. Dar viața le rostuiește pe toate. Cine este Daniel-Ionel Marari, care bate acum la porțile vârstei de 40 de ani?
Știam că s-a născut în Brașov în anul 1983, unde a locuit primii ani din viață: „Da. De acolo am primele amintiri. Când aveam 5 ani părinții au venit aici, în Bacău. Dar verile le petreceam la țară, la bunici. Bunica dinspre mamă a fost, într-adevăr, cea care și-a pus amprenta, peste mine, pe partea asta de credință. Ea m-a învățat primele rugăciuni. Mă lua la slujbe. Aveam cam 3 ani. Știam drumul, iar eu m-am dus singur la biserică. M-au căutat toți, să nu fi căzut în vreo fântână. Și m-au găsit în biserică! Spuneam și eu acolo Crezul, în legea mea. Am învățat la Școala Gimnazială Domnița Maria – fostă Nr. 8, apoi la Colegiul Pedagogic „Ștefan cel Mare” la profilul Filologie limbi străine, germană-franceză. În Brașov se vorbea mult limba germană și am prins-o repede, de mic. La bacalaureat au trebuit să aducă special profesori de germană, pentru că eram singurul. Am luat 9,50. Am un frate care este cofetar-patiser. Am și o soră, ea s-a înscris la liceu la franceză avansați și germană începători. Acum doi ani și-a dat doctoratul în limbi străine și lucrează la Iași, la Universitatea „Gheorghe Asachi”, dar predă și la liceu.
Bate și ți se va deschide…
Când lucra la Deșteptarea era înscris la Universitatea „Lucian Blaga” la Facultatea de Drept. Îmi spusese că ar vrea să dea la Teologie. Sincer, am fost puțin sceptic. I-am zis să-și urmeze intuiția, chemarea, dar că e păcat să renunțe la facultate, după ce luase toate examenele. „Terminasem primul an, dar dorința mea de câțiva ani era să merg totuși la Teologie. Nu știu cum să o explic. A fost o chemare să fiu acolo. M-am hotărât totuși cu două săptămâni înainte de a se susține examenul de admitere. M-am urcat în tren, am făcut o cruce și m-am dus printre străini. Când am ajuns la Alba Iulia, înainte de a mă înscrie la examen, era acolo în Catedrala Unirii la slujbă Arhiepiscopul Alba Iuliei. Făcea Paraclisul Maicii Domnului. Se citea Evanghelia și s-a nimerit să ajung exact la: „bateți și vi se va deschide, cereți și vi se va da, căutați și veți găsi!” Atât de tare au rămas în mine cuvintele acelea, încât am simțit că acolo, în cetatea Marii Uniri, pot să-l întâlnesc pe Dumnezeu prin teologie.
Am susținut examenul, am intrat, după care am hotărât să plec de la ziar, mai erau două luni până să înceapă anul universitar. Mi-am propus să-mi pun ordine în gânduri, să știu ce vreau să fac pentru viitorul meu, pentru că trebuia să renunț la multe. Primul an al fost al cunoașterii. Eram studenți de peste tot. Cei mai mulți, transilvăneni, cum era și firesc, dar și din Basarabia, Banat și din Diaspora. S-a creat o familie; oameni deosebiți, profesori și studenți cu valori morale și spirituale de înaltă ținută. Într-adevăr, Școala Ardeleană este o școală cu ținte înalte, chiar formează profesioniști în toate domeniile. Se știe acest lucru. Și, într-adevăr, L-am întâlnit pe Dumnezeu prin duhovnicul meu de atunci. După finalizarea studiilor de licență, încheiate cu susținerea lucrării: Psihologie și isihasm, Tehnica psihologică de unire a minții cu inima; IPS Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, actualul Mitropolit al Clujului, m-a hirotonit în anul 2007 întru diacon de Sfânta Parascheva la Mănăstirea Subpiatră din Apuseni, și întru preot de Sfinții Ardeleni, chiar în Catedrala de la Alba Iulia, unde au mai participat la slujbă, ca invitați, încă doi episcopi, fiind și hramul catedralei.” Daniel a slujit pentru prima data ca preot la o parohie din protopopiatul Târnăveni.
Calea strădaniei. Biserică de oraș la țară
Încâlcite sunt căile vieții! În afară de credință ai nevoie și de o busolă în viață. Parcă îl văd și acum, după 15 ani, cu soția sa de mână, pășind spre altar. Amândoi serioși, solemni, pătrunși de importanța momentului. Ceremonia a avut loc la Biserica „Sfântul Dumitru” de la Narcisa, adevărată ctitorie ridicată cu ajutorul enoriașilor de părintele Ioan Pleșcău, care împreună cu un sobor de preoți a oficiat atunci cununia.
„Pe Elena am cunoscut-o în Bacău acum 17 ani, când era în ultimul an de liceu, la profilul matematică-informatică. A fost așa, providențial. Efectiv am întâlnit-o în Centru, pe stradă. Ne-am privit și ne-am plăcut. Pur și simplu am simțit că ne atrage ceva. Ne-am plimbat prin parc și ne-am dat seama că avem valori comune. Am întâlnit un om special, era încă de pe atunci foarte înțeleaptă. Așa a început povestea noastră. Eu eram în anul III la Teologie.”
După căsătorie, studiile i-au mai ținut la distanță aproape doi ani. „După hirotonire m-am înscris la un master în Psihologie Pastorală pe care l-am finalizat cu lucrarea: Convertirea-demers esențialmente duhovnicesc, Ontologia mistică a pocăinței.
A fost un program pilot. Pentru prima dată în Biserica Ortodoxă s-a inițiat la Alba Iulia un astfel program de studiu de master, pe partea aceasta de pastorală, dar întrând în analiza problemelor psihologice ale oamenilor. Proiectul a fost coordonat de părintele Teofil Tia, actualul decan al Facultății de Teologie din Cluj Napoca.
Elena era studentă la Facultatea de Științe Economice specializarea Contabilitate și Informatică de Gestiune, în Bacău. Făcea naveta în Ardeal cam la două săptămâni. Am căutat înțelegere de la superiori și am primit. Elena era singură la părinți, dar nici eu nu puteam să îi las pe ai mei singuri.”
A revenit acasă în anul 2008, prin transfer, în Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, fiind primit de către IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim.
„Am mers la Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, care m-a primit și care mi-a oferit o provocare frumoasă… La hirotonie mi-am promis că voi face o biserică – o dorință a mea de suflet. Nu mă știa. Singura dată când îl întâlnisem a fost la ziar, când Înaltpreasfinția Sa fusese invitat la o emisiune, prin 2002, de fostul coleg Dorin Ciulină. M-a trimis pe mine să-l aștept și să-l aduc cu liftul în platoul de filmare. Atunci am schimbat câteva vorbe și mi s-a părut, după ce am asistat și la înregistrări, a fi un om foarte inteligent și duhovnicesc. Abia venise din Franța. Pe atunci nici nu știam ce-mi va hărăzi viitorul. Înaltpreasfințitul Ioachim mi-a zis că există un loc, în satul Fundu Tutovei, comuna Plopana, unde se încerca ridicarea unei biserici. Dacă vreau să merg acolo pentru a face misiune. M-am dus acolo cu binecuvântare! Am luat situația ca atare. Am găsit un sat cu oameni cu situație materială precară, dar foarte bogați sufletește, binecuvântați cu harul lui Dumnezeu. Oameni credincioși! M-am apucat de treabă. Începutul a fost teribil de greu. Caută sponsori, sprijin de la oameni cu credință, dar și ceva dare de mână. Am bătut pe la toate ușile, am insistat la cele care nu se deschideau și în doi ani am reușit să fac să se vadă ceva. Nu aveam la vremea aceea mașină, făceam naveta din Bacău cu autobuzul sau mai stăteam la Podul Șerbănești, la ocazie. Cu ajutorul multor oameni de suflet care au ajutat cu cât au putut, dar și cu sprijinul primarului din Plopana și al sătenilor, care au venit și ei să dea efectiv o mână de ajutor, am reușit să ridicăm o biserică de oraș, la țară.”
Sfințirea a avut loc pe data de 15 octombrie 2011. Între timp, a devenit un întreg complex parohial. S-a construit un lumânărar și un altar de vară. S-a consolidat cu un parapet din beton zona, ca să nu alunece pământul. Nu au fost uitați nici Eroii Neamului, născuți pe aceste meleaguri, în memoria cărora a fost ridicată o troiță din marmură. În paralel, de-a lungul anilor s-au desfășurat mai multe proiecte și programe, cu copiii din comunitate, pentru prevenirea abandonului școlar. A rămas acolo până în anul 2017. Pentru misiunea aceasta frumoasă, preotul Daniel-Ionel Marari, a primit din partea Înaltului Ioachim, cea mai mare distincție preoțească onorifică, de iconom-stavrofor.
Din octombrie 2016 și până în prezent este numit și inspector eparhial pentru catehizare și tineret în cadrul Sectorului cultural al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
În perioada 2017-2021 a fost preot slujitor la parohia Sf. Andrei Criteanul (Biserica Acoperământul Maicii Domnului), protopopiatul Bacău, orașul Bacău.
Condeiul nu a rămas fără cerneală
Pe partea jurnalistică – Daniel Marari fiind dedicat spre filologie – începutul a decurs firesc, printr-o colaborare la revista liceului. A publicat poezii, note privind viața de elev. Pasul următor a fost apariția în paginile celui mai citit cotidian din Bacău, „Deșteptarea”:
„Primul meu articol a fost documentat alături de ziaristul Dan Mindirigiu, o anchetă jurnalistică făcută împreună cu poliția din Mărgineni, care a intervenit la un eveniment provocat de niște persoane rău-famate la o discotecă, noaptea târziu. Am mai scris despre un caz care a fost destul de celebru la vremea aceea, în 2003, ”Teroriști în școlile băcăuane”, fiind foarte apreciat de colegi.
Altă dată era să fiu și dat în judecată, pentru că am scos la iveală neregulile semnalate de mai mulți cetățeni la adresa unui cunoscut lanț de farmacii. Am lucrat și pe partea de social, unde secția era condusă de redactorul Doina Mincu. Aici aveam treabă cu pompierii, meteo, cazurile sociale, căminele de bătrâni, asociațiile de proprietari, reportajul zilnic etc.”
Se pare că experiența de ziarist, cât a fost ea adunată în 10 luni de lucru constant, într-o redacție alături de profesioniști, a dat ceva roade mai târziu.
După câțiva ani grei, înhămat la treburi administrative pentru comunitate, a revenit și la prima opțiune privind studiile juridice, abandonate de nevoie. Și-a făcut timp și pentru a urma cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității George Bacovia din Bacău, unde a terminat ca șef de promoție, fiind și coleg de an și de grupă cu soția sa. A finalizat studiile de licență cu tema: „Libertatea de exprimare”.
Munca depusă, programele derulate, implicarea în viața socială a familiei tânărului preot nu a trecut neobservată: „În octombrie 2016, Înaltpreasfințitul m-a ales să-i fiu colaborator în administrația eparhială, la Sectorul cultural, ca și inspector pentru catehizare și tineret. Mai pe înțeles, învățătura noastră de Credință Ortodoxă, pentru ca tinerii să o cunoască, să o înțeleagă mai bine. Am mai primit și anumite atribuții de mass-media. Scriam ca redactor despre evenimentele bisericești din parohii pe site-ul de știri al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, dar eram și reporter, din partea arhiepiscopiei, și coordonam știrile TV și Radio Trinitas. Atribuțiile acestea le-am avut până în septembrie, anul trecut, pe partea de mass-media, pentru că am acceptat o altă provocare, dar am rămas în continuare Inspector pentru catehizare și tineret.”
Biserica copiilor, punct și de la capăt
În urmă cu opt luni, părintele Daniel a primit o nouă provocare duhovnicească: aceea de a fi preot paroh la Biserica „Sf. Ierarh Vasile cel Mare” Bacău, din cartierul Bacovia-Fiald, unde a slujit prima dată chiar de ziua Sfântului Vasile.
Biserica a fost ridicată cu binecuvântarea IPS Părinte Ioachim, la inițiativa și cu implicarea Asociației Comunitare „Brațele Părintești” din Bacău.
„În luna decembrie 2021, IPS Ioachim a înființat în cartierul Fiald parohia „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare”, pentru a oferi în dar, pentru tinerele familii abia mutate în cartierul acesta, o mică bisericuță din lemn. O bijuterie din partea Ierarhului pentru comunitate.”
Pitită printre blocurile noi, zvelte, se pare că sunt adevărate versurile unui cântec. Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici, curtea fiind extrem de restrânsă. Aici, tânărul preot se străduiește, alături de credincioșii săi pe care îi păstorește, să facă o misiune specială de înzestrare, de înfrumusețare și de îngrijire a micuței biserici parohiale ce trebuie pregătită pentru sfințire în viitor, gândind în perspectivă și ridicarea unui ansamblu ecleziastic reprezentativ pentru această micuță comunitate ortodoxă aflată în formare.
Lăsați copiii să vină la mine și nu-i opriți!
În această comunitate de credință, părintele paroh Daniel a înființat un Centru de catehizare pentru tineret cu hramul „Sf. Ierarh Antim Ivireanul”, ce a fost sfințit în luna mai cu binecuvântarea IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim, de către preotul Eugen Ciprian Ciuche, protopop de Bacău. În cadrul acestui proiect s-au derulat până acum multiple activități pentru copilașii și tinerii parohiei. Trebuie timp și răbdare când sunt puține resurse financiare, ca micul lăcaș să se ridice la nivelul unui cartier nou, aflat și el în plină dezvoltare. Am încredere în calitățile și tenacitatea părintelui Daniel Marari, care ne îndeamnă: „Să avem credință, să descoperim ce mare și bun Dumnezeu avem! Să ne fie drag de Domnul Hristos și de Preacurata Sa Maică!”
