Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare. În fapt, un  jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.

Mențiune: Din colecția ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova”, există doar două numere pe anul 1906.

În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 2, Anul IV, Joi, 29 iunie 1906.

Din sumar: Apar propuneri concrete pentru mărirea duratei sezonului estival la Slănic-Moldova, așa cum se procedează prin Europa; se cere din nou, în cel mai pur spirit patriotic, stoparea ,,emigrației periodice a societății românești înspre băile (stațiunile) străine”; cum era de așteptat, de la 1 iulie, hotelurile și vilele din Slănic sunt ocupate până la refuz; epitropul Gheorghe D. Șerban, inițiatorul ideii de restaurare a bisericii ortodoxe din localitate; marea și iubita artistă Aristizza Romanescu, pe scena teatrului din Slănic-Moldova; gratuități acordate unui număr de peste 500 de persoane, de către Epitropia Iași; redacția ziarului propune noi instrumente de promovare pentru creșterea vizibilității stațiunii; incidente la frontiera Slănicului; un asasinat monstruos la Slănic.

În articolul ,,Salvarea Slănicului” se aduce din nou în discuție vechiul și răul obicei, însă întotdeauna la modă, care ,,îi face pe bogătașii noștri să se ducă în țări străine, îndurând drumuri ucigătoare, zadarnice, cheltuieli exorbitante, pentru a găsi locuri și ape minerale, mai întotdeauna inferioare celor din Slănic-Moldova”, deși stațiunea este cunoscută ca cea mai veche și mai bogată localitate balneară din România, care rivalizează cu orice altă stațiune din străinătate.

Un alt motiv pentru care cei mai mulți dintre cei cu dare de mână aleg alte stațiuni din Europa și care este și o ,,mare piedică la dezvoltarea Slănicului”, îl constituie perioada extrem de scurtă a stagiunii balneare, care în Occident durează patru luni, de la 1 mai și până pe 2 septembrie, cel puțin, de multe ori chiar până la 1 octombrie, în timp ce la Slănic-Moldova, ,,ori când s-ar deschide nominal stațiunea balneară, ea rămâne goală – făcând abstracție de gratuități – de la 1 iunie la 1 iulie, și devine pustie pe la 10 – 15 august”. Propunerea redacției ziarului este cea de a mări sezonalitatea, prin ,,schimbarea defectuosului obicei de a acorda majoritatea concediilor numai pentru luna iulie, ci să le repartizeze pe trei luni: iunie, iulie și august”.  Sau chiar și septembrie, pentru că, ,,mai ales lunile august și septembrie se potrivesc minunat pentru a merge la băi, căci frumusețea acestor luni e o caracteristică a climei românești”. Cam în aceeași idee, articolul de față este continuat de cel intitulat ,,Rămâneți în țară”, care reiterează problema ,,emigrației periodice a societății românești înspre băile (stațiunile) străine”, una care trebuie grabnic stopată, întrucât, ,,La Slănic, mai curând de cât oriunde, poate vedea cineva ce crimă săvârșește românul, care ocolind munții săi, se duce să se înfunde în Europa apuseană. Și toată chestia apare atunci de la sine: plecând aiurea, disprețuiești pământul rodnic și frumos al României; te deprinzi a nu-l cunoaște și a nu dori să-l cunoști; apoi tot ce aduni cu economii pentru îngrijirea sănătății, arunci aiurea, în alte țări și fără de folos. Dacă împrejurările te-ar constrânge, dacă putință n-ar fi ca toate bolile să se poată îndrepta cu băi române, dacă la stabilimentele din țară n-ai găsi tot confortul necesar, atunci s-ar pricepe să pleci, dar altfel, nu!

De aceea, îndemnul ce-l adresăm tuturor oamenilor cu dragoste de țară stă, după cum ați înțeles în cuvintele puse în fruntea acestui articol. Nu vă duceți la băi străine, aveți prea multe frumuseți aici: rămâneți în țară!…”

În rubrica destinată știrilor locale și intitulată ,,Știri din Slănic”, suntem înștiințați de afluența de lume ce devine din ce în ce mai mare în stațiune, unde ,,zilnic sosesc zeci de trăsuri pline cu vizitatori”, astfel că, de la 1 iulie, nicio cameră nu rămâne neocupată, iar ,,cererile de camere nu mai sfârșesc la administrația băilor”.

În ,,Reportajul nostru” se vorbește despre Biserica ,,Sf. Ilie” din Slănic-Moldova”, (construită pe la 1810, n. a), care ,,datorită grijii ce domnii epitropi o poartă pentru așezămintele Casei `Sf. Spiridon`, va căpăta o deosebită îngrijire și va fi din nou reparată”. Aflăm că de curând, ea a fost înzestrată cu sfintele odoare de la paraclisul Ospiciului de alienați de la Mănăstirea ,,Golia” din Iași, prima clinică psihiatrică din Moldova. Paranteză: ,,După înfiinţarea Facultăţii de Medicină din Iaşi, în 1880, activitatea medicală şi condiţiile s-au ameliorat vizibil în Ospiciul de la Golia. Fiind utilizat ca bază clinică până în 1905 şi având printre medici personalităţi distinse, ca dr. Lucaşevschi, Pastia şi Brăescu, ospiciul a căpătat, în ultimii săi ani, o funcţionalitate mai modernă, fiind utilizat ca prima bază de învăţământ psihiatric din Moldova”, subliniază ziarul ,,Lumina” (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/ospiciul-de-la-golia-prima-clinica-psihiatrica-din-moldova-71114.html).

Prin desființarea acestui ospiciu și strămutarea bolnavilor la noul ospiciu de la Socola, odoarele au fost așezate în bisericuța stațiunii (odoare = veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase, conform DEX). În articol sunt menționate aceste odoare: un chivot mic de argint suflat cu aur; două sfeșnice de argint; o cadelniță de argint; o cruce mică de lemn, îmbrăcată cu argint; patru sfeșnice mari de alamă, de pus înaintea catapetesmei; un terapod de lemn cu poala de stofă veche (tetrapod = piedestal cu patru picioare, pe care se așază Evanghelia sau diferite obiecte de cult, conform DEX); 14 fofeze de lemn, cu alamă la capete, pentru cele 6 sfeșnice. În vederea restaurării acestei biserici, Epitropia Generală a Casei ,,Sf. Spiridon” din Iași, a delegat pe P. S. S. Economul Stavrofor Dimitrie Popa, preot și vestmântarul bisericii ,,Sf. Spiridon”, de a inspecta biserica din Slănic și a constata starea în care se află, precum și de a întocmi un inventar amănunțit cu toate odoarele aparținând bisericii. Cu ocazia venirii sale la Slănic, P. S. S. Economul Stavrofor Dimitrie Popa, în afară de delegația dată de Epitropie, ,,a mai luat frumoasa inițiativă, ca în fiecare duminică și zi de sărbătoare, împreună cu preoții aflători aici, slujba religioasă să fie oficiată de un sobor de trei preoți, prezidat de P. Sf. Sa, ceea ce face ca serviciul divin să aibă o deosebită pompă”. Inițiatorul ideii de a restaura și de a îmbunătăți starea acestui sfânt locaș a aparținut epitropului și parlamentarului Gheorghe D. Șerban, ,,una dintre cele mai populare personalități, nu numai a Iașului, ci și a întregii țări”, o inițiativă dintre cele mai nimerite și o vie dovadă a interesului fără preget ce îl au domnii epitropi pentru buna conducere a așezămintelor în fruntea cărora se află.

În articolul ,,Festivități artistice” sunt prezentate reprezentațiile pe care cea mai mare și iubită artistă a României, doamna Aristizza Romanescu, le va organiza pe scena teatrului din incinta Cazinoului Regal, cu participarea unor talentați actori ai Teatrului Național din Iași. Ilustra artistă a hptărât să dea aici patru reprezentații, cu piesele: ,,La donna e mobile”, adaptare a jurnalistului, scriitorului și dramaturgului Italian, Roberto Bracco (1861 – 1943); ,,Instinctul”, de dramaturgul francez Henry Kistemaeckers; ,,Femeia ideală”, de dramaturgul francez Henry François Becque (1837 – 1899) și ,,Omoar-o”, piesă în trei acte, de Alexandre Dumas, fiul (1824 – 1895). ,,Pentru ca vizitatorii Slănicului să cunoască și mai bine importanța artistic a reprezentațiilor anunțate de doamna Aritizza Romanescu, e destul să pomenim că și dl Haralamb George Lecca, apreciatul literat și priceputul director de scenă al teatrului ieșean (1873 – 1920) a sosit special la Slănic, pentru ca în persoană să supravegheze repetițiile și montarea pieselor, care, desigur, vor stârni entuziasmul unanim în localitatea noastră”, se arată în articolul menționat.  ,,De-alungul carierei sale de 30 de ani , Aristizza Romanescu (1854 – 1918) a interpretat 400 de roluri într-o manieră excepţională, pe scenele din București și Iași. A fost şi profesoară de declamaţie la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti unde a contribuit la formarea unor mari numele ale scenei, precum Maria Ventura sau Lucia Sturdza Bulandra. În ciuda carierei sale impresionante, a ieşit la pensie cu o indemnizaţie atât de mică, încât a ajuns să trăiască la limita supravieţuirii. (…) În 1904 i s-a acordat  un ajutor de 100 de lei `din mila statului`. A murit bolnavă, în sărăcie şi mizerie pe 4 iunie 1918, la Iaşi”, se arată în revista ,,Historia” (https://historia.ro/sectiune/portret/drama-actritei-aristizza-romanescu-a-stralucit-in-564867.html).

Ca o ,,faptă înălțătoare” este prezentată și măsura luată de către Epitropia ,,Sf. Spiridon”, care, ,,credincioasă tradițiilor sale filantropice a venit și anul acesta în ajutorul a peste 500 de personae, dintre care, cele mai multe, dezmoștenite de soartă”. Pe întreg parcursul lunii iulie, ca și în a doua jumătate a lunii august, acestora li s-au oferit odăi și băi minerale gratuite, iar Epitropia ,,s-a mai îngrijit și de traiul celor cu totul lipsiți de mijloace, dându-le ajutorul material necesar”.

Ziarul, el însuși un excelent instrument de promovare a stațiunii Slănic-Moldova, recunoscut la nivel național, aduce în prim plan o propunere prin redacția sa, ,,care se unește în totul cu vederile unui mai vechi colaborator și recomandă Epitropiei de la Iași să studieze propunerea acestuia, cea de a realiza un ghid turistic al Slănicului, precum cel al stațiunii Sinaia, ,,cu câteva bucăți literare, impresii ce ne raportează la împrejurimile Sinaiei, cu informații și ilustrațiuni, în fond, o adevărată și legitimă reclamă”.

Și tot la rubrica de știri ni se atrage atenția asupra unui incident regretabil, provocat de doi soldați grăniceri, care făceau de pază la frontiera Slănicului, în punctul de lângă pârâul Dobru, aproape de Administrația băilor: ,,Victima este domnul Motăș, ajutor de grefier din Vaslui, și numai prin intervenția energică a dlui Gheorghe. V. Mihăilescu, casierul Băilor Slănic, incidental a fost aplanat cu bine. Nu ne îndoim că dl locotenent de grăniceri din localitate a luat toate măsurile, astfel ca pe viitor să nu se mai întâmple astfel de incidente neplăcute”.

Ancheta ziarului are în vedere în acest număr ,,Un asasinat monstruos la Slănic” săvârșit în cartierul ,,Cerdac”, în urma unui conflict care mocnea de mai multă vreme, între slănicenii Ioan Andian și Ionel Dumitriu, ,,ambii oameni muncitori, bine cunoscuți, atât în stațiune cât și prin partea locului”. După ce aceștia s-au întlnit față în față, imediat cearta izbucnește cu furie, care repede degenerează în bătaie: ,,Ioan Andian, o fire mai violentă și întotdeauna gata la vărsare de sânge, pune mâna pe un topr și fără a sta prea mult pe gânduri, dă o îngrozitoare lovitură cu tăișul în Ionel Dumitriu, zdrobindu-i craniul. Victima cade răpusă într-un lac de sânge, iar criminalul, după ce a încercat să se facă nevăzut, este prins și arestat, după care este înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul din Bacău. Ionel Dumitriu a fost pus într-un car și transportat la spitalul din Târgu-Ocna, unde se constată tragic sa moarte”.

În stațiune însă, e liniște și bine, după cum ne informează ziarul: ,,Paza polițienească a Slănicului a fost considerabil îmbunătățită anul acesta. Numărul sergenților de zi și de noapte, precum și a străjerilor a fost mărit, iar pentru lunile iulie și august e vorba ca să fie la Slănic, un serviciu de siguranță organizat de Prefectura Bacău”.

Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA

Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.

Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.

Mulțumiri pe această cale și slăniceanului Valeriu Meșterca, pentru sprijinul acordat continuării serialului și întregirii colecției ziarului.

Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj.

În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.

(Va urma)

Zilele trecute, Guvernul României a aprobat o propunere de politică publică pentru  integrarea socială a celor care își duc viața pe străzi. Această propunere vizează o Strategie națională privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost, pentru perioada 2021-2027, un Plan de acțiune pentru aceeași perioadă și un Program de interes național pentru dezvoltarea serviciilor sociale destinate celor vizați.

Toate aceste documente au fost elaborate în baza rezultatelor evaluării, la nivelul fiecărui județ, a nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului pe care serviciile sociale existente îl au asupra calității vieții acestora. Acțiunea a relevat faptul că majoritatea persoanelor care trăiesc pe străzi sunt adulte, de sex masculin, necăsătorite, cu nivel de studii mediu și se află pe o perioadă mai mare de 3 ani în stare de vulnerabilitate. Ele întâmpină dificultăți din cauza lipsei documentelor de identificare, a problemelor în asigurarea nevoilor de bază și a celor de sănătate, inclusiv mintală, pentru că nu au medic de familie, nu au o ocupație și, deci, nici surse de venit.

Pentru a preveni cronicizarea acestui fenomen, Ministerul Muncii propune două soluții. Prima are în vedere dezvoltarea de noi servicii sociale care să se adreseze nevoilor persoanelor fără adăpost. A doua soluție vizează introducerea unui beneficiu de asistență socială, care constă în decontarea costului pentru plata chiriei și utilităților (într-un cuantum maxim) pentru o perioadă limitată de timp, cu condiția îndeplinirii măsurilor incluse în planul de intervenție, întocmit după derularea anchetei sociale. Comparând impactul financiar al celor două soluții, Ministerul Muncii optează pentru înființarea și susținerea a 61 servicii sociale, acestea urmând să aibă o capacitate medie de asistare pe lună a 5.528 persoane fără adăpost.

Cele 61 servicii sociale ar urma să se concretizeze în centre rezidențiale, adăposturi de noapte, centre de zi pentru informare și consiliere, dar și pentru integrare/reintegrare socială. Totodată ar urma să se constituie echipe mobile și să se achiziționeze ambulanțe sociale, concomitent cu susținerea cheltuielilor pentru construirea, dotarea și funcționarea centrelor, inclusiv pentru cursurile de pregătire a personalului de specialitate. În funcție de nevoile pe care le are, evident că și județul Bacău va beneficia de o parte din serviciile sociale amintite.

Deocamdată, pentru a veni în sprijinul persoanelor fără adăpost, autoritatea locală din fiecare oraș din județ le asigură acestora condiții de cazare (în unele localități se dă și o masă caldă), în anumite spații, mai ales acum, când a venit iarna. În municipiul Bacău, bunăoară, în cadrul Serviciului Public de Asistență Socială, funcționează Centrul de cazare temporară a persoanelor fără adăpost, de pe Calea Moldovei, nr.96-98, în locația Taberei de sinistrați. Capacitatea de cazare a centrului este de 30 persoane, lor asigurându-li-se și o masă caldă. Să mai notăm că în întreaga țară, potrivit Ministerului Muncii, la începutul acestui an erau 80 centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele fără adăpost, din care 18 publice, și 6 centre de zi (8 publice), toate licențiate.

De la începutul anului, aproape 150 de racordări ilegale la rețelele de curent electric și de gaze naturale au fost depistate, în tot județul, de specialiștii Delgaz Grid. Anul trecut, o persoană a decedat din cauza improvizației făcute în scopul de a sustrage curent din rețeaua electrică.

Peste 900 de cazuri de consum fraudulos de energie electrică și gaze naturale au fost identificate, de la începutul acestui an, de compania Delgaz Grid, principalul furnizor din zona Moldovei. Hoții de curent și de gaze au provocat companiei o pagubă de circa 10 milioane de lei. Mai mult de 15% din totalul furturilor din zona Moldovei s-au produs în județul Bacău. Astfel, nu mai puțin de 144 de cazuri de furt au fost depistate în județul nostru (119 din sistemul de energie electrică și alte 25 din rețeaua de gaze naturale). Din păcate, situația este în creștere față de anul trecut, când în aceeași perioadă au fost depistate „doar” 118 cazuri de furt (85 de energie electrică și 34 cazuri, din rețeaua de gaze naturale).

Dosare penale

Conform legilor în vigoare, sustragerea de energie constituie infracțiune de furt și se pedepsește. Astfel, deteriorarea, modificarea fără drept sau blocarea funcționării echipamentului de măsurare a energiei electrice livrate ori modificarea fără drept a componentelor instalațiilor energetice constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. În plus, executarea sau folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Chiar și tentativa la aceste infracțiuni se pedespește. „Delgaz Grid nu tolerează aceste acțiuni ilegale. De aceea, acțiunile de identificare și limitare a consumului fraudulos derulate de specialiștii noștri au caracter permanent”, avertizează reprezentanții Delgaz Grid. Cert este că pentru identificarea persoanelor vinovate și recuperarea prejudiciului, au fost întocmite și transmise plângeri penale către instituțiile abilitate. Se estimează că pagubele provocate în acest an de hoții din județul Bacău s-ar ridica la circa 1,5 milioane de lei. Cantitatea de energie sustrasă ar fi putut fi folosită pentru alimentarea a sute de locuințe (la un consum mediu de 150 kWh/lună) sau pentru încălzirea a zeci de de apartamente (la un consum de 1.000 mc/an, echivalent cu aproximativ 10.000 kWh/an). Situațiile de consumuri frauduloase pot fi transmise la adresa de e-mail raporteazafrauda@eon-romania.ro sau celei mai apropiate unități de poliție.

Victime umane

Dincolo de aspectele financiare, trebuie reținut riscul care planează asupra celor care vor să ocolească legea, dar și asupra persoanelor nevinovate care, din păcate, au de suferit din cauza acestor intervenții ilegale în sistemul național de energie electrică și gaze. Asta pentru că improvizațiile în scop de fraudă pot duce, în primul rând, la accidente cu urmări ireversibile. Amintim, în acest sens, cazul tragic înregistrat, anul trecut, în județ, când o persoană a decedat ca urmare a improvizațiilor făcute în scopul sustragerii de curent. Cazul s-a înregistrat la o casă racordată la rețeaua de distribuție a energiei, printr-o instalație improvizată, folosită atât pentru  iluminat, cât și pentru încălzire (o rezistență electrică amplasată într-un bloc de tip BCA  -bolțar). „De cele mai multe ori, consumul fraudulos se realizează prin instalații clandestine, cu materiale de o calitate îndoielnică și evident, fără nicio respectare a normelor de construcție a instalațiilor și de siguranță și sunt executate de așa-ziși „meseriași” ce nu au nicio calificare în domeniul energiei electrice sau al gazelor naturale. Orice astfel de instalație improvizată constituie o sursă de incendiu, electrocutare, explozie, intoxicație etc. Pentru un câștig nesemnificativ în raport cu consecințele posibile, iluzoriu, oamenii își riscă bunurile, locuința, afacerea, sănătatea sau chiar viața. Pot avea de suferit atât cei care „beneficiază” direct de consumul fraudulos, dar și persoanele, locuințele, agenții economici din apropiere”, ne-a transmis Sorin Munteanu, purtătorul de cuvânt al Delgaz Grid. Pe de altă parte, important este de precizat și faptul că astfel de intervenții ilegale afectează și calitatea serviciului de distribuție, urmare a perturbațiilor induse în rețea. Astfel, sunt afectate performanțele rețelelor de distribuție, la fel și protecțiile și automatizările ce sunt proiectate și reglate în funcție de un consum cunoscut, declarat. „În cazul fraudelor, consumul nu este cunoscut și, atunci, nici rețelele nu funcționează la parametri normali, având de suferit și consumatorii onești ce își plătesc cu regularitate facturile. Consumul fraudulos înseamnă și pierderi financiare pentru compania noastră, dar și creșterea unor cheltuieli pentru consumatori. Intervențiile ilegale afectează consumatorii onești prin întreruperi ale serviciului de distribuție, parametri neconformi ai energie furnizate”,  au subliniat reprezentanții furnizorului de servicii energetice.

Șoferii din Bacău au sesizat în ultima perioadă că în trafic au apărut din ce în ce mai multe mașini de calibru mic. „E plin de „ascuțitori de astea”, a remarcat un șofer băcăuan fără să se plângă de ceva anume din această privință. Aceste mașinuțe sunt conduse de adolescenți cu vârsta între 16 și 18 ani. Cum pot face asta?

Câte permise de conducere pentru adolescenți sunt înregistrate în Bacău

În încercarea de a afla mai multe în această direcție, am zis că trebuie să urmăm un curs firesc al lucrurilor. Așa că am solicitat de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere să ne comunice câte persoane cu vârsta între 16 și 18 ani posedă permise de conducere.

„În județul Bacău există în acest moment 116 permise de conducere pentru persoanele între 16 și 18 ani, dintre care, 55 sunt posesori de permis A1 și 61 posesori de B1”, a declarat comisar șef Ovidiu Geneș, șef serviciu Permise de la Instutuția Prefectului județul Bacău.

Câte mașini pentru adolescenți sunt în Bacău

Aceste mașini cu motoare mici au un regim special și sunt înregistrate în cadrul primăriilor. Astfel, în Bacău, doar în cirsul anului 2022 au fost înregistrate până acum un număr de 14 vehicule ce pot fi conduse de persoanele cu vârsta de peste 16 ani, după cum ne-a spus Bogdan Borș, șeful sericiului din Primăria Municipiului Bacău, care se ocupă de acestă gestionare.

Zilele trecute, am cunoscut-o pe Roberta Jacotă, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, posesoare a unui astfel de automobil și care face parte dintr-un club pe care și l-au făcut adolescenții. „Exsită o comunitate a adolescenților deținători de astfel de mașini, dar și motociclete, grupul nostru numindu-se Mafia Microcar”, ne-a spus Roberta care a precizat că în grupul lor sunt cam 13 mașini și 2-3 motoare. În Bacău sunt mult mai multe mașini de acest fel, dar acestea sunt doar acelea care fac parte din grup și care ies seară de seară împreună. „Ne plimbăm prin Bacău, ieșim și urcăm la Măgura, prin Gherăiești”, a mai spus Roberta care este „mămica” grupului, fiind cea mai mare de vârstă. Tocmai a împlinit 18 ani și trebuie să dea de permis pentru categoria B, lucru ce nu o va face să părăsească grupul. Roberta conduce de un an și jumătate iar mașina pe care o conduce a primit-o cadou de la părinți. „Când m-am întors de la mare am găsit-o în curte, cu fundiță”, își amintește Roberta cu plăcere. Tot ea ne-a spus că o astfel de mașină costă între 3 și 8.000 de euro, dar second hand. Totuși, în Bacău sunt și mașini noi de acest fel, mașini care au prețul mult mai mare dar și dotările sunt pe măsură. „Eu mă regăsesc foarte mult în condus. Ca să mă liniștesc, sau dacă vreau să stau eu singură, eu cu mine, mă urc la volan și conduc, chiar dacă nu am o destinație anume. Mie îmi place foarte mult să conduc și nu regret deloc alegerea asta, că am dat de permis de la 16 ani. Mă regăsesc în asta și mă ajută foarte mult. Le recomand tinerilor să încerce asta”, a mai spus Roberta care a precizar că ea este singura fată din grupul ei, ceea ce traduce prin fapul că există o majoritate covârșitoare a băieților cu permis pentru 16-18 ani, și din câte știe ea, mai sunt doar două sau trei fete care conduc. Chiar dacă sunt mai multe grupuri de astfel de adolescenți, nu există o rivalitate între ei, așa cum vedem prin filme. Mai fac și câte o „liniuță” din când în când, dar doar în spații…speciale, dar acestea nu sunt foarte periculoase pentru că, după cum spune Roberta, mașinile pe care le conduc nu dezvoltă viteze foarte mari. Am înțeles că cele diesel nu depășesc 70 km/oră, iar cele pe benzină nu duc mai mult de 90-100 km/oră. Cum spuneam, Roberta a împlinit deja 18 ani, a dat de permis pentru categoria B și va trebui să își schimbe mașina. „Trebuie să îmi schimb mașina. Am să o dau, pun diferența șo îmi cumpăr mașină pentru peste 18 ani. O să îmi pară foarte rău când am să o dau pentru că m-am atașat foarte tare de ea. Am botezat-o Shawty pentru că se ține de șotii. Vreau să o dau la cineva care o să aibă grijă de ea”, ne-a mai spus Roberta care a transmis și un mesaj tinerilor care conduc sau celor care îți propun asta: „Cât timp sunt conștienți de ceea ce fac, totul e ok. Când ești conștient că te poți stăpâni pe tine și mașina, e ok. Trebuie să conduci preventiv, să fii atent la ceilalți participanți la trafic. Pentru noi este un mod de distracție și un stil de viață. Dar trebuie să fii responabil.”

Ce trebuie să faci să obții permis de conducere la 16 ani

Vrei să conduci o mașină dar nu ai încă vârsta de 18 ani, necesară susținerii examenului pentru permisul auto? Există totuși o soluție. Legislația din România permite conducerea de autovehicule de către persoanele care au împlinit 16 ani, în baza unui atestat primit de la o școala de șoferi autorizată. Așa că, am stat de vorbă cu John Popa de la Școala de Șoferi SMART ABC care pregătește tinerii din Bacău și nu numai pentru a obține permis de conducere pentru astfel de autovehicule.

„În orașul Bacău am cel puțin 3-4 cursanți adolescenți pe lună, dar am și în alte județe. Noi deținem 3 mașini de școlarizare pentru categoria B1. Școlarizarea în privința permisului B1 este asemănătoarea cu categoria B. Examenul la sală este similar, pregătirea la traseu este exact la fel – 30 de ore de conducere. Se dă „sala”, programarea la „oraș”…este exact la fel, doar că mașina este automată”, ne-a spus John Popa.

Vârsta la care se începe școala este 15 ani și 9 luni, iar în ziua când se împlinește 16 ani se dă examen cu Poliția pentru obținerea permisului. Astfel, vei acumula experiență pentru când vei putea da și de permis pentru categoria B. Potrivit Codului Rutier, persoanele de până la 18 ani pot obține permisul de conducere pentru categoriile de vehiculele AM, A1 și B1. Din categoria B1 pentru care poți face școala de șoferi la 16 ani, fac parte autovehiculele cu trei sau patru roți, având masa proprie de peste 400 kg dar nu mai mare de 550 kg, echipate cu motor cu ardere internă cu capacitate cilindrică mai mare de 45 cmc sau cu orice alt motor cu o putere echivalentă ori cu viteza prin construcție mai mare de 50 km/h. Altfel spus, la categoria de permis B1 ești obligat să conduci autovehicule mai mici și mai ușoare decât dacă ai deține un permis categoria B.

1 de 5

Cu ce viteză ești obligat să circuli

Viteza maxima admisă pentru posesorii unui permis B1 este de 90km/h pe autostrăzi, 80 km/h pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) și 70 km/h pentru celelalte categorii de drumuri.

Viteza maximă admisă în afara localităților pentru autovehiculele ai căror conducători au mai puţin de un an practică de conducere sau pentru persoanele care efectuează pregătirea practică în vederea obţinerii permisului de conducere este cu 20 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care fac parte autovehiculele conduse.

În ce constă examenul la categoria B1

Examenul pentru obținerea permisului de conducere la categoria B1 constă în susținerea unei probe teoretice de verificare a cunoștințelor respectiv în rezolvarea unui chestionar cu 26 de întrebări, în 30 de minute, cu minim 22 răspunsuri corecte pentru promovarea acestui examen și a unei probe practice de verificare a aptitudinilor și comportamentului, corespunzătoare categoriei de permis solicitate, împreună cu un examinator din partea DRPCIV.

 Interviu cu prof. Cecilia MOLDOVAN, scriitoare

• Ce valoare are pentru dumneavoastră cuvântul  pe care-l investiți în operă?
• Scriitorul se identifică cu materia sensibilă a Cuvântului. Prin puterea sângelui și a propriei cărni, zi/ noapte, el se luptă, corp la corp, cu acesta, „negociază” nuanțe, figuri de stil, îl stoarce de vlagă, dresându-l să-i cânte, să-i plângă, să dănțuiască în voie, nestingherit. Dar i-am curtat și vocația per se de a exprima adevărul, de a se indigna, mai direct, mimând viața reală – punându-l în dialog dramatic și urcându-l pe scenă/ film – conform introspecției mele pe mesajul socio-moral sau istoriografic scontat. (Cuvântul pus să educe și să construiască o lume mai bună!)

–  Cine vă este lipit de suflet: Fiul Risipitor sau Fratele său?

– Am experimentat impulsurile ambilor frați: pe de-o parte – a cere și a accepta iertarea, pe de alta, mânia fratelui și judecarea aproapelui. Eroică rămâne, totuși, decizia întoarcerii, a convertirii ființiale, metanoia. Dar cum să pornim schimbarea? Avem modelul parabolic, dar am primit și Învățătura adiacentă: „De după pâcla din nor/ fiori de transcendent/ se-ngrămădeau pe Tabor./ Iată Magicianul pe brațe aducea/ hăinuță nouă, simplă de copil/ pe fiecare ne-ndeamnă a o purta./ Cu multă caznă îmi lepăd zdrențele,/ oricine vrea e liber să o poarte,/ să-și încătușeze dependențele/ toate… toate” (,,Metanoie”). Adică „Îmi voi lepăda din cojile/ în care atâta m-am gătit/ până voi rămâne sâmbure nud/ și-o voi lua frumușel de la capăt/ într-o ediție cu vechi adnotări/ urcate în titluri de capitol” (,,De la capăt”).

 – Stați uneori la taclale, la o șuetă cu  Dumnezeu?

–TACLALE cu Dumnezeu, adică cu a ta constiință, în tăcere și rugăciune, „De vrei să vezi/ și nu poți pătrunde până acolo/ lipește pleoapa/ și rămâi cu tine/ în tine/ să guști din ceea ce credeai/ că nu există.// liniștea infinitului te include/ doar viața aleargă fără tine/ în urmă-ți și înainte/ lăsându-te un pic mai copil/ lângă o grămadă de păcate” (,,Al treilea ochi”). Întrebări existențiale, precum… Care-i rostul meu pe pământ ?… („Vorbele ce-am mâzgălit/ Le-o lua la socotit/ Ușa de la paradis/ Voi vedea-o doar în vis?!”) și o frecventă cercetare a cugetului („La răboj se scrijelește/ Nu ceea ce bagi în gură/ Ci pofta de-ați înmuia/ Limba aspră în cianură” (,,Ușa de la Paradis”)… „În piatra altarului îți aud răsuflarea/ cu parfum de cer, edenică și distantă/ îți credeam nesfârșirea/ dar Tu prea devreme ai plănuit întâlnirea…// păsări cu pene de bănuți/ îmi tot cerșesc alintul,/ clonțul lovește în coaja plăcerii/ de somnul rațiunii să mă scutur” (,,Mi-e foame de Ceva”). Conștiința trezită, mereu activată ca să mă reconstruiesc în acceptarea aproapelui și practicarea iubirii: „Chipul Tău tremură în oglinda apei/ din vasul samaritenei. /Numai atât am/ am voie să te zăresc…/ semn că atâta lumină/ este în fântână/ câtă apă de dar/ golesc din ciutură” (,,Mi-e sete de Ceva”).

– Raiul și Iadul sunt utopii sau variantele doldora de real ale viitorului dumneavoastră habitat?

• Depășind, totuși, viziunea ubicuuă (Raiul și Iadul, or fi fiind în cer or chiar pe pământ?!), e cert că prefigurăm viitorul nostru etern aici, pe pământ. Conștient sau nu, bifăm pe tablițele lui Moise una din cele 10 legi/ porunci, le scrijelim cu carnea și sângele propriu, făcând uz de liberul arbitru, permanent curtând Binele ori Răul, Adevărul sau Falsitatea, Frumosul sau Urâtul. Conștient de inconsecvența umană. Numai purtând permanent în buzunar cheia infailibilă încredințată – aceea care păstrează tripticul de aur (credința, speranța și dragostea) – putem înainta convenabil sau nu, armonios, sau nu. Fugim de ceea ce atentează la comoditatea noastră: „Voi fugiți de formele colțuroase/ Eu domnesc plenar în împărăția Pătratului/ alerg croșetând între unghiurile opuse/ de dimineața până iarna/ dar noaptea iau poziția bufniței/ pe mările ignoranței,/ chiar în mijlocul formei perfecte,/ să văd întocmai,/ să pot asculta nepărtinitor,/ având pe limbă un grano salis/… să nu-mi zdobesc de pereți năzuințele…” (,,Echidistanța pătratului”).

Nonconformarea cu standardele schimbătoare ale lumii, cu fiecare modă, precum corectitudinea politică, stima de SINE (nu de tine!), și alte sloganuri/ atitudini care pot deveni conduite de viață – sloganuri venite de oriunde  („tinichele transformate în giuvaiere”) – și adoptate imediat prin obediența recentă a românilor, mode NEproductive de BINE, ba, dimpotrivă: „NU vreau să mă întind/ în patul lui Procust din magazia voastră/ mutați-l în camera de sus,/ de n-am să-l ocup plenar!/ dați-mi răgaz să mai înfloresc/ câte o petală/ pe lună…/ pe an… (,,Procustiană”). Diluarea valorilor fundamentale sădite în ființa noastră de către Creator (și prin Fiu) – și cultivate de secole de poporul creștin – distorsionează ființa noastră morală, socială, mediul înconjurător, specia, treptat și inexorabil, conduc la autodesființare: „Excesele necuprinse între coperțile istoriei/ deschid porțile marii extincții”…„În laboratorul Meu,/ se tot forțează ușa și mâna-mi/ să clonez ce și cum vrei tu.// Frenkensteini hermafrodiți/ se vor întoarce pe călcâiul pocit/ cu o zvastică de foc în mână” (,,s.o.s. mankind”). Să fie acesta Iadul pe care-l prefigurăm de aici, de acum? Pentru Mâine!

• Când ați trădat, uneori, ce-ați simțit: satisfacție, ură, eliberare, regrete?

– Trădarea – aceea care ține de inconsecvență, incoerența cu Învățătura  pare a fi o slăbiciune frecventă. Oricum, după o „trădare”, de orice culoare ar fi, omenește și creștinește vorbind, o cumplită mustrare de conștiință mă biciuiește. După ce-ai reusit să-ți alegi, cu trudă, un oarecare drumeag pe coordonatele Învățăturii, – acumulată în ani – urmează lupta de a persevera – proba de foc, de-a nu apuca altul mai convenabil, unul gardat de lâncezeală și indiferență sau, poate, vreo unul maculat: „Sunt așa cum sunt/ cum am fost/ în ultimii două mii de ani/ fără chimicale/ fără alchimii/ cu un al treilea ochi de serviciu” (,,Ediția Princeps”).

Acceptarea resemnată în ORICE situație, alegere, conștientizând că ceea ce experimentăm în clipă e doar un simptom, un episod pasager din epopeea personală, PRE/scrisă de Creator: „ Aceeași casă – cu altă masă/ același cap – altă minte(cea de pe urmă)/ același salariu – alte taxe si impozite// ACEEAȘI Penelopă – ACELAȘI Ulise!// același drum – alți trecători/ aceeași viață – altă vârstă/ aceeași pădure – alt anotimp în copaci/ aceeași mare – alt val/ aceeași moarte – altă viață(de apoi) // ACELAȘI Dumnezeu – ACEEAȘI iertare!” (,,Altul este, de fapt, Același”).

– Dac-ați putea cârpi esențial ceva din zămislirea Facerii,  ce ar viza acest  petic?

• Zăboviți, un pic, cu mine! În fundal, tocmai am pus oratoriul lui Hyden „Creațiunea” – luat din telefon. Să ne înălțăm inima și mintea urmând Cântarea prorocului Daniel: „Binecuvântați-l… pe Domnul… toate… tot …”. Să ne minunăm, așadar, de Perfecțiunea universului, a Terrei, cu tot ce și cum a pus EL, în acestea. Operă divină… desăvărșită! Mult prea anemic apare acest epitet, ros de atâta improprie supra/evaluare! O nouă formă superlativă cu această unică referențialitate se clamează: Încerc să vizualizez sublimul: „Osana in excelsis!//Slavă Ție!// Îmbraci în culori/ și caldul și frigul/ limpezești gândul/ alini vântul/ stârnești cântul// Pentru atâtea/ primește coroană de lapis lasuli/ și-acest oratoriu albastru” (Oratoriul ,,Imperialul albastru” din volumul ,,Simfonia mea albastră”). Într-un alt volum, în pregtire, am zăbovit la acest mirabolant și cutremurător Incipit al Omenirii. După o viață de observare și experimentare firească a lumii, poate, un dram mai mult decât aceea rutinieră!, tot mai mult mă tulbură anvergura și perfecția universului, dar și a FIINȚEI umane, cea primordială – versus devenirea ei. De pildă, am reflectat/ scris despre capodopera Zilei a 6-a a Facerii – probabil, proba divină de foc în conturarea universului intim al Omului: alcătuirea complexității, dar și a subtilității Femeii (pornită, de fapt!, din reziduala coastă a lui Adam). O scânteiere divină! – prin tot ce-a pus în ea: frumusețe, multă, multă durere – compensată de bucurie, – gingășie, răbdare, o rară putere interioară de a ierta sau, uneori, dimpotrivă…! Dar, cert e, că pe Ea, pe femeie, a implicat-o mai mult și și-a luat-o drept colaboratoare la Creațiune (vs. Job-ul lui Adam?!). Cred că ,,Via dolorosa este de genul feminin”: „Mai aruncă o dată zarul cu putere/ «Femelă, va să fie!»/ și o făcu apetisantă la vedere./ Legă în trup un nod anume/ cu un sigiliu sacru, fără nume./ Mult timp n-am prins de veste/ că în păduri doar ele poartă lanțul viu/ și eu – meșteșugită verigă în poveste”. Da, durere, dar i-a dat, totuși, mângâierea copilului, ca să poată răzbi pe cale. Fie ca iubirea filială să rămână veșnic – pe Pământ și Ființa umană, armonios mobilată cu afectele primordiale, puse exclusiv în OM. Să ne potrivim trăitul având inima deschisă, zâmbet, armonie!, dar și trăirea, cultivându-ne latura spirituală, incluzând, desigur, reflexele artelor, regina fiind sublima armonie a marii Muzici. Pretinsa Credință ca și cearta/ răutatea/ războiul – de orice anvergură, la orice nivel – nu au sursă divină. Marile RĂZBOAIE pornesc de la micile conflicte dintre noi! Este suma energiilor negative a/cumulate în jurul nostru/ în noi înșine! Falsitatea și somnul rațiunii naște monștri! Parcă tot mai hidoși, de când Goya dixit. Fie ca ,,Non-rațiunea” să nască îngeri, fantezii artistice înălțătoare…!
• Versul, fraza care v-au tulburat cel mai mult?…

– „Orice ai da unei femei, ea îl va înmulți. Dacă-i dai spermă, ea îți va oferi un copil. Dacă-i dai o casă, ea îi va oferi un cămin. Dacă-i dai alimente, ea îți va da hrană. Dacă-i dai un zâmbet, ea îți va oferi inima ei” (William Golding).