Programul de lucru al Poştei Române în perioada 30 noiembrie – 2 decembrie 2022
Compania Naţională Poşta Română informează că în zilele de miercuri, 30 noiembrie și joi, 1 decembrie 2022, toate oficiile poştale din mediul urban şi rural vor fi închise.
Programul anunţat este în conformitate cu prevederile Codului Muncii, potrivit cărora ziua de 30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, precum și ziua de 1 decembrie – Ziua Națională a României sunt declarate zile de sărbătoare legală, în care nu se lucrează.
Astfel, programul de lucru al subunităților poștale va fi următorul:
- Miercuri, 30 noiembrie – toate subunitățile poştale din mediul urban şi rural vor fi închise;
- Joi, 1 decembrie – toate subunitățile poştale din mediul urban şi rural vor fi închise;
- Începând de vineri, 2 decembrie – toate subunitățile poştale din mediul urban şi rural vor avea program normal de lucru.
Ca urmare a programului anunţat, este posibil ca trimiterile poştale prezentate în această perioadă să înregistreze timpi mai mari de circulaţie.
Certificare Delloitte Best Managed pentru Grup Șerban Holding
Interagroaliment, parte a cunoscutului Grup Șerban Holding (GȘH) cu sediul central în Filipești (Bogdănești), a primit certificarea Best Managed Companies la prima ediție a Galei Deloitte Best Managed.
Este o certificare acordată în baza unei metodologii internaționale care evaluează patru piloni ai activității unei firme: strategie, cultură, inovație-resurse și guvernanță. Gala a fost organizată de compania Deloitte România, în parteneriat cu Banca Transilvania.
Reprezentanții Interagroaliment au urcat pe podium alături de cei ai companiilor AROBS Transilvania Software, Celco, Daw Benta, Fortech, Libris, Lidas, RDF și Romstyl Impex. Câștigătorii au fost desemnați dintre peste 20 de companii antreprenoriale românești. Juriul independent a fost format din experți pentru mediul anteprenorial de la Banca Națională a României, Bursa de Valori București, International Finance Corporation și Academia de Studii Economice.
Cu acest prilej a avut loc un număr mare de sesiuni, workshopuri și grupuri de lucru la care au participat facilitatori, Deloitte și Banca Transilvania și proprietari de business și echipele de management ale businessurilor pe care le conduc.
Certificările au fost acordate pentru excelența în management raportată la bunele practici internaționale.
Interagroaliment este pilonul principal al grupului de firme Şerban Holding, controlat de antreprenorul Nicolae Şerban. GȘH este un grup de firme cu capital românesc, în plină expansiune, care și-a început activitatea în Onești în 1994.
Structura grupului este integrată și are următoarele domenii de activitate: agricultură, comerț cu cereale, plante oleaginoase și legume, creșterea păsărilor, panificație, patiserie-cofetărie, alimentație publică (lanț propriu de magazine – Băcăniile Șerban), distribuție și transport.
„Certificatul obținut – a spus la Gală directorul financiar al GȘH, Ovidiu Bucătaru – ne dovedește că truda muncii noastre și direcția de business Grup Șerban, este recunoscută. Mulțumim întregii echipe Grup Șerban, celor peste 400 de angajați, mulțumim tuturor celor care au avut și au încredere în viziunea noastră!”
Adăpost de animale incendiat intenționat la Comănești
În cursul nopții trecute, pompierii băcăuani au intervenit în orașul Comănești, în urma
unui apel primit pe Numărul Unic pentru Apeluri de Urgență care anunța producerea unui incendiu la un adăpost pentru animale.
De urgență, la locul indicat s-au deplasat două autospeciale de stingere cu apă și spumă și un echipaj SMURD.
La sosirea forțelor de intervenție, incendiul se manifesta violent la nivelul adăpostului, pe o suprafață de aproximativ 120 mp, arzând construcția și plantele furajere depozitate în interior.
Din cercetările efectuate la fața locului, cauza probabilă a incendiului este acțiunea intenționată.
„Săptămâna fructelor şi legumelor donate” la Colegiul Economic „Ion Ghica”
În această săptămână, La Colegiul Economic „Ion Ghica” din Bacău, au avut loc manifestări pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos, desfăşurate sub tema „Săptămâna fructelor şi legumelor donate”, din cadrul Campaniei SNAC. Demersul a pornit dintr-o dublă motivaţie, ancorată în realităţile vieţii şi nevoilor cotidiene. Pe de o parte, conştienţizarea, în rândul elevilor, a necesităţii unei alimentaţii corecte, iar, pe de alta, implicarea în activităţi de voluntariat, ştiut fiind faptul că orice comunitate trebuie să manifeste grijă pentru semenii săi.
Sub aceste auspicii, în cadrul Colegiului Economic „Ion Ghica”, profesori şi elevi au adus/donat fructe şi legume care, ulterior, au fost aşezate într-o expoziţie pe holul colegiului în care cromatica, formele şi mesajul au reprezentat provocări ale gustului estetic şi imaginaţiei. După momentul expoziţional, urmează ca toată cantitatea de fructe şi legume să fie donată la Centrul Școlar de Educație Incluzivă nr.1, Bacău şi la Centrul de zi pentru copilul aflat în dificultate, DAS Bacău.
Profesorii coordonatori şi clasele care s-au implicat sunt: prof. Bondăreţ Alina-Ioana (a XII-a A), prof. Coţa Anca (a X-a D), prof. Anghel Daniela (a X-a L), prof. Albotă Marta (a X-a I), prof. Bâzu Dana (a XI-a G), prof. Blaga Larisa (a IX-a A), prof. Buznea Daniela (a XII-a I), prof. Coţa Anca (a X-a D), prof. Gherasă Doru (a XI-a K), prof. Grigoraș Irina (a IX-a P1), prof. Gutunoi Dana (a XI-a H), prof. Iftimiu Nicoleta (a XI-a C), prof. Mihăilă Lăcrămioara (clasa a X-a H), prof. Mrejeriu Cristina (a X-a J), prof. Murariu Larisa (a X-a G), prof. Ochiană Mihaela (a XII-a H), prof. Partenie Alina (a XI-a L), prof Pușcașu Liliana (clasa a XI-a D), prof. Stoica Viorela (a IX-a J), prof. Silion Andreea (a X-a P2), prof. Smaranda Ilinca (a XII-a G), prof. Soisun Miruna (a XII-a K), prof. Voicu Cornelia ( a X-a B), prof. Nistor Răzvana (coordonator local SNAC).
Profesorii şi elevii au fost de acord ca manifestări de felul acesta să nu reprezinte doar acţiuni sporadice ci, dimpotrivă, să se repete periodic, pentru a deveni o constantă a culturii organizaţionale a acestei unităţi de învăţământ.
Adrian Jicu, despre romanul său „Iorgu”: „N-am vrut să scriu o carte elitistă.”
Încă de la lansare, în cadrul BacFest2022 – Festivalul Național „George Bacovia”, volumul Iorgu, primul roman al scriitorului Adrian Jicu, director al Bibliotecii Județene „Costache Sturdza” Bacău, a trezit un interes deosebit, la nivel local și național, atât în rândul specialiștilor, cât și printre elevi și profesori sau simpli cititori ai poeziei lui Bacovia. Cu acest interviu, ne-am propus să aflăm ce a însemnat procesul de creație a unei cărți care ne împrietenește cu poetul „spleen-ului și al solitudinii”.
„În legătură cu Bacovia circulă o serie de clișee, și critice și didactice”
Vladimir-Alexandru Moțoc: Ce v-a determinat să scrieți romanul Iorgu?
Adrian Jicu: Da, e o întrebare bună! E o întrebare nimerită pentru începutul discuției noastre. N-am un răspuns foarte clar, pentru că nu știu nici eu cu exactitate cum de am ajuns să scriu un roman. N-am avut un plan de felul ăsta, pentru că eu sunt cronicar literar, adică un ins care se ocupă cu altceva, care scrie, de regulă, despre cărțile altora. Așa că am fost și eu surprins să mă trezesc în ipostaza asta. M-a determinat mai degrabă nevoia, fiindcă n-am avut încotro! Planul meu inițial era, așa cum am mai spus, de a scrie o carte de critică literară sau un eseu despre creația bacoviană. Numai că nu eram mulțumit de ceea ce ieșea, astfel încât am amânat ideea aceasta, am lucrat la altceva, în speranța că va veni o zi când lucrurile se vor așeza cum trebuie. Ziua aceea a venit, numai că lucrurile s-au așezat sub forma unui roman. Mi-am spus că, poate, e mai bine să transform materialul pe care îl adunasem eu într-o ficțiune, într-o poveste, cu speranța că ea va ajunge la mai mulți cititori, că va fi, poate, mai atractivă.
Vladimir-Alexandru Moțoc: Ce v-a convins să alegeți acest titlu pentru roman?
Adrian Jicu: Și aici au fost lupte grele, cum zice Caragiale. Am ezitat, m-am învârtit în jurul cozii, am oscilat între diverse variante și am rămas la „Iorgu”, titlul care a fost prima mea propunere, prima mea opțiune. După aceea, consultându-mă cu Andreea Răsuceanu, care coordonează colecția de Scriitori români contemporani de la Editura „Humanitas”, am zis că poate ar fi bine să alegem altceva: un vers, o sintagmă din poezia bacoviană, care să fie așa… un titlu metaforic, să fie un fel de trimitere la poezia lui Bacovia. Am făcut chiar mai multe liste. Am trecut din nou prin poezia lui Bacovia, am citit-o de la A la Z în căutare de titluri și mi-am făcut o listă lungă. După, lista aia am scurtat-o la 5 sintagme, i-am trimis-o Andreei, s-a uitat și ea. Nici eu, nici ea nu eram mulțumiți și, în cele din urmă, am zis că totuși sună mai bine „Iorgu”.
Vladimir-Alexandru Moțoc: De ce Bacovia? Vă regăsiți în scrierile lui?
Adrian Jicu: Să le luăm pe rând. Întâi pentru că simțeam că am o datorie față de Bacovia. Ca băcăuan și ca profesor aici, în urbea lui Bacovia. Mă gândisem de mult să scriu o carte despre Bacovia. N-aveam cum să-l ratez. Am scris și una despre Alecsandri. Deci e și un soi de patriotism local, dacă pot să-l numesc așa, dar cred că e – în primul rând – un sentiment al datoriei față de cei care au fost înaintea noastră, față de oamenii care chiar înseamnă ceva. Uite, au trecut atâția și atâția ani și ei rămân foarte importanți pentru ceea ce ne definește pe noi, băcăuanii. Și mai e o chestiune care m-a intrigat dintotdeauna: în legătură cu Bacovia circulă o serie de clișee, și critice, și didactice. El ne este predat într-un anumit fel în școală. Eu aș spune că e un mod impropriu. Se merge pe un singur text, un text canonic. Elevul este bombardat cu o serie de informații, i se cere să facă un eseu – că acum e la modă termenul ăsta. Un eseu în care, de fapt, nu face altceva decât să preia niște clișee într-un limbaj foarte tehnicizat, aproape de lemn. Din păcate, școala nu prea încurajează gândirea critică, exprimarea opiniei personale față de un anumit text. Pentru mine asta ar fi mult, mult mai relevant: cum vede un tânăr un text, indiferent că e Bacovia sau orice alt autor am vrea noi. Elev fiind, când era predat un autor, discutai mai multe texte, era o abordare mai largă. Astăzi totul se reduce la un singur text, ca și cum Bacovia ar însemna doar „Plumb” sau ca și cum Eminescu ar însemna doar „Luceafărul”, ca și cum Caragiale înseamnă doar „O scrisoare pierdută”… Ăsta este un mod păgubos de a vedea lucrurile. Eu am refuzat și refuz în continuare să cred că Bacovia e un tip tern, pesimist, cu o viziune sumbră asupra vieții. M-am întrebat oare cum o fi fost viața lui? Oare n-a avut și el momente de optimism, de bucurie, de speranță? Cu siguranță, a avut și el visuri, cu siguranță și-a dorit altceva decât i-a dat viața. Lucrurile astea au contat foarte mult pentru mine, în încercarea asta, de a vedea dacă nu cumva viața lui Bacovia a fost mult, mult mai interesantă. Și eu asta spun: că a fost mult mai interesantă decât ne lasă școala să credem.
Vladimir-Alexandru Moțoc: Ce reprezintă poezia pentru dumneavoastră?
Adrian Jicu: Eeeee…asta e o întrebare foarte complicată. Aș putea să răspund în multe feluri la chestiunea asta. Pot să spun că pentru mine, poezia reprezintă obiectul muncii, pentru că predau literatură și pentru că scriu, uneori, despre cărți de poezie. Inevitabil, sunt în contact cu poezia și din rațiuni profesionale și din rațiuni personale. Am momente când simt chiar nevoia de a citi poezii. Slavă Domnului, nu scriu poezie!
Vladimir-Alexandru Moțoc: De când lucrați la această carte?
Adrian Jicu: Aici aș putea răspunde glumind, ca junimiștii: Originea acestei cărți se pierde în negura timpului. Nu există un moment T0 din care să fi plecat… Eu am adunat, am citit despre Bacovia de când mă știu, din școală, din studenție și mi-am tot făcut fișe de lectură, mai târziu foldere în calculator. Am tot adunat – ca o furnicuță – material, în speranța că va ieși la un moment dat o carte. De asta, dacă e vorba de lucratul efectiv, de când m-am apucat s-o aștern sub forma asta cred că pe la începutul anului 2020. Așadar, a durat cam un an și jumătate punerea ei sub această formă, cu precizarea că anterior au fost ani de documentare.
„M-a chinuit cartea asta, am chinuit-o și eu pe ea”
Vladimir-Alexandru Moțoc: Cum a fost pentru dumneavoastră procesul creativ?
Adrian Jicu: A fost foarte interesant, pentru că sunt un debutant în zona asta! N-am mai scris proză, n-am scris niciodată roman. A fost, fără doar și poate, o provocare – cum se spune astăzi, cu un alt cuvânt la modă. Am fost și eu curios: cum o fi să scrii proză? Eu care scriu cronică literară, care scriu, din când în când, câte un studiu academic, pentru că asta e activitatea mea obișnuită. Romanul este altceva și aveam nevoie de acel altceva, pentru că e bine ca, în viață, din când în când, să mai schimbi registrele, să încerci ceva inedit. Pe de o parte a fost provocator, stimulator, pe de altă parte a fost chinuitor, trebuie să spun și lucrul ăsta. Puțini dintre cei care s-au pronunțat în legătură cu cartea au observat chestiunea asta. De curând, unul dintre prozatorii pe care îi admir cel mai mult, Cristi Fulaș, a postat ceva în legătură cu asta și a observat că, de fapt, îndărătul cărții, îndărătul frazelor se ascunde o muncă stăruitoare. E mult chin. Într-adevăr, m-a chinuit cartea asta, dar am chinuit-o și eu pe ea, în sensul că nu eram mulțumit niciodată de felul în care sună. Schimbam, corectam, reveneam asupra textului. I-am chinuit și pe cei de la editură cu nesfârșite modificări. Ei îmi spuneau: „Gata, asta e ultima formă, îi dăm drumul!”. Eu trimiteam un nou e-mail: „Știți. oare nu s-ar putea să?… Aici, la capitolul cutare, aș mai schimba.” M-au suportat așa și le sunt recunoscător pentru că mi-au îngăduit atâtea și atâtea reveniri. Și mai e un lucru interesant. Și acum parcă aș fi tentat să mai schimb câte ceva. Dar, uneori, e bine să-i dai drumul cărții pentru că așa n-o scoți niciodată la capăt.
Vladimir-Alexandru Moțoc: Care a fost, în mare, programul dumneavoastră în perioada scrierii romanului „Iorgu”?
Adrian Jicu: Asta este o întrebare foarte specială, pe care nu prea știu de unde s-o apuc… Programul meu a fost programul normal, cred, până la un punct, până seara, pe la 10, când se culcau ai mei, când era liniște în casă și puteam să deschid laptopul și să mă apuc de treabă. Sigur că ziua curgea cu rutina ei, cu ceea ce aveam eu de făcut în mod curent și abia după ce rezolvam ce era de rezolvat, mă puteam apuca de scris. Stăteam uneori o oră, alteori 5-6 ore, până târziu în noapte, în funcție de cum mă prindea fraza. Pentru că și aici e o chestiune foarte interesantă: scrisul nu vine la comandă. Nu pot să scriu la foc automat. Poate e și chestiune de disciplina muncii, poate și chestiune de inspirație.
„Se putea întâmpla, cu ușurință, să dau greș.”
Vladimir-Alexandru Moțoc: De ce ați ales să porniți de la viața părinților lui George Bacovia?
Adrian Jicu: Nici eu nu mai știu exact cum am ajuns aici, pentru că în mintea mea au fost multe scenarii. Erau multiple posibilități de a ataca această temă și erau foarte multe șanse de a o rata. Se putea întâmpla cu ușurință să dau greș, să plec pe un drum care să nu fie convingător pentru cititor. Am ales varianta asta pentru că, pe de o parte, mi s-a părut că sună cum trebuie, pe de altă parte – și asta se poate observa în momentul lecturii – devenirea lui Bacovia este influențată de familie, de atmosfera de acasă, de relația cu părinții, mai ales de relația cu tatăl. Ei erau, de fapt, firi opuse. Tatăl, negustor, era un tip pragmatic, care știa foarte clar ce vrea de la viață. Muncise de mic, făcuse parale, ajunsese un om respectabil în comunitatea băcăuană și evident că visul lui era ca Bacovia, cel mai mare dintre băieți, să ducă mai departe afacerea de familie, să înmulțească banii – cum zicea el. Numai că băiatul lui cel mare l-a dezamăgit profund. Băiatul lui cel mare, în loc să se țină de chestii serioase și să-i dea o mână de ajutor la prăvălie, cu aprovizionarea, cu clienții, cu tot, băiatul lui – încă din școală – are preocupări pe care el nu le poate înțelege. Cum adică să citești toată ziua, cum adică să scrii poezie? Cum adică să frecventezi cluburile socialiste? Pentru că asta face Bacovia încă din adolescență. Se apropie de mișcarea de stânga, citește presă socialistă, este foarte atent la nevoile celor sărmani. Or tatăl nu poate să înțeleagă… Și au avut, cu siguranță, discuții aprinse în familie pentru că tatăl l-a vrut negustor sau măcar ofițer. Dar Bacovia fuge de la școala militară, se întoarce acasă. Aici s-a produs ruptura. Eu cred că tatăl, Dimitrie, până în clipa morții a rămas cu aceste nedumeriri: Unde a greșit el? De ce băiatul ăsta nu l-a ascultat? De ce n-a mers pe drumul pe care el i-l netezise?
Vladimir-Alexandru Moțoc: Care este, în opinia dumneavoastră, momentul cel mai semnificativ din viața lui Bacovia?
Adrian Jicu: E greu să faci clasamente, e greu să spui care a fost cel mai important, mai ales când o spui din afară… Mai ales când o spui după 100 și ceva de ani. Aș menționa câteva, cu precizarea că nu le ierarhizăm. A fost importantă căsătoria cu Agatha, hai să începem cu asta. Căsătoria cu Agatha, care l-a salvat din foarte multe puncte de vedere, și biologic, și poetic. Fără îndoială, important a fost Premiul Național pentru Poezie, pe care l-a luat în 1934. El și Arghezi. Fără îndoială, importante au fost întâlnirile pe care le-a avut cu oameni din mișcarea socialistă, pentru că astea i-au modelat gândirea într-un anume fel. Trebuie să fi contat și bețiile, de ce nu? Experiențele acelea bahice, care l-au aruncat în infern, care l-au făcut să ajungă în punctul cel mai de jos al existenței și de acolo să revină, trăind experiențe care și ele au tras greu la cântar, care l-au influențat în felul în care a văzut lumea și ulterior a scris despre despre ea. Fără îndoială că a contat și nașterea lui Gabriel, băiatul lor. Să nu mai spun de moartea mamei, un șoc care i-a acutizat percepția efemerității și așa mai departe. Lista e lungă, dar o să ne oprim aici.
„Nu tot ceea ce este în paginile cărții este real”
Vladimir-Alexandru Moțoc: Cum ați reușit să obțineți informații atât de amănunțite, precum activitățile tatălui acestuia, cearta dintre părinți în legătură cu alegerea numelui?
Adrian Jicu: Păi, n-am avut surse secrete. Am citit bibliografia. Am căutat să acopăr, prin lecturile mele, cât mai mult din ceea ce a însemnat, pe de o parte, creația lui Bacovia, pe de altă parte, epoca, lumea aceea. Mie îmi place istoria și cred că a contat și asta. Am citit cât am putut din presa antebelică, interbelică și chiar din anii ’50-’60, ca să înțeleg lumea în care trăia, pentru că presa este o oglindă foarte bună a lumii. Am umblat și eu prin arhive, m-am consultat cu specialiști în Bacovia sau cu oameni care cunoșteau bine epoca. Și e și o altă componentă care merită subliniată: am și inventat, pentru că, să nu uităm, „Iorgu” este un roman. Cartea aceasta nu trebuie citită doar ca un document. Nu tot ceea ce este în paginile cărții este real. Nu tot ceea ce este în paginile cărții este documentat. Sunt și scene, personaje, momente ficționalizate, că, până la urmă, asta înseamnă romanul.
Vladimir-Alexandru Moțoc: În ce moment v-ați dat seama că scrierea dumneavoastră este completă?
Adrian Jicu: Păi… niciodată, pentru că scrierea mea nu este completă. Nici măcar acum. Cu siguranță, sunt lucruri pe care nu le-am prins. N-ai cum să prinzi totul. Nu există scriere completă. Nu-mi fac asemenea iluzii. Aș fi naiv să cred că gata, cu cartea asta am epuizat subiectul. Nici pomeneală! Eu cred că abia am deschis sau sper că abia să fi deschis subiectul, să fac această temă – viața lui Bacovia – mai interesantă.
Vladimir-Alexandru Moțoc: Care este cel mai important pas în scrierea unei cărți?
Adrian Jicu: Da, asta e o altă întrebare cu schepsis, foarte bine țintită… Nici aici nu cred că există un unic răspuns. Cred că și aici diferă de la caz la caz, de la autor la autor. Dacă luăm cazul meu, pentru mine au fost foarte importanți oamenii… Sigur, bâjbâiam, căutam, încercam să găsesc o formulă. Pentru mine a contat foarte mult răspunsul pe care l-am primit de la prieteni cărora le-am trimis câteva capitole ale cărții, fiindcă nu eram nici eu sigur. E bine ce fac? Nu e bine? Oare merită să insist? Are rost să încerc să scriu un roman? Sau mă fac de râs? Și atunci mi-am luat inima în dinți și am apelat la câțiva prieteni care sunt critici literari, care știu foarte bine ce înseamnă lucrurile astea și i-am rugat să-mi spună deschis dacă romanul ăsta merită să apară. Acela a fost declicul pentru mine, feedback-ul lor, reacția lor, faptul că mi-au spus: „Dă-i înainte, că e bine!”
„Visul meu a fost să scriu o poveste care să ajungă la sufletul cât mai multor cititori”
Vladimir-Alexandru Moțoc: Cum a fost receptat romanul până în prezent?
Adrian Jicu: Aici nu pot să dau decât un răspuns parțial fiindcă lucrurile sunt, cum să spun, în desfășurare. Deocamdată, ecourile sunt bune și foarte bune. Sigur, nu trebuie să mă îmbăt cu apă rece. Fiecare dintre reacțiile primite contează, indiferent că vin de la un copil de 12 ani sau de la un un om de 80 de ani, fie că vin de la un elev sau de la un academician, fie că-s reacții din partea unor cititori care activează în alte domenii, că-s avocați, că-s medici, că-s muncitori, că-s pensionari, fie că sunt critici literari, specialiști. N-am vrut să scriu o carte elitistă, o carte de nișă, care să se adreseze unui public restrâns. Visul meu a fost să scriu o poveste, o poveste care să ajungă la sufletul cât mai multor cititori. Și de asta ecourile nu fac decât să mă bucure. Sigur, există și o receptare, hai s-o numim oficială, care se traduce în cronici literare. Au apărut deja câteva, mi s-au cerut câteva interviuri la diverse posturi de radio. Deocamdată, să nu fiu ipocrit, sunt foarte mulțumit. E chiar mai bine decât aș fi sperat în momentul în care lucram la această carte.
Vladimir-Alexandru Moțoc: Cine este Adrian Jicu?
Adrian Jicu: Ei, da, asta e cea mai grea întrebare! E o întrebare cu care mă lupt de ani buni. Mă întreb și eu adesea „Cine sunt? De ce sunt? Încotro?” și așa mai departe… Aș putea răspunde că Adrian Jicu este un om care scrie. Dar ar fi prea puțin. Sunt cel pe care îl vedeți, pe care, poate, îl știți.. De când am scris cartea asta nu mi-au crescut nici aripi, nici coarne. E mai bine totuși să ne oprim aici. Mi-e foarte greu să vorbesc despre mine, fiindcă orice aș spune poate fi folosit împotriva mea sau, mai grav, poate suna a laudă. Și nu e cazul…
Interviu realizat de Vladimir – Alexandru Moțoc, elev în clasa a VIII-a, la Școala Nr. 10 și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Foto credits (interviu): Mara Lazăr (clasa a VIII-a), elevă la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Prof.coord. Laura Huiban
Firmele pot cere să fie verificate, din proprie inițiativă, de Protecția Consumatorilor
Folosind modelul practicat de alte instituții ale statului, Protecția Consumatorilor a inițiat, în premieră, o strategie specială de pregătire a operatorilor economici, prin control de fond voluntar inițiat de aceștia. Mecanismul a intrat în vigoare din 15 noiembrie 2022. Vor fi controlate, cu prioritate, societățile care activează în domeniile HoReCa, comerțul cu alimente și prestarea serviciilor legate direct de sănătatea consumatorilor.
Deși pare ciudat pentru unii, de luna aceasta, firmele băcăuane vor putea solicita să fie controlate de comisarii Protecției Consumatorilor. Practic, este vorba despre un mecanism prin care firmele se asigură că nu încalcă legea, un fel de conformare voluntară la regulile Protecției Consumatorilor. Prin acestă măsură, autoritatea de control speră să determine cât mai mulți operatori să fie deschiși și că colaboreze cu autoritățile statului.
Ofertă specială pentru agenții economici
Patronii de firme vor avea de câștigat dacă vor chema singuri autoritățile în control la firmele pe care le dețin. Astfel, principalul avantaj al acestui control voluntar este că, în cazul în care vor fi identificate neconformități, firmele nu vor risca să fie amendate, ci se vor emite doar măsuri de remediere. Cu alte cuvinte, proprietarii afacerilor scapă de amenzi, dacă se dau „în gât” singuri. Prioritate la control vor avea firmele din HoReCa, cele care vând produse alimentare și cele care prestează servicii în directă legătură cu sănătatea consumatorilor. Pentru aceasta, însă, va fi nevoie de o cerere adresată comisariatului regional pentru protecția consumatorului în raza căruia firmele își au sediul social. În cazul județului Bacău, adresa aparține CRPC Iași – crpciasi@anpc.ro – structură căreia îi sunt subordonate județele Iași, Neamț, Vaslui, Bacău, Suceava și Botoșani. Solicitarea trebuie să conțină denumirea firmei, adresa sediului social și toate punctele de lucru (inclusiv a depozitelor), precum și specificul activității prestate.
Imaginile de dinainte și după control vor fi făcute publice
Astfel, Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Iași îi va transmite operatorului economic data când va avea loc inspecția, iar ulterior și fișa de control care va conține obiectivele acțiunii de verificare. „În urma acestei acțiuni, operatorul economic care a făcut cererea nu va fi sancționat pecuniar, în cazul în care comisarii vor constata neconformități, ci va primi un set de măsuri de remediere, într-un termen rezonabil de execuție, urmând ca îndeplinirea acestora să fie reverificată de ANPC. După ce va fi constatată aducerea la conformitate a deficiențelor, ANPC va aplica, la loc vizibil, un semn distinctiv, care va certifica această stare de fapt consumatorilor”, au precizat reprezentanții Protecției Consumatorilor. Mai exact, vor fi făcute publice datele și imaginile de dinainte și de după control, precizându-se că, din punctul de vedere al ANPC, condițiile de lucru ale operatorului respectiv au fost aduse la normalitate.
Parandărăt curat democrat
Probabil ați auzit de un scandal american cu o firma care tranzacționa criptomonede, aflată în legătură cu Ucraina și cu Partidul Democrat…
Știți ce sunt criptomonedele? Mult ă lume nu știe și va asigur că nu a pierdut nimic. În ciuda tam-tam-ului bine organizat (până și tatăl meu a aflat de ele și mă întreba cum se pot câștigă bani, că auzise la televizor), în momentul de față nu sunt decât o formă mai elitistă de speculă. Și când spun „specula” mă refer la specula în stil bursier, unde produse, servicii sau hârtii de valoare sunt speculate zilnic, unii (puțini) câștigând și alții (cei mai mulți) pierzând.
Revenind, scandalul din America se referă la platforma FTX, o agenție care se ocupă de schimbul „valutar” între monedele clasice și criptomonede. Conform Wikipedia, „denumirea de criptomonedă indică faptul că acest mijloc de plată utilizează criptografia și este descentralizat pentru a controla tranzacțiile și preveni dubla cheltuială, o problemă curentă pentru valutele digitale”. În 2021, FTX a avut peste un milion de utilizatori și a fost al treilea cel mai mare schimb de criptomonede ca volum.
Acum FTX a intrat în faliment și a pierdut miliarde de dolari ai investitorilor în criptomonede. Înainte de faliment, însă, FTX a acționat într-un lanț interesant de tranzacții între SUA și Ucraina. În afară că a colectat donații în criptomonede pentru Kiev, FTX s-a aflat în centrul unuor schimburi cel puțin interesante. Adică, SUA acordau ajutoare financiare Ucrainei, în dolari. Ucraina cumpăra, cu o parte din acești bani, criptomonede de la FTX. FTX dona, ulterior, bani pentru campania electorală a Partidului Democrat. Se aude că și către Partidul Republican, dar sume mai mici. Scandalul a izbucnit imediat după alegerile din SUA.
Deocamdată, povestea rămâne în ceață. Desigur, pagubele sunt mari și au pierdut inclusiv fondurile de pensii, nu doar marii speculanți profesioniști. Prin subterane, însă, se vorbește despre faptul că scandalul nu va rămâne în această zona și vor fi afectate și alte companii, industrii și chiar organizații politice. Schema de finanțare a Partidului Democrat este una cât se poate de banală. Te-ai fi așteptat de la unii care dau lecții de democrație și de anticorupție să se preteze la niște scheme mai inteligente, să-și ascundă urmele mai bine. Dar în cazul de față este o lucrătură cât se poate de simplă, ușor de văzut și de anchetat.
Liderii partidului aflat la Putere aprobă ajutoare pentru o țară, țara respectivă cumpără cu o parte din bani un produs american (criptomoneda) iar patronul firmei care produce lucrul respectiv donează o mare parte din bani partidului.
Ce schemă mai simplă de parandărăt poate exista?
E rândul fetelor
La sfârșitul acestei săptămâni, Sala Sporturilor „Narcisa Lecușanu” din Bacău va găzdui finala CN de gimnastică pentru junioare I, II și III
Weekendul trecut, gimnastica juvenilă masculină și-a disputat medaliile naționale cu ocazia finalei CN pentru juniori. La sfârșitul acestei săptămâni este rândul fetelor să atace finalele Campionatului Națonal de Junioare I, II și III și, implicit podiumul de premiere. Ca și etapa finală la masculin, și cea de la feminin se va derula în Sala Sporturilor „Narcisa Lecușanu” din Bacău. Sâmbătă, în program figurează concursul de individual compus, care va debuta la ora 9.25, cu junioarele III, nivelul 7.
În intervalul orar 12.15-14.05 va avea loc individualul compus pentru junioare III, nivelul 6 și cel al junioarelor II, nivelul 4. În fine, între orele 15.15 și 17.40 este programat individualul compus al junioarelor II, nivelul 5 și cel al Junioarelor I, nivelul 1, pentru ca ultima serie de întreceri, cea rezervată Junioarelor I, nivelul 3 și 2 să înceapă la ora 18.40. Ziua de duminică, 21 noiembrie este destinată finalelor pe aparate pentru Junioarele III, II și I, toate nivelurile.
Finala Junioarelor III și II se va disputa întrele orele 9.35- 11.55, în timp ce lupta pentru medalii la Junioare I se va ține în intervalul orar 13.20 și 15.40. Festivitatea de premiere a finalelor pe aparate la cele trei categorii de junioare va debuta la 15.45.
La competiția finală de la Bacău vor participa 21 de cluburi: CSM Arad, SCM Bacău, CSȘ Bârlad, CS Dinamo București, CSȘ Dinamo București, CS Steaua București, CSȘ Steaua București, CS Triumf București, CSȘ Buzău, CSM Cluj, Viitorul Cluj, Farul- CSM Constanța, CSȘ 1 Constanța, LPS Cetate Deva, CSȘ Focșani, CSM Onești, CS „Nadia Comăneci” Onești, Petrolul Ploiești, CSȘ Sibiu, CSȘ 1 Timișoara și Palatul Copiilor Timișoara. Gazdele de la Sport Club Municipal Bacău vor miza pe patru gimnaste: Andreea Turculeț (9 ani, nivelul 7), Alexia Blănaru (12 ani, nivelul 4), Camelia Ghiulău (10 ani, nivelul 6) și Maria Elena Cerguță (11 ani, nivelul 5).
Primele două sunt antrenate de Vasilica Agop, în timp ce Ghiulău și Cerguță sunt pregătite de Mihaela Bucur și Alexandra Roșu. De urmărit (și, la fel ca în cazul băcăuancelor de la SCM, de încurajat) contingentul oneștean de la CSM format din Adelina Bădică, Sara Cristea, Ioana Gabriela Merchez, Daria Ștefania Tănasă, Delia Toma și Ana Maria Gabor.
Prima înfrângere
Reluarea campionatului ligii secunde de handbal feminin după o întrerupere pe cât de lungă pe atât de nejustificată a adus prima înfrângere stagională CSM-ului din Bacău. După o serie de cinci victorii din tot atâtea partide, „CSMeoaicele” antrenate de Adi Brezan și Costel Petrea au pierdut la limită, cu 20-19 (14-6) confruntarea din etapa a șasea cu HCF Piatra Neamț.
Jocul cu pietrencele s-a disputat la Roman, iar băcăuancele au utilizat următoarea garnitură: Sofron, Bordeianu- , Dany Bârsan 4 goluri, Ungureanu 4, Daria Bârsan 4, Butnariu 2, Poiană-Țârdea 2, Manoilă 1, Motriuc 1, Agrigoroaie 1, Hermeziu, Carp, Grădinaru, Dinu, Todeilă, Măgirescu.
Tot în etapa a șasea, dar într-un joc disputat marțea trecută, în devans, Știința Bacău a înregistrat al șaselea eșec consecutiv, cedând acasă cu 42-20 (20-6) disputa cu CSM Roman.
Etapa a șaptea din Seria B a Diviziei A la handbal feminin, programată sâmbătă, 26 noiembrie, va găsi în deplasare ambele formații băcăuane. Astfel, CSM Bacău va juca la Iași, cu CSM 2020 din localitate, în timp ce Știința va evolua pe terenul HCF-ului Piatra Neamț.
Clasament Seria B
1 Corona Brașov 5 5 0 0 198-85 15p.
2 CSM Bacău 6 5 0 1 169-144 15p.
3 CNE Sf. Gheorghe 6 5 0 1 162-152 15p.
4 HCF Piatra Neamț 6 4 0 2 156-146 12p.
5 CSM Roman 6 3 0 3 173-165 9p.
6 CSM Iași 2020 6 3 0 3 158-166 9p.
7 Handbal Harghita 6 2 0 4 176-190 6p.
8 CSM Galați II 5 1 0 4 134-137 3p.
9 CSM Făgăraș 6 1 0 5 143-186 3p.
10 Știința Bacău 6 0 0 6 128-226 0p.
„Pisicile” trag cortina
Ultimul meci din cadrul turului de campionat al Ligii a II-a la fotbal feminin se va juca în Seria A duminică, pe stadionul „Lucrețiu Avram din Bacău, acolo unde, de la ora 13.00, gazdele de la Măgura 2012 vor primi vizita Juniorului 2014.
Partida a fost amânată cu o săptămână, fiind programată inițial pe 20 noiembrie. În cazul unei victorii, „Pisicile Roșii” băcăuane vor acumula 6 puncte, zestre cu care vor ierna pe locul 6 în clasamentul Seriei A.
Unde-i Cassius Clay al fotbalului?
- Cassius Clay refuză înrolarea în armată. Era vremea războiului din Vietnam. El argumentează simplu refuzul, oferind întregii lumi o lecție de moralitate exemplară: ,,Niciun vietnamez nu s-a purtat urât cu mine”. A fost condamnat la închisoare, a pierdut titlul de campion mondial și dreptul de a boxa. A continuat și după anii de abuzuri și umilințe, când s-a întors în ring, să lupte pentru drepturile și libertățile concetățenilor. Revista Sports Illustrated l-a declarat „Sportivul secolului” al XX-lea.
- A pornit nebunia fardată cu petrol, aur, platină și diamante: Campionatul Mondial de Fotbal. ,,Șantierele morții” au pregătit baze sportive, condiții de cazare de vis. ONG-uri internaționale care au încercat să apere drepturile omului au nuanțat în fel și chip faptul că este imoral să se joace fotbal pe cadavrele a mii (spun mulți) de șantieriști aduși în Qatar din țări precum Nepal, Sri Lanka, India, Pakistan sau Bangladesh. Este o întrecere sportivă care încearcă să transforme mita, corupția cronică și crima în valori morale. Un dar al lui Dumnezeu, petrolul, a fost transformat într-un mijloc perfid de sfidare a Sa. Voci machiavelice din toată lumea, racordate scandalos la otrăvitul robinet qatarez, justifică în fel și chip organizarea acestei competiții în unul dintre marele infernuri ale drepturilor omului.
Avertizat și de documentarul realizat de Netflix, „FIFA. Fotbal, bani și putere”, care prezintă structurile manageriale ale fotbalului mondial ca pe o organizație de tip mafiot, nu mă așteptam ca o voce a acestei caracatițe să solicite schimbarea locului de desfășurare a competiției. Am sperat, însă, până în ultima clipă, că o să apară măcar un Cassius Clay al fotbalului care să refuze, în semn de protest, participarea la această întrecere. N-a fost să fie. Caracatița a cucerit și sufletele marilor fotbaliști. Mă întreb: ce va fi în sufletul celor care vor ridica trofeul spre cer, știind că podiumul este înălțat pe cadavre?
Concert Simfonic la Ateneu
Dirijorul de origine poloneză Sebastian Perłowski revine pe scena Ateneului băcăuan și propune publicului meloman un program muzical inedit alcătuit din:
- Sebastian Perłowski – Poloneză din „Simfonia Independenței”
- Stanisław Moniuszko – Uvertura „Bajka”
- Felix Mendelssohn Bartholdy – Simfonia nr.4 „Italiana”.
Sebastian Perłowski a absolvit Academia Muzicală Karol Szymanowski din Katowice, clasele de Operă și Dirijat Simfonic, prof. Jan Wincent Hawel, compoziție cu prof. Dariusz Janus. Și-a perfecționat abilitățile de la Academia Jarvie și sub tutela lui Jorma Panula, Jin Wang, Adrian Gnam și Yuri Simonov.
Concertul este programat joi, de la ora 18.30, la Sala Ateneu.
Etapă intermediară
Campionatul masculin al Diviziei A la handbal masculin înaintează pe fast forward. Duminica trecută, în Seria A s-au desfășurat jocurile etapei a zecea, rundă în care CSM Bacău II a cedat cu 43-31 (19-16) disputa cu „satelitul” celor de la CSM Vaslui.
Băcăuanii au evoluat în următoarea formulă: Uricaru 1 gol- Brăescu 9, Bădică 5, Doagă 3, Ichim 2, Murariu 1, Bălăceanu 1, Dârlău 1. Mâine, șase din cele șapte componente ale Seriei A intră din nou pe teren, cu ocazia rundei a 11-a, care programează întâlnirile: CSM Vaslui II- Politehnica Iași, CSM Focșani 2007 II- CSM Bacău II și AS HC Pietricica Neamț- CSU Galați. CSU din Suceava II stă.
La finalul săptămânii, mai exact duminică, 27 noiembrie va avea loc următoarea etapă, antepenultima a campionatului: CSU Galați- CSM Vaslui II, CSM Bacău II- CSU din Suceava II (se joacă la Suceava, de la ora 12.00), Politehnica Iași- CSM Focșani 2007 II. Pietricica Neamț stă.
Clasament Seria A
1 CSU din Suceava II 9 8 0 1 355-257 24p.
2 Politehnica Iași 8 7 0 1 272-216 21p.
3 CSU Galați 8 5 0 3 274-253 15p.
4 CSM Bacău II 9 3 1 5 289-324 10p.
5 CSM Focșani 2007 II 8 3 0 5 280-261 9p.
6 Pietricica Neamț 9 2 0 7 263-316 6p.
7 CSM Vaslui II 9 1 1 7 255-361 4p.
Iernile Bacăului: retrospectivă meteo
Suntem la câţiva paşi de sfârşitul toamnei calendaristice. Mai acut poate ca niciodată, ţinând cont de conjunctura geopolitică care a dinamitat deja facturile la încălzire, ne punem întrebarea: cum va fi în această iarnă? O privire diacronică asupra iernilor trecute capătă astfel un interes sporit, încercând să condensăm câteva din particularităţile sezonului rece pe malurile Bistriţei, având la bază înregistrările meteorologice din ultimii 22 de ani.
Continentalismul regiunii Moldovei îşi spune cuvântul şi asupra valorilor medii ale temperaturilor zilelor de iarnă. Ecartul termic semnificativ (de la -5,3 °C în iarna 2002/2003 la 2,8 °C în iarna 2019/2020) demonstrează acest lucru. Faţă de media multianuală a perioadei 1901-2000, de -2,2 °C, ultimii 22 de ani reflectă o îmblânzire evidentă, media perioadei urcând la -0,6 °C. Ultimele șapte ierni au adus (cu excepţia sezonului 2016/2017) temperaturi medii pozitive, situaţie remarcabilă din punct de vedere climatologic pentru municipiul de pe malurile Bistriței (fig. 1).
Fig. 1: Temperatura medie şi precipitaţiile înregistrate în lunile de iarnă (2000-2022)
O variabilitate mai mare a înregistrat cantitatea de precipitaţii căzute în cele trei luni de iarnă. Faţă de media intervalului de referinţă 1901-2000 (80,6 l/mp), am avut parte de ierni bogate în precipitaţii (2008/2009 şi 2012/2013, ultima cu valori de peste două ori mai mari), dar şi de mai multe ierni uscate, unde abaterea medie a fost de peste 40 l/mp. Ne este încă vie în memorie iarna 2019/2020, aproape lipsită de zăpadă, cantităţile acumulate ridicându-se abia la 29,1 l/mp.
Scăderea numărului de zile cu strat de zăpadă este foarte vizibilă pentru ultimele două decenii (în medie 30 zile). Continuitatea acestui fenomen pentru ultimii trei ani (fig. 2), cu un minim de doar 11 zile în blânda iarnă 2019/2020, a influențat creșterea temperaturilor medii anuale până la 12 °C în 2020, adevărat record termic al ultimelor decenii.
Un fenomen bine-cunoscut concitadinilor lui George Bacovia, ceaţa este un ingredient nelipsit şi în anotimpul rece (în medie 30 de zile). La extreme se evidenţiază iernile 2002-2003 (51 zile cu ceaţă) şi 2019/2020 sau 2015/2016, cu mai puţin de 14 zile în care ceaţa şi-a făcut simţită prezenţa, cu precădere dimineaţa.
Fig. 2: Numărul de zile cu strat de zăpadă (2000-2022)
O „radiografie” termică a celor trei luni de iarnă este prezentată în graficele de mai jos (fig. 3-5). Remarcăm câteva câteva aspecte interesante:
Figura 3: Temperatura medie a lunii decembrie (2000-2021) şi abaterea faţă de intervalul de referinţă 1901-2000
Figura 4: Temperatura medie a lunii ianuarie (2000-2021) şi abaterea faţă de intervalul de referinţă 1901-2000
Figura 5: Temperatura medie a lunii februarie (2000-2021) şi abaterea faţă de intervalul de referinţă 1901-2000
-luna decembrie este caracterizată de cele mai numeroase abateri (atât pozitive, cât şi negative) de la normele climatologice;
-Gerarul de altădată (-3,6°C) începe să devină o amintire încețoșată, media ultimelor două decenii fiind cu 1,7°C mai ridicată. Sunt de remarcat, din nou, ultimele trei ierni, în care temperatura medie lunară a fost peste 0 °C, în contrast major cu mai vechile hărţi climatice din atlasele geografice şcolare…
-luna februarie a trecut la o medie cu valori pozitive (de la -2,1°C la 0,2°C), în ultimii ani căpătând accente de primăvară timpurie, prin cele mai mari abateri termice pozitive;
-ianuarie îşi păstrează caracteristica de cea mai săracă lună în precipitații, dar contrastele oferite de cantitatățile acumulate s-au cronicizat (ex: 3,3 l/mp în ianuarie 2020, 63,4 l/mp la începutul anului 2019).
Consecinţă a creşterii temperaturilor medii şi a diminuării cantităţilor de precipitaţii (cu efect asupra regimului pluviometric hibernal) asistăm şi la o prezenţă atenuată a hazardurilor climatice caracteristice perioadei analizate (număr de zile cu ger, viscol, polei ş.a.).
La finalul acestui exerciţiu, sperăm util pentru cititori, o întrebare vine involuntar pe buze: la ce fel de iarnă să ne aşteptăm în lunile care urmează? Nu marşăm pe modelările deja rulate de diverse agenţii şi instituţii europene cu expertiză în domeniu. Prognozele pe termen lung îşi păstrează în continuare doza semnificativă de incertitudine. Va fi o iarnă mai caldă decât normele climatologice şi poate un pic mai darnică în precipitaţii solide (atât de aşteptate după marele deficit ce caracterizează Moldova colinară)? Vom vedea. Mentalul colectiv păstrează de regulă în memorie doar excepţiile, evenimentele atipice, fenomenele remarcabile, hazardurile, toate cu impact imediat asupra activităţii noastre de zi cu zi. Temperaturile însă nu au memorie. Din această cauză este indicat să aşteptăm cu răbdare începutul primăverii, momentul renașterii verdelui și al concluziilor perene. Chiar dacă acestea vor fi făcute pentru timpul trecut, vor mai adăuga un marcaj distinct pe traseul înţelegerii multiplelor variabile care jalonează complexitatea interacţiunilor dintre geosfere, posibile scenarii climatice… sau măcar clasice interogaţii matinale: „Oare cum va fi vremea astăzi?”
Indiferent de vreme, o urare neatinsă de anomalii atmosferice: Să fie vremuri bune!
Prof. Lucian Şerban
ISU Bacău „salvează vieți” la Colegiul Național ”Ferdinand I”
Cu ocazia împlinirii a 155 de ani de la înființarea Colegiului Național ”Ferdinand I”, în această săptămână numeroase persoane ce le pot aduce elevilor o nouă perspectivă asupra vieții au trecut pragul liceului. Printre invitați se numără și reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență Bacău, care, în data de 22 noiembrie, au performat în curtea liceului gazdă o demonstrație de eliberare a unei persoane rănite în cazul unui accident de mașină.
Exercițiul a început cu declanșarea alarmei de incendiu și evacuarea tuturor elevilor, moment urmat de cunoscutele proceduri ce se aplică în astfel de situații în școli. În ordine, elevii au fost conduși de către profesori și învățători către locul unde urma să se desfășoare demonstrația pompierilor în caz de accident. Pentru o simulare cât mai fidelă a realității, a fost adusă o mașină răsturnată în care era plasat „rănitul”. După sosirea mașinii de pompieri, reprezentanții ISU Bacău au început prin a fixa vehiculul pentru a se asigura că se păstrează poziția inițială a victimei. Protejând persoana în cauză de cioburi, a fost spart parbrizul și geamul portierei deschise. În final a fost introdus în interior tubul de oxigen și tăiat tavanul mașinii pentru o extragere fără riscuri a rănitului de către paramedici.
Pentru că am dorit să aflăm cum a perceput publicul evenimentul, am întrebat câțiva elevi ai colegiului ce impresie le-a făcut demonstrația. Iată și niște răspunsuri primite:
David, clasa a V-a: ”A fost interesant, în special pentru oamenii care nu știu cum acționează pompierii în caz de accident, dar și pentru cei care cunoșteau aceste lucruri. Mi-ar plăcea să mai particip la activități asemănătoare”.
Rania, clasa a VI-a: ”Mi s-a părut educativ tot procesul, mi-a plăcut mult că a fost adusă o mașină reală pentru această simulare. Sunt sigură că mă va ajuta pe viitor, și chiar dacă mă voi panica, voi ști la ce să mă aștept.”
Inițiativa s-a dovedit a fi benefică, fiind apreciată de spectatorii mici și mari. Ei au realizat cu această ocazie cât de complicat este procesul de evacuare a răniților în caz de accident auto, devenind conștienți de importanța evitării unei astfel de situații prin respectarea regulilor de circulație și purtarea centurii de siguranță.
Daria Humă, clasa a IX-a, elevă la Colegiul Național ”Ferdinand I” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
