joi, 1 ianuarie 2026
Acasă Blog Pagina 1045

Val de accidente rutiere în Ajunul Crăciunului

    O persoana a murit și mai multe au fost ranite în mai multe accidente care s-au petrecut în ajunul Crăciunului, în judetul Bacău

    FOTO: Catalin Olaru

    Dimineață, în zona localitătii Valea Seacă, pe DN2, un autotursim condus de un tânăr de 20 de ani a intrat pe contrasens și a lovit o mașină condusă de un bărbat de 66 de ani. Acesta din urmă a murit în accident, în vreme ce șoferul de 20 de ani și o pasageră din autoturismul său au fost răniți.

    În jurul orei 13.00, pe DN 2, în comuna Sascut a avut loc un accident în care au fost implicate doua autoturisme. În urma accidentului au rezultat 3 victime conștiente (un copil de un an și doi de 4 ani) care au suferit traumatisme usoare.

    La ora 17.00, tot pe DN2, la Itești, în comuna Dumbrava, a avut loc un accident rutier intre un autocamion si doua autoturisme, fara persoane incarcerate. În urma accidentului au rezultat 2 victime cu traumatisme la nivelul membrelor inferioare si superioare. Acestea au fost preluate de amulanțele SMURD si SAJ in vederea transportului la UPU.

    Misiune de suflet a jandarmilor băcăuani, pentru trei copii din Podu Turcului, crescuți doar de mamă

    Nu toți copiii au parte de cadouri de la Moș Crăciun și asta pentru că mulți sunt încercați de soartă și abia își duc traiul de pe o zi pe alta. Acesta este și cazul a trei copii, Aurelia, Andrei și Alina din localitatea Podu Turcului, care sunt crescuți doar de mamă, iar pentru a-și face temele sunt nevoiți să scrie la lumina lumânărilor sau să se grăbească pâna la lasarea întunericului.

    Mama lor este bolnavă și are nevoie de ajutor, iar jandarmii au aflat de această poveste tristă și pentru o zi au fost ajutoarele lui Moș Crăciun, oferindu-le cadouri în pragul Sfintei Săbători a Nașterii Domnului Nostru Iisus Hristos.

    Jandarmii din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău le-au dăruit cel mai important lucru, lumină, prin montarea unui panou fotovoltaic, dar și pachete cu articole de îmbrăcăminte, încălțăminte, alimente, dulciuri si alte lucruri necesare, iar la rândul lor au fost răsplătiți cu zâmbete sincere.

    Jandarmii suplimenteaza efectivele

      În Ajunul Crăciunului, băcăuani vor să colinde în liniște, conform obiceiului tradițional și își doresc să petreacă în siguranţă, alături de cei dragi.

      Pentru ca liniștea și siguranța publică să nu fie tulburată în perioada sărbătorilor de iarnă, Inspectoratul de Jandarmi Județean Bacău a suplimentat efectivele care vor acționa pentru prevenirea și combaterea faptelor antisociale în mediul urban și rural atât independent, cât și în sistem integrat.

      De asemenea, jandarmii băcăuani care execută misiuni de pază și protecție instituțională la obiectivele din competență vor intensifica măsurile specifice pentru preîntâmpinarea unor incidente în zona acestora și luarea măsurilor legale în cazul producerii unor astfel de situații.

      Jandarmii vor fi permanent la datorie pentru menținerea unui climat civilizat în spațiul public și vor interveni la solicitările directe ale cetățenilor, precum și la cele făcute prin apel la numărul unic de urgență 112.

      Fie ca Nașterea Domnului să aducă liniște și pace în casele băcăuanilor și să le umple inimile de bucurie.

      CRĂCIUN FERICIT!

      Oamenii frumoși ai anului

        La final de an, obișnuim să facem bilanțul unor gesturi și fapte frumoase!

        De data aceasta este vorba despre pictorul Dimitrie Grigoraș, care s-a născut în satul Cârligi, comuna Filipești din județul Bacău.

        Nimeni din familia domniei sale nu s-a gândit vreodată că acest copil, care era mereu cu o foaie și creionul în buzunar avea să devină peste ani Maestrul Dimitrie Grigoraș!

        În fiecare dintre noi sălășluiește frumosul! Din acest mic cârligean, frumosul a explodat în fascinante culori și nuanțe care și-au găsit locul în zeci de tablouri împrăștiate peste tot prin muzeele din țară: Muzeul Național de Artă al României Bucureşti, Cercul Militar Național București, Muzeul de Artă Bacău, Muzeul de Artă Craiova, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Muzeul de Artă Ploiești, Muzeul de Artă Brașov, Muzeul de Artă Botoșani, Muzeul Național de Artă Slatina, la Sala Palatului București precum şi în colecţii particulare.
        Frumosul din interiorul său, înnobilat de frământările sale continue și munca sa asiduă de zeci de ore de migală din atelierul de pictură de pe strada Pangrati din București, trebuie cunoscută de iubitorii de frumos !

        Anul acesta a hotărât să doneze încă o parte din tablouri la Muzeul de artă Bacău (7 lucrări), Palatul Culturii din Iași (2 lucrări) și Muzeul de artă Cluj-Napoca (3 lucrări).

        Dacă le privim îndelung, toate tablourile emană o liniște interioară, o seninătate și o căldură care te învăluie. Culorile sunt blânde și lumina este difuză, tablourile nu sunt creații imaginare ci sunt desprinse din realitatea care ne înconjoară și îți fac bine la suflet. Admirându-le, stăteam și mă întrebam dacă nuanțele blânde și difuze care răzbat din tablourile sale nu sunt tocmai rădăcinile moldoveanului molcom și așezat?

        Aceste 12 tablouri donate cu dimensiuni impresionante, variind de la un metru până la aproape de doi metri au o tematică diversă. Din ele răzbate la suprafață din adâncul sufletului său Dorul: dorul de mare unde nesfârșirea mării albastre se contopește cu albastrul nesfâșit al cerului, dorul etern de mama care ți-a dat viață-tablourile intitulate „maternităţi”, dorul de familia sa în care artele plastice s-au îmbinat cu artele muzicale predate de soția sa precum și cu acordurile muzicale scoase de vioara măiastră a băiatului său, dorul de atmosfera tihnită a copilăriei sale, când era trimis de părinți cu vacile la păscut, la marginea satului Cârligi, unde la umbra copacilor iarba era mai verde și mai crudă, iar zăpușeala verii se scurgea alene prin clepsidra timpului…

        Ani și ani la rând iubitorii de artă se vor perinda și vor admira aceste tablouri expuse în muzee, care degajă o atmosferă tonică, îți dau acea senzație de echilibru, de armonie și de frumos și vor incerca să înțeleagă mesajul transmis de maestrul Dimitrie Grigoraș!
        Suntem mândri că în cei peste 65 de ani de activitate artistică UN CÂRLIGEAN a contribuit la îmbogățirea patrimonului de artă plastică autohton şi a lăsat definitiv amprenta asupra artei vizuale româneşti.

        La mulți ani Maestre Dimitrie Grigoraș și vă dorim multă inspirație în anul care vine!

        Marilena Rozenberg

        Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos

        † IOACHIM,
        Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

        Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos

        Iubitului nostru cler, cinului monahal şi tuturor dreptmăritorilor creştini din această de Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie, har, milă şi pace de la Îndurătorul Dumnezeu, iar de la noi părintească dragoste!

        Iubiți fii și fiice întru Hristos Domnul,
        Nașterea lui Dumnezeu ca Om în istorie este împlinirea planului de mântuire a lumii hotărât din veci de sfatul Preasfintei Treimi. Glasul profeților mesianici a ținut mereu trează conștiința umanității înstrăinată de chemarea originară, întreținând vie speranța venirii unui Răscumpărător Care să așeze pe om în demnitatea de fiu și dumnezeu după har.
        Vestea cea bună a Nașterii lui Mesia (Fiul lui Dumnezeu) și răscumpărarea lumii a fost adusă omului de Arhanghelul bunelor vestiri și ea reprezintă răspunsul peste timp la cea dintâi profeție mesianică și totodată promisiune pe care Dumnezeu o face lui Adam și Evei în Grădina Raiului (Facerea 3,15). După cuvântul Revelației, la Betleem se naște Adam cel Nou din noua Evă, corectând neascultarea protopărinților și arătându-și iubirea răscumpărătoare până la îmbrățișarea morții prin gustarea din rodul amar al Crucii, pentru a restaura și a recapitula în Sine firea decăzută a omului.
        Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat împlinind așteptarea întregii umanități care de veacuri se pregătea pentru venirea lui Mesia, Cel prin care omul era răscumpărat și reașezat în demnitatea originară de partener de dialog cu Dumnezeu. Momentul întrupării este punctul de maximă încordare existențială când conștiința umană ajunsese pe treptele cele mai de jos ale degradării, iar venirea unui Mântuitor era singura cale de întâlnire și împăcare cu Dumnezeu.
        Iubirea lui Dumnezeu este motivul fundamental al Nașterii Pruncului Iisus, Care mântuiește pe om din robia fricii de moarte (Evrei, 2,15), urcându-se pe lemnul Crucii și aducându-Se jertfă de răscumpărare pentru întreaga umanitate. În ființa fragilă a Pruncului născut în întunericul peșterii era concentrată întreaga dumnezeire mântuitoare a omului rănit de moartea despărțirii de Dumnezeu; în mâinile Sale plăpânde și chipul înveșmântat în lumină era prezentă puterea de a îndumnezei cununa creației și de a-și revărsa iubirea răstignită peste rana neascultării de Dumnezeu, iar în adâncul privirii Sale se vedea inocența pierdută a umanității. Betleemul devine astfel o Casă a Pâinii care dă naștere unei noi istorii și unui nou mod de înțelegere a lumii, în care omul cel nou, restaurat în Hristos și purtând în inimă paradigma despătimirii, este peregrin prin această lume și cetățean al cerului.

        Iubiți fii și fiice duhovnicești,
        Viața istorică a Fiului lui Dumnezeu întrupat, minunile și nemuritoarele învățături, sărbătorile Preacuratei Maici și cele închinate de Biserică sfinților își revendică sensul prin raportare la Nașterea Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în Betleem. Întreaga teologie creștină și toată nevoința pe care sfinții au împlinit-o despătimindu-se și înălțându-și ființarea către Dumnezeu își găsesc rostul în lumina Betleemului. Minunea din Betleem este fundamentul edificiului spiritual al creștinătății și piatra unghiulară a efortului îndumnezeirii noastre, este punctul de intersecție a două mari idei teologice: pe de o parte înomenirea Fiului lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, începutul văzut al îndumnezeirii firii umane, acestea fiind așezate în memorabilele cuvinte ale Sfântului Atanasie care vorbește despre chenoză și îndumnezeire, despre coborârea lui Dumnezeu în inima omului și urcarea omului în sânul Preasfintei Treimi: „Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină dumnezeu”. Această permanentă urcare și coborâre a omului pe treptele desăvârșirii sale, în căutarea lui Dumnezeu aflat în inima lui, așază evenimentul Nașterii Fiului lui Dumnezeu întrupat în centrul universului uman, Iisus Pruncul fiind prin excelență imaginea Dumnezeului înomenit și a omului îndumnezeit. În mod plenar, această taină a tainelor o trăim liturgic de fiecare dată în Sărbătoarea Crăciunului, când timpul convențional adună în sine clipe de veșnicie, când trecutul și viitorul se contopesc într-un prezent continuu ce ne face contemporani cu martorii de la Betleem, cu magii și îngerii, cu Fecioara Maria și Iosif, cu păstorii și universul întreg. Acest moment de har este începutul mântuirii omului și taina renașterii noastre, care după efortul duhovnicesc pe care l-am depus de-a lungul celor 40 de zile de post în care am urcat treptele nevoinței, curățindu-ne ființa prin rugăciune și înfrânare, prin spovedanie și Euharistie avem bucuria întâlnirii cu Hristos în inima noastră.

        Iubiți fii și fiice duhovnicești,
        Asumarea firii umane de către Dumnezeu și mântuirea omului reprezintă marea taină a Creștinătății (I Tim. 3,16), care se descoperă istoriei prin Pruncul născut în Peștera Betleemului. Prin această smerire, cu neputință de înțeles pentru noi, Dumnezeu Fiul își asumă firea noastră pe care o unește pentru eternitate cu firea dumnezeiască în Persoana Sa, restaurând pe om și oferindu-i posibilitatea de a deveni după har ceea ce Dumnezeu este după fire (II Petru).
        Sfântul Apostol Pavel, în epistola către Galateni (3,4), ne spune că Dumnezeu s-a făcut om la „plinirea vremii”, adică atunci când lumea era pregătită pentru a înțelege mesajul mesianic și când putea primi înlăuntrul ființei sale pe Creator. Generații la rând și-au încordat ființa întreagă pentru ca, odată cu trecerea timpului și apropierea de momentul hotărât de Dumnezeu, umanitatea să fie pregătită pentru a purta într-o ființă fragilă pe Cel pe care nu-L poate încăpea Cerul cerurilor. Din această perspectivă putem spune că umanitatea a evoluat spiritual, din generație în generație, urcând treptele desăvârșirii morale, până la Fecioara Maria, cea plină de har, care și-a pregătit ființa curățind-o prin post și rugăciune în templul din Ierusalim, devenind ea însăși templu al prezenței lui Dumnezeu întrupat. Prin ea umanitatea s-a întâlnit cu Fiul lui Dumnezeu, Mesia Cel prezis de proroci, Care, chenotic, a coborât treptele smeririi Sale, înomenindu-Se.
        Tradiția patristică vorbește despre treptele coborârii chenotice a Fiului lui Dumnezeu spunând că aceasta s-a realizat în mai multe etape, care reprezintă tot atâtea moduri prin care Dumnezeu își arată iubirea jertfelnică față de omul căzut. Prima chenoză este anterioară întrupării, când unul dintre Ipostasurile Treimice acceptă să-și asume firea umană; a doua este în momentul conceperii, când s-au produs Rusaliile personale ale Maicii Domnului. După ce Myriam Preacurata acceptă ca Dumnezeu să se întrupeze în ea, Duhul Sfânt a coborât în pântecele ei zămislind pe Cel prezis de proroci; după cele nouă luni de firească ședere a fătului dumnezeiesc în pântecele Născătoarei, se produce a treia chenoză, care este coborârea Pruncului din pântecele confortabil al Maicii Sfinte în întunericul peșterii din Betleem; a patra este coborârea în apele Iordanului și asumarea păcatelor tuturor oamenilor. Cu păcatele întregii omeniri luate din apele Iordanului, Iisus merge de bunăvoie la moarte pe cruce și la îngroparea trupului pentru 3 zile în mormântul împrumutat. Îngroparea trupului și coborârea la iad cu sufletul reprezintă a cincea chenoză a Domnului-Hristos. Până aici a fost smerenie, umilință, coborâre. Din acest punct terminus începe epectaza, urcarea înspre lumină, iar această urcare, și ea etapizată, merge până în profunzimile lui Dumnezeu.

        Iubiți fii și fiice duhovnicești,
        În fiecare an urcăm treptele nevoinței postului închinat Nașterii Domnului, fiecare zi fiind o nouă treaptă care ne conduce mai aproape de Pruncul Hristos, iar fiecare sărbătoare un alt nivel de înțelegere a timpului preasfânt care mereu se înnoiește.
        Însă, urcușul duhovnicesc spre peștera Betleemului este unul interior, este un urcuș paradoxal, pentru că în egală măsură, înlăuntrul nostru urcăm și coborâm spre Hristos. Coborâm în străfundurile ființei pentru a-L întâlni pe Hristos prezent în noi de la Botez și, în același timp, urcăm treptele cunoașterii (atot)prezenței Sale, înălțându-ne simțirea spre lumina care ne copleșește din cerul lucrării Sale proniatoare. Însă această mișcare duhovnicească nu o putem împlini fără ajutorul lui Dumnezeu, astfel încât coborâm și urcăm treptele desăvârșirii noastre împreună cu Hristos, fiecare dintre noi fiind un nou hristos după har.
        Toate aceste mișcări spirituale arată dinamismul vieții duhovnicești a creștinului care Îl caută pe Dumnezeu și dorește reînnoirea vieții și a iubirii mântuitoare cu fiecare efort spiritual pe care-l face. Toată această orientare spre desăvârșire presupune efort și implicarea tuturor facultăților psiho-somatice, având ca punct de plecare rugăciunea înălțată către Dumnezeu – hrană a sufletului și fundament al vieții creștine. Nicicând nu s-a vorbit mai mult și nu s-a scris despre această virtute fundamentală a vieții în Hristos ca în acest an închinat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române rugăciunii și sfinților isihaști. De aceea, în acest context aducem în actualitate faptul că și Nașterea Fiului lui Dumnezeu este rezultatul nu doar al hotărârii din veci a Preasfintei Treimi, ci și al rugăciunilor pe care generațiile de oameni de-a lungul istoriei mântuirii le-au înălțat către Dumnezeu prin glasul profeților mesianici, care și-au consumat viața așteptând reîntâlnirea în iubire a omului cu Dumnezeu.
        Totodată, la acest ceas de trăire sfântă, când reactualizăm mereu începutul mântuirii noastre, avem bucuria părintească de a anunța faptul că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din dorința de a face cunoscut efortul pe care instituțiile ecleziastice, prin serviciile caritabile abilitate, îl depun pentru îngrijirea persoanelor vârstnice vulnerabile și de a evidenția rolul major pe care de-a lungul istoriei l-au avut autorii imnurilor liturgice în apărarea și conservarea cultului și a teologiei cântate, a declarat anul 2023 ca fiind „Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice și anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești”. În acest context, Eparhia noastră, prin serviciile sociale acreditate și personalul calificat, va continuă să dea exemplu de bune practici, derulând programe dedicate persoanelor vârstnice, prin care se arată disponibilitatea și grija față de fiii și fiicele duhovnicești la vârsta senectuții, care simt nevoia de a înainta frumos și demn pe treptele înțelepciunii, de a fi utili și responsabili, și de a rămâne împreună cu Dumnezeu în comunitatea Bisericii.

        Preaiubiți fii și fiice în Hristos Domnul,
        În acest timp înălțător, de aleasă trăire duhovnicească, vă îndemn părintește să gustați din bucuria sărbătorii Crăciunului, cu gândul la Pruncul Iisus care se naște în fiecare suflet primitor, primenit și împărtășit prin tainele Bisericii. Să înălțăm cugetele în rugăciune mijlocind renașterea noastră, cu gânduri curate și inimi luminate, având speranța unui timp de pace în care tihna familiei și liniștea sufletului să ne fie casă binecuvântată de prezența iubitoare a lui Dumnezeu. Hristos Domnul să binecuvânteze lucrarea pe care am împlinit-o în acest an, să primească rugăciunea noastră curată și să ocrotească Biserica Sa cea vie prin lucrarea Duhului Sfânt în sufletele noastre.
        Totodată, la acest ceas de trăire sfântă, când reactualizăm mereu începutul mântuirii noastre, avem bucuria părintească de a vă împărtăși, ca în fiecare sfârșit și început de an, câteva gânduri care exprimă în vers teologia Nașterii Fiului lui Dumnezeu în istorie:

        Imn Nașterii Domnului
        Ontologia Nativității

        Hristos S-a întrupat
        Și lumea a răscumpărat,

        Adam născut în Paradis,
        Viața lui părea de vis,
        Însă ispita l-a învins.
        Din pom oprit el a gustat,
        Pe Dumnezeu l-a supărat,
        Din Rai afară a fost dat.

        Hristos S-a întrupat,
        Iubirea Lui ne-a arătat.

        Din Rai dac-a fost izgonit,
        Omul nu a fost părăsit
        De Dumnezeu ce L-a zidit.
        Căci Dumnezeu, făptura sa
        Nicicum nu o putea lăsa
        În mânurile altuia.

        Hristos S-a întrupat
        Și lumea a transfigurat!

        În sânul îndumnezeit,
        Persoanele S-au sfătuit
        Și-un plan treimic au tocmit:
        Să caute printre ciulini,
        Chipul ajuns între păgâni,
        Purtând coroana cea de spini.

        Hristos S-a întrupat
        Și chip de om El a luat!

        Când omul era răvășit,
        De căutare obosit,
        Plinirea vremii a sosit.
        Fecioara scară s-a făcut,
        Prin ea Cuvântul S-a născut,
        Răscumpărarea a-nceput!

        Hristos S-a întrupat,
        Popoarele le-a adunat!

        Dacă din cer El a venit,
        Neamuri întregi a convertit,
        Prin Duhul Sfânt le-a înnoit.
        Plecând pe calea lui Hristos,
        În fiecare credincios
        Transpare chipul Lui frumos.

        Hristos S-a întrupat,
        Umanitatea a chemat!

        Văzând o stea la Răsărit,
        Mulțimile s-au și pornit
        Spre Betleemul prorocit.
        Cu foc și apă curățiți,
        Cu Sfântul Mir pecetluiți
        Și din potir împărtășiți.

        ****

        Și dacă El S-a întrupat,
        Îndată steaua a plecat!

        Lumina stelei s-a extins,
        În Universul necuprins,
        Lumini și candele-a aprins.
        Strămoșii noștri au adus
        Lumina pruncului Iisus
        Și-n ieslea inimii au pus.

        Când Logosul S-a întrupat,
        Strămoșii s-au încreștinat

        Pornind din Pontul Euxin,
        În tot ținutul carpatin
        Apare un popor creștin.
        În tot pământul strămoșesc,
        Unde Românii viețuiesc,
        Ortodoxia-nveșnicesc.

        Hristos S-a întrupat
        Și pe români i-a apărat.

        Români, oriunde vă aflați,
        Îmbrățișați-vă ca frați,
        Colinde de Crăciun cântați.
        În Liturghie, de veniți,
        Să nu uitați să pomeniți
        Pe-ai voștri dragi și scumpi părinți.

        Hristos S-a întrupat
        Și România a salvat!

        Să nu uitați că Dumnezeu
        Vă poartă-n mâna Sa mereu
        Și vă păzește de cel rău.
        Să-i mulțumiți în mod deplin,
        De ajutorul Său divin,
        În vecii vecilor. Amin.

        † IOACHIM,
        Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

        *dată în reședința noastră din Roman, cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului, 25 decembrie

        PS Iosif Păuleţ: Scrisoare pastorală de Crăciun 2022: „Să mergem toţi la Betleem”

        Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu
        şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte! (Lc 2,14)

        Dragi confraţi preoţi, dragi persoane consacrate, iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

        Este din nou Crăciunul. Ca în fiecare an, suntem chemaţi să retrăim bucuria Naşterii Domnului şi să-l descoperim pe Dumnezeu care nu oboseşte să vină în întâmpinarea noastră. Colindele minunate, luminiţele multicolore, brazii frumos împodobiţi, cadourile primite sau oferite – toate, parcă, ne invită să cântăm iubirea lui Dumnezeu care s-a făcut om pentru a fi şi a rămâne întotdeauna cu noi.

        În aceste zile premergătoare Crăciunului, primind grupurile de colindători din parohiile noastre, unul dintre cântecele pe care l-am ascultat de mai multe ori şi care mi-a rămas întipărit în minte şi în inimă a fost „Să mergem toţi la Betleem”. Într-adevăr, sărbătoarea Naşterii Domnului nu reprezintă doar amintirea unui eveniment istoric care s-a petrecut într-un trecut îndepărtat. Crăciunul este celebrarea iubirii lui Dumnezeu, care se concretizează zi de zi în viaţa acelora care, asemenea păstorilor şi a magilor, se pun în mişcare, pentru a-l întâlni pe Pruncul dumnezeiesc venit la noi. Pentru a nu risca să trăim doar o bucurie superficială la Crăciun, suntem îndemnaţi să mergem şi noi în grabă la Betleem (cf. Lc 2,16), pentru a primi lumina, pacea şi bucuria pe care doar Isus ni le poate da. Acolo, în jurul ieslei sale, vom înţelege că frumuseţea, bunătatea şi sensul a ceea ce suntem îşi găsesc izvorul în Dumnezeu, singurul care poate risipi orice formă a întunericului din viaţa noastră.

        Să mergem toţi la Betleem pentru a-l adora pe Domnul în tăcere! Trăim într-o lume care face mult zgomot. În schimb, Crăciunul este sărbătoarea tăcerii. În jurul ieslei lui Isus nimeni nu vorbeşte. Toţi se închină, privesc Pruncul şi îl adoră în tăcere. Este experienţa pe care suntem chemaţi să o facem şi noi. Nu este suficient să credem că Isus s-a născut în urmă cu 2000 de ani. Este necesar să-l recunoaştem şi să ne uimim în faţa unui gest atât de concret şi măreţ de iubire din partea lui Dumnezeu. Spunea Papa Francisc: „Nu se poate celebra Crăciunul fără uimire” (Predica la Te Deum-ul de sfârşit de an 2021).

        Să mergem toţi la Betleem pentru a primi darurile lui Isus! Este semnificativ că cetatea în care s-a născut Isus se numeşte Betleem, ceea ce înseamnă „Casa pâinii”. În „Casa pâinii” s-a născut „pâinea cea vie care s-a coborât din cer” (In 6,51). Isus vine la noi pentru a ne oferi acea hrană capabilă să satisfacă aspiraţiile profunde spre armonie şi fericire înscrise în inimile noastre. Vă îndemn din toată inima să-i cereţi Domnului mai ales acel dar de care noi şi omenirea întreagă avem mare nevoie în această perioadă: darul păcii! La naşterea lui Isus, îngerii au cântat: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!” (Lc 2,14). Pacea lui Cristos să coboare în inimile noastre şi să ne ajute să construim o lume nouă, în care iubirea, dreptatea şi pacea să fie recunoscute şi promovate drept valori fundamentale!

        Să mergem toţi la Betleem pentru a putea imita iubirea lui Dumnezeu! Pruncul Isus, cu exemplul său şi în puterea Duhului Sfânt, ne îndeamnă nu doar să-l adorăm, ci şi să-l imităm, străduindu-ne să facem vizibilă în lume iubirea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă să renunţăm la o viaţă centrată doar asupra noastră şi a intereselor noastre. Să ne deschidem spre ceilalţi şi să dezvoltăm tot mai mult unitatea şi comuniunea dintre noi, aşa cum ne invită şi tema anului pastoral din Biserica noastră locală: „Uniţi în Duhul Sfânt”. Să ştim să-l descoperim pe Isus mai ales în cei mici, în cei care suferă, în cei care se află în nevoie. Nimic nu se împotriveşte mai mult adevăratului Crăciun decât egoismul şi indiferenţa. Nimic nu-i este mai specific decât iubirea şi solidaritatea.

        Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

        Vă doresc tuturor din inimă o întâlnire rodnică cu Isus la Crăciun! El este lumina, pacea şi bucuria noastră. Noi, la rândul nostru, suntem chemaţi să devenim lumină pentru fraţii noştri, aprinzând sau alimentând flacăra speranţei în cei care au pierdut-o sau sunt pe cale să o piardă. Să fim promotori ai păcii, plecând de la familiile şi comunităţile noastre! Să aducem bucurie celor din jurul nostru, în special copiilor şi persoanelor înaintate în vârstă, care au nevoie de prezenţa şi atenţia noastră!

        Un gând special şi o rugăciune pentru toţi cei care sunt constrânşi să celebreze Crăciunul departe de casă din cauza războiului şi a violenţei. Să fiţi convinşi că Pruncul divin, care a fugit cu părinţii săi din calea mâniei lui Irod, înţelege dificultatea prin care treceţi şi nu va întârzia să inspire sentimente de ospitalitate şi generozitate în inimile celor care vă întâlnesc.

        Dragi bolnavi, care purtaţi în tăcere crucea suferinţei, fără a vă putea bucura nici măcar de prezenţa, mângâierea şi îmbrăţişarea celor dragi, mult curaj! Isus a venit pe pământ pentru a rămâne cu noi, mai ales în momentele de încercare. El vine lângă patul suferinţei voastre şi se îngrijeşte de trupul vostru bolnav printr-o prezenţă tainică, dar reală, care este izvor de mângâiere şi de viaţă adevărată.

        Împreună cu Preasfinţitul Petru Sescu şi cu Preasfinţitul Petru Gherghel, vă urăm tuturor, dragi confraţi preoţi, dragi persoane consacrate, iubiţi fraţi şi surori în Domnul, un Crăciun fericit şi un An Nou binecuvântat! Sărbătoarea Naşterea Domnului să vă aducă multă bucurie în inimile şi familiile voastre, iar Sfânta Fecioară Maria să mijlocească pentru toţi darul comuniunii şi al păcii!

        Crăciun binecuvântat şi La mulţi ani!

        Iaşi, 19 decembrie 2022

        Anul 33 al Cazinoului din Slănic Moldova

        Celebrul Cazinou din stațiunea Slănic Moldova a împlinit 128 de ani în 2022, dar sinuoasa lui istorie are acum un reper important: „Anul 33”. Este anul în care s-a bătut în cuie reîntoarcerea la comunitatea slăniceană a cazinoului, după anul de grație 1989 care a fost cel de dinaintea intrării, treptate, a acestui obiectiv într-un profund con de umbră și de degradare. Tot acum împlinește 33 de ani și ziarul Deșteptarea, în care au apărut deseori articole despre cel dintâi cazinou din România și al cincilea din Europa. 

        Despre clădirea Cazinoului din Slănic Moldova se vorbește foarte mult și în prezent, pentru că ea a ajuns în 2013 în proprietate privată, dar acum aproape doi ani a fost pusă din nou în vânzare, pe bani grei. Primăria orașului Slănic Moldova a început însă un demers de trecere a obiectivului la statutul de obiectiv de interes public și a făcut pași importanți pentru preluarea lui.

        Despre acestea am aflat mai multe chiar de la primarul orașului, Gheorghe Baciu. „Cazinoul – spune primarul – este un obiectiv fără de care nu putem face stațiunea mai atractivă, cu activități și pentru turiști și pentru cetățenii orașului. Cădirea a fost gândită ca un centru suport și pentru recuperarea medicală în stațiunea în care nu trebuie să se plictisească nici turiștii, nici pacienții veniți la tratament, dar și pentru acțiuni de culturalizare”.

        În anul 2013 clădirea a fost tranzacționată de „băieții deștepți”, dar și cu acordul Consiliului local de atunci, când 12 consilieri din 13 au votat că aceasta nu este interesantă pentru ei. În 2019, însă, autoritatea locală a aprobat nota conceptuală pentru exproprierea cazinoului. Lucrurile au fost stagnate în perioada pandemiei, dar în 2021 s-a comandat evaluarea clădirii, pentru că pe Legea exproprierii este necesar să faci evaluare. Acum evaluarea este deja făcută, iar valoarea clădirii este de aproximativ 385.000 de euro. Pasul următor a fost avizul Ministerului Culturii. Dar, între timp proprietarul a inițiat acțiunea de vânzare. A luat aviz de la minister, care și el a spus că nu este interesat de obiectiv. La fel a dat aviz și Consiliul Județean, însă Consiliul Local Slănic Moldova, de data aceasta, s-a declarat că este interesat să-și exprime dreptul de preemțiune. Adică să ia clădirea înapoi.

        Alte interese, altfel de negociere

        „Am format o echipă de negociatori și am negociat cu proprietarul – a precizat primarul. Acesta a cerut 1,45 de milioane de euro pe clădire. Noi, însă, Primăria, ca instituție a comunității, nu putem da legal mai mult decât valoarea de evaluare a clădirii, pentru că altfel intrăm într-o zonă penală. Astfel, am revenit la nota conceptuală din 2019 și am cerut avizul Ministerului Culturii. Am așteptat șase luni până l-am primit, timp în care am făcut la minister șapte drumuri. Avizul a venit în septembrie și am discutat cu restauratori de monumente istorice (chiar cu cei care au renovat Castelul Bran), și Cazinoul nostru fiind monument istoric de categorie A. Astfel, pe 28 decembrie avem întâlnire pe această temă la Slănic Moldova”.

        Dar și pentru această lucrare e nevoie de bani. Ar costa bugetul primăriei pe un an și jumătate preluarea cazinoului. „Am găsit resurse – mai spune Gheorghe Baciu – și vom face și o colectă publică. Și cred că în maxim cinci luni vom putea parcurge toate etapele necesare. Avem nevoie și de acordul a cel puțin două treimi plus unul dintre consilierii locali pentru a aduce în proprietatea noastră clădirea, iar în 30 de zile trebuie să virăm, apoi, și banii. Proprietarul actual va putea contesta doar prețul de vânzare, nu și oportunitatea preluării cazinoului”.

        Reprezentanții primăriei au găsit chiar evaluatorul care a făcut lucrarea în 2013. Atunci clădirea a fost cumpărată cu 175.000 de euro, cu tot cu 5.800 mp de teren, dar a fost evaluată la dublu. De aceea, acum l-au convins pe evaluator să ajungă la aceeași sumă.

        „Suntem, deci, pe final de drum – a conchis Gheorghe Baciu. Bani pentru renovarea clădirii avem, inclusiv din fonduri de la Compania Națională de Investiții cu care am și discutat pentru 7-8 milioane de euro. Pentru renovare, acești bai sunt ușor de obținut (nu pentru achiziție). Între timp, am declarat clădirea ca fiind de utilitate publică pentru a nu mai putea fi tranzacționată. Și avem hotărâre judecătorească definitivă în acest sens. Astfel, îndepărtăm potențialii doritori de a o mai cumpăra și a o transforma în orice altceva decât ce trebuie. Pentru că această clădire a fost gândită pentru comunitate”.

        Gheorghe Baciu, primarul orașului Slănic Moldova: „Acest proiect este unul prioritar pentru mine. În partea din față a clădirii vom amplasa și un bust al Regelui Carol I, în perioada căruia a fost construit Cazinoul regal. De asemenea, visez ca Institutul Balneoclimatic să ființeze în această clădire, sub forma unei fundații suport pentru medici și specialiști în cercetarea de resurse terapeutice.”

         

        „…, şi roz, şi pur”

        Amintire bacoviană

        Punctele de suspensie ţin locul a două cuvinte care au făcut o carieră culturală, după ce au fost decupate din poezia „Note de primăvară”, de George Bacovia. „Mugur alb” a fost în 1981 numele Cenaclului literar al Şcolii Generale Nr. 19 Bacău, iar în 1982 a devenit titlul revistei editate de această unitate de învăţământ, întemeiată în 1859 (azi, Şcoala Gimnazială „Al.I. Cuza”). Publicaţia face pereche cu „Vis de azur”, apărută tot în 1982, sub egida Inspectoratului Şcolar al judeţului Bacău. Prima strofă (şi ultima, în ordine inversată a ultimelor două versuri) a generat ambele titluri: „Verde crud, verde crud…/ Mugur alb, şi roz, şi pur,/ Vis de-albastru şi de-azur,/ Te mai văd, te mai aud!” (În ediţiile din 1944 şi 1957, fără prepoziţia „de” înainte de azur; prima cratimă ne aparţine: de-albastru, pentru a respecta prozodia generală a versurilor de aici.)

        Referinţe

        Cea mai însemnată este cuprinsă în „Istoria jurnalismului din România în date” (coordonator, Marian Petcu, Iaşi, Editura POLIROM, 2012, p. 693), în medalionul dedicat lui Aurel Stanciu, „pictor şi publicist”; „ca ilustrator, contribuie la realizarea revistelor Mugur alb, Ad astra, Carusel enigmistic şi Semn”.

        Alţi muguri (albi)…

        Revista Şcolii Gimnaziale „Petru Rareş” Siret din 2004 se  numeşte explicit „Vis de verde şi azur. Mugur crud şi «Foaie verde»” (apud „Istoria jurnalismului…”), iar strofa din „Note de primăvară” face parte din imnul Şcolii Gimnaziale „George Bacovia” Bacău. Palatul Copiilor din urbea natală a poetului are în biografia Cenaclului concursul de creaţie literară „Bacoviana – Mugur alb, şi roz, şi pur”.

        „Mugur alb”, la primele numere

        Cel din urmă cu patru decenii include în 30 de pagini A5 argumente ale bogăţiei limbii române şi ale binefacerilor culturii: „Să căutăm pentru lectura cu adevărat utilă nu cărţi, ci opere” (Constantin Ciopraga), „Toate apele largi ale acestui pământ/ izvorăsc din geografie şi se varsă-n istorie” (Andrei Ciurunga, într-un poem scris special pentru „Mugur alb”), „Eu cred într-o libertate responsabilă” (Victor Socaciu, intervievat de Ovidiu Popovici). Pe coperte se află ultima dedicaţie acordată de Agatha Grigorescu-Bacovia: „Elevilor Şcolii Generale Nr. 19 din Bacău, cărora le doresc succes în munca didactică şi cea artistico-literară. Amintire din timpul Centenarului George Bacovia. Agatha Grigorescu-Bacovia/ 25 sept. 1981” şi un salut al lui Radu Beligan, fost elev al acestei şcoli, pentru care învăţătorii din interbelic erau „vrăjitori blajini”, iar banca de învăţăcel, „locul mirajului inepuizabil de a cunoaşte”. În celelalte numere, din 1984 şi 1987, pot fi găsite afirmaţii-cadru aparţinând altor foşti elevi ai Şcolii de Băieţi Nr. 2 Bacău, cum se numea la început: Marius Mircu, Ariton Vraciu, Solomon Marcus, George Bălăiţă, Ovidiu Genaru, Eugen Uricaru, Marcel Marcian ş.a.

        Revista „Mugur alb” apare şi astăzi, ca oglindă a unei vieţi didactice şi extraşcolare dinamice.

        Polițiștii au oprit șoferii și le-au oferit căști bluetooth

        Polițiștii rutieri din Bacău au oprit ieri și azi șoferii în trafic, nu pentru a le aplica sancțiuni, ci pentru a le oferi de această dată căști bluetooth. 

        Multitaskingul la volan crește riscul accidentelor de circulație. Astfel că, ieri și azi, polițiștii rutieri au desfășurat o acțiune preventivă pentru a atrage atenția asupra problematicii neateneției la volan, cum ar fi folosirea telefonului mobil.

        Polițiștii au discutat în trafic cu toți șoferii opriți în cadrul acțiunii, cărora le-au dat flayere, care conțineau informații preventive utile și dispozitive bluetooth, pe care aceștia să le folosească atunci când sunt la volan.

        Recomandăm conducătorilor auto să adopte o conduită preventivă și să respecte întocmai regulile de circulație, mai ales în această perioadă aglomerată, când atenția, răbdarea și respectul în trafic scad!

        Sancțiuni la regimul silvic

          În perioada 20-21 decembrie a.c., efective ale Serviciului Ordine Publică – Biroul Protecţia Fondului Forestier şi Piscicol, cu sprijinul de specialitate al Direcţiei Silvice Bacău, Gărzii Forestiere Suceava şi Gărzii Naţionale de Mediu – Garda Judeţeană Bacău, au acţionat pe raza judeţului pe linia prevenirii şi combaterii faptelor incidente domeniului silvic privind punerea în valoarea, exploatarea, transportul, deţinerea, prelucrarea şi/sau comercializarea materialelor lemnoase.

          Astfel, activităţile desfăşurate au vizat verificarea modului de punere în valoare a masei lemnoase de către unităţile silvice, modul de respectare a prevederilor legale privind exploatarea masei lemnoase dar şi primirea, deţinerea şi expedierea masei lemnoase din depozite temporare de către operatorii economici.

          În acest sens au fost verificaţi 3 operatori economici, un ocol silvic de stat şi un ocol silvic privat.

          Cu ocazia activităţilor desfăşurate au fost aplicate 10 sancţiuni contravenţionale în valoare totală de 93.000 lei
          la Legea 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor
          silvice. Totodată a fost dispusă confiscarea valorică a cantităţii totale de 1.104,27 m.c. lemn rotund răşinoase, cu o valoare totală 220.904 lei.

          Reținut după ce a condus având permisul suspendat

            Ieri, polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Onești au reținut pentru 24 de ore un bărbat din localitate, după ce în seara zilei de 20 decembrie a.c., în jurul orei 18.00, a condus un autoturism pe raza orașului, având acest drept suspendat din data de 11 iulie a.c.. De asemenea, în momentul în care a fost oprit de organele de poliţie, acesta a fugit de la faţa locului.

             În cauză a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul cu dreptul de a conduce suspendat, iar bărbatul în cauză a fost reținut pentru o perioadă de 24 de ore, urmând să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti cu propuneri legale.

            Tot ieri, polițiștii din cadrul Biroului Rutier Bacău au depistat în flagrant un tânăr de 18 ani, din municipiu, care a condus un autoturism pe strada Aprodu Purice, având dreptul de a conduce suspendat.

            În cauză, s-a întocmit dosar penal și se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat.

            Mai mulți polițiști pe străzi de Crăciun

              Peste 200 de polițiști vor acționa, zilnic, în județul Bacău, suplimentar față de dispozitivul curent de ordine și siguranță publică, pentru ca sărbătoarea Crăciunului să fie petrecută în condiții de liniște și siguranță. 

              Ca de fiecare dată, și în perioada Crăciunului, polițiștii băcăuani sunt la datorie, în serviciul comunității, astfel încât toți cetățenii să sărbătorească în liniște și siguranță. 

              Polițiștii care vor acționa suplimentar față de dispozitivul curent de ordine și siguranță publică vor avea ca prioritate prevenirea și combaterea oricăror evenimente care ar putea afecta liniștea cetățenilor, de impunere fermă a legii și vor interveni rapid atunci când sunt sesizați cu privire la comiterea unor fapte antisociale. 

              Din totalul polițiștilor băcăuani care vor acționa zilnic, peste 100 sunt de la structurile de ordine publică și peste 40 sunt polițiști de la rutieră, restul fiind de la celelalte structuri, respectiv investigații criminale, investigarea criminalității economice, luptători de intervenție rapidă, polițiști de la arme, explozivi și substanțe periculoase și transporturi.

              Totodată, pentru desfășurarea activităților de menținere a ordinii și liniștii publice, a celor de prevenire a evenimentelor rutiere și asigurare a fluenței traficului rutier, polițiștii vor folosi peste 100 de autospeciale din dotarea Inspectoratului de Poliție Județean Bacău.

              Inspectoratul de Poliție Județean Bacău recomandă tuturor cetățenilor să aibă în vedere un minim de măsuri de autoprotecție pentru a petrece sărbătorile de iarnă în siguranță și vă dorește Crăciun Fericit.

              Festivalul Luminilor – Hanuka în Bacău

              Comunitatea Evreilor din municipiul Bacău a marcat, joi 22 decembrie, Hanuka – Sărbătoarea Luminilor (Hag haUrim), în a cincea zi a acestui festival care durează opt zile (18-26 decembrie). Evenimentul, la care au venit și Eduard Kupferberg – secretar general al Federației Comunităților Evreiești din România (FCER) și Ery Daniel Pervulescu – director al Centrului Comunitar Evreiesc (JCC România), membru în Consiliul Director al FCER, a avut loc la Sinagoga „Rabin A. A. Rosen”. Între invitații la acest eveniment au fost primarul Bacăului, Lucian Stanciu-Viziteu, președintele Filialei Bacău Cultul Eroilor – Dănuț Voicu și secretarul filialei – Petru Done, dar și reprezentanții comunităților de germani, de italieni și de romi din județ. 

              Manifestarea a început, după tradiție, cu aprinderea lumânărilor de Hanuka, moment în care s-au rostit și două binecuvântări. „L-am binecuvântat pe Dumnezeu – a spus președintele Comunității Evreiești băcăuane, ing. Hainrich Brif – pentru că ne-a poruncit să aprindem lumânări de Sărbătoarea Luminilor, dar și pentru minunile de Hanuka pe care le-a făcut străbunilor noștri”.

              Președintele Hainrich Brif a explicat semnificația Sărbătorii Luminilor Hanuka, iar Corul de tineret „Shalom“ al Comunităţii Evreiești din Bacău, condus de Mariana Herman, a interpretat melodii specifice acestei sărbători.

              La final, copiilor prezenți la eveniment le-au fost oferite daruri, iar oaspeții din București au adresat mesaje comunității evreiești și tuturor celor prezenți. „Anul acesta – a spus Eduard Kupferberg -, de Hanuka, Bacăul este a opta comunitate pe care o vizităm. În această sărbătoare noi aprindem lumânări de la o altă lumânare, numită shamah, pentru că astfel de flăcări nu pot fi aprinse decât numai de la o altă flacără. Fiecare dintre noi suntem o astfel de altă flacără, de la care aprindem flăcările prietenilor și ale celor de lângă ei. Astfel, la noi se păstrează aprins iudaismul, așa cum l-au păstrat și strămoșii noștri”. Ery Pervulescu a remarcat atmosfera caldă creată la sinagoga din Bacău cu ajutorul corului care a interpretat minunate melodii specifice sărbătorii, cea mai frumoasă reuniune dintre toate cele la care au participat în fiecare zi.

              Hanukkah este un festival evreiesc de opt zile, prima zi fiind cunoscută sub numele de Chanukah, Festivalul Luminilor și Sărbătoarea Dedicației. În calendarul evreiesc, prima zi de Hanukkah este a 25-a zi a lunii Kislev. În calendarul gregorian, Hanukkah poate avea loc între sfârșitul lunii noiembrie și sfârșitul lunii decembrie. 

              Ce este Hanuka 

              Hanuka sau Hanukkah este o sărbătoare care comemorează rededicarea Templului din Ierusalim în urma victoriei revoltei conduse de frații Macabei (eroi care au luptat pentru eliberarea Iudeei) asupra monarhiei monarhiei seleucide (instaurată după imperiul lui Alexandru cel Mare) din Siria, care încerca să distrugă religia evreiască și să elenizeze popoarele de sub dominația sa.

              În fiecare seară de Hanuka se aprinde Hanukia, menora specială (sfeșnicul cu nouă brațe) destinată acestei sărbători. În timpul revoltei împotriva elenilor, menora a fost aprinsă timp de opt zile – miracolul de Hanuka. Lumânările se aprind odată cu lăsarea nopții, iar luminile trebuie să ardă cel puțin 30 de minute și să fie amplasate într-un loc vizibil. Ele pot continua să ardă în noapte oricât de târziu.

              De Hanuka, evreii își urează „Hag Hanuka Sameah!” (Sărbătoare fericită de Hanuka!). 

              Artistul Ovidiu Ungureanu: ”Yuguo e un exemplu pentru viitoarele generații”

               Filmul documentar „The Joys and Sorrows of Young Yuguo”, o producție #Netflix, semnată de regizoarea Ilinca Călugăreanu, face celebră nu doar povestea de viață a tânârului chinez îndrăgostit de România, dar și orașul Bacău, prin artiștii și profesorii universitari, invitați, actanți în film, ca oameni care, întâlnindu-l pe Yuguo, au putut contura portretul acestui suflet, ce ne-a devenit lecție.

              Printre artiștii invitați în film se numără și Ovidiu Ungureanu, membru al Uniunii Artiștilor Platici din România – Filiala Bacău, fondatorul Studioului de creație foto – video ”Chromatique”. Prezent la lasarea băcăuană a filmului, Ovidiu Ungureau a acordat un interviu Oanei Spulber (clasa a VI-a), elevă la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău.

              Oana Spulber: Sunteți și dumneavoastră creator de film documentar. Cu ce ați contribuit la realizarea filmului „The Joys and Sorrows of Young Yuguo”?

              Ovidiu Ungureanu: Am susținut ideea, în primul rand, mi s-a părut foarte ingenioasă, din primul moment. Am folosit ceva arhivă fotografică și video, pe care am pus-o la dispoziția regizoarei Ilinca Călugăreanu și am devenit și actant în acest documentar, cunoscându-l pe tânărul chinez, dar nu aș numi-o ”contribuție”, ci a fost o placere să fiu alături și să ofer cât am putut, din ce am avut, pentru realizarea acestui documentar, pentru care o felicit în mod special pe regizoarea Ilinca Călugăreanu, cât și pe toți actanții care au ajutat ca acest documentar să fie bun. Și faptul că se află pe platforma Netflix este încă o dovadă că vorbim de un film foarte bun.

              Oana Spulber: Ce înseamnă pentru dumneavoastră colaborarea cu regizoarea Ilinca Călugăreanu?

              Ovidiu Ungureanu: Am lucrat foarte bine împreună, e un început de colaborare, am sprijinit-o cu ce a avut nevoie, am avut o aceeași frecvență, filmul, fotografia fiind și domeniile mele de activitate și de interes, așa că ne-a fost foarte ușor să comunicăm.

              Oana Spulber: Considerați ca Yuguo a fost un exemplu al societății noastre?

              Ovidiu Ungureanu: Mai mult decât un exemplu pentru societatea noastră actuală, Yuguo e un exemplu pentru viitoarele generații, aș spune, un chinez și, în același timp, un bun român. Mesajul lui este foarte puternic. 

              Oana Spulber: Ce sentiment v-a dat vizionarea acestui film?

              Ovidiu Ungureanu: M-a mișcat foarte mult. Filmul a fost atât de bine realizat și conturat încât, mai ales acum, în preajma sărbătorilor, impactul e copleșitor și ne accentuează dorința de a fi mai buni, de a fi mai prezenți, de a-i observa mai bine pe cei din jur.

              Foto credits: Mara – Ioana Lazăr (14 ani), elevă, în clasa a VIII – a, la Școala Gimnazială „Dr. Al. Șafran” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

              Regizoarea Ilinca Călugăreanu: ”Totul a pornit de la o inimă frântă”

              Pe 15 decembrie, a avut loc, la Universitatea ”Vasie Alecsandri” din Bacău lansarea producției Netflix ”The Joys and Sorrows of Young Yuguo”, un film documentar regizat de Ilinca Călugăreanu, inspirată de frumoasa și tragica poveste a unui tânăr chinez îndrăgostit de Bacău și de România. Prezentă la eveniment regizoarea filmului a acordat un interviu lui Vladimir – Alexandru Moțoc (clasa a VIII-a), elev la Școala nr. 10 și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău.

              Vladimir – Alexandru Moțoc: Când și cum a început regizarea filmului?

              Ilinca Călugăreanu: A început când am aflat de tragedia care s-a întâmplat, de accidentul oribil și de moartea lui Yuguo și a pornit de la o inimă frântă. N-am putut să cred că s-a întâmplat asta și că energia, toată energia aia și forța aia de viața s-au curmat. Mai apoi, citind despre el, am înțeles treptat că din povestea asta care începuse atât de întunecat am descoperit energia lui de viață și iubirea lui pentru dragoni, pentru oameni, pentru cultură, pentru poezie, pentru muzee, pe care noi – și sunt sigură că poate și tu – le considerăm prăfuite și în care hotărâm că ”Nu mai mergem niciodată!”. Și uite că el a venit și le-a văzut complet altfel. Descoperind lucrurile astea despre Yuguo, mi s-a părut că avem cu toții ceva de învățat de la el: și cum să ne trăim viața, și cum să fim deschiși spre oameni, spre univers, spre lucruri… Pentru că toți trăim, cumva, în nebunia asta de zi cu zi: suntem prinși cu școala, cu munca și uităm să ne uităm – ”Uite o cioară!” Asta mi s-a părut că avem de învățat de la el. 

              Vladimir – Alexandru Moțoc: Care a fost, în mare, procesul prin care a trebuit să treceți?

              Ilinca Călugăreanu: Aoleu! Asta e…Mega întrebare! Despre ce ai vrea să vorbesc? E un proces foarte complicat…Te interesează producția?

              Vladimir – Alexandru Moțoc: Da. În linii mari.

              Ilinca Călugăreanu: De fapt, a fost un caz special pentru că, de obicei, facem filme în care personajul principal e încă în viață și ai acces la el. Poți să-i vorbești, poți să înțelegi persoana cealaltă, poți să faci interviuri foarte îndelungate. Pe când, în acest caz, nu am avut deloc lucrurile astea și responsabilitatea a fost și mai mare pentru că prezentăm în film o viață, un om care chiar a existat. Și trebuie să ai grijă cum și ce spui, ce nuanțezi, ce nu nuanțezi și de asta am încercat să adunăm cât mai multă arhivă de la părinții lui, care ne-au dat scrierile sale, telefonul, blogul, toate lucrurile astea. Și să cunoastem cât mai mulți oameni pe care i-a întâlnit, ca să descoperim de la fiecare câte o bucată din sufletul lui și s-o prindem în film.

              Vladimir – Alexandru Moțoc: Care este cel mai mare risc la care se expune un regizor?

              Ilinca Călugăreanu: Cel mai mare risc? Wow! Pentru că am început deja să-ți vorbesc un pic despre asta, mai ales la film documentar este responsabilitatea față de oamenii a căror poveste o spui, pentru că nu poți să-ți iei licența critică la maxim, deoarece sunt niște vieți, niște destine, sunt niște suflete și apare responsabilitatea și teama aia pe care o ai întotdeauna că, poate, trădezi persoana sau povestea ei.

              Vladimir – Alexandru Moțoc: Considerați că Yuguo a fost un exemplu al societății?

              Ilinca Călugăreanu: Yuguo… Cred că ai auzit astăzi nenumărate feluri de a-l vedea: obișnuit, neobișnuit, o stea, un dragon, un exemplu. Cred că vreau să fie ceva diferit pentru fiecare om care vede filmul și fiecare să-și ia și să-l vadă în universul lui de înțeles. Personal, cred că este un exemplu de urmat.

               

              Vladimir – Alexandru Moțoc: Ce îndemn aveți pentru tinerii care vor să studieze în România?

              Ilinca Călugăreanu: Haideți, dacă vreți!

               

              Vladimir – Alexandru Moțoc: Este fenomenal modul în care cele mai frumoase lucruri se pot sfârși… Ce sentiment aveți în legătură cu trista întâmplare a tânărului și ce îi sfătuiți pe cei care sunt ca el să facă?

               

              Ilinca Călugăreanu: Dacă îmi spui la ce te referi când zici ”sunt ca el”?

               

              Vladimir – Alexandru Moțoc: Copii speciali, copii care vor să aducă o schimbare în vremea noastră.

               

              Ilinca Călugăreanu: Ce sentiment am…E sentimentul pe care îl avem cu toții și care ne îngreunează și am vrea să nu se fi întâmplat, și am vrea…aș vrea să-l cunosc și să pot discuta cu el. E incredibil de dureros! Iar pentru tineri, nu știu…

               

              Vladimir – Alexandru Moțoc: Ce i-ați sfătui dacă ar dori să îndeplinească ceea ce Yuguo a vrut?

              Ilinca Călugăreanu: Să nu renunțe niciodată la visul lor, să-și asculte ce le vine din interior, din profunzime și să urmeze.

               

              Vladimir – Alexandru Moțoc: Credeți că filmul dumneavoastră o să motiveze tinerii să-și urmeze visele?

              Ilinca Călugăreanu: Sper! Și nu numai tineri, eu nu cred că e vorba numai despre tineri. Mi se pare că povestea lui Yuguo este pentru toată lumea, adică poți să te hotărăști să urmezi un vis și la 50 de ani – chiar dacă ai stat o viață pe un anumit drum și ți-ai dat seama…ai avut puterea să-ți dai seama că nu ăsta e drumul și că visul tău a fost dintotdeauna altul. Aș spera că se aplică tuturor și că filmul poate să ne dea forța asta, poate să ne dea un pic din energia lui Yuguo de a ne urmări visele și ceea ce e înăuntrul nostru dar, câteodată, sufocăm…

              Foto credit: Mara – Ioana Lazăr (14 ani), elevă, în clasa a VIII – a, la Școala Gimnazială „Dr. Al. Șafran” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

              Accident mortal la Secuieni

                Un bărbat a murit, astăzi, într-un accident rutier petrecut în comuna Secuieni, sat Glodisoarele.

                Doua autoturisme s-au ciocnit iar șoferul de 60 de ani al unuia dintre ele a rămas încarcerat.

                La fața locului au ajuns echipajele de intervenție, o autospecială, o unitate de descarcerare și o ambulantă SMURD de la detașamentul Bacău al ISU.

                Victima a fost descarcerata și predata unui echipaj SAJ care a constatat decesul bărbatului.

                Poliția Rutiera a deschis o anchetă.

                Tot Umbrărescu va face și lotul 2 al autostrăzii Bacău – Paşcani

                Asocierea SA&PE Construct SRL – Spedition UMB SRL – Tehnostrade a câştigat contractul pentru construcţia lotului 2 al autostrăzii Bacău – Paşcani, cu o ofertă de peste 1,27 miliarde de lei, fără TVA, a anunţat vineri Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR).

                „Vineri, 23 decembrie 2022, după finalizarea procesului de evaluare a ofertelor, pentru Lotul 2, Trifeşti (judeţul Neamţ) – Gherăeşti (judeţul Neamţ) din autostrada Bacău – Paşcani, parte a A7 (Autostrada Moldovei), CNAIR a comunicat rezultatul procedurii de atribuire. Ofertantul desemnat câştigător este Asocierea SA&PE Construct SRL – Spedition UMB SRL – Tehnostrade SRL, cu preţul de 1.277.947.884,17 fără TVA”, se spune în comunicatul CNAIR.

                Conform sursei citate, durata de execuţie a contractului este de 30 de luni, iar perioada de garanţie a lucrărilor este de 10 ani. Finanţarea acestor obiective este asigurată prin PNRR. Lungimea acestui lot este de 18,99 km.

                Potrivit CNAIR, semnarea contractului de achiziţie publică va fi posibilă după expirarea perioadei de depunere a eventualelor contestaţii şi respectiv după soluţionarea contestaţilor/ plângerilor formulate în cadrul procedurii de atribuire. AGERPRES

                     Crisostom Dantz și  Constantin Teașcă, prieteni și colegi

                O poza rara: echipa Dinamo cu Teașcă antrenor
                O poza rara: echipa Dinamo cu Teașcă antrenor

                Două repere ale sportului băcăuan și național: Constantin Teașcă  și Crisostom Dantz. Cei doi au fost colegi la  Facultatea de Educație Fizică, Institutul Pedagogic Iași, vreme de doi ani, începând cu 1963, dar și prieteni. Anul acesta s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Constantin Teașcă. Am încercat, cu ajutorul prof. Crisostom Dantz, să realizez un portret al lui Constantin Teașcă.  Din păcate,  și Crisostom Dantz a plecat Dincolo, în octombrie, anul acesta. A reușit, însă, în ultimele zile ale viețuirii sale, cu un efort admirabil, să-i schițeze un portret fostului său prieten. Regretatul profesor și antrenor buhușean de handbal mi-a sugerat să solicit informații și de la alți foști colegi, prieteni de-ai săi…

                    Pe Constantin-Titi Teașcă l-am cunoscut mai devreme decât pe Crisostom-Puiu  Dantz,. Eram în clasa a IX-a a unui liceu băcăuan. Urbea fierbea. Dinamo Bacău avea meci decisiv cu Siderurgistul Galați, pentru promovarea pe prima scenă a fotbalului.  Șansele băcăuanilor erau foarte mari: jucau acasă și nu puteau rata promovarea, decât dacă erau învinși cu 5-0! Antrenor: Titi Teașcă. Stadionul, un vulcan în erupție! În minutul 1 și 30 de secunde, Alexandru-Miky Comănescu a prefațat, cu un gol superb, fiesta târgului. Avea să fie 5-0! Atunci mi s-a lipit de suflet și Titi Teașcă, nonconformistul, celălalt vulcan incandescent. Am mers apoi nu doar la meciurile băcăuanilor, ci și la antrenamentele echipei. Spectacolul verbal (și nu numai) oferit de antrenor era seducător… Antrenor și la Naționala României, autor al unor cărți de  specialitate, dar și de beletristică sportivă, acesta rămâne un personaj interesant în istoria sportului.

                Pe Crisostom-Puiu Dantz, care m-a cucerit prin discursul său profesional, etic și managerial, prin faptul că a oferit, ca profesor și antrenor în Divizia A, la handbal, jucătoare pentru cel puțin o echipă națională la senioare, două echipe naționale de tineret și vreo trei echipe de junioare, aveam să-l cunosc și să mă onoreze cu prietenia sa peste vreo zece ani după întâlnirea cu amicul său Teașcă…

                Povestește  Crisostom-Puiu Dantz… ,,Am fost coleg de facultate  cu Titi Teașcă. Deși era mai în vârstă cu vreo 20 de ani decât mine, decât ceilalți colegi, ne-a considerat prieteni pe toți. L-am văzut prima oară la admitere. La probele de atletism, îmi amintesc, a  alergat singur, fără termen de comparație”… ,,La cursuri precum «Teoria și metodica sportivă», «Fiziologia sportului», mai ales, participa mereu. Era foarte bine informat, stăpânea grozav metodica antrenamentului. Eram toți cu ochii pe el. Veneau și studenți de la alte facultăți, ca să-l asculte, dat fiind că el era atunci și antrenorul echipei Politehnica Iași. Comportamentul său era diferit față de colegi, profesori și fotbaliști. Obișnuia să spună: «Aici sunt elev și coleg, la stadion sunt antrenor». Nu lipsea de la niciun seminar. Intervenea mereu, oferea alte informații, formula întrebări. Într-un rând, îmi amintesc, am venit toți nepregătiți la un seminar. «Nea Titi”», am strigat noi aproape în cor, «salvează-ne, nea Titi!». Ceea ce a și făcut. L-a întâmpinat pe profesor, în deschiderea seminarului, cu o întrebare foarte provocatoare din punct de vedere metodic și l-a atras într-o ambuscadă din care acesta nu a putut scăpa pe toată durata seminarului”… ,,La orele practice, precum atletism sau jocurile sportive, participarea sa era ceva mai modestă. Se sustrăgea elegant, fără a deranja. La gimnastică, de pildă, unde aveam și probă de examen, era cam haios. Avea totuși vreo 40 de ani și… Într-un rând, când a trebuit să sară peste ladă, neavând echipamentul… complet, a oferit un spectacol rar, determinându-le pe colegele noastre să fugă, punând mâna la ochi. Participa la jocurile de baschet, volei, la fotbal. Practicase fotbalul doar în județeană”… Întreb: ,,Care era atitudinea profesorilor față de el?”… ,,Era foarte respectat, prețuit; dar și el îi respecta. Nu a sfidat niciodată pe nimeni. Și față de noi, colegii, avea un comportament la fel de ireproșabil. Nimeni nu a îndrăznit să-i pună vreo poreclă, în afară de cele pe care le avea… La una dintre ore, de pildă, la jocurile dinamice, m-am dezechilibrat și… Eram… paradit. Nea Titi m-a dus la un cabinet medical, a aranjat totul și am primit un tratament, o îngrijire de excepție”… ,,Era și un subtil critic al unor aspecte. Îi făcea plăcere deosebită, de pildă, să participe la cursurile de schi. Într-o seară, a intrat îmbrăcat sub plapumă. Avea și ochelarii, avea… Îi lipseau doar schiurile. «E frig, ce să fac?» zicea el. Voia să atragă atenția, glumind astfel, asupra penuriei de căldură. Acolo, în cantonamentul de schi, la Vatra Dornei, eram câte 6-7 în cameră. Unul mătura, alții aeriseau,  tăiau lemne, aprindeau focul… Cea mai grea sarcină era cea de cărbunar, fochist. S-a tras la sorți pentru asta. Împreună cu nea Titi, am măsluit în așa fel biletele, încât un coleg a trebuit să îndeplinească trei zile la rând ingrata sarcină. Teașcă i-a spus după aceea: «Ești băiat deștept, dar te-am păcălit! Am măsluit tragerea la sorți!» Cărbunarul l-a îmbrățișat cu drag, a apreciat gluma și a acceptat apoi, de bună voie, să îndeplinească această sarcină”…

                Continuă Crisostom-Puiu Dantz… ,,Mergeam foarte des, împreună cu mulți colegi, la antrenamentele și meciurile echipei sale. Oferea un spectacol rar. Conducea antrenamentele folosind o portavoce. Se auzea în tot Copoul! Avea un vocabular seducător! Ardea pur și simplu pentru ideile sale! Mișcare, mișcare, mișcare!!! Asta voia mereu. Mi-a povestit apoi că, într-un rând, la Bacău, la un cantonament al echipei de fotbal, întrucât un fotbalist a fugit în oraș, a intrat în camera acestuia, s-a așezat sub pat, ca să-l aștepte, dar a adormit…!”

                Cum i-am mai putea completa portretul?… ,,Cu alte mărturisiri. Mie îmi… trasase o sarcină: să-i cumpăr ziare”, continuă prietenul Puiu-Cristostom.  ,,Ziare de sport, dar și «Contemporanul», unde semna o rubrică sportivă. Îmi dădea mai mulți bani decât costau ziarele… Nu fuma, nu bea alcool. Avea un apartament pe strada Unirii. Două camere, bibliotecă etc. Era abonat la săptămânalul «Paris Match». Eheee!, aprobări speciale… La Vatra Dornei, în cantonamente, toți cei din conducerea stațiunii îl căutau, voiau să stea de vorbă cu el. Ținea acolo și cursuri pentru antrenori. Avea un talent oratoric rar. Era un nonconformist. Nu întâmplător, inclusiv la Iași, unii l-au sabotat. Avea idei noi, unele de neînțeles și pentru jucători, uneori. Și metodele de antrenament pe care le-a publicat sunt uneori greu de aplicat”. ,,Prefera dulciurile. Într-o dimineață, fotbaliștii l-au supărat și ne-a adus nouă dulciurile, la facultate […]. Dacă vrei să-i faci un portret mai apropiat de realitate  celui care a fost demis de două ori din funcția de selecționer al Naționalei, citește «Păpușarii», unde, între altele scrie: «Uneori, rămâneai surprins că printre cei care trucau meciuri s-ar putea număra şi Ștefănescu, Balaci, Marcu, Crișan, Cămătaru, căci de Beldeanu nu se mai discuta, el era cunoscut de mult ca un autentic cal troian». Într-un interviu din «România literară» (1969) are îndrăzneli rare, pentru acea vreme: «Când e vorba de fotbal, felcerii devin profesori universitari, zugravii – pictori celebri, iar spectatorul din tribună – cel mai autorizat selecționer unic. Nu m-am supărat că am fost schimbat de două ori de la națională, fiindcă mă pierdeam în numărul aşa de mare de superspecialiști»”…

                Profesorul ieșean Vasile Liteanu, fostul coleg de facultate și prieten al celor doi, îmi spune: ,,Titi Teașcă și Puiu Dantz au fost oameni deosebiți; admirabili. Teașcă era deja antrenor lansat, cunoscut, pe când era student. În 1963, primul nostru an de studenție, el avea 41 de ani. Zilele trecute, o fostă colegă de facultate mi-a spus: «Era născut în același an ca tatăl meu»… Avea un interes deosebit pentru perfecționarea în profesie. Nu a lipsit de la nicio oră de practică, deși, la anii săi, la atletism și gimnastică nu mai avea aceleași disponibilități fizice. Dacă era în localitate, nu lipsea la niciun curs. Putea să nu vină nici la orele teoretice, profitând de poziția lui. Venea mereu și la examene, deși ar fi putut profita și de aici de eventuala protecție a… partidului. A susținut toate examenele împreună cu grupa. L-am stimat tot timpul pentru asta. Ca antrenor căruia îi urmăream antrenamentele și meciurile era un foarte bun psiholog și pedagog, avea un cult pentru ordine și disciplină. Îmi amintesc de un episod amuzant, dar edificator. Titi Teașcă pleca împreună cu echipa ieșeană de fotbal, cu un autocar, în deplasare. Virgil Popescu, titular al echipei, fundaș dreapta, a întârziat la întâlnire. Fix la ora stabilită, Teașcă a dat semnalul plecării. Când autocarul a fost pus în mișcare, unul dintre fotbaliști, uitându-se pe geam. a strigat: «Vine Popescu! E la o sută de metri de noi!»… Imperturbabil, Teașcă i-a făcut semn șoferului  să nu oprească”…

                Constantin Teașcă și Crisostom Dantz; colegi, prieteni, profesioniști, spirite  de caracter. Au scos mii și mii de oameni din case, pentru a le oferi bucurii și speranțe pe stadioane.  Povestea vieților și trudei lor continuă să se plimbe admirabil prin amintirile noastre frumoase.

                Ion Fercu

                De Crăciun, jandarmii băcăuani au adus ,,lumină” în casa unui bătrân singur

                  Jandarmii băcăuani, ca de la oameni care ajută oameni, și-au propus ca şi în acest an să transforme simple cadouri în daruri minunate pentru prietenul nostru nea Vasile care are nevoie de sprijin.

                  „Îi cunoaștem trecutul apăsător și îl știm lipsit de ajutor, fără lumină de mai bine de șapte ani și fără căldură în iernile geroase. Ieri, jandarmii băcăuani s-au asigurat că nea Vasile în vârstă de 79 de ani, care locuiește singur într-un sat izolat din județul Bacău, va avea lumină în casă de sărbători”, se arată într-un comunicat primit la redacție.

                  Pentru aceasta, i-au cumpărat un panou fotovoltaic și s-au asigurat că va avea parte de o masă caldă și de câteva cuvinte de încurajare.

                  Nu în ultimul rând, i-au bucurat sufletul cu colinde cântate de grupul de colindători al jandarmilor băcăuani, în așteptarea Crăciunului.

                  Jandarmii din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău l-au cunoscut în luna februarie a anului 2021, când un echipaj l-a găsit căzut pe stradă și l-a transportat la domiciliu, pentru a-l ști la adăpost de temperaturile scăzute. De atunci, jandarmii au revenit periodic cu alimente, precum și cu lemnele necesare pentru încălzirea locuinței, care îi lipseau.
                  Când l-au întâlnit prima dată, au aflat de la el că încă nu făcuse focul în sobă în acea iarnă.

                  Viată lui nea Vasile nu a fost una ușoară, munca lui și agoniseala de o viață au ars sub privirile sale, iar singurătatea este apăsătoare, neavând pe cineva aproape.

                  Moș Crăciun nu are vârstă

                    Moșul a început deja să colinde locurile în care este așteptat cu nerăbdare!

                    La „Centrul de zi pentru copilul aflat în dificultate” a avut loc serbarea dedicată sărbătorilor de iarnă, unde părinții au fost colindați de către micuți. Cum copiii au fost cuminți și Moșul i-a răsplătit cu multe cadouri pentru ei și familiile lor.
                    Direcția de Asistență Socială Bacău mulțumeste tuturor celor care s-au implicat și au fost alături!

                    Cei mari, dar cu suflet de copil, din cadrul Căminului de vârstnici, l-au primit pe Moș Crăciun în camerele lor. Au primit pijamale și câte o cutie de bomboane. Gesturi mici dar cu importantă mare, pentru cei care nu mai are cine să le deschidă ușa.

                    Tot cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în cadrul Centrului de Zi „Clubul pensionarilor”, membrii ansamblului „Ghiocelul” au adus un strop de bucurie și speranță printr-un program artistic.

                    Cu ocazia Nașterii Domnului, să ne amintim frumos de cei din jurul nostru.